HOTĂRÂRE nr. 429 din 14.12.2021   GUVERNUL   publicat 17.12.2021

cu privire la aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți

În vigoare din 17.12.2021
pe legis.md/hotarare/2021/429-guvern
Trimiteri: 20 legate   12 nerezolvate

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Nerezolvate (12)
  • pct. 4 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
  • art. 9 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
  • 131 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
  • Legea nr. 112 Trimitere recunoscută: actul citat nu are dată sau an, nu poate fi identificat
  • pct. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 6 alin. (3) Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
  • art. 6 alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • (3) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • aceeași lege Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • art. 6 Trimitere recunoscută: actul modificat nu a fost identificat
  • alin. (4) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • art. 7 lit. j) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat

Guvernul HOTĂRĂȘTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți.

PRIM-MINISTRU Natalia GAVRILIȚA

Contrasemnează:

Ministrul muncii

și protecției sociale Marcel Spatari

Ministrul finanțelor Dumitru Budianschi

Ministrul justiției Sergiu Litvinenco

Nr. 429. Chişinău, 14 decembrie 2021.

Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.429/2021

AVIZ la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, înaintat cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 324 din 3 noiembrie 2021) de către doamna Reghina Apostolova, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit proiectului de lege vizat, autorul scoate în evidență necesitatea ca în fiecare primărie să activeze cel puțin un specialist în protecția drepturilor copilului. Această necesitate rezultă din faptul că numărul specialiștilor în domeniul respectiv este insuficient.

Constatăm că prin propunerea autorului de modificare a noțiunii „echipă multidisciplinară”, potrivit căreia prin acest termen se înțelege grupul convocat de specialistul în protecția drepturilor copilului, compus din profesionişti din diferite domenii, cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, care colaborează în scopul prevenirii şi/sau soluţionării cazurilor copiilor aflați în situații de risc, se exclude posibilitatea ca grupul respectiv să poată fi convocat și de asistentul social comunitar, în lipsa specialistului în domeniul protecției drepturilor copilului.

Este de remarcat rolul important al specialistului în protecția drepturilor copilului în realizarea activităţii de suport pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale în domeniul protecției drepturilor copilului. Cu toate acestea, după cum este menționat în nota informativă, numărul specialiștilor angajați în protecția drepturilor copilului este foarte mic, în anul 2020 fiind angajați doar 17 specialiști. Mai mult decât atât, în unele primării nu există nici asistenți sociali.

Având în vedere această situație, excluderea din cadrul normativ a referinței că, în cazul lipsei specialistului în protecția drepturilor copilului, atribuțiile acestuia vor fi exercitate de către asistentul social comunitar creează riscul agravării și mai mult a situației existente.

În altă ordine de idei, considerăm că păstrarea redacției actuale a noțiunii „echipă multidisciplinară” nu împiedică convocarea grupului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, în cazul în care această funcţie există, ci, din contra, acordă prioritate. Având în vedere că problema abordată nu vizează eliminarea unor deficiențe de ordin normativ, ci ține de implementarea actului respectiv, nu se consideră necesară modificarea cadrului legislativ. Or, în caz contrar, norma riscă să nu fie una viabilă în procesul implementării. Observație valabilă și pentru pct. 4, în partea ce ține de excluderea din art. 9 și 131 din lege a textului „iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar”.

În acest context, menționăm că, în scopul asigurării implementării legii la care se face referire în proiect, Parlamentul a adoptat, la inițiativa Guvernului, Legea nr. 83/2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, care stabilește dreptul (competența) autorității administrației publice locale de a decide asupra instituirii funcției de specialist pentru protecția drepturilor copilului (a se vedea art. 14 alin. (2) lit. y2) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală).

Ulterior, luând în considerare că din anul 2017 până în anul 2020 au fost angajați doar 17 specialiști în protecția drepturilor copilului, pentru a exclude dificultățile întâmpinate de către primari la angajarea specialiștilor în cauză, la 9 iulie 2020 Parlamentul a adoptat Legea nr. 112, prin care a modificat Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, fiind ajustată noțiunea „specialist în protecția drepturilor copilului”, în vederea determinării sensului exact al termenului, precum și stabilite criteriile specifice pentru funcția în cauză (persoană angajată în cadrul primăriei (cu sau fără statut de funcționar public), cu studii în domeniul asistenței sociale, al pedagogiei, al psihologiei, al dreptului, al administrației publice sau în alte domenii umanitare conexe, care este deținătoare a diplomei de licență sau de masterat și care realizează activităţi de suport pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii tutelare locale în domeniul protecției drepturilor copilului).

Cu referire la pct. 2 din proiect, ce ține de completarea cu alin. (3) a art. 6 din Legea nr. 140/2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, potrivit căruia „Guvernul de comun acord cu autorităţile publice locale vor asigura ca în fiecare primărie, în a cărei localitate este identificat cel puţin un copil aflat în situaţie de risc să îşi desfăşoare activitatea cel puţin un singur specialist în protecţia drepturilor copilului, cu modificarea şi completarea corespunzătoare a statelor de personal”, atragem atenția că, potrivit art. 3 din aceeași lege, specialistul în protecția drepturilor copilului este persoana angajată în cadrul primăriei.

Prin urmare, este optim ca norma propusă la art. 6 alin. (3) să fie revizuită prin prisma principiului autonomiei locale, statuat la art. 3 și 7 din Legea nr. 436/2006 privind administraţia publică locală, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitându-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.

În aceeași ordine de idei, subliniem că, potrivit art. 6 alin. (2) şi (3) din aceeași lege, raporturile dintre autorităţile publice centrale şi cele locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii, transparenţei şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Între autorităţile centrale şi cele locale, între autorităţile publice de nivelul întâi şi cele de nivelul al doilea nu există raporturi de subordonare, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 436/2006 privind administraţia publică locală, autorităţile administraţiei publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competenţe autorităţilor publice locale fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competenţe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităţilor locale de nivelul corespunzător şi fără asigurarea colectivităţilor locale cu mijloacele financiare necesare.

Cu referire la propunerea de completare a art. 6 cu alin. (4), considerăm că o atare reglementare nu este necesară, ținând cont că art. 7 lit. j) din legea respectivă prevede deja că autoritatea tutelară determină necesităţile de formare profesională a specialiştilor implicaţi în protecţia copilului în domeniul respectării drepturilor copilului și asigură formarea profesională inițială și cea continuă în conformitate cu necesitățile identificate.

Totodată, remarcăm că proiectul de lege conține și anumite deficiențe de ordin tehnico-legislativ, care necesită a fi remediate în vederea obținerii unui act legislativ optim de a fi promovat.

Adițional, Guvernul subliniază că chestiunile care fac obiectul de reglementare al acestei inițiative legislative, de asemenea, se încorporează în prioritățile Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care actualmente se află în proces de elaborare a unui nou document de politici în domeniul protecției copilului, și anume Programul pentru protecția copilului pe anii 2022-2026. Astfel, acesta va include acțiuni specifice în vederea facilitării angajării specialistului în protecția drepturilor copilului și a evidențierii rolului acestuia în sistemul de protecție a copilului, acțiuni care vor fi supuse unor consultări publice cu participarea actorilor cu atribuții în domeniul protecției copilului, precum și a reprezentanților societății civile în scopul efectuării unei analize comprehensive pentru determinarea inclusiv a resurselor financiare necesare în acest sens.

În contextul celor menționate supra, Guvernul nu susține adoptarea proiectului de lege în varianta propusă de autor, din motiv că acesta nu corespunde cerințelor cadrului normativ, inclusiv prevederilor art. 30 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, referitoare la conținutul capitolului „Fundamentarea economico-financiară” al notei informative, care trebuie să descrie impactul financiar al prevederilor proiectului.