DECLARAŢIE nr. 978 din 24.03.1992 PARLAMENTUL publicat 30.03.1992
DECLARAŢIE PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA
Trimiteri: 1 legatăActe din afara site-ului: 1 fără adresă
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.
Din afara site-ului: fără adresă (1)
Parlamentul Republicii Moldova a primit cu satisfacţie Declaraţia şefilor ele state din Azerbaidjan, Armenia, Bielarusi, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ucraina privind situaţia din raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova, declaraţie adoptată la Kiev în ziua de 20 martie a.c. În Declaraţie se recunoaşte necondiţionat principiul inalienabilităţii frontierelor şi al integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, se sprijină tendinţa conducerii ei de a normaliza prin mijloace politice situaţia creată.
Acest document, precum şi măsurile întreprinse de conducerea Ucrainei în scopul neadmiterii folosirii teritoriului ei pentru tranzitarea formaţiunilor armate spre Republica Moldova au deschis posibilităţi de cooperare a statelor interesate în soluţionarea conflictului intern din raioanele din partea stingă a Nistrului ale Moldovei, posibilităţi reiterate în cadrul reuniunii de la Helsinki a miniştrilor de externe ai Moldovei, Rusiei, României şi Ucrainei.
Apelul către Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse, adoptat la 5 martie 1992 de Parlamentul Republicii Moldova, întîlnirile delegaţiei parlamentare a Moldovei, la Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse, şi ale delegaţiei parlamentare ruse în Moldova au avut drept scop, ca prim pas spre normalizarea situaţiei din partea stîngă a Nistrului, evacuarea formaţiunilor ilegale înarmate ale Uniunii Kazacilor, înregistrate oficial pe teritoriul Federaţiei Ruse, care participă la rebeliunea anticonstituţională împotriva Republicii Moldova,
Cu toate acestea, în pofida eforturilor depuse, are loc escaladarea în continuare a agresiunii împotriva unui stat suveran: în Republica Moldova continuă să vină, de pe teritoriul Rusiei, formaţiuni de kazaci înarmate; Banca Centrală a Rusiei ia, la 12 martie 1992, o decizie care contribuie la deteriorarea sistemului bancar unic al Republicii Moldova; mijloacele de informare publică, aflate pe teritoriul Federaţiei Ruse, duc o campanie bine orientată spre susţinerea organelor nelegitime ale puterii din raioanele din partea stîngă a Nistrului ale Moldovei. Toate acestea conduc la activizarea acţiunilor împotriva organelor constituţionale ale puterii de stat, la maltratarea populaţiei paşnice care nu este de acord cu politica separatismului şi a agresiunii, la creşterea numărului de transfugi, la nimicirea localităţilor, podurilor, terenurilor agricole şi a întreprinderilor industriale, la încălcarea permanentă a acordurilor privind încetarea focului, care se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti.
În esenţă are loc ocuparea raioanelor din stînga Nistrului ale Republicii Moldova de către formaţiunile nelegitime înarmate ale separatiştilor, care au dobîndit arme nu fără îngăduinţa fostului Comandament al Armatei a 14-a, precum şi de către detaşamentele de kazaci ruşi. În temniţele din Tiraspol sînt schingiuiţi şi batjocoriţi lucrători ai poliţiei, adepţi ai organelor constituţionale ale puterii, oameni care nu sînt de acord cu politica încălcării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Pe fondalul acordurilor realizate şi în condiţiile în care faptele enumerate mai sus au devenit cunoscute opiniei publice mondiale, apelul Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse din 20 martie 1992 trezeşte cel puţin nedumerire, deoarece conţinutul lui nu face decît, să reitereze poziţia Rusiei care neglijează în acest caz principii de neamestec în afacerile interne ale statelor şi de respectare a suveranităţii lor, principii consfinţite în Carta Naţiunilor Unite şi în documentele Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa.
Numind Republica Moldova şi Transnistria «părţi ale conflictului», indicînd Parlamentului Republicii Moldova ce măsuri politice trebuie să întreprindă pentru normalizarea Situaţiei, negînd dreptul populaţiei băştinaşe, majoritare în raioanele din partea stingă a Nistrului, la păstrarea integrităţii teritoriale a Moldovei şi recunoscînd dreptul separatiştilor de a pleda pentru autodeterminarea «poporului nistrean, aşa cum este numit el în Apel, Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse creează o uzanţă care este în stare să agraveze situaţia nu numai în Moldova, dar chiar şi în Rusia. Egalitarizarea organelor legitime ale unui stat independent, menite să ocrotească normele de drept şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor, cu formaţiunile intervenţioniste ale kazacilor ruşi, cu bandele înarmate ale separatiştilor, care operează omoruri şi marodaje, nu poate fi examinat decît drept un act neamical faţă de statul nostru.
Parlamentul Republicii Moldova, reiterind adeziunea neclintită la principiile consfinţite în actele juridice internaţionale, adresează Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse propunerea de a lua toate măsurile de rigoare pentru realizarea angajamentelor ce se conţin în Declaraţia şefilor de state din Azerbaidjan, Armenia, Bielarusi, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ucraina din 20 martie 1992, de a urgenta ratificarea Tratatului cu privire la relaţiile inter-statale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă, de a intensifica lucrul în vederea modificării prevederilor lui, de a urgenta deschiderea de ambasade.
Parlamentul Republicii Moldova exprimă speranţa că Sovietul Suprem şi conducerea Federaţiei Ruse vor contribui la întărirea încrederii şi înţelegerii reciproce dintre statele noastre pe baza principiilor dreptului internaţional unanim recunoscute.
Parlamentul Republicii Moldova
or. Chişinău, 24 martie 1992, nr. 978-XII