HOTĂRÂRE nr. 38 din 15.07.2014 CURTEA DE CONTURI publicat 29.08.2014
cu privire la Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole
Trimiteri: 53 legateActe din afara site-ului: 2 fără adresă
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.
Din afara site-ului: fără adresă (2)
Curtea de Conturi, în prezenţa ministrului agriculturii şi industriei alimentare, dl V.Bumacov, şefului Direcţiei resurse naturale şi biodiversitate a Ministerului Mediului, dna A. Rotaru, directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, dl I. Sula, vicedirectorului general al Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, dl A. Morcov, vicedirectorului Î.S. „Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor”, dl N. Danilov, directorului Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, dl Iu. Moşoi, inspectorului principal în Secţia inspectare sol, subsol, deşeuri şi substanţe chimice în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, dl D. Aparatu, precum şi a altor persoane responsabile, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.20081, a examinat Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole.
____________________________
1Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 (cu modificările ulterioare).
Misiunea de audit s-a desfăşurat în temeiul art.28 şi art.31 din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 20142.
____________________________
2Hotărîrea Curţii de Conturi nr.61 din 11.12.2013 „Privind aprobarea Programului activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2014” (cu modificările ulterioare).
Auditul a fost efectuat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi3 şi Liniile directoare ale auditului de mediu, elaborate conform Standardelor Internaţionale de Audit. În vederea susţinerii opiniilor, constatărilor, formulării concluziilor şi recomandărilor, probele de audit au fost obţinute prin desfăşurarea procedurilor specifice auditului.
____________________________
3Hotărîrea Curţii de Conturi nr.60 din 11.12.2013 „Cu privire la aplicarea Standardelor Internaţionale de Audit ale Instituţiilor Supreme de Audit de nivelul 3 – ISSAI 100, ISSAI 200, ISSAI 300, ISSAI 400, în cadrul misiunilor de audit ale Curţii de Conturi”.
În cadrul auditului au fost analizate activităţile privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole, fiind stabilite unele dificultăţi la realizarea politicilor în domeniu, precum şi fiind identificate cauzele acestora.
Obiectivul general al auditului a fost: Este politica de stat în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole dezvoltată suficient şi adecvat, iar organele cu competenţe la acest capitol dispun de instrumente corespunzătoare şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite?
Auditul a fost efectuat la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Mediului, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, fiind colectate probe, precum şi solicitate informaţii de la alte autorităţi centrale de specialitate.
Examinînd rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi a constatat:
Păstrarea pe termen lung a stării terenurilor agricole în contextul măsurilor de conservare a solului prin practicarea unei agriculturi organice reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale politicii de mediu al Republicii Moldova. Politica statului la acest capitol stabileşte exploatarea terenurilor într-o manieră durabilă, în baza unor principii nonpoluante şi de conservare.
Totodată, domeniul gestionării durabile a terenurilor agricole este unul vulnerabil, auditul constatînd situaţii problematice şi deficienţe la acest capitol. Astfel,
► solul, în calitate de resursă naturală, nu este protejat de un cadru juridic de reglementare a utilizării, conservării, protecţiei şi ameliorării acestuia, pe baza principiilor şi elementelor strategice care ar garanta utilizarea durabilă a terenurilor, condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea social-economică a ţării;
► lipsa planurilor de amenajare, pentru unele localităţi, determină nearmonizarea politicilor de mediu cu gestionarea durabilă a terenurilor agricole;
► Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-20204 şi activităţile privind ameliorarea fertilităţii terenurilor agricole nu sînt însoţite de proceduri/mecanisme de prioritizare a obiectivelor, de expertizare şi evaluare a obiectelor, de acţiuni şi indicatori măsurabili, ceea ce determină riscul neobţinerii efectelor importante scontate;
______________________________
4Hotărîrea Guvernului nr.626 din 20.08.2011 „Cu privire la aprobarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020”.
► terenurile agricole şi ecosistemele aferente sînt supuse riscului de poluare ca rezultat al activităţilor insuficiente de monitorizare şi supraveghere sistematică a utilizării fertilizanţilor în agricultură;
► activităţile irelevante şi neorganizate privind protecţia terenurilor agricole, determină neasigurarea unui monitoring ecologic eficient;
► nerespectarea tehnologiilor de prelucrare a solului şi degradarea acestuia sînt cauzate inclusiv de fragmentarea excesivă a terenurilor agricole;
► în lipsa unor date şi informaţii relevante privind situaţia terenurilor agricole se determină o monitorizare ineficientă a acestora;
► lipsa evaluării şi expertizării proiectelor de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, precum şi nestabilirea indicatorilor măsurabili ce urmează a fi obţinuţi condiţionează, în unele cazuri, nerealizarea obiectivelor stabilite, astfel neasigurîndu-se o continuitate a scopurilor determinate.
Multitudinea de strategii, programe, planuri de activitate, precum şi lipsa unui cadru legal special al solului condiţionează fragmentarea atribuţiilor responsabililor în domeniul utilizării terenurilor cu destinaţie agricolă, astfel determinîndu-se lipsa unui management integrat al acestora. Autorităţile competente în gestionarea fondului funciar agricol nu dispun de procese şi pîrghii suficiente pentru diminuarea degradării şi impactului negativ al poluării acestuia, precum şi mecanisme de înlăturare a ameninţărilor asupra mediului, în acest sens fiind necesare activităţi şi instrumente adiţionale unor bune practici agricole şi prietenoase mediului.
Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi hotărăşte:
1. Se aprobă Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole, care se anexează la prezenta Hotărîre.
2. Hotărîrea şi Raportul de audit se remit:
2.1. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, pentru implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit şi luarea de atitudine referitor la rezultatele auditului;
2.2. Ministerului Mediului şi entităţilor din subordine, pentru implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit;
2.3 Ministerului Mediului, de comun cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, şi se cere să asigure definitivarea şi adoptarea cadrului legal corespunzător de reglementare a utilizării, conservării, protecţiei şi ameliorării solului;
2.4. Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, pentru informare şi luare de atitudine în vederea implementării recomandărilor expuse în Raportul de audit;
2.5. Guvernului Republicii Moldova, pentru informare privind rezultatele auditului şi luare de atitudine privind managementul dispersat al domeniului gestionării terenurilor agricole, prin identificarea unor soluţii de concentrare a atribuţiilor, inclusiv prin oferirea de pîrghii şi mecanisme autorităţii centrale de specialitate;
2.6. Preşedintelui Republicii Moldova, pentru informare;
2.7. Parlamentului Republicii Moldova şi Comisiei permanente mediu şi schimbări climatice, pentru documentare.
3. Despre măsurile întreprinse pentru executarea subpunctelor 2.1.-2.4. din prezenta Hotărîre, precum şi pentru implementarea recomandărilor auditului, se va informa Curtea de Conturi în termen de 6 luni.
4. Prezenta Hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.
RAPORTUL auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole ABREVIERI
| AAP | Autoritatea administrației publice |
| ANSA | Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor |
| APL | Administrația publică locală |
| ARFC | Agenția Relații Funciare și Cadastru |
| DRSA | Direcția raională pentru siguranța alimentelor |
| EUROSAI | Organizația Europeană a Instituțiilor Supreme de Audit |
| GAEC | Bunele condiţii agricole şi de mediu |
| HG | Hotărîrea Guvernului |
| IE | Inspecția ecologică |
| IES | Inspectoratul Ecologic de Stat |
| IPAPS „Nicolae Dimo” | Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „Nicolae Dimo” |
| ISA | Instituția Supremă de Audit |
| ISSAI | Standardele internaționale ale instituțiilor supreme de audit |
| ÎS | Întreprindere de stat |
| MAIA | Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare |
| MM | Ministerul Mediului |
| ONU | Organizația Națiunilor Unite |
| ONUAA | Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură |
| PIB | Produsul intern brut |
| RGA | Recensămîntul general agricol |
| SAU | Suprafața agricolă utilizată |
| SIA | Sistem informațional automatizat |
| SRL | Societate cu răspundere limitată |
| UE | Uniunea Europeană |
| UAT | Unitate administrativ-teritorială |
| WGEA | Grupul de lucru privind auditul mediului |
I.
SINTEZĂ
Suprafața terenurilor agricole la nivel mondial este în continuu proces de extindere, iar schimbarea tendințelor în producția și consumul global de produse exercită o presiune tot mai mare asupra resurselor funciare, acestea avînd un caracter limitat.
Domeniul auditat impune necesitatea de evidenţiere a lacunelor ce țin de folosirea actuală a fondului funciar agricol. Problemele privind utilizarea terenurilor și gestionarea acestora reprezintă o mare preocupare pentru ISA din întreaga lume. Curtea de Conturi, în calitate de membru al Grupului de lucru EUROSAI privind auditul mediului, a iniţiat prezentul audit pentru a determina măsura în care sînt realizate activităţile ce ţin de utilizarea durabilă a terenurilor agricole, precum și pentru a identifica dificultăţile şi cauzele acestora în implementarea politicilor în domeniu.
Auditul efectuat indică că managementul terenurilor agricole produce rezultate, dar menţine și presiuni asupra acestora, fiind constatate deficiențe în eforturile actorilor de obținere a progreselor. Pentru a eficientiza procesul de utilizare durabilă a terenurilor agricole, Raportul de audit include o serie de recomandări concrete pe care părțile responsabile trebuie să le pună în aplicare.
Astfel, analiza situațiilor concrete, a datelor și informaţiilor acumulate a stabilit unele probleme şi cauze ale acestora, care se manifestă prin:
Lipsa unor date complete, veridice și generalizate privind terenurile agricole care determină imposibilitatea unei monitorizări adecvate a acestora.
MAIA și MM nu dețin informații sub forma unei baze de date complexe, care să cuprindă indicatorii de caracterizare agrofizică a solului, climei, reliefului, de utilizare a terenurilor. Totodată, nu sînt estimate riscurile privind diversele procese de degradare și poluare a terenurilor agricole, fapt ce are o conotaţie negativă asupra bunei implementări a politicilor de utilizare durabilă a acestora;
Capacitatea instituţională subdezvoltată şi integrarea insuficientă în planurile de dezvoltare locală a măsurilor de protecție și conservare a terenurilor și ecosistemelor aferente acestora.
Urmare a unei abordări necorespunzătoare și insuficiente a măsurilor de conservare a terenurilor la nivel național, se relevă că administrarea acestora și practicile agricole nu poartă un caracter durabil. În același timp, nu sînt identificate eforturile orientate asupra unui management integrat al terenurilor și nu sînt luate în considerare preocupările de mediu în cadrul planurilor de utilizare a acestora. APL nu dispun de planuri de amenajare a teritoriului, astfel încît utilizarea terenurilor agricole nu este însoțită de o dezvoltare planificată, organizarea teritoriului avînd un caracter haotic şi nu ţine cont de armonizarea politicilor economice, sociale și ecologice;
• Lipsa unui cadru legislativ-normativ uniform, al cărui obiectiv l-ar constitui protecția funcțiilor solului și utilizarea durabilă a terenurilor agricole în Republica Moldova.
Protecția generală a terenurilor și a funcțiilor sale de mediu, economice, sociale și ecologice reprezintă o condiție importantă pentru abordarea principalelor provocări ecologice. În Republica Moldova terenurile agricole reprezintă un domeniu care, prin diversitatea și importanța sa, necesită soluții specifice de dezvoltare la nivel local și regional. În lipsa unei legi a solului, nu sînt exhaustiv stabilite obiectivele-cheie și activitățile obligatorii pentru a fi realizate, nu sînt identificate și argumentate cerințele financiare sau planificarea detaliată a măsurilor caracteristice unei protecții și utilizări durabile a terenurilor agricole;
Fragmentarea sporită a terenurilor agricole, care determină o dezvoltare lentă a sectorului agrar și, implicit, lipsa de sustenabilitate în utilizarea acestora.
Suprafețele mici ale terenurilor agricole, numărul mare al deținătorilor de terenuri și amplasarea necorespunzătoare a acestora implică deficiențe în procesul de organizare și gestionare durabilă a fondului funciar agricol.
Deficiența unui monitoring ecologic eficient care ar determina implementarea unor activități necesare păstrării pe termen lung a fertilității solurilor, precum și evitării acțiunilor de poluare a acestora.
Pentru adoptarea unor decizii sustenabile cu privire la diminuarea impactului negativ asupra terenurilor agricole, autoritatea publică responsabilă de controlul ecologic de stat nu depune eforturile de rigoare care să asigure o monitorizare ecologică continuă pentru depistarea operativă și la timp a tuturor factorilor poluatori sau cu impact negativ asupra terenurilor. Supravegherea ecologică privind respectarea durabilității terenurilor nu identifică dacă exploatarea acestora este realizată în măsura în care să permită conservarea, dar în același timp să nu admită poluarea terenurilor agricole. Concomitent, omologarea fertilizanților în lipsa datelor privind impactul acestora asupra mediului, precum și lipsa unei monitorizări eficiente asupra folosirii lor de către utilizatorii de terenuri agricole implică pericole de poluare a mediului.
II.
INTRODUCERE
Terenurile reprezintă o resursă naturală condiţionat regenerabilă, fiind utilizate în diferite domenii ale economiei, totodată constituind principalul mijloc de producţie în agricultură. Este recunoscut faptul că, în tendința sa de a obține performanțe majore, activitățile agricole nealiniate bunelor practici de mediu au devenit o sursă de poluare a mediului ambiant.
În ultimii 50 de ani producția agricolă la nivel mondial s-a extins de circa 3 ori, creșterea fiind determinată, în mare măsură, de sporul randamentului pe unitatea de teren agricol și de intensificarea proceselor în agricultură. Conform datelor Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (ONUAA)[1], în ultima jumătate de secol terenurile agricole la nivel mondial au crescut cu 67 mil.ha, ca urmare a două tendințe opuse: creșterea cu 107 mil.ha în țările în curs de dezvoltare și scăderea cu 40 mil.ha în țările dezvoltate. Suprafața de terenuri agricole în țările dezvoltate a atins punctul culminant la mijlocul anilor ʼ80 ai secolului trecut, ulterior scăzînd în ritmuri accelerate.
ONUAA definește terenurile drept zone terestre, care cuprind toate atributele biosferei atît imediat deasupra, cît și la suprafața pămîntului, inclusiv clima, formele de sol și de teren, hidrologia de suprafață (inclusiv de mică adîncime, lacuri, rîuri, mlaștini), straturile sedimentare aproape de suprafață și cele subterane asociate, rezervele geohidrologice, populațiile de plante și animale, „așezările umane”, rezultatele fizice din trecut și prezent ale activităților umane (terasări, stocări ale apelor și structurile de drenaj, drumuri, clădiri etc.). Avînd în vedere că terenurile au rolul de a sprijini și de a asigura continuitatea activității umane pe o bază durabilă, aceste componente trebuie să fie păstrate și să interacționeze într-un mod echilibrat, fără a afecta mediul ambiant.
În Republica Moldova suprafața terenurilor agricole constituie 0,6 ha/locuitor, acest indicator situîndu-se la un nivel mediu printre statele din Europa de Est, situație ilustrată în figura de mai jos.
Figura nr. 1

Sursă: Adaptat conform datelor preluate de pe http://www.fao.org/home/en/.
Transformarea zonelor naturale în suprafeţe artificiale creşte într-un ritm chiar mai accelerat decît densitatea populaţiei, iar terenurile agricole în procesul exploatării sînt supuse unor modificări importante. Exploatarea nechibzuită a acestora, manieră durabilă entru conservarea resurselor naturale și protejarea biodiversității.
Tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte și cadrul legislativ-normativ național prevăd exploatarea terenurilor în baza unor principii de protecție și utilizare durabilă a acestora, prevenirea poluării, degradării şi restabilirea ecosistemelor, conservarea biodiversităţii, precum și diminuarea consecinţelor impactului nociv asupra terenurilor provocat de factori naturali și antropogeni.
Protecţia mediului, în complexitatea sa, abordează ecosistemele prin dimensiunea acestora și diversitatea lor spaţială, naturală şi antropică, inclusiv prin considerarea particularităților diferitor regiuni şi problemelor de utilizare durabilă şi protecţie a terenurilor.
Dimensiunea utilizării terenurilor este una vastă, acestea fiind folosite pentru aşezări, sisteme de producţie (inclusiv agricultură şi silvicultură) şi infrastructură. Terenurile reprezintă o resursă limitată, iar modul în care este folosită determină una dintre cauzele principale ale schimbărilor de mediu, cu impact semnificativ asupra calității vieţii şi a ecosistemelor, precum şi asupra gestionării infrastructurii. Impactul asupra terenurilor continuă să modifice peisajele şi mediul, lăsînd amprente negative, iar uneori ireversibile, asupra folosirii lor. Aproape peste tot apar tensiuni între nevoia societăţii pentru resurse şi spaţiu, pe de o parte, şi capacitatea pămîntului de a susţine şi a prelua aceste nevoi, pe de altă parte. O atare situaţie implică utilizarea excesivă şi degradarea fără precedent a peisajelor, ecosistemelor şi mediului, fiind necesară o perspectivă de gestionare a lor pe termen lung.
Delimitarea funcțiilor terenurilor și a domeniilor de utilizare a acestora permite analiza impactului asupra mediului. Astfel, dacă resursele terenurilor sprijină activitățile umane într-un mod durabil, atunci și alte funcții ale acestora trebuie să fie păstrate în echilibru.
Terenurile au capacitatea de a satisface o gamă largă de obiective, activitățile derulate în acest sens generînd mai multe produse sau servicii, acestea constituind factor de producție, sursă de biodiversitate, regulator climateric, factor hidrologic, precum și avînd funcția de peisaj geografic.
Conform datelor Cadastrului funciar, fondul funciar al Republicii Moldova, la situația din 31.12.2013, a constituit 3384,6 mii ha, în care ponderea cea mai semnificativă o dețin terenurile cu destinație agricolă (59,5%), situație prezentată în Tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
| Fond funciar | Anul 2011 | Anul 2012 | Anul 2013 |
| mii ha | % | mii ha | % | mii ha | % |
| Terenuri – total | 3384,6 | 100 | 3384,6 | 100 | 3384,6 | 100 |
| Terenuri cu destinaţie agricolă | 2008,7 | 59,3 | 2008,9 | 59,4 | 2014,5 | 59,5 |
| Terenuri ale localităţilor | 312,1 | 9,2 | 312,2 | 9,2 | 312,8 | 9,2 |
| Fondul de rezervă* | 466,7 | 13,8 | 466,4 | 13,8 | 461,2 | 13,6 |
| Terenuri destinate industriei, transporturilor, comunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale | 58,9 | 1,7 | 58,9 | 1,7 | 59,6 | 1,8 |
| Terenuri ale fondului silvic şi destinate ocrotirii naturii | 450,9 | 13,3 | 450,6 | 13,3 | 450,4 | 13,3 |
| Terenuri ale fondului apelor | 87,3 | 2,6 | 87,6 | 2,6 | 86,1 | 2,5 |
* Terenuri destinate dezvoltării sociale a localităţilor şi de folosinţă generală (păşuni obşteşti etc.).
Sursă: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova (www.statistica.md).
În același timp ,conform situației din 01.01.2013, cota cea mai importantă din totalul terenurilor agricole este deținută de terenurile arabile, urmînd cele ocupate de pășuni și plantații multianuale.
Figura nr. 2
(%)

Sursă: Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 2013.
Agricultura reprezintă un sector important în economia Republicii Moldova, astfel încît în anul 2013 acest sector a asigurat 13% din PIB, generînd 26% din totalul locurilor de muncă pentru populaţia activă a ţării.
Figura nr. 3

Sursă: Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Este de menționat că, în comparație cu statele din regiune, contribuția agriculturii în PIB, în cazul Republicii Moldova, este una net semnificativă. Astfel, în anul 2013, în România[2] contribuția agriculturii la formarea PIB-ului a constituit 5,6%, iar în Ucraina[3] – 9%.
Deși implicarea populației active în sectorul agricol este una semnificativă, cota acesteia se diminuează continuu, schimbările structurale în economia Republicii Moldova condiționînd apariţia unor noi oportunități de angajare în cîmpul muncii, altele decît agricultura.
Figura nr. 4

Sursă: Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 2013.
Conform rezultatelor RGA din anul 2011[4] , media SAU[5] este de 2,29 ha, fiind similară celei înregistrate de circa 49% din totalul exploatațiilor agricole din statele Uniunii Europene. Totodată, conform rezultatelor RGA, indicele SAU/locuitor este de 0,54 ha, astfel încît Republica Moldova se plasează mai sus decît media/locuitor înregistrată în Uniunea Europeană (0,34 ha SAU/locuitor). Rezultatele RGA ilustrează o fragmentare excesivă a terenurilor cu destinație agricolă, ceea ce condiționează o diminuare a productivităţii agricole, perturbarea rotaţiei culturilor, degradarea solului, dar şi alte efecte negative.
Totodată, suprafaţa medie a unei parcele de teren pe republică este de 0,85 ha, zona centrală a ţării fiind fragmentată cel mai mult, aici suprafaţa minimă a unei parcele constituind 0,29 ha (raionul Strășeni).
Figura nr. 5
Suprafaţa medie a parcelei agricole pe raioane

Sursă: Recensămîntul general agricol din anul 2011.
III.
SFERA ȘI ABORDAREA DE AUDIT
Reieşind din problemele identificate privind realizarea obiectivelor şi sarcinilor de domeniu, a fost determinat următorul obiectiv de audit: Este politica de stat în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole dezvoltată suficient şi adecvat, iar organele de resort dispun de instrumente corespunzătoare şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite?
Sfera auditului a cuprins activitățile și politicile realizate de către autoritățile responsabile în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole în perioada 2011-2013. Abordarea de audit a fost orientată la evidenţierea problemelor din acest sector, cu identificarea neajunsurilor şi disfuncţionalităţilor, precum şi la stabilirea eficacității programelor sau a activităților întreprinse pentru atingerea obiectivelor și a impactului dorit.
Dat fiind obiectivul determinat, a fost supus auditului Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, ca autoritate centrală de specialitate, totodată fiind colectate probe şi de la alte autorităţi cu atribuţii în domeniu.
Pe parcursul misiunii de audit au fost analizate interacţiunile dintre autoritățile responsabile privind coordonarea, administrarea şi gestionarea activităților de către acestea, inclusiv deciziile luate în acest sens, precum şi dacă cadrul legal existent este suficient pentru întreprinderea unor măsuri adecvate, care să permită o gestionare durabilă a terenurilor agricole. Auditul a cuprins activităţile şi măsurile realizate în perioada 2011-2013 de către organele de resort privind implementarea politicilor în gestionarea terenurilor agricole.
În scopul obținerii probelor competente, relevante și rezonabile în sprijinul raționamentelor și concluziilor auditorilor cu privire la organizarea, funcțiile, programele și activitățile entităților auditate, au fost utilizate Liniile directoare de efectuare a auditurilor de mediu (ISSAI 5110). Pentru asigurarea unei înțelegeri detaliate și formularea unor concluzii acceptabile privind implementarea activităților/măsurilor în conformitate cu programele de domeniu, realizarea atribuțiilor, responsabilităților în cadrul politicilor și programelor guvernamentale care sînt în vigoare, echipa de audit a efectuat vizite în teren, pentru colectarea informațiilor de la inspecțiile ecologice raionale, direcțiile raionale de siguranță a alimentelor, direcțiile raionale pentru agricultură.
Metodologia de audit este expusă în Anexa nr.1 la prezentul Raport.
IV.
CADRUL JURIDIC ȘI SISTEMUL INSTITUȚIONAL
Tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, cadrul legislativ-normativ național și directivele din sector stabilesc cerințe și condiționează utilizarea în condiții durabile a terenurilor agricole, acestea determinînd politica de stat la acest capitol (a se vedea Tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2
| Convenţia Organizației Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare (Paris, 17 iunie 1994)[6] | abordarea integrată a combaterii deșertificării și reducerii efectelor acesteia prin acțiuni eficiente la toate nivelurile, inclusiv prin asigurarea unei dezvoltări durabile; crearea unui cadru favorabil privind protecția terenurilor și aplicarea de politici și programe pe termen lung |
| Protocolul de la Kyoto (Kyoto, 11 decembrie 1997)[7] | promovarea unor forme durabile de agricultură; formularea, implementarea, publicarea şi reactualizarea de programe naționale în domeniul agriculturii cu impact redus asupra mediului |
| Codul funciar | terenurile, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană, sînt protejate de stat, iar protecţia lor ecologică este prioritară altor forme de activitate; nu sînt admise utilizări abuzive a îngrășămintelor chimice şi a preparatelor fitosanitare în procesul de prelucrare a terenurilor agricole; protecţia terenurilor urmăreşte folosirea lor raţională, preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate din circuitul agricol, protecţia contra efectelor antropogene nocive, precum şi regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor destinate agriculturii; protecţia terenurilor se face pe baza calificării în ansamblu a terenurilor agricole drept ecosisteme naturale complexe, ţinîndu-se cont de particularităţile lor zonale (regionale), de caracterul folosirii lor în scopul preîntîmpinării degradării şi distrugerii, altor urmări nefavorabile ale activităţii economice, îmbunătăţirii şi restabilirii terenurilor supuse degradării sau distrugerii, creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a lor, asigurării deţinătorilor cu normative ecologice ale regimurilor de folosire optimă a terenurilor |
| Concepția politicii de mediu[8] | - realizarea acţiunilor de redresare privind ameliorarea terenurilor degradate şi neproductive; - efectuarea de măsuri privind prevenirea şi combaterea eroziunii, alunecărilor de teren şi altor forme de degradare a solului; - elaborarea unei hărţi naţionale a terenurilor degradate, prin utilizarea bunelor practici; - practicarea unei agriculturi durabile, inclusiv prin introducerea metodelor de conservare a solului și practicarea agriculturii organice; - efectuarea de lucrări agricole cu utilaje şi maşini, de asolamente, de alte procedee agricole cu impact redus asupra mediului; - aplicarea mecanismelor economice de prevenire a degradării solului; - perfecţionarea actelor normative privind obligaţiile persoanelor care efectuează lucrări ce conduc la degradarea stratului fertil al solului, cu definirea clară a responsabilităţilor pentru restabilirea fertilităţii lui |
| Strategia naţională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015)[9] | utilizarea terenurilor în conformitate cu principiul „limita ecologică a teritoriului”; adoptarea standardelor şi normelor ecologice de exploatare agricolă durabilă a terenurilor în cadrul landşafturilor existente; promovarea agriculturii ecologice |
| Planul de acţiuni al Guvernului pentru anul 2014[10] | susţinerea şi stimularea activităţilor de conservare a solului, inclusiv prin implementarea agriculturii conservative (no-till şi altele), în scopul diminuării proceselor de eroziune a terenurilor agricole; promovarea produselor cu randamente şi calitate ridicată; stimularea culturilor cu valoare adăugată înaltă şi ecologice pentru valorificarea potenţialului productiv al terenurilor; reducerea nivelului de fragmentare a terenurilor agricole |
| Programul Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015[11] | realizarea măsurilor de perfecţionare a tehnologiilor de prelucrare şi fertilizare inofensivă a solurilor, a metodelor de utilizare a terenurilor agricole, precum și restabilirea, plantarea noilor fîşii de protecţie pe terenurile agricole |
| Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020[12] (în continuare - Programul) | păstrarea pe termen lung a calităţii şi capacităţii de producţie a terenurilor agricole |
| Programul naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018[13] | crearea elementelor ecologice stabilizatoare pentru terenurile agricole |
| Legea privind protecția mediului înconjurător[14] | - organizarea de către APL a unui subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru supravegherea calităţii solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute, elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendinţelor negative; - împădurirea terenurilor agricole impracticabile; - utilizarea tehnologiilor agricole nonpoluante; - realizarea lucrărilor de revalorificare a terenurilor agricole; - gospodărirea durabilă a terenurilor agricole; - colaborarea dintre APL, instituţiile de ramură de cercetare și autorităţile pentru mediu în vederea propunerii producătorilor agricoli a unor tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate, cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor, să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, aplicarea măsurilor adecvate şi prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică agricolă |
| Programul pe termen mediu de elaborare a planurilor urbanistice la nivel de localităţi pe anii 2013-2016[15] | ameliorarea situaţiei privind dezvoltarea durabilă a localităţilor, prin excluderea edificării construcţiilor şi planificării acestora fără o politică şi strategie prestabilită, precum şi asigurarea localităţilor cu documentaţie de urbanism, pentru promovarea în linii generale a utilizării eficiente și durabile a terenurilor din localități, inclusiv pentru protecția mediului |
Actele normativ-legale.
Cadrul de dezvoltare a standardelor pentru bunele condiţii de agricultură şi de mediu (GAEC[16]) stabileşte că statele UE vor defini, la nivel naţional sau regional, cerinţe minime pentru condiţii bune de agricultură şi de mediu[17], luînd în considerare caracteristicile specifice zonelor vulnerabile, inclusiv condiţiile de sol şi cele climatice, condițiile pentru sistemele agricole existente, precum și utilizarea terenurilor, rotaţia culturilor, practicile şi structurile agricole (Tabelul nr.3).
Tabelul nr.3
| Tema | Standarde |
Eroziunea solului: Protejarea prin măsuri adecvate a solului împotriva pierderilor prin eroziune | Acoperirea minimă a solului; Managementul minim al terenului care să reflecte condițiile locale specifice; Păstrarea teraselor |
Materia organică din sol: Menținerea conținutului materiei organice din sol prin practici adecvate | Standarde pentru rotațiile culturilor unde este cazul; Managementul miriștii pe terenurile arabile |
Structura solului: Menținerea structurii solului prin măsuri adecvate | Utilizarea mașinilor agricole adecvate și aplicarea corespunzătoare a fertilizanților |
Nivelul minim de întreținere: Asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea deteriorării habitatelor | Protecţia păşunilor permanente; Reţinerea caracteristicilor de peisaj; Evitarea apariţiei vegetaţiei nedorite pe terenul agricol |
Sursă: Regulamentul Consiliului Europei nr.1782/2003 din 29.09.2003.
Totodată, Decizia nr.1600/2002/EC cu referire la cel de-al VI-lea Program de Acţiune pentru Mediu în Comunitatea Europeană stabilește obiectivul de a proteja resursele naturale şi de a promova utilizarea durabilă a solului, document prin care UE s-a angajat să adopte o Strategie tematică pentru protecţia solului orientată la stoparea şi reorientarea degradării acestuia. Decizia are un rol important avînd în vedere că degradarea solului provoacă un impact puternic asupra altor domenii, precum apa, sănătatea populaţiei, schimbările climatice, protecţia naturii, a biodiversităţii şi asigurarea securității alimentare.
UE a identificat problema spaţiului rural drept una comunitară, aceasta fiind abordată la nivel de politică europeană. Astfel, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1296/1996 cu privire la Carta europeană a spaţiului rural, documentul-cadru politic şi juridic al dezvoltării şi amenajării rurale în Europa. În conformitate cu politicile de domeniu, a fost stabilită realizarea unui echilibru între cerinţa de conservare a spaţiului rural economic, ecologic şi social-cultural al ţărilor, pe de o parte, şi tendinţa de modernizare a vieţii rurale, pe de altă parte. Totodată, avînd în vedere că dezvoltarea şi amenajarea rurală se află la confluenţa dintre tendinţa de expansiune a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spaţiului rural, se impune cerinţa de menţinere, pe cît este posibil, a ruralului la dimensiunile sale actuale. Aceasta este foarte important și în contextul Republicii Moldova, avînd în vedere că suprafaţa ţării este reprezentată în mare măsură de spaţiul rural, unde predomină terenurile agricole şi cele din fondul forestier.
Scopul politicii de stat în domeniul relațiilor funciare este elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a terenurilor, acestea reprezentînd un spaţiu de importanţă vitală, mijloc de producţie agricolă şi mediu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană, protecţia lor fiind prioritară altor forme de activitate.
Atribuțiile statului în domeniul relațiilor funciare se bazează pe dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, pe tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrărilor agricole şi valorificării eficiente a terenurilor, cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de construcţii.
Dezvoltarea economică depinde direct sau indirect de resursele naturale, inclusiv de materiile prime şi resursele de sol. O dezvoltare eficientă din punctul de vedere al resurselor funciare presupune o abordare a gestionării acestora drept un element esenţial în combaterea tendinţelor nesustenabile privind resursele. Astfel, utilizarea terenurilor reprezintă un aspect important în cadrul multor politici, cum ar fi: coeziunea teritorială, urbanismul, agricultura, transportul şi protecţia naturii.
În acest context este imperativă o planificare, gestionare eficientă și o reconciliere a tuturor subiecților responsabili, prin orientarea acestora către utilizarea durabilă a terenurilor, ori utilizarea și managementul terenurilor agricole reprezintă un domeniu care implică mai multe părți interesate, situație reflectată în Tabelul nr.4.
Tabelul nr. 4
| Guvernul | organizează controlul de stat asupra folosirii și protecției terenurilor; stabilește și schimbă destinația terenurilor, la propunerea UAT de nivelurile I și II, la cererea proprietarului |
| Ministerul Mediului | asigură studierea, evaluarea, reglementarea, evidenţa şi controlul, protecţia şi realizarea politicii tehnico-ştiinţifice în domeniul utilizării raţionale a resurselor naturale; ţine evidenţa şi efectuează inventarieri la întreprinderi şi organizaţii a surselor de poluare a solului (aerului atmosferic, bazinelor acvatice); avizează și controlează implementarea planurilor de conservare și regenerare a resurselor naturale (sol, subsol etc.); organizează sistemele de irigare a terenurilor agricole prin intermediul instituțiilor din subordine |
| Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare | elaborează şi promovează politica în domeniul îmbunătăţirilor funciare şi fondului funciar; efectuează controlul asupra folosirii terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate publică de stat; monitorizează situaţia în domeniul folosirii terenurilor, organizării şi amenajării terenurilor agricole, structurilor rurale |
| Agenția Relații Funciare și Cadastru | administrează procesul de reglementare a regimului proprietăţii funciare şi de protecţie a solurilor; asigură, prin intermediul întreprinderilor subordonate, elaborarea schemelor de utilizare raţională a terenurilor la nivel republican, raional, orăşenesc (municipal), sătesc (comunal) în vederea reglementării regimului proprietăţii funciare şi asigură elaborarea unor programe concrete de ameliorare şi protecţie a terenurilor; examinează, coordonează proiecte şi altă documentaţie privind protecţia solurilor |
| Inspectoratul Ecologic de Stat | coordonează programele anuale şi de perspectivă de combatere a eroziunii solului, alunecărilor de teren, utilizării îngrăşămintelor minerale, organice, pesticidelor şi altor produse şi substanţe nocive; ţine evidenţa şi efectuează inventarierea la întreprinderi şi organizaţii a surselor de poluare a solului; supraveghează respectarea normelor de evacuare și depozitare a deșeurilor, condițiilor de decopertare selectivă a solului la construcția obiectivelor, măsurilor antierozionale a solului; întocmeşte şi înaintează organelor competente materialele privind cazurile de încălcare a legislaţiei ecologice |
| Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor | supraveghează şi efectuează controlul asupra producerii, importului, comercializării, utilizării şi depozitării produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor; supraveghează şi efectuează controlul asupra reziduurilor de pesticide, fertilizanţilor, medicamentelor de uz veterinar şi asupra altor contaminanţi; efectuează supravegherea fitosanitară pentru limitarea utilizării produselor chimice cu efecte negative asupra mediului şi a echilibrului biologic în natură prin acumularea de reziduuri în sol, produsele agroalimentare, organismul uman |
| Administrația publică locală | asigură folosirea rațională și eficientă a terenurilor, precum și protecția acestora indiferent de destinația lor; ține Cadastrul funciar în teritoriul din subordine; decide atribuirea şi propune schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii |
Sursă: Cadrul normativ în vigoare.
Terenurile agricole în Republica Moldova sînt dominate de culturi cu valoare joasă, acestea avînd o productivitate scăzută[18]. În același timp, exploatațiile agricole au o structură destul de fragmentată, parcelele de teren fiind mici și dispersate în spațiu. Aceasta determină lipsa de eficiență în cultivarea şi rotaţia culturilor în asolamente, precum și o suprafață mică a terenurilor irigate (1,4% din suprafața cultivată). În același timp, sînt înregistrate suprafețe de terenuri agricole nelucrate, care, conform situației operative a MAIA din 01.06.2014 (Anexa nr.2 la prezentul Raport), au constituit 145,2 mii ha.
Acest fenomen determină, pe termen lung, creşterea vulnerabilităţii solului, reprezentînd o sursă de răspîndire a vegetaţiei nedorite, ce creează condiţii de apariţie a focarelor de boli şi dăunători ai plantelor agricole, care reduc spaţiul ce revine plantelor cultivate, îngreunează efectuarea lucrărilor agricole, ca rezultat sporind costurile de producţie. Degradarea terenurilor este definită drept „reducerea sau pierderea productivității și complexității biologice ori economice a terenurilor ca rezultat al proceselor naturale sau al activităților umane” (ONU, 1997). În conformitate cu raportul ONUAA privind starea resurselor funciare și de apă pentru alimentație și agricultură la nivel mondial, degradarea resurselor funciare a atins cote îngrijorătoare. Astfel, cota terenurilor degradate a ajuns la 25%, iar cea a terenurilor moderat degradate la 8% (anul 2011). Prin comparație, proporția terenurilor degradate a fost de doar 16% în anul 1997 (ONUAA).
Conform datelor Cadastrului funciar al Republicii Moldova, la situația din 01.01.2012 solurile erodate ocupau 877,6 mii ha, inclusiv 504,8 mii ha – soluri slab erodate, 259,3 mii ha – moderat erodate, și 114,2 ha – puternic erodate. Suprafața terenurilor cu soluri erodate s-a majorat cu 223,8 mii ha pe parcursul ultimilor 30 de ani, „avansînd” aproximativ cu 6,4 mii ha anual. Analiza factorilor naturali și antropici care provoacă degradarea terenurilor permite a constata că, calitatea solurilor se înrăutățește continuu. Astfel, au crescut suprafețele solurilor erodate, afectate de alunecări de teren, deteriorate antropic – salinizate, solonetizate, degradate ca rezultat al irigării, desfundate etc. Totodată, sub influența lucrărilor agrotehnice s-a intensificat procesul de deteriorare a structurii și de compactare a solurilor. În condițiile deficitului de îngrășăminte minerale și organice, bilanțul humusului și elementelor nutritive a devenit negativ (minus 0,6-0,8 t/ha), pierderile anuale de humus prin eroziune constituind circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha[19]. Acestea, în ansamblu, au determinat reducerea continuă a fertilității solurilor și degradarea diversității pedologice.
V.
CONSTATĂRILE AUDITULUI
5.1 Protecția terenurilor agricole și a funcțiilor sale de mediu, economice, sociale, ecologice și culturale nu sînt realizate prin stabilirea statutului juridic al solului drept corp istorico-natural, bază a ecosistemelor cu multiple funcţii, bogăţie naturală parţial regenerabilă.
Lipsa unei legi speciale a solului nu permite elaborarea unui cadru coerent și uniform de politici în domeniu. Totodată, existența unui număr mare de acte cu caracter normativ-legal (strategii, programe, planuri de activitate etc.), care se suprapun ca acțiuni, dar și de obiective face ca sarcinile stabilite pentru realizare să fie delegate diferitor autorități, iar ca rezultat lipsește o monitorizare eficientă a activităților și, implicit, un monitoring integrat al gestionării terenurilor agricole.
Inundațiile, alunecările de teren și deșertificările au constituit motive importante pentru care a fost elaborată o strategie-proiect comunitară, care prevede asigurarea protecției solului, inclusiv amendamente la Directiva CE[20] privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului. Obiectivul general al strategiei îl constituie protecţia funcţiilor solului şi utilizarea durabilă a lui. Elaborarea acesteia are drept temei și faptul că acțiunile umane afectează în diverse moduri funcționarea și utilizarea solului și că este necesară o strategie comunitară care să contribuie la protejarea celor mai amenințate suprafețe agricole, ca urmare a modificărilor survenite ca rezultat al utilizării solului, a apariției sau extinderii zonelor industriale contaminate, a impermeabilizării sau eroziunii solului. Republica Moldova ca stat care s-a angajat să se alinieze la acquis-ul comunitar are obligaţia să respecte cerinţele europene şi în acest context devine stringentă necesitatea elaborării unei legi a solului armonizată cu Directivele UE în domeniu.
MAIA, de comun cu MM, au elaborat proiectul Legii solului (în anul 2006), definitivîndu-l și prezentîndu-l Guvernului pentru aprobare. Proiectul de lege a fost conceput pentru asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calității solurilor, pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice, obligatorii pentru autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru proprietarii funciari. Principiile generale ale acestui proiect prevăd utilizarea durabilă a solurilor, prevenirea degradării lor, îmbunătăţirea şi restabilirea solurilor degradate, precum și monitorizarea continuă a calității lor. În același timp, proiectul de lege delimitează împuternicirile şi stabileşte obligaţiile AAP centrale şi locale pentru resursele naturale şi mediul înconjurător, precum şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în domeniul utilizării durabile şi monitoringului solului.
În acest context, Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” menţionează drept una dintre cauzele principale ale exploatării nechibzuite a terenurilor agricole lipsa unei legi organice, ca Legea solului, care ar include supravegherea stării de calitate a solului şi reglementarea utilizării acestuia.
Se relevă că, în condiţiile lipsei unei legi organice, devine dificilă asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calității solurilor, bazate pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice. În același timp, în condițiile enunțate se atestă o fragmentare și dispersare a atribuțiilor de domeniu, acest fapt împiedicînd reglementarea eficientă a gestionării durabile a terenurilor agricole.
Recomandări:
1. Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, de comun cu Ministerul Mediului: Pentru reglementarea gestiunii durabile a terenurilor agricole, să asigure definitivarea şi înaintarea spre aprobare a proiectului Legii solului.
5.2. Fragmentarea excesivă a terenurilor agricole și suprafeţele mici ale acestora diminuează productivitatea agricolă și cauzează nerespectarea tehnologiilor de prelucrare, precum și degradarea acestora.
Ca rezultat al reformei funciare și implementării unor noi forme de proprietate, a crescut substanțial numărul deținătorilor funciari și al proprietarilor de terenuri agricole, această situație limitînd posibilitatea utilizării eficiente și protecţia terenurilor agricole. Dimensiunile limitate ale terenurilor agricole și amplasarea acestora de-a lungul versanților creează impedimente în implementarea unei agriculturi durabile, metodelor performante de cultivare a plantelor și complexelor de măsuri regionale privind protecția terenurilor. Gospodăriile colective și terenurile arendate de către lideri nu sînt organizate antierozional, lipsesc asolamentele, amplasarea culturilor, iar metodele de prelucrare nu cuprind măsuri de conservare a productivității terenurilor, majoritatea acestora necesitînd lucrări specializate de restabilire a conținutului de humus în sol.
În condițiile unei fragmentări sporite a terenurilor agricole, se denotă o dezvoltare lentă şi instabilă a sectorului agricol şi a infrastructurii rurale, fapt determinat și de o structură neadecvată a gospodăriilor agricole. Aceasta determină inclusiv carenţe organizaţionale şi instituţionale pentru cadrul de reglementare a sectorului agrar, precum şi lipsa capacităţilor de autogestiune eficientă a acestuia. În același timp, se constată și înrăutăţirea condiţiilor de mediu ca rezultat al practicării agriculturii intensive şi imposibilitatea aplicării unor practici agricole economic viabile şi prietenoase mediului.
Astfel, în lipsa unei exploataţii agricole viabile, nu se asigură integritatea ecologică, viabilitatea economică şi responsabilitatea socială, nerespectarea acestor principii determinînd lipsa de sustenabilitate în cazul terenurilor agricole. În astfel de condiții, continuă dehumificarea solurilor, pe pante se activează eroziunea, periodic – alunecările de teren și degradarea învelișului de sol.
Fragmentarea terenurilor este parțial soluționată de către utilizatorii de terenuri agricole mai mari care arendează terenuri în baza unor acorduri pe termen scurt, dar aceasta nu este o soluție durabilă. În aceste condiții, parcelarea terenurilor determină un nivel scăzut de rotaţie a culturilor agricole, reducerea utilizării îngrăşămintelor organice de 20-30 de ori şi a îngrăşămintelor minerale de 15-20 de ori, care au determinat un dezechilibru profund de humus şi bioelemente în sol, degradarea lui biologică, calitatea solurilor diminuîndu-se cu 5 puncte timp de 30 de ani, ca urmare a exploatării intensive şi lipsei unor măsuri pedologice necesare. Diminuarea calității terenurilor agricole a devenit o problemă critică în ţară, în combinaţie cu urmările diferitor tipuri de eroziune, scăderea productivităţii culturilor agricole şi eficienţei producţiei agricole pe suprafeţe mari de terenuri.
În conformitate cu Planul de acţiuni[21], în perioada 2011-2012 au fost realizate şi întreprinse măsuri privind consolidarea terenurilor agricole, implementarea acestora avînd rolul de a micşora nivelul de fragmentare și asigurarea utilizării durabile a acestora. Ca rezultat al lucrărilor de elaborare şi implementare a proiectului de consolidare a terenurilor agricole, au fost efectuate negocieri, emise decizii ale consiliilor locale, autentificate și înregistrate terenurile consolidate. Totodată, în conformitate cu datele MAIA și ARFC, în perioada 2011-2013 suprafața totală a terenurilor agricole consolidate a constituit circa 16 mii ha. Se menționează că activitățile realizate la acest capitol nu sînt suficiente, astfel încît este imperativ ca utilizatorii de terenuri să fie asistați organizațional și juridic. Urmare a vizitelor la direcțiile raionale pentru agricultură, auditul a stabilit că nu sînt pe deplin dezvoltate și urmează a fi îmbunătățite practicile de promovare a implicării participanților la relațiile funciare, nu sînt aplicate planificările participative de activități și accesul deschis la informații. La fel, se constată o capacitate redusă a APL privind promovarea standardelor durabile de utilizare a terenurilor agricole, acestea necesitînd suport considerabil din partea instituțiilor centrale de specialitate.
În contextul stimulării consolidării terenurilor agricole, MAIA a elaborat proiectul Hotărîrii de Guvern „Cu privire la aprobarea Strategiei de consolidare a terenurilor agricole pentru anii 2012-2027”. Ulterior, după avizare de către ministerele şi instituţiile interesate, proiectul hotărîrii nominalizate a fost expediat spre examinare şi aprobare Guvernului, pe care însă l-a restituit MAIA, avîndu-se în vedere necesitatea elaborării unei noi Strategii privind dezvoltarea agricolă în Republica Moldova, aceasta fiind ulterior elaborată și aprobată[22].
Recomandări:
2. Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare: Să stabilească şi să realizeze activități privind consolidarea terenurilor agricole prin elaborarea și aprobarea Strategiei și cadrului metodologic aferent.
5.3. Lipsa unor informații relevante privind starea terenurilor agricole nu permite o monitorizare eficientă a stării acestora.
Ameliorarea stării solurilor degradate și planificarea terenurilor agricole necesită date și informaţii detaliate privind solurile, în special pentru monitorizarea continuă a celor degradate și prevenirea efectelor acestor acțiuni, fiind deopotrivă importante și datele privind fertilitatea și parametrii fizicochimici ai acestora. La moment nu există o bază de date unică care ar cuprinde expres și veridic datele menționate, această informație fiind deținută fragmentat de către ARFC, MAIA și instituțiile din subordine, precum și APL.
Supravegherea permanentă a schimbărilor din componenţa resurselor funciare este necesară pentru analiza şi pronosticul stării ecologice a fondului funciar, pentru aprecierea acestor schimbări, întocmirea concepţiilor, programelor şi înfăptuirea măsurilor de preîntîmpinare a proceselor negative şi determinarea tendinţelor acestor procese, pentru ocrotirea şi utilizarea raţională a resurselor funciare, conservarea şi ameliorarea lor[23].
Gestionarea terenurilor agricole nu este însoțită de deținerea unor date actualizate care ar asigura o evidență strictă și veridică privind starea terenurilor agricole din țară. Auditul a constatat lipsa datelor la direcțiile raionale pentru agricultură raionale privind estimarea și evoluția proceselor de degradare, stabilirea unor acțiuni privind combaterea fenomenelor negative asupra terenurilor agricole, întocmirea de prognoze privind utilizarea lor. Acestea nu dețin și nu acumulează informații privind profilele de sol sau parametrii fizico-chimici ai terenurilor agricole. Astfel, autoritățile publice centrale şi locale nu sînt asigurate cu informații statistice și analitice reale privind calitatea terenurilor agricole, iar nedeținerea acestora nu permite luarea unor decizii eficiente în administrarea durabilă a terenurilor agricole. Totodată, în lipsa datelor enumerate, devine dificilă realizarea proiectelor de ameliorare funciară și aplicare de tehnologii intensive pentru sporirea capacității de producție a terenurilor. În unele cazuri, deficiențele de comunicare ale MAIA cu reprezentanţii autorităţilor de specialitate ale administraţiilor publice centrale şi locale nu asigură promovarea și implementarea politicilor de domeniu.
Analiza datelor autorităţilor de specialitate ale administraţiei publice centrale a stabilit că acestea nu planifică şi nu realizează activităţi privind înaintarea de recomandări utilizatorilor de terenuri privitor la organizarea asolamentelor și rotației culturilor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentată științific, ameliorarea funciară, reducerea de pierderi prin eroziune sau alunecări de teren.
Avînd în vedere Planul de acțiuni pentru anii 2011-2013 privind implementarea Programului de conservare și sporire a fertilității solurilor, ARFC nu a elaborat Harta pedologică și rapoartele aferente acesteia, nu a întocmit cartograme agrochimice și nu a înaintat recomandări și măsuri de sporire a fertilității solurilor pe o suprafață de 100 mii ha. În același timp, deși MAIA a solicitat ARFC completarea Listei obiectelor și mijloacelor necesare pe anul 2013 cu activitățile menționate, acestea nu au fost prevăzute pentru a fi realizate.
Totodată, auditul menționează că sistemul informaţional „Cadastrul funciar” nu reprezintă o bază de date relevantă necesară pentru evidenţa fondului funciar şi pentru monitoringul acestuia, iar prevederile Codului funciar, Legii nr.1247-XII din 22.12.1992[24], Regulamentului cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar[25] ce ţin de evidenţa fondului funciar şi efectuarea monitoringului necesită a fi actualizate.
Deși Legea nr.1247-XII din 22.12.1992 stabilește că monitoringul funciar este deservit de un sistem informaţional, care asigură formarea băncii de date despre resursele funciare şi este parte integrantă a sistemului informaţional al republicii, la momentul actual acest sistem este prezentat doar în format Excel şi nu asigură schimbul de date cu alte sisteme de date relevante (banca centrală de date a Cadastrului).
Cadastrul funciar actual nu reprezintă un instrument eficient şi sigur pentru evidenţa corectă a fondului funciar şi, în special, pentru monitoringul acestuia. Informaţiile cuprinse (suprafața) nu pot fi verificate din cauza lipsei materialelor cartografice corespunzătoare (materialelor actualizate de evidenţă grafică). În localităţile rurale inginerii pentru reglementarea regimului funciar utilizează materiale de evidenţă grafică care nu sînt actualizate.
Astfel, întocmirea Cadastrului funciar în cadrul APL de nivelul I se realizează în lipsa unui sistem informaţional performant, care ar asigura dispunerea şi schimbul de date relevante din alte sisteme informaţionale şi fără reglementarea sistemului strict de control al datelor prezentate la nivel inferior (APL de nivelul II şi ARFC).
În așa mod, datele cantitative (suprafețele) şi calitative (bonitatea) introduse în Cadastrul funciar nu pot fi vizualizate la nivelul conturului/hotarului de teren.
Totodată, auditul menționează că, contrar prevederilor Planului de acţiuni privind Implementarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2013, ARFC nu a creat și dezvoltat, de comun acord cu MAIA, un sistem informaţional al calităţii solurilor. Astfel, nu a fost creată banca de date textuală şi grafică digitală (indicii stării de calitate a solului, nota de bonitate pentru conturul de sol, la nivel de comună, raion, pentru argumentarea ştiinţifică a măsurilor de protecţie, ameliorarea şi sporirea fertilităţii, pentru 100 de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul I). În aceste condiții, nu este definită o bază pentru elaborarea proiectelor de amenajare antierozională, de ameliorare a solurilor degradate, stabilire a fondului irigaţional şi organizare teritorială a gospodăriilor. Astfel, devine dificilă utilizarea în termene optime a informaţiei privind starea de calitate şi nivelul de degradare a solurilor pentru aplicarea complexului de măsuri în vederea minimizării proceselor negative şi de conservare a fertilităţii lor. Totodată, ARFC a elaborat și înaintat spre avizare instituțiilor responsabile conceptul SIA „Solurile Moldovei”, fiind stabilită necesitatea prezentării datelor spaţiale actuale despre învelişul de sol al ţării, în calitate de bază informaţională pentru adoptarea unor decizii argumentate şi realizarea eficientă a sarcinilor de conservare pe termen lung a calităţii şi capacităţii de producţie a solurilor.
Recomandări:
3.Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și Agenției Relații Funciare și Cadastru: Să întreprindă măsuri privind crearea sistemului informaţional al calităţii solurilor, precum şi să asigure actualizarea permanentă a bazei de date aferente.
5.4. Deficiența unor activități sistematice privind controlul de stat în domeniul folosirii raţionale şi protecţiei terenurilor agricole determină lipsa unui monitoring exhaustiv privind utilizarea durabilă a acestora.
În același timp, în lipsa unei armonizări a politicilor de mediu și a celor privind utilizarea terenurilor agricole, determinate inclusiv de deficiența planurilor de amenajare a teritoriului (naţional, zonal şi local), devine dificil monitoringul terenurilor agricole.
Gestionarea durabilă a teritoriului se efectuează în baza unor acţiuni de organizare, conservare și dezvoltare a terenurilor, orientate spre realizarea unei stări fizice și funcţionale a cadrului natural și a celui construit, care să corespundă necesităţilor colectivităţilor umane, în concordanță cu interesul public. Organizarea teritoriului constituie unicul mod de coordonare a elementelor spaţiale cu o dezvoltare preconizată, afirmîndu-se ca o soluţie de optimizare a folosirii terenurilor în raport cu cerinţele prezente şi viitoare ale societăţii.
Utilizarea durabilă a terenurilor agricole presupune aplicarea armonioasă a tuturor componentelor tehnologice specifice: terasarea, rotaţia culturilor, fertilizarea rațională, irigarea, combaterea bolilor şi dăunătorilor, inclusiv prin metode biologice, realizarea unor producţii ridicate şi stabile, fără însă a afecta mediul.
În Republica Moldova deocamdată nu există o abordare integră în dezvoltarea teritoriilor, astfel încît caracterul acesteia este unul haotic şi nu ţine cont de armonizarea politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local. O mare parte dintre localităţi se dezvoltă fără a avea un plan urbanistic general. Astfel, dezvoltarea infrastructurii se realizează fără a lua în considerare vulnerabilitatea unor zone agricole din vecinătatea altor amplasamente și fără o evaluare a impactului asupra terenurilor agricole, de prezenţa elementelor sensibile de vecinătate a acestora. Conform informațiilor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, în prezent asigurarea localităţilor Republicii Moldova cu planuri urbanistice generale actualizate este una critică, întrucît 30% din oraşe şi doar 2% din localităţile rurale sînt dotate cu documentaţia de urbanism elaborată sau adaptată condiţiilor socioeconomice. În lipsa acestora, nu este abordat cadrul natural, condiţiile geografice şi pedoclimatice, deci și dezvoltarea în perspectivă a terenurilor agricole și opțiunile de valorificare a acestora. Politicile și modelele de amenajare a teritoriului și de gestionare a terenurilor de cele mai multe ori se bazează pe supraexploatarea resurselor și pe metode care au la bază preocupări reduse pentru respectarea echilibrului ecologic.
Reieșind din cele expuse, auditul concluzionează că politicile de domeniu nu cuprind și factori de redresare bine stabiliți realităților de degradare a terenurilor, acestea neavînd un caracter durabil, și nu pun accentul pe buna gestionare a tuturor atributelor și componentelor terenului. Gestionarea durabilă a resurselor funciare necesită politici și planificare care să se bazeze pe cunoștințe ce țin de amploarea și natura resurselor funciare, modul în care terenul a fost alocat pentru utilizare și cum va răspunde la aceste utilizări. În acest context, auditul menţionează nerealizarea de către ARFC a obiectivelor stabilite în conformitate cu Programul, astfel nefiind elaborate proiecte de organizare și amenajare antierozională a terenurilor pe bază de landșaft.
Solurile Republicii Moldova reprezintă una dintre cele mai valoroase componente ale resurselor naturale, iar utilizarea rațională, protecția și combaterea proceselor de degradare a acestora implică necesitatea unei monitorizării continue a calității resurselor funciare. ARFC, în conformitate cu Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător[26], urmează să realizeze controlul privind conformitatea măsurilor antierozionale şi de ameliorare a terenurilor, precum și utilizarea acestora conform destinaţiei şi exigenţelor stabilite de lege. Totodată, MAIA urmează să efectueze controlul asupra executării măsurilor de protecție a solului în cadrul practicilor agricole[27]. Controalele menționate nu sînt realizate de către responsabilii cu atribuții în domeniu, cauza fiind cadrul instituțional nedefinitivat, lipsind pîrghiile de realizare a activităților de control.
Auditul menţionează că în subordinea ARFC activează Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere Geodezică, Tehnică și Regim care deține un număr restrîns de angajați (3 unităţi), iar competențele sale nu definesc atribuții privind monitoringul terenurilor agricole. Activitatea Inspectoratului nu cuprinde realizarea unor activități privind exercitarea controlului eficient și sistematic asupra utilizării durabile şi protecţiei terenurilor agricole.
În acest sens, de către ARFC, în conformitate cu Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare[28], au fost înaintate proiecte de hotărîre către Guvern privind aprobarea unui regulament în scopul extinderii competențelor, modificării structurii și efectivului-limită ale aparatului central al Inspectoratului cu reprezentanți desconcentrați în teritoriu.
Totodată, ARFC a inițiat și înaintat propuneri privind modificarea și completarea unor acte legislative cu privire la crearea Inspectoratului de stat pentru reglementarea regimului proprietății funciare.
Lipsa activităților de control determină nemonitorizarea standardelor de management pe care utilizatorii de terenuri agricole ar urma să le aplice drept practici rezonabile.
În acest context se menționează că MAIA nu a asigurat monitorizarea realizării măsurilor de prevenire şi diminuare a impactului degradării solului, astfel încît nu sînt cunoscute respectarea de către utilizatorii de terenuri a indicilor privind degradarea și refacerea structurii solului, protecția antierozională a terenurilor arabile, măsurile privind diminuarea activităților de epuizare a solului și de poluare a acestora. La acest capitol MAIA a informat că nu deţine mecanisme şi pîrghii care ar permite realizarea activităţilor de control menţionate.
Recomandări:.
4.Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, de comun cu Agenția Relații Funciare și Cadastru: Să asigure definitivarea cadrului instituţional de reglementare a activităților privind controlul managementului terenurilor agricole, precum și a celui responsabil de implementarea Reglementării tehnice „Măsuri cu privire la protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole”.
5.5. Activitățile privind monitoringul ecologic nu sînt însoțite de acțiuni eficiente și sistematice privind protecția terenurilor agricole.
Supravegherea sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influența factorilor naturali şi antropici permite sesizarea și diminuarea tendinţelor dăunătoare mediului, astfel încît obţinerea în timp util a unor observaţii obiective privind starea acestuia este foarte importantă. Monitoringul ecologic reprezintă fundamentul unor cercetări aprofundate ulterioare, dar și criteriu pentru evaluarea impactului acţiunilor întreprinse în vederea menţinerii integrităţii sistemelor ecologice. Astfel, conform actelor normative[29], în Republica Moldova realizarea angajamentelor de supraveghere a respectării protecției mediului în cazul terenurilor agricole revine Inspectoratului Ecologic de Stat și subdiviziunilor sale teritoriale.
IE teritoriale nu stabilesc și nu realizează în toate cazurile activități de exercitare a unui control sistematic privind întreprinderea de către utilizatorii de terenuri agricole a acțiunilor de prevenire a eroziunii, neadmitere a poluării acestora sau respectare a normelor de protecție a mediului și utilizare a terenurilor agricole în măsura în care să prevină exploatarea nesustenabilă a lor. Echipa de audit, ca rezultat al vizitei în teren, a stabilit o evidență insuficientă a surselor de poluare a terenurilor agricole, iar în conformitate cu actele de inspectare a îndeplinirii cerințelor privind protecția mediului și folosirea rațională a resurselor naturale a constatat că IE teritoriale nu dețin, iar în unele cazuri nu emit acte cu înaintarea recomandărilor de aplicare a măsurilor antierozionale pe terenurile agricole, ceea ce ar favoriza stoparea accelerării eroziunii naturale provocate de evenimentele naturale, a eroziunilor rezultate din activitățile umane (factor antropic), dar și diminuarea riscurilor de poluare a terenurilor.
Astfel, la realizarea controalelor, IE nu stabilesc dacă în procesul de prelucrare a terenurilor agricole sînt provocate schimbări calitative ale acestora, nu determină gradul/nivelul de degradare a terenurilor, precum și nu stabilesc cauzele acestor degradări. În procesul de analiză a actelor de control, auditul nu a identificat măsuri realizate pentru inventarierea stării ecologice a terenurilor sau înaintarea de prescripții privind gestionarea factorilor poluatori și realizarea măsurilor de prevenire şi reducere a riscurilor de degradare a fondului funciar agricol (de exemplu, implementarea procedeelor de utilizare a îngrășămintelor organice, a metodelor agrobiologice de protecție antierozională, crearea unor sisteme de protecție, practicarea studiilor științifice în activitățile agricole etc.).
În același timp, în scopul creării unui cadru strategic privind protecția mediului înconjurător, a fost aprobată Strategia de mediu[30], fiind stabilite acțiuni pentru anii 2014-2023, inclusiv cu referire la instituționalizarea funcțiilor de protecție a solurilor, elaborarea și aprobarea unui program de monitoring ecologic integrat al calității solurilor, diminuarea impactului deșertificării prin implementarea tehnologiilor resurso-productive, precum și crearea mecanismului de responsabilizare a beneficiarilor de resurse naturale privind protecția și utilizarea durabilă a acestora.
Recomandări:
Inspectoratului Ecologic de Stat: În vederea asigurării monitoringului continuu al terenurilor agricole, să inventarieze factorii poluanți și să creeze registre de riscuri pentru evidența sistematică a factorilor poluatori ai terenurilor agricole, precum și să înainteze prescripții obligatorii către utilizatorii de terenuri privind nepoluarea acestora și respectarea bunelor practici agricole.
5.6. Lipsa activităților privind monitorizarea, supravegherea și controlul utilizării sistematice a fertilizanților în agricultură nu asigură diminuarea pericolului de poluare a mediului.
Directiva Consiliului Europei privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole[31] prevede stabilirea codurilor de bună practică agricolă, care vor fi puse în aplicare în mod voluntar de către agricultori şi vor viza inclusiv reducerea poluării cu nitraţi a mediului. În Republica Moldova, cu suportul instituțiilor științifice de profil, MAIA, MM și al Proiectului privind Controlul Poluării în Agricultură, a fost elaborat un asemenea Cod în anul 2007.
Codul de bune practici agricole indică un impact negativ asupra mediului înconjurător, ca rezultat al aplicării neraţionale a fertilizanţilor, astfel fiind poluate terenurile agricole și dereglat circuitul balanţei elementelor nutritive ale acestora, precum şi fiind provocată degradarea agrochimică şi agrofizică a solurilor.
Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), prin intermediul direcțiilor sale raionale (DRSA), nu a stabilit un monitoring adecvat şi sistematic al utilizării fertilizanţilor, iar activitățile derulate de acestea nu sînt suficiente pentru atingerea obiectivelor definite în conformitate cu cadrul normativ de domeniu și reducerea/diminuarea riscului de impact negativ al fertilizanţilor asupra terenurilor agricole. De asemenea, s-a constatat că DRSA nu întreprind măsuri și activități privind stabilirea regulilor de utilizare a fertilizanților, nefiind realizate analize cu prelevarea probelor de sol, neexistînd date statistice privind cantitățile utilizate de fertilizanți.
Totodată, se menționează că fertilizanții sînt aprobați (omologați)[32] și permiși pentru utilizare în lipsa datelor cu referire la testarea în cîmp a proprietăților ecotoxicologice ale acestora. Analiza a 4 dosare privind atestarea și omologarea fertilizanților a stabilit că acestea nu cuprind date privind determinarea impactului posibil asupra terenurilor și ecosistemelor aferente, fără a stabili, inclusiv prin metode ştiinţifice, reziduurile lor în sol, avizele prezentate de către IES necuprinzînd aceste date. De asemenea, auditul a stabilit că, la eliberarea certificatelor ecotoxicologice, IES nu planifică și nu realizează activităţi care să ateste inofensivitatea ecologică a fertilizanţilor, în special în funcție de caracteristicile solului și de proprietățile fertilizanților, dar și de caracteristicile de natură agricolă ale terenurilor. În același timp, se menționează lipsa unor proceduri și măsuri specifice necesare executării unui control ecologic eficient în cazurile de omologare a fertilizanților, IES avînd delegate atribuții la acest capitol.
Concomitent, auditul relevă că depozitarea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților deveniți inutilizabili sau interziși în lipsa unor condiții corespunzătoare implică riscuri privind penetrarea acestora în sol și în apele subterane, precum și poluarea ecosistemelor aferente, inclusiv a terenurilor agricole. În prezent pe teritoriul Republicii Moldova sînt depozitate circa 1268 tone de produse de uz fitosanitar inutilizabile și interzise în 13 depozite.
Conform cadrului legal[33], metodele de lichidare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor deveniţi inutilizabili sau interzişi pentru utilizare, precum şi a ambalajului lor se elaborează de către producătorii acestora, în colaborare cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, şi cu autoritatea centrală pentru medicina preventivă.
Stocurile de pesticide inutilizabile şi interzise nu se lichidează pe teritoriul Republicii Moldova din cauza lipsei de capacităţi, tehnologii avansate şi a densității sporite a populaţiei. Ca rezultat al vizitei în teren (la un depozit din raionul Criuleni), s-a constatat depozitarea necorespunzătoare a stocurilor de produse de uz fitosanitar, ceea ce implică riscul de poluare a mediului înconjurător și a terenurilor agricole aferente. Astfel, în conformitate cu actele IES privind îndeplinirea cerinţelor de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, depozitele menţionate se află într-o stare deplorabilă, implicînd poluarea mediului pe o suprafaţă considerabilă, inclusiv a terenurilor agricole aferente.
 |  |
| Sursă: Depozit de stocare a pesticidelor, s.Pașcani, raionul Criuleni (imagini efectuate de echipa de audit). |
Recomandări:
Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor și Inspectoratului Ecologic de Stat: Să stabilească și să aplice mecanisme și activități continue de control și monitorizare privind utilizarea fertilizanților în cadrul activităților agricole, inclusiv prin întocmirea și sistematizarea unor registre speciale.
5.7. Activitățile realizate și lucrările efectuate în conformitate cu prevederile Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 nu reprezintă, în toate cazurile, lucrări ameliorative și de îmbunătățiri funciare și nu produc efecte semnificative asupra ameliorării, sporirii fertilității terenurilor agricole sau protecției solului.
Avînd în vedere intensificarea presiunilor antropice asupra resurselor de sol, necesitatea privind protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a terenurilor, a fost aprobat Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 (în continuare – Programul), obiectivul acestuia fiind realizarea măsurilor de stopare a degradării şi de sporire a fertilităţii solurilor prin modernizarea şi extinderea sistemului de îmbunătăţiri funciare, implementarea tehnologiilor moderne şi a practicilor agricole nepoluante.
Potrivit prevederilor Programului, calitatea învelişului solului în Republica Moldova este una nesatisfăcătoare pentru circa 50% din terenurile agricole, iar pentru 10% este critică, astfel încît prejudiciul anual adus economiei ţării de procesele de degradare a solurilor este enorm.
În vederea realizării Planului de Acțiuni privind implementarea Programului, au fost aprobate listele obiectelor și mijloacelor financiare pe fiecare an în parte.
În conformitate cu informațiile oferite de IPAPS „Nicolae Dimo”, proiectele aprobate și lucrările executate nu corespund din punct de vedere științific, în toate cazurile, măsurilor de conservare, sporire a fertilității solurilor ori prevenire și/sau combatere a eroziunii. Observațiile științifice ale specialiștilor din cadrul IPAPS „Nicolae Dimo”, precum și ale celor din cadrul ARFC sînt indicate în Anexa nr. 3 a prezentului Raport.
Astfel, în cazul proiectului „Măsuri ameliorative în lunca rîului Cogîlnic în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Logănești, raionul Hînceşti”, au fost efectuate lucrări de curăţare şi adîncire a albiei rîului Cogîlnic și construcţie a canalelor de evacuare, în valoare de 1,6 mil.lei. În acest sens, specialiştii care au realizat ieșirile în teren, de comun cu echipa de audit, au concluzionat că proiectul menționat nu corespunde genului de lucrări realizate în lunca rîului Cogîlnic, iar curățarea malurilor și adîncirea albiei rîului, dar și curățarea canalelor existente doar tangențial pot fi atribuite lucrărilor ameliorative, în esență acestea fiind de natura asistenței tehnice a sistemului de desecare, aflat în gestiunea primăriei.
În cazul proiectului „Măsuri hidrotehnice antierozionale în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Mingir, raionul Hînceşti”, în valoare de 0,7 mil.lei, pentru astuparea ravenei (restabilirea drumului) au fost realizate lucrări în scopul captării și evacuării apelor pluviale de pe rețeaua de drumuri din sat, acestea neavînd, în opinia specialiștilor, nimic comun nici cu lucrările de îmbunătățiri funciare, nici cu cele de protecție a solului.
La fel, pentru proiectul „Lucrări ameliorative în hotarele administrativ-teritoriale ale comunei Pîrjolteni, raionul Călărași” au fost realizate lucrări de curăţare a albiei rîului Răcătău, specialiștii menționînd că acestea nu pot fi atribuite categoriei ameliorarea solului, fiind caracteristice unui complex de măsuri de prevenire a inundațiilor, lucrările realizate urmînd a avea o influență nesemnificativă asupra dinamicii nivelului apei pedofreatice și un efect minim asupra regimului de umiditate a solului.
Totodată, specialiștii, în cadrul implementării proiectului „Curățarea și adîncirea canalelor în hotarele administrativ-teritoriale ale satelor Curchi şi Brăviceni, raionul Orhei”, prin realizarea lucrărilor de defrișare a livezilor pe o suprafaţă de 55,69 ha au stabilit lipsa tangenței cu lucrările de conservare a fertilității solului.
În același context, lucrările privind reconstrucţia bazinului de acumulare a apei pe o suprafaţă de 0,41 ha realizate în cadrul proiectului „Lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren în comuna Lingura, raionul Cantemir”, în opinia specialiștilor, nu vor rezolva problema protecţiei solului, acesta fiind un obiectiv destinat să acumuleze apa freatică pentru irigarea prin picurare a viței-de-vie si nu se referă la remedierea stării de calitate a solului.
De asemenea, specialiștii au menționat că proiectele de construcție a iazurilor prin excavare şi a altor bazine de acumulare a apei pentru irigare sînt necesar să fie elaborate în paralel cu proiectul de irigare a terenului preconizat pentru irigare și doar după cercetările pedologice și hidrologice detaliate pentru prognoza impactului asupra solului şi mediului. Imaginile realizate de către echipa de audit privind proiectele menționate sînt expuse în Anexa nr.4 la prezentul Raport.
În acest context se concluzionează că MAIA și ARFC nu dispun de proceduri și mecanisme de executare a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, care ar stabili modul de selectare și prioritizare a obiectivelor, expertizarea și evaluarea proiectelor de conservare și sporire a fertilității solurilor. Nu sînt stabilite acțiunile și indicatorii ce urmează a fi obținuți în cadrul implementării măsurilor de protecție a solului, precum și modul, criteriile de selectare a entităților ce urmează a fi antrenate pentru realizarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare în acest proces.
Se menționează că lucrările expuse în Anexa nr.3 la prezentul Raport, dar și alte măsuri stabilite în Planul de acțiuni pe anii 2011-2013 nu au fost expertizate din punct de vedere științific, acțiune stabilită în conformitate cu Obiectivul unu din Planul de acțiuni menționat[34]. Totodată, asistența științifică specializată nu a fost asigurată la toate etapele de stabilire, inițiere și realizare a lucrărilor. Divergențele asupra caracterului lucrărilor realizate indică lipsa unei conlucrări eficiente între Î.S. „Protecția Solurilor și Îmbunătățiri Funciare” și IPAPS „Nicolaie Dimo” în vederea selectării și prioritizării obiectivelor aferente proiectelor de lucrări privind îmbunătățirile funciare. Imaginile aferente lucrărilor realizate descrise sînt prezentate în Anexa nr. 4 la prezentul Raport.
Recomandări:
Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, de comun cu Ministerul Mediului: Să elaboreze mecanisme și proceduri privind organizarea și realizarea executării lucrărilor de îmbunătățiri funciare, cu stabilirea obligativității privind expertizarea științifică a proiectelor respective, precum și să revizuiască Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 prin excluderea activităților care nu țin de îmbunătățirile funciare a terenurilor agricole.
CONCLUZIE GENERALĂ
Lipsa unui cadru legal special al solului implică fragmentarea atribuțiilor responsabililor de domeniu, aceasta determinînd deficiența unui management integrat al terenurilor agricole, în acest sens fiind necesare activități și instrumente adiționale unor bune practici agricole și prietenoase mediului. În același timp, este imperativă stabilirea obiectivelor concrete și măsurilor detaliate pentru realizarea de activităţi caracteristice unei utilizări durabile a terenurilor agricole.
Responsabil de monitorizarea realizării și raportării auditului, șeful Direcției generale II (Auditul finanțelor sectorului social și economiei naționale), auditor public Sofia Ciuvalschi
Şeful echipei de audit,
controlor de stat principal Viorel Miron
Echipa de audit:
controlor de stat principal Violeta Andrieș
Controlor de stat Dumitru Ștefîrța
Controlor de stat Larisa Ceban
Anexa nr. 1
Metodologia de audit
Pentru realizarea obiectivelor stabilite, misiunea de audit a efectuat activităţi specifice, fiind aplicate tehnici de audit și utilizate diferite metode de colectare a probelor. Astfel, pentru a constata dacă cadrul existent elaborat și politicile de domeniu sînt armonizate cu un sistem de protecție și conservare a mediului, a fost analizat cadrul normativ-legal, au fost intervievaţi responsabilii, precum și a fost analizată interacțiunea actorilor responsabili în domeniu;
pentru a evalua realizarea atribuțiilor privind supravegherea și monitoringul ecologic în cazul terenurilor agricole, au fost analizate planurile și rapoartele anuale de activitate ale responsabililor, actele de inspectare, procesele-verbale şi notele informative, au fost intervievate persoanele responsabile, precum și au fost efectuate ieșiri în teren;
pentru a constata dacă au fost întreprinse măsuri și realizate acțiuni care să contribuie la inofensivitatea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților pentru terenurile agricole, au fost analizate planurile anuale de acțiuni și rapoartele de activitate ale Centrului de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor, au fost studiate dările de seamă anuale privind activitatea ANSA; au fost analizate procedurile de atestare și omologare de stat a fertilizanților; au fost analizate actele de control întocmite de către ANSA cu privire la gestionarea fertilizanților; au fost analizate activitățile și măsurile întreprinse pentru protecția terenurilor agricole; au fost realizate ieșiri în teren la DRSA;
pentru a determina dacă există metode de lichidare a produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților deveniți inutilizabili sau interziși, în măsura care să contribuie la poluarea terenurilor agricole, au fost efectuate vizite în teren pentru a stabili metodele de păstrare și de lichidare a acestor produse; au fost analizate actele de control și acțiunile întreprinse de MAIA și MM privind lichidarea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților;
pentru a constata dacă au fost realizate activități de evaluare (diagnosticare) a stării terenurilor agricole, au fost studiate rapoartele privind executarea lucrărilor de evaluare complexă a solurilor efectuate de Centrul Republican de Pedologie Aplicată;
pentru a stabili dacă au fost realizate măsuri suficiente privind monitorizarea procesului de utilizare durabilă a terenurilor agricole, au fost analizate actele ce justifică procesul de monitorizare şi coordonare a realizării obiectivelor Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, precum şi impactul neîndeplinirii indicatorilor de performanţă stabiliţi;
pentru a stabili dacă aplicarea măsurilor de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor sînt în concordanță cu principiile utilizării durabile a acestora, au fost studiate actele de executare a lucrărilor în cadrul Programului, actele de expertiză și proiectele de execuție. În vederea evaluării lucrărilor executate şi impactului acestora asupra terenurilor agricole, au fost efectuate ieșiri comune la fața locului cu executorii lucrărilor și expertul din cadrul IPAPS „Nicolae Dimo”;
în aspectul evaluării gradului de realizare a măsurilor de instruire, reciclare a specialiştilor, precum și realizare a activităților agricole şi de popularizare a informaţiei ce ţine de conservarea şi sporirea durabilității terenurilor agricole, au fost studiate actele justificative privind desfăşurarea seminarelor cu tematici republicane, zonale, raionale şi locale, conferinţelor de profil, meselor rotunde în vederea instruirii şi reciclării specialiştilor din agricultură, precum şi utilizatorilor de terenuri agricole;
pentru a determina dacă a fost creat, actualizat şi utilizat corespunzător sistemul informaţional al calităţii solurilor, au fost solicitate informaţii de la MAIA privind crearea sistemului informaţional al calităţii solurilor, precum și a fost analizat proiectul conceptului sistemului informațional.
Anexa nr.2
Sursă: Informaţii prezentate de direcţiile agricultură şi alimentaţie din raioane şi municipii la 01.06.2014.
Anexa nr.3
Observațiile științifice ale specialiștilor din cadrul IPAPS „Nicolae Dimo” și ARFC privind unele lucrări executate în cadrul Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020
| Nr. ord. | Denumirea proiectelor de lucrări de îmbunătăţiri funciare | Denumirea lucrărilor executate | Concluzia specialiştilor IPAPS „Nicolae Dimo” | Motivarea specialiştilor ARFC |
| 1. | „Măsuri ameliorative în lunca rîului Cogîlnic în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Logănești, raionul Hînceşti”. Valoarea proiectului - 1570 mii lei, perioada 2011-2013 | Curăţarea şi adîncirea albiei rîului Cogîlnic, construcţia canalelor de evacuare | 1. Denumirea proiectului nu corespunde genului de lucrări realizate în lunca rîului Cogîlnic. Curățarea malurilor și adîncirea albiei rîului, dar și curățarea canalelor existente, numai tangențial pot fi atribuite lucrărilor ameliorative. În esență, ele țin de asistența tehnică a sistemului de desecare, aflat în gestiunea primăriei; 2. Construcția unui singur canal de desecare în lunca rîului Cogîlnic nu va produce efecte semnificative asupra nivelului apelor pedofreatice și regimului de umiditate a solului la suprafață mare. El poate funcționa în calitate de canal de evacuare a scurgerilor din bazinul de recepție limitrof | Lucrările realizate reprezintă activități de ameliorare a terenurilor în conformitate cu HG nr.636 din 26.05.2003[35] |
2 2. | „Măsuri hidrotehnice antierozionale în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Mingir, raionul Hînceşti”. Valoarea proiectului - 700 mii lei, anul 2013 | Astuparea ravinei (restabilirea drumului) – 246 metri în satul Minjir | 1. Lucrările au ca scop captarea și evacuarea apei pluviale de pe rețeaua de drumuri din sat. Acestea nu au nimic în comun nici cu lucrările de îmbunătățiri funciare, nici cu cele de protecție a solului; 2. În procesul de expertizare a proiectelor de îmbunătățiri funciare trebuie să se țină cont de specificul acestora pentru a evita includerea și realizarea lucrărilor improprii | Stabilizarea ravinelor reprezintă activități funciare ameliorative |
| 33. | „Lucrări ameliorative în hotarele administrativ-teritoriale ale com. Pîrjolteni, raionul Călărași”, Valoarea proiectului -500 mii lei, perioada 2011-2012 | Curăţarea albiei rîului Răcătău | 1. Curățarea și adîncirea albiei rîulețului Răcătău (4 km) din Pîrjolteni nu poate fi atribuită lucrărilor de ameliorare a solului. Acestea se includ în complexul de măsuri de prevenire a inundațiilor; 2. Amenajarea canalului în lunca rîulețului Răcătău va avea o influență nesemnificativă asupra dinamicii nivelului apei pedofreatice cu efect nesemnificativ asupra regimului de umiditate a solului |
| 44. | „Curățarea și adîncirea canalelor în hotarele administrativ-teritoriale ale satelor Curchi şi Brăviceni, raionul Orhei”. Valoarea proiectului -1020 mii lei, perioada 2011-2013 | Defrișarea livezilor pe o suprafaţă de 55,69 ha | Defrișarea plantațiilor multianuale din satul Brăviceni, raionul Orhei nu are tangență cu lucrările de conservare a fertilității solului | Defrişarea plantaţiilor multianuale sînt incluse în Program |
55. 6 | „Lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren în comuna Lingura raionul Cantemir” | Reconstrucţia bazinului de acumulare a apei pe o suprafaţă de 0,41 ha. Valoarea proiectului - 597,4 mii lei, anul 2013 | 1. Construcţia nu va rezolva problema protecţiei solului, în felul în care este menționată în denumirea Programului. Este un obiect destinat să acumuleze apa freatică pentru irigarea prin picurare a circa 50 ha de viţă-de-vie.
2. Construcția bazinelor de acumulare a apei pentru irigare nu este obligaţiunea Întreprinderii de Stat „Protecţia Solului şi Îmbunătăţiri Funciare” aşa cum nu se referă la remedierea stării de calitate a solului; 3. Lucrările de acest gen sînt necesare, însă ele trebuie să fie finanţate din alte programe special destinate irigării mici. Proiectele de creare a iazurilor prin excavare şi a altor bazine de acumulare a apei pentru irigare sînt necesar să fie elaborate paralel cu proiectul de irigare a terenului preconizat pentru irigare; 4. Preventiv elaborării proiectelor enumerate, sînt necesare cercetări pedologice și hidrologice detaliate pentru prognoza impactului asupra solului şi mediului | Reconstrucţia bazinelor acvatice sînt incluse în Program |
| 2. Construcţia iazului antierozional. Valoarea proiectului - 509,5 mii lei, perioada 2011-2013 | 1. Denumirea corectă ar fi „Construcţie hidrotehnică pentru stoparea extinderii ravenei şi protecţia terenurilor învecinate de deteriorare prin alunecări”; 2. Are menirea de a regulariza scurgerile surplusului de apă pluvială pe fundul ravenei și de a stopa dezvoltarea spaţială a acesteia, urmată cu distrugerea prin alunecări şi microravene a terenurilor agricole învecinate; 3. În proiect este necesar de prevăzut lucrări fitoameliorative de împădurire şi înierbare pe întreaga suprafaţă a ravenei pentru stabilizarea acesteia | Construcţia iazului este parte componentă a proiectului şi nu poate avea denumire separată. Lucrările de împădurire vor fi efectuate de APL, cu suportul Agenţiei „Moldsilva” |
7 6. | „Lucrări tehnice de remediere a terenurilor prin defrişare şi nivelare-modelare în comuna Lingura raionul Cantemir pentru un agent economic. Valoarea proiectului - 690,5 mii lei, perioada 2011-2013 | Defrişarea butucilor de viţă de vie pe o suprafaţă de 40 ha gestionate de un agent economic | Lucrările de defrişare a plantaţiilor multianuale degradate este necesar să fie efectuate din surse financiare speciale, astfel că proiectul nu se referă la protecţia solului. | Defrişarea plantaţiilor multianuale este inclusă în Program |
Sursă: Tabel elaborat de echipa de audit conform concluziilor specialiştilor IPAPS „Nicolae Dimo” și ARFC.
Anexa nr.4
[1] Anuarul statistic 2013 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.
[2] Institutul Național de Statistică al României (http://www.insse.ro/cms/ro).
[3] Serviciul Statistic de Stat al Ucrainei (http://www.ukrstat.gov.ua/).
[4] Hotărîrea Guvernului cu privire la organizarea şi desfăşurarea recensămîntului general agricol din 2011, nr. 371 din 06.05.2010.
[5] Suprafața agricolă utilizată (SAU) – concept statistic destinat evaluării teritoriului consacrat producţiilor agricole. Aceasta reprezintă suprafața totală de teren arabil, pășune permanentă, vii, livezi. SAU nu cuprinde suprafeţe cu păduri, teritorii neagricole, precum drumuri, cariere, parcuri, suprafețe ocupate de construcţii.
[6] Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 257-XIV din 24.12.1998.
[7] Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, nr. 29-XV din 13.02.2003.
[8] Hotărîrea Parlamentului privind aprobarea Concepției politicii de mediu a Republicii Moldova, nr. 605 din 02.11.2001s.
[9] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015)”, nr.282 din 11.03.2008, abrogată prin Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, nr.409 din 04.06.2014.
[10] Planul de acţiuni al Guvernului pentru anul 2014, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 164 din 05.03.2014.
[11] Programul Naţional de asigurare a securităţii ecologice pentru anii 2007-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.304 din 17.03.2007.
[12] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020, nr.626 din 20.08.2011 (în continuare – Hotărîrea Guvernului nr.626 din 20.08.2011).
[13] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Programului naţional privind constituirea reţelei ecologice naţionale pentru anii 2011-2018, nr. 593 din 01.08.2011.
[14] Legea privind protecția mediului înconjurător, nr.1515-XII din 16.06.1993.
[15] Hotărîriea Guvernului cu privire la Programul pe termen mediu de elaborare a planurilor urbanistice la nivel de localităţi pe anii 2013-2016, nr.493 din 04.07.2013.
[16] Bunele Condiții pentru Agricultură și Mediu.
[17] Regulamentul Consiliului Europei nr.1782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.
[18] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020, nr. 409 din 04.06.2014.
[19] Centrul Informațional de Mediu.
[20] Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului.
[21] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015), nr.282 din 11.03.2008.
[22] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, nr.409 din 04.06.2014.
[23] Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar, nr.1247-XII din 22.12.1992 (în continuare – Legea nr.1247-XII din 22.12.1992).
[24] Legea nr.1247-XII din 22.12.1992.
[25] Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar, nr. 24 din 11.01.1995.
[26] Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, nr. 131 din 08.06.2012.
[27] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Măsurile de protecție a solului în cadrul practicilor agricole”, nr.1157 din 13.10.2008.
[28] Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acesteia, nr.383 din 12.05.2010.
[29] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului Inspectoratului Ecologic de Stat, nr.77 din 30.01.2004.
[30] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, nr.301 din 24.04.2014.
[31] Directiva Consiliului Europei nr.91/676/CEE din 12.12.1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
[32] Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind atestarea și omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților pentru utilizarea în agricultură și silvicultură, nr.1307 din 12.12.2005.
[33]Art.16 alin.(2) din Legea cu privire la produsele de uz fitosanitar și la fertilizanți, nr.119-XV din 22.04.2004.
[34] Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 626 din 20.08.2011.
[35] Hotărîrea Guvernului despre aprobarea Programului de valorificare a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solurilor, nr.636 din 26.05.2003, abrogată la 31.10.2012 prin Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012.