Articolul 27
Persoanele protejate au dreptul, în toate împrejurările, la respectul persoanei lor, onoarei lor, drepturilor lor familiale, convingerilor şi practicilor lor religioase, deprinderilor şi obiceiurilor lor. Ele vor fi tratate, oricând, cu omenie şi protejate mai ales contra oricărui act de violenţă sau de intimidare, contra insultelor şi curiozităţii publice.
Femeile vor fi în special protejate contra oricărei atingeri a onoarei lor şi, mai ales, contra violului, constrângerii la prostituţie şi contra oricărui atentat la pudoare.
Ţinând seamă de dispoziţiile privitoare la starea sănătăţii, vârstă şi sex, toate persoanele protejate vor fi tratate cu aceeaşi consideraţie de Partea în conflict sub puterea căreia se găsesc, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată, mai ales, pe rasă, religie sau păreri politice.
Totuşi, Părţile în conflict vor putea să ia, cu privire la persoanele protejate, măsurile de control sau de securitate care vor fi necesare ca urmare a războiului.
Articolul 30
Persoanele protejate vor avea toate înlesnirile pentru a se adresa Puterilor protectoare. Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, Societăţii naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii) ale ţării unde ele se găsesc, precum şi oricărui organism care ar putea să le vină în ajutor.
Aceste câteva organisme vor primi în acest scop, din partea autorităţilor, toate înlesnirile, în limitele stabilite de consideraţii de ordin militar sau de securitate.
În afară de vizitele delegaţilor Puterilor protectoare şi ale Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, prevăzute de articolul 143, Puterile deţinătoare sau ocupante vor înlesni, pe cât posibil, vizitele pe care ar dori să le facă persoanelor protejate reprezentanţii altor organizaţii, al căror scop este de a acorda acestor persoane ajutor spiritual sau material.
Articolul 35
Orice persoană protejată, care ar dori să părăsească teritoriul la începutul sau în cursul unui conflict, va avea dreptul să o facă, dacă plecarea sa nu contravine intereselor naţionale ale statului. Asupra cererii sale de a părăsi teritoriul se va hotărî după o procedură regulată, iar hotărârea va trebui să fie dată cât mai repede cu putinţă. Persoana autorizată să părăsească teritoriul va putea să-şi ia banii necesari de drum şi să ia cu sine o cantitate suficientă de efecte şi obiecte de uz personal.
Persoanele cărora li s-a refuzat permisiunea de a părăsi teritoriul vor avea dreptul să obţină ca un tribunal sau un colegiu administrativ compe-tent, creat în acest scop de Puterea deţinătoare, să reconsidere acest refuz în termenul cel mai scurt.
La cerere, reprezentanţii Puterii protectoare vor putea, dacă nu se opun motive de securitate sau dacă cei interesaţi nu obiectează, să obţină comunicarea motivelor pentru care s-a refuzat persoanelor care au făcut cererea autorizarea de a părăsi teritoriul şi să li se dea, cât mai repede cu putinţă, numele tuturor acelora care s-ar găsi în această situaţie.
Articolul 38
Cu excepţia unor măsuri speciale care pot fi luate în baza prezentei convenţii, mai ales a articolelor 27 şi 41, situaţia persoanelor protejate va rămîne, în principiu, reglementată de dispoziţiile privitoare la tratamentul străinilor în timp de pace. În orice caz, li se vor garanta următoarele drepturi:
1. ele vor putea primi ajutoarele individuale sau colective ce li se vor trimite;
2. ele vor primi, dacă starea sănătăţii lor o cere, tratament medical şi spitalizare, în aceeaşi măsură ca şi catăţenii statului interesat;
3. li se va îngădui practica cultului lor şi să primească asistenţa spirituală a preoţilor culturii lor;
4. dacă ele locuiesc într-o regiune expusă în mod deosebit pericolelor războiului, vor fi autorizate să se deplaseze din acea regiune în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii statului interesat;
5. copiii sub cincisprezece ani, femeile însărcinate şi mamele cu copii sub şapte ani vor beneficia, în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii statului interesat de orice tratament preferenţial.
Articolul 39
Persoanelor protejate, care din cauza conflictului şi sau pierdut posibilitatea de a-şi câştiga existenţa, li se va garanta posibilitatea să găsească o muncă plătită şi se vor bucura, în acest scop, sub rezerva consideraţiilor de securitate şi a dispoziţiilor articolului 40, de aceleaşi avantaje ca şi cetăţenii Puterii pe teritoriul căreia se află.
Dacă o Parte în conflict supune o persoană protejată la măsuri de control care o pun în imposibilitate de a se întreţine, mai ales când acea persoană nu poate, din motive de securitate, să găsească o muncă plătită în condiţii rezonabile, acea Parte în conflict îi va asigura întreţinerea, precum şi aceea a persoanelor care depind de ea.
Persoanele protejate vor putea, oricând, să primească ajutoare din ţara lor de origine, de la Puterea protectoare sau de la societăţile de binefacere menţionate în articolul 30.
Articolul 40
Persoanele protejate nu pot fi constrânse la muncă decât în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Părţii în conflict pe teritoriul căreia se găsesc.
Dacă persoanele protejate sunt de naţionalitate inamică, ele nu vor putea fi constrânse decât la munci care sunt în mod normal necesare asigurării hranei, locuinţei, îmbrăcămintei, transportului şi sănătăţii fiinţelor umane şi care nu sunt în legătură directă cu conducerea operaţiunilor militare.
În cazurile menţionate în alineatele precedente, persoanele protejate constrânse la muncă vor beneficia de aceleaşi condiţii de muncă şi de aceleaşi măsuri de protecţie ca şi muncitorii naţionali, mai ales în ce priveşte salariul, durata muncii, echipamentul, pregătirea prealabilă şi despăgubirea pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale.
În caz de violare a prescripţiilor menţionate mai sus, persoanele protejate vor fi autorizate să exercite dreptul lor de plângere, conform articolului 30.
Articolul 43
Orice persoană protejată care ar fi fost internată sau căreia i s-a stabilit domiciliu forţat va avea dreptul să obţină ca un tribunal sau un colegiu administrativ competent, creat în acest scop de Puterea deţinătoare, să reconsidere, în cel mai scurt termen, hotărârea luată cu privire la persoana sa. Dacă internarea sau stabilirea unui domiciliu forţat este menţinută, tribunalul sau colegiul administrativ va proceda în mod periodic, şi cel puţin de două ori pe an, la examinarea cazului acestei persoane în vederea îmbunătăţirii, în favoarea sa, a hotărârii iniţiale, dacă împrejurările o permit.
Numai în cazul când persoanele protejate interesate nu se opun la aceasta, Puterea deţinătoare va aduce la cunoştinţa Puterii protectoare, cât mai repede cu putinţă, numele persoanelor protejate care au fost internate sau cărora li s-a stabilit domiciliu forţat şi numele acelora care au fost eliberate din internare sau din domiciliul forţat. Sub aceeaşi rezervă, hotărîrile tribunalelor sau colegiilor indicate în primul alineat al prezentului articol vor fi de asemenea notificate, cât mai repede cu putinţă Puterii protectoare.
SECŢIUNEA III
Teritorii ocupate
Articolul 47
Persoanele protejate care se găsesc pe un teritoriu ocupat nu vor fi lipsite, în nici un caz şi în nici un fel, de avantajele prezentei convenţii, fie în baza vreunei modificări oarecare intervenite în urma ocupaţiei, în instituţiile sau în guvernarea teritoriului în chestiune, fie prin vreun acord încheiat între autorităţile teritoriului ocupat şi Puterea ocupantă, şi nici din cauza anexării de către aceasta din urmă a totalităţii sau a unei părţi a teritoriului ocupat.
Articolul 48
Persoanele protejate, care nu sunt cetăţenii Puterii al cărei teritoriu este ocupat, vor putea să se prevaleze de dreptul de a părăsi teritoriul în condiţiile prevăzute de articolul 35 şi hotărârile vor fi luate după procedura pe care Puterea ocupantă o va stabili în conformitate cu menţionatul articol.
Articolul 49
Transferările forţate, în masă sau individuale, precum şi deportările de persoane protejate din teritoriul ocupat în teritoriul Puterii ocupante sau în acel al oricărui alt stat, ocupat sau nu, sunt interzise, oricare ar fi motivul.
Totuşi, Puterea ocupantă va putea proceda la evacuarea totală sau parţială a unei anumite regiuni ocvipate, dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase militare o cer. Evacuările nu vor putea duce la deplasarea persoanelor protejate peste hotarele teritoriului ocupat, decît dacă din mo-tive materiale este imposibilă evitarea unei asemenea deplasări. Populaţia astfel evacuată va fi readusă la cămine, de îndată ce ostilităţile în acest sector vor lua sfârşit.
Puterea ocupantă, procedând la aceste transferări sau evacuări, va trebui să asigure, în măsura posibilului, cazarea convenabilă a persoanelor protejate, ca deplasările să fie făcute în condiţii satisfăcătoare de salubritate, de igienă, de securitate şi de hrană şi ca membrii aceleiaşi familii să nu fie despărţiţi unii de alţii.
Puterea protectoare va fi informată de orice transferări şi evacuări, de îndată ce acestea vor avea loc.
Puterea ocupantă nu va putea să reţină persoanele protejate într-o regiune deosebit de expusă pericolelor războiului, decât dacă securitatea populaţiei sau motive imperioase militare o cer.
Puterea ocupantă nu va putea proceda la deportarea sau la transferarea unei părţi din propria sa populaţie civilă în teritoriul ocupat de ea.
Articolul 50
Puterea ocupantă va înlesni, cu concursul autorităţilor naţionale şi locale, buna funcţionare a stabilimentelor consacrate îngrijirii şi educaţiei copiilor.
Ea va lua toate măsurile necesare pentru a uşura identificarea copiilor şi înregistrarea filiaţiunii lor. Ea nu va putea, în nici un caz, să modifice statutul lor personal, nici să-i încadreze în formaţii sau organizaţii depinzând de ea.
Dacă instituţiile locale nu sunt potrivite în acest scop. Puterea ocupantă va trebui să asigure întreţinerea şi educaţia copiilor orfani sau despărţiţi de părinţii lor din cauza războiului — în lipsa unei rude apropiate sau a unui prieten care ar putea să-i îngrijească — dacă e posibil, cu persoane de naţionalitatea, limba şi religia lor.
O secţiune specială a biroului creat în virtutea dispoziţiilor articolului 136 va fi însărcinată să ia toate măsurile necesare pentru identificarea copiilor a căror identitate este nesigură. Indicaţiile cu privire la tatăl şi mama lor sau la alte rude apropiate vor fi întotdeauna consemnate.
Puterea ocupantă nu va putea împiedica aplicarea oricăror măsuri preferenţiale în ce priveşte hrana, îngrijirile medicale şi protecţia contra urmărilor războiului, care ar fi putut să fie adoptate înainte de ocupaţie, în favoarea copiilor sub cincisprezece ani, a femeilor însărcinate şi a mamelor cu copii sub şapte ani.
Articolul 51
Puterea ocupantă nu va putea constrânge persoanele protejate să servească în forţele sale armate sau auxiliare. Orice presiune sau propagandă cu scopul angajărilor voluntare este interzisă.
Puterea ocupantă nu va putea constrînge la lucru persoanele protejate, decât dacă ele sunt în vârstă de peste 18 ani, şi atunci numai la lucrări necesare pentru nevoile armatei de ocupaţie sau pentru servicii de interes public, pentru alimentaţie, adăpostire, îmbrăcăminte, transporturi sau pentru sănătatea populaţiei ţării ocupate. Persoanele protejate nu vor putea fi constrânse la nici o muncă care le-ar obliga să ia parte la operaţiuni militare. Puterea ocupantă nu va putea constrânge persoanele protejate să asigure cu forţa securitatea instalaţiilor unde ele execută o muncă obligatorie.
Munca va fi executată numai în cadrul teritoriului ocupat în care se află persoanele despre care este vorba. Fiecare asemenea persoană va fi menţinuţi, în măsura posibilului, la locul său obişnuit de muncă. Munca va fi plătită în mod echitabil şi proporţional cu capacităţile fizice şi intelectuale ale muncitorilor. Legislaţia în vigoare în ţara ocupată privind condiţiile de muncă şi măsurile de protecţie, mai ales în ce priveşte salariul, durata muncii, echipamentul, pregătirea prealabilă şi despăgubirile datorate pentru accidentele de muncă şi bolile profesionale, va fi aplicabilă persoanelor protejate supuse muncilor la care se referă prezentul articol.
Rechiziţionarea mâinii de lucru nu va putea duce, în nici un caz, la o mobilizare a muncitorilor într-o organizaţie cu caracter militar sau semimilitar.
Articolul 52
Nici un contract, acord sau reglementare nu va putea aduce atingere dreptului fiecărui muncitor, voluntar sau nu, oriunde s-ar găsi, de a se adresa reprezentanţilor Puterii protectoare pentru a cere intervenţia acesteia.
Orice măsură urmărind crearea şomajului sau restrângerea posibilităţilor de muncă ale muncitorilor dintr-o ţară ocupată, în scopul de a-i determina să lucreze pentru Puterea ocupantă, este interzisă.
Articolul 53
Se interzice Puterii ocupante de a distruge bunurile mobiliare sau imobiliare, aparţinând persoanelor particulare, individual sau colectiv, statului sau altor autorităţi publice, organizaţiilor sociale sau cooperatiste, în afară de cazurile în care aceste distrugeri ar deveni absolut necesare în urma operaţiunilor militare.
Articolul 54
Se interzice Puterii ocupante de a modifica statutul funcţionarilor sau al magistraţilor din teritoriul ocupat, de a le aplica sancţiuni sau de a lua orice măsuri de constrângere sau discriminatorii împotriva lor pentru că s-ar abţine de a-şi exercita funcţiile lor din raţiuni de conştiinţă.
Această ultimă interdicţie nu prejudiciază aplicarea celui de al doilea alineat al articolului 51. Ea nu afectează dreptul Puterii ocupante de a îndepărta pe funcţionarii publici din posturile lor.
Articolul 55
În măsura tuturor mijloacelor sale, Puterea ocupantă are datoria de a asigura aprovizionarea populaţiei cu alimente şi medicamente; ea va trebui, mai ales, să aducă alimentele, articolele medicale şi orice alt articol necesar, atunci cînd rezervele teritoriului ocupat ar fi insuficiente.
Puterea ocupantă nu va putea să rechiziţioneze alimente, articole sau medicamente ce se găsesc în teritoriul ocupat decât pentru forţele de ocupaţie şi personalul administrativ; ea va trebui să ţină seama de nevoile populaţiei civile. Sub rezerva stipulaţiilor altor convenţii internaţionale, Puterea ocupantă va trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura justa indemnizare a oricărui bun rechiziţionat.
Puterile protectoare vor putea, oricând, să verifice fără piedică starea proviziilor alimentare şi medicale în teritoriile ocupate, exceptând cazurile când restricţiile temporare ar fi impuse de imperioase necesităţi militare.
Articolul 56
În măsura tuturor mijloacelor sale, Puterea ocupantă are datoria să asigure şi să menţină, cu concursul autorităţilor naţionale şi locale, stabilimentele şi serviciile medicale şi spitaliceşti, precum şi sănătatea şi igiena publică în teritoriul ocupat, mai ales adoptând şi aplicând măsurile profilactice şi pre-ventive necesare combaterii propagării bolilor contagioase şi epidemiilor. Personalul medical de orice categorie va fi autorizat să-şi îndeplinească misiunea.
Dacă au fost create noi spitale pe teritoriul ocupat şi dacă organele competente ale statului ocupat nu mai acţionează acolo, autorităţile de ocupaţie vor proceda, dacă este cazul, la recunoaşterea prevăzută de articolul 18. În împrejurări analoge, autorităţile de ocupaţie vor trebui, de asemenea, să garanteze recunoaşterea personalului spitalelor şi al vehiculelor de transport, în baza dispoziţiilor articolelor 20 şi 21.
Adoptând măsurile de sănătate şi de igienă, precum şi aplicându-le, Puterea ocupantă va ţine seamă de exigenţele morale şi etice ale populaţiei din teritoriul ocupat.
Articolul 57
Puterea ocupantă nu va putea rechiziţiona spitalele civile decât temporar şi în caz de urgentă necesitate, pentru îngrijirea răniţilor şi bolnavilor militari şi cu condiţia de a lua măsurile necesare în timp util pentru a asigura îngrijirea şi tratamentul persoanelor spitalizate şi să răspundă nevoilor populaţiei civile.
Materialul şi depozitele spitalelor civile nu vor putea fi rechiziţionate, atâta timp cât vor fi-necesare nevoilor populaţiei civile.
Articolul 58
Puterea ocupantă va permite preoţilor să asigure asistenţa spirituală a coreligionarilor lor.
Ea va accepta, de asemenea, trimiterile de cărţi şi de obiecte necesare nevoilor religioase şi va înlesni distribuirea lor în teritoriul ocupat.
Articolul 59
Dacă întreaga populaţie a unui teritoriu ocupat sau o parte din ea este insuficient aprovizionată. Puterea ocupantă va accepta acţiunile de ajutor întreprinse în favoarea acestei populaţii şi le va înlesni cu toate mijloacele sale.
Aceste acţiuni, care vor putea să fie întreprinse fie de state, fie de un organism umanitar imparţial, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, vor consta, mai ales, din trimiteri de alimente, medicamente şi îmbrăcăminte.
Toate Părţile contractante vor trebui să autorize libera trecere a acestor trimiteri şi să le asigure protecţia.
O Putere care acordă liberă trecere trimiterilor destinate unui teritoriu ocupat de o Parte adversă în conflict va avea, totuşi, dreptul de a verifica trimiterile, de a reglementa trecerea lor conform orariilor şi itinerariilor prescrise şi de a obţine de la Puterea protectoare o asigurare suficientă că aceste trimiteri sunt destinate ajutorării populaţiei nevoiaşe şi că nu sunt folosite în folosul Puterii ocupante.
Articolul 60
Trimiterile de ajutoare nu vor scuti cu nimic Puterea ocupantă de răspunderile care-i revin prin articolele 55, 56 şi 59. Ea nu va putea abate, sub nici o formă, trimiterile de ajutoare de la destinaţia care le-a fost dată, decât în cazurile de urgentă necesitate, în interesul populaţiei teritoriului ocupat şi cu asentimentul Puterii protectoare.
Articolul 61
Distribuirea trimiterilor de ajutoare menţionată în articolele precedente va fi făcută cu concursul şi sub controlul Puterii protectoare. Această funcţie va putea, de asemenea, să fie delegată, ca urmare a unui acord între Puterea ocupantă şi Puterea protectoare, unui stat neutru. Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau oricărui alt organism umanitar imparţial.
Aceste trimiteri de ajutoare vor fi scutite, în teritoriul ocupat, de orice impozite, taxe sau vamă, în afară de cazul când acestea ar fi necesare în interesul economiei teritoriului. Puterea ocupantă va trebui să înlesnească rapida distribuire a acestor trimiteri.
Toate Părţile contractante vor face eforturi să permită tranzitul şi transportul gratuit al acestor trimiteri de ajutoare destinate teritoriilor ocupate.
Articolul 62
Sub rezerva unor consideraţii imperioase de securitate, persoanele protejate care se găsesc pe teritoriul ocupat vor putea să primească trimiterile individuale de ajutoare care le-ar fi adresate.
Articolul 63
Sub rezerva măsurilor temporare care ar fi impuse, în mod excepţional din considerente imperioase de securitate, de către Puterea ocupantă:
a) Societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşii) recunoscute vor putea să-şi continue activitatea în conformitate cu principiile crucii roşii, astfel cum sunt definite prin conferinţele internaţionale ale crucii roşii. Celelalte societăţi de ajutor vor putea să-şi continue activitatea umanitară în condiţii similare;
b) Puterea ocupantă nu va putea cere nici o schimbare în personalul şi structura acestor societăţi, care ar putea prejudicia activităţile mai sus-menţionate.
Aceleaşi principii se vor aplica activităţii şi personalului organismelor speciale cu caracter nemilitar, existente deja sau care vor fi create cu scopul de a asigura condiţii de existenţă populaţiei civile prin menţinerea serviciilor esenţiale de utilitate publică, prin distribuirea ajutoarelor şi prin organizarea salvării.
Articolul 64
Legislaţia penală a teritoriului ocupat va rămâne în vigoare, în afară de cazul în care ea va putea fi abrogată sau suspendată de Puterea ocupantă, dacă această legislaţie constituie o ameninţare pentru securitatea acestei Puteri sau un obstacol în aplicarea prezentei convenţii. Sub rezerva acestei din urmă consideraţii şi a necesităţii de a asigura administrarea efectivă a justiţiei, tribunalele teritoriului ocupat vor continua să funcţioneze pentru toate infracţiunile prevăzute de această legislaţie.
Puterea ocupantă va putea, totuşi, supune populaţia teritoriului ocupat la dispoziţii care sunt indispensabile pentru a permite Puterii ocupante să-şi îndeplinească obligaţiile decurgând din prezenta convenţie, şi să asigure administrarea regulată a teritoriului, precum şi securitatea Puterii ocupante, a membrilor şi a bunurilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie, ca şi a stabilimentelor şi a liniilor de comunicaţie folosite de ea.
Articolul 65
Dispoziţiile penale edictate de Puterea ocupantă nu vor intra în vigoare decât după ce au fost publicate şi aduse la cunoştinţa populaţiei, în limba acesteia. Ele nu pot avea un efect retroactiv.
Articolul 66
Puterea ocupantă va putea, în caz de infracţiune la dispoziţiile penale promulgate de ea în virtutea celui de al doilea alineat al articolului 64, să defere inculpaţii tribunalelor sale militare, nepolitice şi constituite în mod regulat, cu condiţia ca acestea să ţină şedinţele în ţara ocupată. Tribunalele de recurs vor ţine şedinţele de preferinţă în ţara ocupată.
Articolul 67
Tribunalele vor putea aplica numai dispoziţiile legale anterioare infracţiunii şi conforme cu principiile generale de drept, mai ales în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii pedepselor. Ele vor trebui să ia în considerare faptul că prevenitul nu este un cetăţean al Puterii ocupante.
Articolul 68
Când o persoană protejată comite o infracţiune numai în scopul de a păgubi Puterea ocupantă, dar care nu aduce atingere a vieţii sau integrităţii corporale a membrilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie, nici nu creează un pericol colectiv serios si nici nu aduce atingere gravă bunurilor forţelor sau administraţiei de ocupaţie sau instalaţiilor folosite de ele, această persoană este pasibilă de internare sau de simplă închisoare, cu condiţia că durata acestei internări sau acestei închisori să fie proporţională cu infracţiunea comisă, în afară de aceasta, internarea sau închisoarea va fi pentru astfel de infracţiuni singura măsură privativă de libertate care va putea fi luată cu privire la persoanele protejate. Tribunalele prevăzute de articolul 66 al prezentei convenţii vor putea, în mod liber, schimba pedeapsa cu închisoarea într-o măsură de internare de aceeaşi durată.
Dispoziţiile de ordin penal promulgate de Puterea ocupanta în conformitate cu articolele 64 şi 65 pot prevedea pedeapsa cu moartea faţă de persoanele protejate numai în cazurile în care acestea sunt vinovate de spionaj, de acte grave de sabotaj împotriva instalaţiilor militare ale Puterii ocupante sau de infracţiuni intenţionale care au cauzat moartea uneia sau mai multor persoane şi cu condiţia ca legislaţia teritoriului ocupat, în vigoare înainte de începerea ocupării, să prevadă pedeapsa cu moartea în asemenea cazuri.
Pedeapsa cu moartea nu va putea fi pronunţată contra unei persoane protejate, decât dacă s-a atras în mod special atenţia tribunalului asupra faptului că acuzatul, nefiind un cetăţean al Puterii ocupante, nu este legat de aceasta prin nici o obligaţie de credinţă.
Pedeapsa cu moartea nu va putea fi pronunţată în nici un caz contra unei persoane protejate sub optsprezece ani în momentul infracţiunii.
Articolul 69
În toate cazurile, durata detenţiunii preventive va fi scăzută din orice pedeapsă cu închisoarea la care o persoană protejată prevenită ar putea să fie condamnată.
Articolul 70
Persoanele protejate nu vor putea fi arestate, urmărite sau condamnate de Puterea ocupantă pentru acte comise sau pentru opinii exprimate înainte de ocupaţie sau în timpul unei întreruperi temporare a acesteia, cu excepţia infracţiunilor la legile şi obiceiurile de război.
Cetăţenii Puterii ocupante care, înainte de începerea conflictului, ar fi căutat refugiu pe teritoriul ocupat, nu vor putea fi arestaţi, urmăriţi, condamnaţi sau deportaţi în afara teritoriului ocupat, decât pentru infracţiuni comise după începerea ostilităţilor sau pentru delicte de drept comun comise înainte de începerea ostilităţilor care, după dreptul statului al cărui teritoriu este ocupat, ar fi justificat extrădarea în timp de pace.
Articolul 71
Tribunalele competente ale Puterii ocupante nu vor putea pronunţa nici o condamnare care să nu fi fost precedată de un proces regulat.
Orice prevenit urmărit de puterea ocupantă va fi informat, fără întârziere, în scris, într-o limbă pe care o înţelege, asupra amănuntelor capetelor de acuzare ce i se aduc; cauza sa va fi judecată cât mai repede cu putinţă. Puterea protectoare va fi informată de orice acţiuni intentate de către Puterea ocupantă contra persoanelor protejate, atunci când capetele de acuzare ar putea duce la o condamnare la moarte sau la o pedeapsă cu închisoare pe timp de doi ani sau mai mult; ea va putea să se informeze oricând despre starea procedurii, în afară de aceasta, Puterea protectoare va avea dreptul să obţină, la cerere, orice informaţie cu privire la aceste proceduri şi asupra oricărei alte acţiuni intentate de Puterea ocupantă contra persoanelor protejate.
Notificarea către Puterea protectoare, astfel cum este prevăzută în cel de al doilea alineat al prezentului articol, va trebui să se facă imediat şi să parvină în orice caz Puterii protectoare, cu trei săptămâni înainte de data primei audieri. Dacă la deschiderea dezbaterilor nu s-a adus dovada că dispoziţiile prezentului articol au fost integral respectate, dezbaterile nu vor putea avea loc. Notificarea va trebui să cuprindă, în primul rând, următoarele elemente:
a) identitatea prevenitului;
b) locul de reşedinţă sau de detenţiune;
c) specificarea capului sau capetelor de acuzare (cu menţiunea dispoziţiilor penale pe care se bazează);
d) indicarea tribunalului însărcinat cu judecarea cazului;
e) locul şi data primei audieri.
Articolul 72
Orice prevenit va avea dreptul să-şi valorifice mijloacele de probă necesare apărării sale şi va putea, în special, să citeze martori. El va avea dreptul să fie asistat de un apărător calificat, la alegerea sa, care va putea să-l viziteze liber şi care se va bucura de înlesnirile necesare pentru a-şi pregăti apărarea.
Dacă prevenitul n-a ales apărător, Puterea protectoare îi va procura unul. Dacă prevenitul are de răspuns unei acuzaţii grave şi nu există Putere protectoare, Puterea ocupantă va trebui, numai dacă prevenitul consimte, să-i procure un apărător.
Orice prevenit va fi asistat, numai dacă nu renunţă liber la aceasta, de un interpret atât în timpul instrucţiei, cât şi în timpul audierii în faţa tribunalului. El va putea oricând să recuze pe interpret şi să ceară înlocuirea sa.
Articolul 73
Orice condamnat va avea dreptul să utilizeze căile de atac prevăzute de legislaţia aplicată de tribunal. El va fi pe deplin informat asupra drepturilor sale de atac, precum şi asupra termenelor prevăzute pentru exercitarea lor.
Procedura penală prevăzută în prezenta secţiune se va aplica, prin analogie, căilor de atac. Dacă legislaţia aplicată de tribunal nu prevede posibilităţi de apel, condamnatul va avea dreptul să recurgă contra hotărârii şi condamnării la autoritatea competentă a Puterii ocupante.
Articolul 74
Reprezentanţii Puterii protectoare vor avea dreptul să participe la procesul oricărei persoane protejate, în afară de cazul când dezbaterile trebuie, în mod excepţional, să aibă loc în secret, în interesul securităţii Puterii ocupante; aceasta va aviza în acest caz Puterea protectoare. O notificare conţinând indicarea locului şi a datei procesului va trebui să fie trimisă Puterii protectoare.
Toate hotărârile care prevăd pedeapsa cu moartea sau închisoarea pentru doi ani sau mai mult vor fi comunicate, cu indicarea motivelor şi cât mai repede cu putinţă Puterii protectoare; ele vor cuprinde menţiunea notificării efectuate conform articolului 71 şi, în cazul unei hotărâri prevăzând o pedeapsă privativă de libertate, indicarea locului unde va fi executată. Celelalte hotărâri vor fi consemnate în procesele verbale ale tribunalului şi vor putea fi examinate de reprezentanţii Puterii protectoare, în cazul unei condamnări la pedeapsa cu moartea sau la o pedeapsă privativă de libertate de doi ani sau mai mult, termenele de atac nu vor începe să curgă decât din momentul în care Puterea protectoare va fi primit comunicarea hotărârii.
Articolul 75
Persoanele condamnate la moarte nu vor fi lipsite în nici un caz de dreptul de a cere graţierea.
Nici o condamnare la moarte nu va fi executată înainte de expirarea unui termen de cel puţin şase luni cu începere din momentul în care Puterea protectoare va fi primit comunicarea hotărârii definitive prin care se confirmă această condamnare la moarte sau de la primirea deciziei prin care se refuză graţierea.
Termenul de şase luni va putea fi redus în anumite cazuri precise, când rezultă din împrejurări grave şi critice că securitatea Puterii ocupante sau a forţelor sale armate este expusă unei ameninţări organizate; Puterea protectoare va primi întotdeauna o notificare asupra acestei reduceri de termen şi va avea întotdeauna posibilitatea de a adresa, în timp util, autorităţilor de ocupaţie competente obiecţii cu privire la aceste condamnări la moarte.
Articolul 76
Persoanele protejate inculpate vor fi deţinute în ţara ocupată şi, dacă sunt condamnate, vor trebui să-şi ispăşească pedeapsa acolo. Ele vor fi despărţite, dacă e posibil, de alţi deţinuţi şi supuse unui regim alimentar şi de igienă suficient pentru a le menţine într-o stare bună de sănătate şi cel puţin corespunzător regimului închisorilor ţării ocupate.
Ele vor primi îngrijirile medicale cerute de starea sănătăţii lor.
Vor fi, de asemenea, autorizate să primească orice ajutor spiritual pe care l-ar cere.
Femeile vor fi ţinute în localuri separate şi puse sub supravegherea directă a femeilor.
Se va ţine seamă de regimul special prevăzut pentru minori.
Persoanele protejate deţinute vor avea dreptul să primească vizita delegaţilor Puterii protectoare şi ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, în conformitate cu dispoziţiile articolului 143.
În afară de aceasta, ele vor avea dreptul să primească cel puţin un pachet cu ajutoare pe lună.
Articolul 77
Persoanele protejate inculpate sau condamnate de tribunale în teritoriu ocupat vor fi predate, la sfârşitul ocupaţiei, împreună cu dosarul respectiv, autorităţilor teritoriului eliberat.
Articolul 78
Dacă Puterea ocupantă socoteşte necesar, din motive imperioase de securitate, să ia măsuri de siguranţă cu privire la persoanele protejate, va putea, cel mult, să le impună un domiciliu forţat sau să procedeze la internarea lor.
Hotărârile privitoare la domiciliul forţat sau la internare vor fi luate conform unei proceduri regulate, care va trebui să fie stabilită de Puterea ocupantă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. Această procedură trebuie să prevadă dreptul de apel al celor interesaţi. Asupra acestui apel se va hotărî în cel mai scurt termen posibil. Dacă hotărârile se menţin, ele vor fi supuse unei revizuiri periodice, dacă e posibil semestrială, de către un organism competent constituit de numita Putere.
Persoanele protejate, supuse la un domiciliu forţat şi constrânse, în consecinţă, să părăsească domiciliul lor, vor beneficia fără nici o restricţie de dispoziţiile articolului 39 din prezenta convenţie.
CAPITOLUL VIII
Relaţiile cu exteriorul
Articolul 105
De îndată ce vor fi internat persoane protejate, Puterile deţinătoare vor aduce la cunoştinţa acestora, Puterii ai cărei cetăţeni sunt şi Puterii lor protectoare, măsurile prevăzute pentru executarea dispoziţiilor prezentului capitol; ele vor notifica de asemenea orice modificare adusă acestor măsuri.
Articolul 106
De îndată ce a fost internat, sau cel mai târziu la o săptămână după sosirea sa într-un loc de internare, şi la fel în caz de boală sau de transferare într-un alt loc de internare sau într-un spital, fiecărui internat i se va da posibilitatea să adreseze direct familiei sale, pe de o parte, şi agenţiei centrale prevăzute de articolul 140, pe de altă parte, o carte poştală de internare, confecţionată, dacă e posibil, după modelul anexat la prezenta convenţie, informându-le asupra internării, adresei şi sănătăţii sale. Aceste cărţi poştale vor fi transmise cu toată urgenţa posibilă şi nu vor putea fi întârziate sub nici o formă.
Articolul 107
Internaţii vor fi autorizaţi să trimită şi să primească scrisori şi cărţi poştale. Dacă Puterea deţinătoare socoteşte necesar să limiteze numărul scrisorilor şi cărţilor poştale expediate de fiecare internat, acest număr nu va putea fi inferior celui de două scrisori şi patru cărţi poştale pe lună, confecţionate, pe cât posibil, după modelele anexate la prezenta convenţie. Dacă trebuie să se limiteze corespondenţa adresată internaţilor, aceasta nu va putea fi ordonată decât, de Puterea lor de origine, eventual la cererea Puterii deţinătoare. Aceste scrisori şi cărţi poştale vor trebui să fie expediate într-un termen normal; ele nu vor putea fi întârziate, nici reţinute din motive disciplinare.
Internaţii rămaşi multă vreme fără veşti de la familiile lor sau care se găsesc în imposibilitate de a primi sau de a le da veşti pe cale obişnuită, precum şi acei care sunt despărţiţi de ai lor prin distanţe considerabile, vor fi autorizaţi să expedieze telegrame, contra plată a taxelor telegrafice, în moneda de care dispun. Vor beneficia, de asemenea, de o astfel de măsură, în caz de urgenţă recunoscută.
De regulă, corespondenţa internaţilor va fi scrisă în limba lor maternă. Părţile în conflict vor putea autoriza corespondenţa în alte limbi.
Articolul 108
Internaţii vor fi autorizaţi să primească, prin poştă sau pe orice altă cale, pachete individuale sau colective conţinând mai ales alimente, îmbrăcăminte, medicamente, precum şi articole cu caracter religios, instructiv sau recreativ de care au nevoie. Aceste colete nu vor putea scuti, sub nici o formă, Puterea deţinătoare de obligaţiile care-i revin în virtutea prezentei convenţii.
Dacă va fi necesar, din motive de ordin militar, să se limiteze cantitatea acestor pachete, Puterea protectoare. Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism care vine în ajutorul internaţilor care ar fi însărcinate să transmită aceste ajutoare, vor trebui să fie avizate în mod valabil.
Modalităţile referitoare la expedierea trimiterilor individuale sau colective vor forma obiectul, dacă e cazul, unor acorduri speciale între Puterile interesate, care în nici un caz nu vor putea să întârzie primirea de către internaţi a trimiterilor de ajutoare. Coletele de hrană sau de îmbrăcăminte nu vor conţine cărţi; ajutoarele medicale vor fi trimise, în general, în colete colective.
Articolul 109
Dacă nu există acorduri speciale între Părţile în conflict asupra modalităţilor relative la primirea, ca şi la distribuirea pachetelor de ajutoare colective, se va aplica regulamentul privitor la ajutoarele colective, anexat la prezenta convenţie.
Acordurile speciale, prevăzute mai sus, nu vor putea, în nici un caz, să restrângă dreptul comitetelor de internaţi de a lua în primire pachetele de ajutoare colective destinate internaţilor, de a proceda la distribuirea lor şi de a dispune de ele în interesul destinatarilor.
Ele nu vor putea nici să restrângă dreptul pe care-1 au reprezentanţii Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai oricărui organism ce vine în ajutorul internaţilor care ar fi însărcinat să transmită aceste pachete colective, să controleze distribuirea acestora către destinatarii lor.
Articolul 110
Toate pachetele de ajutoare destinate internaţilor vor fi scutite de orice taxă de import, de vamă şi altele.
Toate pachetele, inclusiv coletele poştale de ajutoare, precum şi remiterile de bani, provenind din alte ţări, adresate internaţilor sau expediate de ei pe cale poştală fie direct, fie prin intermediul birourilor de informaţii, prevăzute de articolul 136, şi de Agenţia centrală de informaţii, prevăzută de articolul 140, vor fi scutite de orice taxă poştală atât în ţările de origine şi de destinaţie, cât şi în ţările intermediare. În acest scop, mai ales, scutirile prevăzute în Convenţia poştală universală din 1947 şi în aranjamentele Uniunii poştale universale, în favoarea civililor de naţionalitate inamică, reţinuţi în lagăre sau în închisori civile, vor fi extinse asupra celorlalte persoane protejate internate sub regimul prezentei convenţii. Ţările care nu participă la aceste aranjamente vor fi obligate să acorde gratuitatea prevăzută, în aceleaşi condiţii.
Spezele de transport ale trimiterilor de ajutoare destinate internaţilor, care, din cauza greutăţii lor sau din orice alt motiv, nu le pot fi transmise prin poştă, vor fi suportate de Puterea deţinătoare în toate teritoriile aflate sub controlul de Celelalte Puteri, părţi ale convenţiei, vor suporta spezele de transport, fiecare pe teritoriul respectiv.
Spezele legate de transportul acestor pachete, care nu ar fi acoperite în conformitate cu alineatele precedente, vor fi suportate de expeditor.
Înaltele Părţi Contractante se vor strădui să reducă, pe cât posibil, taxele telegrafice pentru telegramele expediate de internaţi sau care le sunt adresate.
Articolul 111
În cazul în care operaţiunile militare ar împiedica Puterile interesate să îndeplinească obligaţia care le revine de a asigura transportul trimiterilor prevăzute în articolele 106, 107, 108 şi 113, Puterile protectoare interesate, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism aprobat de Părţile în conflict, vor putea să efectueze transportul acestor trimiteri cu mijloacele adecuate (vagoane, camioane, vase sau avioane etc.). În acest scop, înaltele Părţi Contractante se vor strădui să le procure aceste mijloace de transport şi să autorize circulaţia lor, mai ales acordându-le libera trecere necesară.
Aceste mijloace de transport vor putea, de asemenea, să fie utilizate pentru a transporta:
a) corespondenţa, listele şi rapoartele schimbate între Agenţia centrală de informaţii prevăzută de articolul 140, şi birourile naţionale, prevăzute de articolul 136;
b) corespondenţa şi rapoartele privitoare la internaţii pe care o poartă Puterile protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism care vine în ajutorul internaţilor, fie cu proprii lor delegaţi, fie cu Părţile în conflict.
Dispoziţiile prezente nu restrâng cu nimic dreptul oricărei Părţi în con-flict de a organiza, dacă preferă, alte transporturi şi să acorde libera trecere în condiţii care ar putea fi convenite.
Cheltuielile ocazionate de folosirea acestor mijloace de transport vor fi suportate, proporţional cu importanţa acestor expedieri, de Părţile în con-flict, ai căror cetăţeni beneficiază de aceste servicii.
Articolul 112
Cenzura corespondenţei adresată internaţilor sau expediată, de aceştia va trebui să fie efectuată cât mai repede cu putinţă.
Controlul trimiterilor destinate internaţilor nu va trebui să se efectueze în condiţii care să compromită conservarea alimentelor pe care le-ar conţine şi se va face în prezenţa destinatarului sau a unei persoane însărcinate de el. Remiterea trimiterilor individuale sau colective internaţilor nu va putea fi întârziată sub pretextul dificultăţilor de cenzură.
Orice interdicţie de corespondenţă hotărâtă de Părţile în conflict, pentru motive militare sau politice, nu va putea fi decât temporară şi pentru o durată cât mai scurtă cu putinţă.
Articolul 113
Puterile deţinătoare vor asigura toate înlesnirile normale pentru transmiterea, prin intermediul Puterii protectoare sau al agenţiei centrale, prevăzute de articolul 140 sau prin alte mijloace necesare, testamente, procuri sau orice alte documente destinate internaţilor sau care emană de la ei.
În toate cazurile, Puterile deţinătoare vor înlesni internaţilor întocmirea şi legalizarea în forma cuvenită a acestor documente; ele îi vor autoriza, în special, să consulte un jurist.
Articolul 114
Puterea deţinătoare va acorda internaţilor toate înlesnirile compatibile cu regimul de internare şi cu legislaţia în vigoare, pentru ca aceştia să-şi poată administra bunurile, în acest scop, ea îi va putea autoriza să iasă din locul de internare, în cazurile urgente, şi dacă împrejurările o permit.
Articolul 115
În toate cazurile în care un internat va fi parte într-un proces în faţa oricărui tribunal, Puterea deţinătoare va trebui la cererea interesatului, să informeze tribunalul asupra deţinerii sale şi va trebui, în limitele legale, să vegheze ca să se ia toate măsurile necesare pentru ca el să nu sufere nici un prejudiciu din cauza internării sale, în ce priveşte pregătirea şi conducerea procesului său, sau executarea oricărei hotărâri date de tribunal.
Articolul 116
Fiecare internat va fi autorizat să primească la intervale regulate şi atât de des cât este posibil vizite şi, în primul rând, ale rudelor sale.
În caz de urgenţă şi în măsura posibilului, mai ales în caz de deces sau de boală gravă a unei rude, internatul va fi autorizat să se ducă la familia sa.
CAPITOLUL IX
Sancţiuni penale şi disciplinare
Articolul 117
Sub rezerva dispoziţiilor prezentului capitol, legislaţia în vigoare pe teritoriul în care se găsesc internaţii va continua să li se aplice celor care comit infracţiuni în timpul internării.
Dacă legile, regulamentele sau ordinele generale declară drept sancţionabile acte comise de internaţi, în timp ce aceleaşi acte nu sunt sancţionabile când sunt comise de persoane neinternate, aceste acte nu vor putea atrage decât sancţiuni disciplinare.
Un internat nu va putea fi pedepsit decât o singură dată pentru acelaşi fapt sau acelaşi cap de acuzare.
Articolul 118
La pronunţarea sentinţei, tribunalele sau autorităţile vor lua în considerare, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că prevenitul nu este un cetăţean al Puterii deţinătoare. Ele vor fi libere să reducă pedeapsa prescrisă pentru infracţiunea de care e învinuit internatul şi, în acest scop, nu vor fi obligate să respecte minimul de pedeapsă prescris.
Sunt interzise orice încarcerări în localuri fără lumină de zi şi, în gen-eral, orice formă de cruzime de orice fel.
După ce au executat pedepsele disciplinare sau judecătoreşti, internaţii pedepsiţi nu vor putea fi trataţi altfel decât ceilalţi internaţi.
Durata detenţiunii preventive executată de un internat va fi scăzută din orice pedeapsă privativă de libertate care i-ar fi aplicată disciplinar sau judiciar.
Comitetele de internaţi vor fi informate asupra tuturor procedurilor judiciare dresate împotriva internaţilor, ai căror mandatari sunt, precum şi asupra rezultatelor lor.
Articolul 119
Pedepsele disciplinare aplicabile internaţilor vor fi:
1. o amendă care nu va depăşi cincizeci la sută din salariul prevăzut în articolul 95 şi aceasta pe o perioadă care nu va trece de treizeci de zile;
2. suprimarea avantajelor acordate în afara retribuţiei prevăzute de prezenta convenţie;
3. corvezile nedepăşind două ore pe zi, executate pentru întreţinerea locului de internare;
4. arestul.
Pedepsele disciplinare nu vor fi, în nici un caz, neomenoase, brutale sau periculoase pentru sănătatea internaţilor. Ele vor trebui să ţină seamă de vârsta, sexul lor şi de starea sănătăţii lor.
Durata aceleiaşi pedepse nu va depăşi niciodată un maximum de treizeci zile consecutive, chiar dacă un internat ar avea să răspundă disciplinar de mai multe fapte, în momentul în care s-a hotărât în privinţa lui, dacă aceste fapte sunt conexe sau nu.
Articolul 120
Internaţii evadaţi sau care încearcă să evadeze, care vor fi prinşi, nu vor fi pasibili pentru acest act, chiar dacă există recidivă, decât de pedepse disciplinare.
Prin derogare la cel de al treilea alineat al articolului 118, internaţii pedepsiţi ca urmare a unei evadări sau a unei tentative de evadare vor putea fi supuşi unui regim de supraveghere specială, cu condiţia totuşi ca acest regim să nu afecteze starea sănătăţii lor, să-1 suporte într-un loc de internare şi să nu comporte suprimarea nici uneia din garanţiile acordate lor prin prezenta convenţie.
Internaţii care au cooperat la o evadare sau la o tentativă de evadare nu vor fi pasibili pentru aceasta decât de o pedeapsă disciplinară.
Articolul 121
Evadarea sau tentativa de evadare, chiar dacă este recidivă, nu va fi considerată ca o circumstanţă agravantă, în cazul în care internatul va fi deferit tribunalelor pentru infracţiuni comise în cursul evadării.
Părţile în conflict vor veghea ca autorităţile competente să fie indulgente atunci când apreciază dacă o infracţiune comisă de un internat trebuie să fie pedepsită disciplinar sau judiciar, în special în ce priveşte faptele legate de evadare sau de tentativa de evadare.
Articolul 122
Faptele care constituie o abatere de la disciplină vor fi anchetate imediat. Aceasta se va aplica în special evadării sau tentativei de evadare şi internatul prins va fi predat, cât mai repede cu putinţă, autorităţilor competente.
Pentru toţi internaţii, detenţiunea preventivă, în caz de abatere disciplinară, va fi redusă la strict minimum şi nu va depăşi paisprezece zile; în toate cazurile, durata sa va fi scăzută din pedeapsa privativă de libertate la care ar fi condamnat.
Dispoziţiile articolelor 124 şi 125 se vor aplica internaţilor deţinuţi preventiv pentru abatere disciplinară.
Articolul 123
Fără prejudiciu pentru competenţa tribunalelor şi a autorităţilor superioare, pedepsele disciplinare nu vor putea fi pronunţate decât de comandantul locului de internare sau de un ofiţer sau un funcţionar responsabil căruia el i-ar fi delegat puterea sa disciplinară.
Înainte de pronunţarea unei pedepse disciplinare, internatul inculpat va fi informat cu precizie despre faptele care i se impută. Va fi autorizat să-şi justifice purtarea, să se apere, să ceară audierea martorilor şi să recurgă, în caz de necesitate, la serviciile unui interpret calificat.
Hotărârea va fi pronunţată în prezenţa inculpatului şi a unui membru din comitetul de internaţi.
Perioada dintre hotărârea disciplinară şi executarea ei nu va putea să depăşească o lună.
Dacă un internat va suferi o nouă pedeapsă disciplinară, un răstimp de cel puţin trei zile va separa executarea fiecăreia dintre pedepse, dacă durata uneia dintre ele va fi de zece zile sau mai mult.
Comandantul locului de internare va trebui să ţină o evidenţă a pedepselor disciplinare pronunţate, care va fi pusă la dispoziţia reprezentanţilor Puterii protectoare.
Articolul 124
Internaţii nu vor putea fi transferaţi, în nici un caz, în stabilimente penitenciare (închisori, penitenciare, ocne etc.) pentru a ispăşi acolo pedepsele disciplinare.
Localurile în care se vor executa pedepsele disciplinare vor fi conforme cu cerinţele igienei şi vor dispune, în special, de aşternut suficient; internaţilor care-şi ispăşesc pedeapsa li se va da posibilitatea să se menţină curaţi.
Femeile internate, care execută o pedeapsă disciplinară, vor fi deţinute în localuri separate de acelea ale bărbaţilor şi vor fi puse sub supravegherea directă a femeilor.
Articolul 125
Internaţii pedepsiţi disciplinar vor avea libertatea de a face exerciţii în fiecare zi şi de a sta în aer liber timp de cel puţin două ore.
La cerere, vor fi autorizaţi să se prezinte la vizita medicală zilnică; vor primi îngrijirile cerute de starea sănătăţii lor şi, dacă este cazul, vor fi evacuaţi la infirmeria locului de internare sau la un spital.
Vor fi autorizaţi să citească şi să scrie, precum şi să expedieze şi să primească scrisori; în schimb, coletele şi remiterile de bani vor putea să le fie reţinute până la expirarea pedepsei; acestea vor fi încredinţate, între timp, comitetului de internaţi, care va preda infirmeriei alimentele perisabile conţinute în aceste colete.
Nici un internat pedepsit disciplinar nu va putea fi lipsit de avantajul dispoziţiilor articolelor 107 şi 143.
Articolul 126
Articolele 71 până la 76 inclusiv vor fi aplicate, prin analogie, la acţiunile intentate împotriva internaţilor care se găsesc pe teritoriul naţional al Puterii deţinătoare.