Secţiunea I
Contravenţie anticipată şi contracte cu predări succesive
Articolul 71
1. O parte poate să amâne executarea obligaţiilor sale când rezultă, după încheierea contractului, ca cealaltă parte nu va executa o parte esenţială a obligaţiilor sale din cauza:
a) unei grave insuficienţe a capacităţii de executare a acestei părţi sau a insolvabilităţii sale; sau
b) modului în care se pregăteşte să execute sau execută contractul.
2. Dacă vânzătorul a expediat deja mărfurile, când se relevă motivele prevăzute la paragraful precedent, el se poate opune ca mărfurile să fie remise cumpărătorului, chiar dacă acesta deţine un document care-i permite să le obţină. Prezentul paragraf nu priveşte decât drepturile vânzătorului şi, respectiv, ale cumpărătorului asupra mărfurilor.
3. Partea care amână executarea, înainte sau după expedierea mărfurilor, trebuie să adreseze imediat o notificare în acest scop celeilalte părţi şi trebuie să procedeze la executare dacă cealaltă parte dă garanţii suficiente de bună executare a obligaţiilor sale.
Articolul 72
1. Dacă înainte de data executării contractului este manifest că o parte va săvârşi o contravenţie esenţiala la contract, cealaltă parte poate să-l declare reziliat.
2. Daca dispune de timpul necesar, partea care are intenţia să declare contractul reziliat, trebuie să o notifice celeilalte părţi în condiţii rezonabile pentru a-i permite să dea garanţii suficiente de bună executare a obligaţiilor sale.
3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică dacă cealaltă parte a declarat că nu-şi va executa obligaţiile.
Articolul 73
1. În contractele cu predări succesive, dacă neexecutarea de către o parte a unei obligaţii referitoare la o predare constituie o contravenţie esenţială la contract în ce priveşte această predare, cealaltă parte poate declara contractul reziliat pentru respectiva predare.
2. Dacă neexecutarea de către o parte a unei obligaţii referitoare la o predare dă celeilalte părţi motive serioase pentru a crede că se va produce o contravenţie esenţială la contract în privinţa obligaţiilor viitoare, ea va putea declara contractului reziliat pentru viitor, cu condiţia de a o face într-un termen rezonabil.
3. Cumpărătorul care declară contractul reziliat pentru o predare poate, în acelaşi timp, să-l declare reziliat pentru predări deja primite sau pentru predări viitoare dacă, din raţiuni de conexitate, aceste predări nu pot fi utilizate în scopurile avute în vedere de părţi în momentul încheierii contractului.
Secţiunea a V-a
Efectele rezilierii
Articolul 81
1. Rezilierea contractului eliberează cele două părţi de obligaţiile lor, sub rezerva daunelor-interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulaţiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor şi obligaţiilor părţilor în caz de reziliere.
2. Partea care a executat contractul total sau parţial poate cere celeilalte părţi restituirea a ceea ce i-a furnizat sau plătit în executarea contractului.
Dacă ambele părţi sunt ţinute să efectueze restituiri, ele trebuie să le facă în mod simultan.
Articolul 82
1. Cumpărătorul pierde dreptul de a declara contractul reziliat sau de a cere vânzătorului predarea mărfurilor de înlocuire dacă lui îi este imposibil să restituie mărfurile într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit.
2. Paragraful precedent nu se aplică:
a) dacă imposibilitatea de restituire a mărfurilor sau de a le restitui într-o stare sensibil identică celei în care cumpărătorul le-a primit nu este datorată unui act sau unei omisiuni din partea sa;
b) dacă mărfurile au pierit sau sunt deteriorate, în totalitate sau în parte, ca urmare a examenului prevăzut de art. 36; sau
c) în cazul în care cumpărătorul, înainte de momentul în care a constatat sau ar fi trebuit sa constate lipsa de conformitate, a vândut totul sau o parte din mărfuri în cadrul unei operaţiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat mărfurile, integral sau parţial, în conformitate cu folosinţa lor normală.
Articolul 83
Cumpărătorul care a pierdut dreptul de a declara contractul reziliat sau de a cere vânzătorului predarea mărfii de înlocuire în temeiul art. 82, păstrează dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care derivă din contract şi din prezenta Convenţie.
Articolul 84
1. Dacă vânzătorul este ţinut să restituie preţul, el trebuie, deasemenea, să plătească dobânzi asupra valorii preţului, calculate din ziua plăţii.
2. Cumpărătorul datorează vânzătorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din mărfuri sau dintr-o parte din acestea:
a) când trebuie să le restituie în total sau în parte; sau
b) când este în imposibilitate să restituie mărfurile, integral ori parţial, sau să le restituie, integral ori parţial, într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit şi când, totuşi, a declarat contractul reziliat şi a cerut vânzătorului predarea mărfii de înlocuire.
Secţiunea a VI-a
Conservarea mărfurilor
Articolul 85
Când cumpărătorul întârzie să preia mărfurile predate sau nu plăteşte preţul, în cazul în care plata preţului şi predarea trebuie să se facă simultan, vânzătorul, dacă are mărfurile în posesia sau sub controlul său, trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, ţinând seama de împrejurări. El este îndreptăţit să le reţină până ce va obţine de la cumpărător rambursarea cheltuielilor sale rezonabile.
Articolul 86
1. În cazul în care cumpărătorul a primit mărfurile şi înţelege să-şi exercite dreptul de a le refuza, în temeiul contractului sau al prezentei Convenţii, trebuie să ia, ţinând seama de împrejurări, măsuri rezonabile pentru a le conserva. El este îndreptăţit să le reţină până ce a obţinut de la vânzător rambursarea cheltuielilor rezonabile.
2. Dacă mărfurile expediate cumpărătorului au fost puse la dispoziţia sa la locul lor de destinaţie, iar cumpărătorul îşi exercită dreptul de a le refuza, el trebuie să le ia în posesie pe seama vânzătorului, cu condiţia de a putea să o facă fără plata preţului şi fără inconveniente sau cheltuieli nerezonabile. Aceste dispoziţii nu se aplică dacă vânzătorul este prezent la locul de destinaţie sau dacă există în acest loc o persoană ce are calitatea de a prelua mărfurile pe seama sa. Drepturile şi obligaţiile cumpărătorului care ia mărfurile în posesie în temeiul prezentului paragraf sunt guvernate de paragraful precedent.
Articolul 87
Partea care este ţinută să ia măsuri pentru conservarea mărfurilor poate să le depoziteze în magaziile unui terţ pe cheltuiala celeilalte părţi, cu condiţia ca cheltuielile ce rezultă să nu fie nerezonabile.
Articolul 88
1. Partea care trebuie să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 poate să le vândă prin toate mijloacele adecvate, dacă cealaltă parte întârzie în mod nerezonabil să preia mărfurile în posesie ori să le preia sau să le plătească preţul ori cheltuielile pentru conservarea lor, sub rezerva notificării către cealaltă parte, în condiţii rezonabile, a intenţiei sale de a vinde.
2. Când mărfurile sunt supuse unei deteriorări rapide sau când conservarea lor ar atrage cheltuieli nerezonabile, partea care este ţinută să asigure conservarea mărfurilor în conformitate cu art. 85 sau 86 trebuie în mod rezonabil să se preocupe să le vândă, în măsura posibilului, ea trebuie să notifice celeilalte părţi intenţia de a vinde.
3. Partea care vinde mărfurile are dreptul să reţină din rezultatul vânzării o parte egală cu cheltuielile rezonabile de conservare şi de vânzare a mărfurilor.
Ea datorează surplusul celeilalte părţi.
PARTEA A IV-A DISPOZIŢII FINALE
Articolul 89
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei Convenţii.
Articolul 90
Prezenta Convenţie nu prevalează asupra unui acord internaţional deja încheiat sau în curs de încheiere care conţine dispoziţii referitoare la materiile reglementate de prezenta Convenţie, cu condiţia ca părţile la contract să aibă sediul în statele părţi la acest acord.
Articolul 91
1. Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare la şedinţa de închidere a Conferinţei Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri şi va rămâne deschisă pentru semnare de către toate statele la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, până la 30 septembrie 1981.
2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
3. Prezenta Convenţie va fi deschisă aderării tuturor statelor care nu sunt semnatare, începând cu data de la care va fi deschisă pentru semnare.
4. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi depuse pe lângă Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 92
1. Orice stat contractant va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, să declare că nu va fi legat de partea a II-a a prezentei Convenţii sau că nu va fi legat de partea a III-a a prezentei Convenţii.
2. Un stat contractant care face, în temeiul paragrafului precedent, o declaraţie referitoare la partea a II-a sau la partea a III-a a prezentei Convenţii, nu va fi considerat ca fiind stat contractant, în sensul paragrafului l al art. l al prezentei Convenţii, pentru materiile reglementate de partea Convenţiei la care se aplică această declaraţie.
Articolul 93
1. Orice stat contractant care cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale, în care, potrivit cu constituţia sa, se aplică sisteme de drept diferite în materiile reglementate de prezenta Convenţie, va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, să declare că prezenta Convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele şi va putea în orice moment să modifice această declaraţie, făcând o nouă declaraţie.
2. Aceste declaraţii vor fi notificate depozitarului şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică Convenţia.
3. Dacă, în temeiul unei declaraţii făcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta Convenţie se aplică uneia sau mai multor unităţi teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, şi dacă sediul unei părţi la contract este situat în acest stat, acest sediu a fi considerat, în scopul prezentei Convenţii, ca nefiind situat într-un stat contractant, în afară de cazul la care ar fi situat într-o unitate teritorială căreia i se aplică Convenţia.
4. Dacă un stat contractant nu face declaraţie în temeiul paragrafului l al prezentului articol, Convenţia se va aplica întregului teritoriu al acestui stat.
Articolul 94
1. Două sau mai multe state contractante care, în materiile reglementate de prezenta Convenţie, aplică norme de drept identice sau apropiate pot să declare, în orice moment, că nu se va aplica Convenţia contractelor de vânzare sau formării lor, dacă părţile îşi au sediul în aceste state. Astfel de declaraţii pot fi făcute împreună sau pot fi unilaterale şi reciproce.
2. Un stat contractant care, în materiile reglementate de prezenta Convenţie, aplică norme de drept identice sau apropiate celor ale unuia sau mai multor state necontractante, poate declara, în orice moment, că nu se va aplica Convenţia contractelor de vânzare sau formării lor, când părţile îşi au sediul în aceste state.
3. Când un stat faţă de care s-a făcut o declaraţie, în temeiul paragrafului precedent, devine apoi stat contractant, respectiva declaraţie va avea, începând cu data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare faţă de acest nou stat contractant, efectele unei declaraţii făcute în temeiul paragrafului l, cu condiţia ca noul stat contractant să i se alăture sau să facă o declaraţie unilaterală cu titlu reciproc.
Articolul 95
Orice stat poate declara, în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare că nu va fi legat de alin. b) al paragrafului l al art. l al prezentei Convenţii.
Articolul 96
Orice stat contractant a cărui legislaţie cere ca contractele de vânzare să fie încheiate sau constatate în scris, poate în orice moment să declare, în conformitate cu art. 12, că orice dispoziţie a art. 11, a art. 29 sau a părţii a II-a a prezentei Convenţii, care autorizează altă formă decât forma scrisă pentru încheierea, modificarea sau rezilierea amiabilă a unui contract de vânzare, sau pentru orice ofertă, acceptare sau o altă manifestare de intenţie, nu se aplică din moment ce una din părţi îşi are sediul în acest stat.
Articolul 97
1. Declaraţiile făcute în temeiul prezentei Convenţii, cu ocazia semnării, sunt supuse confirmării la ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Declaraţiile şi confirmarea declaraţiilor vor fi făcute în scris şi notificate în mod formal depozitarului.
3. Declaraţiile vor produce efecte la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii faţă de statul declarant. Totuşi, declaraţiile a căror notificare formală a fost primită de depozitar după această dată, vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lor de către depozitar. Declaraţiile unilaterale şi reciproce făcute în temeiul articolului 94 vor produce efect în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declaraţii de către depozitar.
4. Orice stat care a făcut o declaraţie în temeiul prezentei Convenţii poate să o retragă, în orice moment, printr-o notificare formală adresată în scris depozitarului. Această retragere va produce efect în prima zi care urmează expirării unei perioade de 6 luni după recepţionarea notificării de către depozitar.
5. Retragerea unei declaraţii făcute în temeiul art. 94 va face caducă, începînd cu data de la care produce efecte, orice declaraţie reciprocă făcută de un alt stat în temeiul aceluiaşi articol.
Articolul 98
Nu este permisă nici o rezervă în afară de cele care sunt expres autorizate de prezenta Convenţie.
Articolul 99
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare la Convenţie, inclusiv a oricărui instrument care conţine o declaraţie făcută în temeiul art. 92.
2. Când un stat va ratifica, accepta sau aproba prezenta Convenţie sau va adera la ea după depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, Convenţia, cu excepţia părţii excluse, va intra în vigoare faţă de acest stat, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 6 al prezentului articol, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
3. Orice stat care va ratifica, accepta sau aproba prezenta Convenţie sau care va adera la ea şi care este parte la Convenţia referitoare la legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaţională de obiecte mobile corporale, încheiată la Haga la l iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării) sau la Convenţia referitoare la legea uniformă asupra vânzării internaţionale de obiecte mobile corporale încheiată la Haga la l iulie 1964 (Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării) sau la cele două convenţii, va denunţa în acelaşi timp, după caz, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării sau Convenţia de la Haga asupra formării, sau ambele convenţii, adresând o notificare în acest scop guvernului olandez.
4. Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării, care va ratifica, accepta sau aproba prezenta Convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a II-a a Convenţiei, va denunţa, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării, adresând o notificare în acest scop guvernului olandez.
5. Orice stat parte la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării care va ratifica, accepta sau aproba prezenta Convenţie sau care va adera la ea şi care va declara sau va fi declarat în temeiul art. 92 că nu este legat de partea a III-a a Convenţiei, va denunţa, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării, Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării, adresând o notificare în acest scop guvernului olandez.
6. În sensul prezentului articol, ratificările, acceptările, aprobările şi aderările efectuate faţa de prezenta Convenţie de către statele-părţi la Convenţia de la Haga din 1964 asupra formării sau la Convenţia de la Haga din 1964 asupra vânzării, nu vor produce efecte decât de la data la care denunţările eventual cerute din partea sus-ziselor state în privinţa acestor două convenţii vor produce ele însele efecte. Depozitarul prezentei Convenţii se va înţelege cu guvernul olandez, depozitarul convenţiilor din 1964, pentru a asigura coordonarea necesară în această privinţă.
Articolul 100
1. Prezenta Convenţie se aplică formării contractelor încheiate în urma unei propuneri intervenite după intrarea în vigoare a Convenţiei faţă de statele contractante vizate de alin. a) al paragrafului l al art. l sau de statul contractant vizat de alin. b) al paragrafului l al art. 1.2. Prezenta Convenţie se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare faţa de statele contractante vizate de alin. a) al paragra-fului l al art. l sau faţă de statul contractant, vizat de alin. b) al paragrafului l al art. 1.
Articolul 101
1. Orice stat contractant va putea denunţa prezenta Convenţie sau partea a II-a ori a III-a a Convenţiei printr-o notificare formală adresata în scris depozitarului.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar.
Când notificarea prevede o perioadă mai lungă pentru a produce efecte denunţarea, efectele acestea se vor produce la expirarea perioadei în cauză după data primirii notificării.
Încheiată la Viena, la 11 aprilie 1980, într-un singur exemplar original, ale cărei texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt în mod egal autentice.
Drept pentru care plenipotenţiarii sus-numiţi, mandataţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor au semnat prezenta Convenţie.
UNITED NATIONS CONVENTION ON CONTRACTS FOR THE INTERNATIONAL SALE OF GOODS