TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta convenţie în toate împrejurările.
Articolul 2
În afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu este recunoscută de una din ele.
Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială, a teritoriului unei înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nici o rezistenţă militară.
Dacă una dintre Puterile în conflict nu e parte la prezenta convenţie, Puterile care sunt părţi la aceasta vor rămâne totuşi legate prin ea în raporturile lor reciproce, în afară de aceasta, ele vor fi legate prin convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile.
Articolul 3
În caz de conflict armat, neprezentând un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să aplice cel puţin, următoarele dispoziţii:
1. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă, prin boală, rănire, detenţiune sau pentru orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, naştere sau avere sau orice alt criteriu analog.
În acest scop, sunt şi rămân prohibite, oricând şi oriunde, cu privire la persoanele menţionate mai sus:
a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile;
b) luările de ostatici;
c) atingerile aduse demnităţii persoanelor, în special tratamentele umilitoare şi înjositoare;
d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită de garanţii judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele civilizate.
2. Răniţii şi bolnavii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi.
Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict.
Părţile în conflict se vor strădui, pe de altă parte, de a dispune intrarea în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unor părţi din celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
Aplicarea dispoziţiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor in conflict.
Articolul 4
A. Sunt prizonieri de război, în sensul prezentei convenţii, persoanele care, aparţinând uneia din următoarele categorii, au căzut sub puterea inamicului:
1. Membrii forţelor armate ale unei Părţi în conflict, precum şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari făcând parte din aceste forţe armate.
2. Membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv acei din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinând unei Părţi în conflict şi acţionând în afara sau în interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiţia ca aceste miliţii sau corpuri de voluntari, inclusiv aceste mişcări de rezistenţă organizate, să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă în fruntea lor o persoană care răspunde pentru subordonaţii săi;
b) să aibă un semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la distanţă;
c) să poarte armele în mod deschis;
d) să se conformeze, în operaţiunile lor, legilor şi obiceiurilor războiului.
3. Membrii forţelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern sau ale unei autorităţi nerecunoscute de Puterea deţinătoare.
4. Persoanele care urmează forţele armate, fără a face parte direct din ele, cum sunt membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondenţii de război, furnizorii, membrii unităţilor de lucru sau ai serviciilor însărcinate cu bunăstarea forţelor armate, cu condiţia ca ele să fi primit autorizaţia forţelor armate pe care le întovărăşesc, acestea trebuind să le elibereze în acest scop un bilet de identitate asemănător modelului anexat.
5. Membrii echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviaţiei civile ale Părţilor în conflict, care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea altor dispoziţii de drept internaţional.
6. Populaţia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără să fi avut timpul de a se constitui în forţe armate regulate, dacă ea poartă armele în mod deschis şi dacă respectă legile şi obiceiurile războiului.
B. Vor beneficia, de asemenea, de tratamentul rezervat prizonierilor de război prin prezenta convenţie:
1. Persoanele aparţinând sau care au aparţinut forţelor armate ale ţării ocupate dacă, din cauza acestei apartenenţe, Puterea ocupantă socoteşte necesar să procedeze la internarea lor — chiar dacă iniţial le eliberase în timp ce ostilităţile se desfăşurau în afara teritoriului pe care ea îl ocupă — mai ales după o încercare neizbutită a acestor persoane de a se alătura forţelor armate de care aparţin şi care sunt angajate în luptă sau când nu ascultă de somaţia ce le-a fost făcută, în scopul internării.
2. Persoanele aparţinând uneia din categoriile enumerate în prezentul articol, pe care Puterile neutre sau nebeligerante le-au primit pe teritoriul lor, şi pe care trebuie să le interneze în baza dreptului internaţional, fără a aduce prejudiciu oricărui tratament mai favorabil pe care aceste Puteri ar socoti că trebuie să-1 acorde şi cu excepţia dispoziţiilor articolelor 8, 10, 15, 30, alineatul 5, 58 până la 67 inclusiv, 92, 126 şi, în cazul când există relaţii diplomatice între Părţile în conflict şi Puterea neutră sau nebeligerantă interesată, dispoziţii care privesc Puterea protectoare. Dacă astfel de relaţii diplomatice există, Părţile în conflict de care depind aceste persoane vor fi autorizate să exercite faţă de ele funcţiile acordate Puterilor protectoare prin prezenta convenţie, fără prejudiciul funcţiilor pe care aceste Părţi le exercită în mod normal, în conformitate cu obiceiurile şi tratatele diplomatice şi consulare.
C. Prezentul articol menţine statutul personalului medical şi religios, astfel cum este prevăzut în articolul 33 al prezentei convenţii.
Articolul 5
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor indicate în articolul 4 din momentul în care vor cădea sub puterea inamicului şi până la eliberarea şi repatrierea lor definitivă.
Dacă există vreo îndoială în ce priveşte încadrarea în una din categoriile enumerate în articolul 4 a persoanelor care au comis un act de beligerantă şi care au căzut în mâinile inamicului, numitele persoane vor beneficia de protecţia prezentei convenţii, în aşteptarea ca statutul lor să fie determinat de un tribunal competent.
Articolul 6
În afara de acordurile prevăzute în mod expres de articolele 10, 23, 28, 33, (50, 65, 66, 67, 72, 73, 75, 109, 110, 118, 119, 122 şi 132, înaltele Părţi Contractante vor putea să încheie alte acorduri speciale asupra oricărei chestiuni care le-ar părea oportun să fie reglementată în mod special. Nici un acord special nu va putea aduce vreun prejudiciu situaţiei prizonierilor, astfel cum este reglementată prin prezenta convenţie, nici să restrângă drepturile pe care aceasta le-o acordă.
Prizonierii de război vor beneficia de aceste acorduri atâta timp cât convenţia le este aplicabilă, în afară de stipulaţii contrare prevăzute în mod expres în sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de asemenea, în afară de măsuri mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alta din Puterile în conflict.
Articolul 7
Prizonierii de război nu vor putea, în nici un caz, să renunţe total sau parţial la drepturile pe care le asigură prezenta convenţie şi, eventual, acordurile speciale indicate în articolul precedent.
Articolul 8
Prezenta convenţie va fi aplicată cu concursul şi sub controlul Puterilor protectoare însărcinate să ocrotească interesele Părţilor în conflict, în acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de personalul lor diplomatic sau consular, să desemneze delegaţi printre propriii lor cetăţeni sau printre cetăţenii altor Puteri neutre. Aceşti delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lângă care îşi vor exercita misiunea.
Părţile în conflict vor uşura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare.
Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în nici un caz, să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din prezenta
convenţie; ei vor trebui, mai ales, să ţină seama de nevoile imperioase de securitate ale statului pe lângă care îşi exercită funcţiile.
Articolul 9
Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedică activităţile umanitare pe care Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, precum şi orice alt organism umanitar imparţial, le-ar întreprinde pentru protejarea prizonierilor de război şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în conflict interesate.
Articolul 10
Înaltele Părţi Contractante vor putea oricând să se înţeleagă pentru a încredinţa unui organism, prezentând toate garanţiile de imparţialitate şi de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta convenţie Puterilor protectoare.
Dacă prizonierii de război nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motiv, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui orga-nism, desemnat în conformitate cu primul alineat, Puterea deţinătoare va trebui să ceară, fie unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile date prin prezenta convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile în conflict.
Dacă o protecţie nu poate fi astfel asigurată, Puterea deţinătoare va trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin prin prezenta convenţie Puterilor protectoare sau va trebui să accepte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, ofertele de serviciu provenind de la un asemenea organism.
Orice putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau care se oferă în scopurile sus-menţionate va trebui, în activitatea sa, să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de care depind persoanele protejate prin prezenta convenţie şi va trebui să prezinte garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile în chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate.
De la dispoziţiile precedente nu se va putea deroga printr-un acord special între Puteri, dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de cealaltă Putere sau de aliaţii săi, îngrădită în libertatea ei de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupaţii totale sau a unei părţi importante a teritoriului său.
De câte ori se face menţiune, în prezenta convenţie, despre Puterea protectoare, această menţiune indică de asemenea organismele care o înlocuiesc, în sensul prezentului articol,
Articolul 11
În toate cazurile în care vor considera că e necesar în interesul persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei convenţii, Puterile protectoare îşi vor oferi bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului.
În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict o întrunire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu soarta prizonierilor de război, eventual pe un teritoriu neutru ales în mod convenabil. Părţile în conflict vor fi obligate să dea urmare propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor putea, eventual, să propună agrementului Părţilor în conflict o personalitate aparţinând unei Puteri neutre sau o personalitate delegată de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, care va fi chemată să participe la această întrunire.
TITLUL IV
SFÂRŞITUL CAPTIVITĂŢII SECŢIUNEA I Repatriere directă şi spitalizare în ţări neutre
Articolul 109
Părţile în conflict vor trebui, sub rezerva celui de al treilea alineat al prezentului articol, să retrimită în ţările lor pe prizonierii de război grav bolnavi şi grav răniţi, în conformitate cu primul alineat al articolului următor, indiferent de număr sau grad şi după ce i-a adus în stare de a fi transportaţi.
În timpul duratei ostilităţilor, Părţile în conflict se vor strădui, în colaborare cu Puterile neutre interesate, să organizeze spitalizarea, în ţările neutre, a prizonierilor răniţi sau bolnavi, arătaţi în cel de al doilea alineat al articolului următor; ele vor putea, în afară de aceasta, să încheie acorduri, în vederea repatrierii directe sau internării, în ţară neutră, a prizonierilor valizi care au suportat o lungă captivitate.
Nici un prizonier de război rănit sau bolnav, prevăzut pentru repatriere, în sensul primului alineat al prezentului articol, nu va putea fi repatriat în timpul ostilităţilor contra voinţei sale.
Articolul 110
Vor fi repatriaţi direct:
1. răniţii şi bolnavii incurabili, ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă;
2. răniţii şi bolnavii care, după părerile medicilor, nu sunt susceptibili de însănătoşire în decursul unui an, a căror stare cere un tratament şi ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă;
3. răniţii şi bolnavii însănătoşiţi, ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă şi permanentă.
Vor putea fi spitalizaţi în ţară neutră:
1. răniţii şi bolnavii a căror vindecare poate fi întrevăzută în anul care urmează datei rănirii sau începutului bolii dacă prin tratamentul în ţară neutră se prevede o vindecare mai sigură şi mai rapidă;
2. prizonierii de război, a căror sănătate mintală sau fizică este, după părerile medicilor, ameninţată serios prin menţinerea în captivitate, dar a căror spitalizare în ţară neutră ar putea îndrepta această ameninţare.
Condiţiile pe care vor trebui să le îndeplinească prizonierii de război spitalizaţi într-o ţară neutră, pentru a fi repatriaţi vor fi fixate, ca şi statutul lor, printr-un acord între Puterile interesate.
În general, vor fi repatriaţi prizonierii de război spitalizaţi în ţară neutră care aparţin categoriilor următoare:
1. acei a căror stare de sănătate s-a agravat astfel încât îndeplinesc condiţiile repatrierii directe;
2. acei ale căror facultăţi intelectuale sau fizice rămân după tratament, deosebit de scăzute.
În lipsa unor acorduri speciale încheiate între Părţile în conflict interesate, în vederea determinării cazurilor de invaliditate sau de boală care au drept urmare repatrierea directă sau spitalizarea în ţară neutră, aceste cazuri vor fi fixate conform principiilor cuprinse în acordul tip privitor la repatrierea directă şi spitalizarea în ţară neutră a prizonierilor de război răniţi şi bolnavi şi în regulamentul privitor la comisiile medicale mixte, anexate la prezenta convenţie.
Articolul 111
Puterea deţinătoare, Puterea de care depind prizonierii de război şi o Putere neutră agreată de aceste două Puteri se vor strădui să încheie acorduri care să permită internarea prizonierilor de război pe teritoriul acelei Puteri neutre, până la încetarea ostilităţilor.
Articolul 112
De la începutul conflictului, vor fi desemnate comisii medicale mixte pentru examinarea prizonierilor bolnavi şi răniţi şi pentru a lua toate hotărârile utile în privinţa lor. Desemnarea, îndatoririle şi funcţionarea acestor comisii vor fi conforme cu dispoziţiile regulamentului anexat la prezenta convenţie.
Totuşi, prizonierii care, după avizul autorităţilor medicale ale Puterii deţinătoare, sunt în mod vădit grav răniţi sau grav bolnavi, vor putea fi repatriaţi fără să mai trebuiască a fi examinaţi de o comisie medicală mixtă.
Articolul 113
În afară de acei care vor fi desemnaţi de autorităţile medicale ale Puterii deţinătoare, prizonierii răniţi sau bolnavi aparţinând categoriilor enumerate mai jos vor avea facultatea de a se prezenta la examenul comisiilor medicale mixte prevăzute în articolul precedent:
1. răniţii şi bolnavii propuşi de un medic compatriot sau cetăţean al unei Puteri care e parte în conflict aliată cu Puterea de care ei depind şi care îşi exercită funcţiile în lagăr;
2. răniţii şi bolnavii propuşi de reprezentantul lor;
3. răniţii şi bolnavii care au fost propuşi de Puterea de care depind sau de un organism recunoscut de această putere, care ar veni în ajutorul prizonierilor.
Prizonierii de război care nu aparţin uneia dintre cele trei categorii de mai sus vor putea, totuşi, să se prezinte la examenul comisiilor medicale mixte, dar nu vor fi examinaţi decât după cei din categoriile arătate.
Medicul compatriot al prizonierilor de război supuşi la examenul comisiei medicale mixte şi reprezentantul prizonierilor vor fi autorizaţi să asiste la acest examen.
Articolul 114
Prizonierii de război victime ale unor accidente, cu excepţia celor răniţi voluntar, vor beneficia, în ce priveşte repatrierea sau eventual spitalizarea în ţară neutră, de dispoziţiile prezentei convenţii.
Articolul 115
Nici un prizonier de război condamnat la o pedeapsă disciplinară, care ar întruni condiţiile prevăzute pentru repatriere sau spitalizare într-o ţară neutră, nu va putea fi reţinut pentru motivul că nu şi-a ispăşit pedeapsa.
Prizonierii de război urmăriţi sau condamnaţi judecătoreşte, care ar fi prevăzuţi pentru repatriere sau spitalizare într-o ţară neutră, vor putea să beneficieze de aceste măsuri înainte de terminarea procedurii sau de executarea pedepsei, dacă Puterea deţinătoare consimte la aceasta.
Părţile în conflict îşi vor comunica numele acelora care vor fi reţinuţi până la terminarea procedurii sau executarea pedepsei.
Articolul 116
Cheltuielile de repatriere a prizonierilor de război sau pentru transportul lor într-o ţară neutră vor fi suportate de Puterea de care depind aceşti prizonieri, începând de la frontiera Puterii deţinătoare.
Articolul 117
Nici un repatriat nu va putea fi folosit la un serviciu militar activ.
SECŢIUNEA II
Eliberarea şi repatrierea prizonierilor de război la sfârşitul ostilităţilor
Articolul 118
Prizonierii de război vor fi eliberaţi şi repatriaţi fără întârziere după terminarea ostilităţilor active.
În lipsa unor astfel de dispoziţii din vreo convenţie încheiată între Părţile în conflict pentru încetarea ostilităţilor sau în lipsa unei astfel de convenţii, fiecare dintre Puterile deţinătoare va întocmi ea însăşi şi va executa fără întârziere nu plan de repatriere, conform principiului enunţat în alineatul precedent.
Şi într-un caz şi în celălalt, măsurile adoptate vor fi aduse la cunoştinţa prizonierilor de război.
Cheltuielile de repatriere a prizonierilor de război vor fi, în orice caz, repartizate într-un mod echitabil între Puterea deţinătoare şi Puterea de care depind prizonierii.
În acest scop, vor fi respectate următoarele principii în această repartizare:
a) dacă cele două Puteri sunt limitrofe, Puterea de care depind prizonierii de război va lua asupra sa cheltuielile repatrierii, începând de la frontiera Puterii deţinătoare;
b) dacă aceste două Puteri nu sunt limitrofe, Puterea deţinătoare va lua asupra sa cheltuielile de transport al prizonierilor de război pe teritoriul său, până la frontiera sau la portul său de îmbarcare cel mai apropiat de Puterea de care ei depind. Părţile interesate se vor pune de acord în ce priveşte repartizarea echitabilă între ele a restului cheltuielilor cauzate de repatriere.
Încheierea unui asemenea acord n-ar putea, în nici un caz, să justifice cea mai mică întârziere în repatrierea prizonierilor de război.
Articolul 119
Repatrierile vor fi efectuate în condiţii analoge celor prevăzute în articolele 46-48 inclusiv ale prezentei convenţii pentru transferarea prizonierilor de război şi ţinând seamă de dispoziţiile articolului 118, precum şi ale celor următoare.
Cu ocazia repatrierii, obiectele de valoare luate prizonierilor de război, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18, şi sumele în monedă străină, care n-au fost convertite în moneda Puterii deţinătoare, le vor fi restituite. Obiectele de valoare şi sumele în monedă străină, care, din indiferent ce motiv, n-ar fi fost restituite prizonierilor de război cu ocazia repatrierii lor, vor fi remise biroului de informaţii prevăzut la articolul 122.
Prizonierii de război vor fi autorizaţi să ia cu dânşii efectele lor personale, corespondenţa şi pachetele sosite pe adresa lor; greutatea acestor efecte va putea fi limitată la ceea ce prizonierul poate duce cu dânsul în mod normal, dacă împrejurările repatrierii o cer; în orice caz, fiecare prizonier va fi autorizat să ia cu dânsul cel puţin douăzeci şi cinci de kilograme.
Celelalte efecte personale ale prizonierului repatriat vor fi păstrate de Puterea, deţinătoare; aceasta se va îngriji să i le trimită de îndată ce se va încheia, cu Puterea de care depinde prizonierul, un acord prin care se fixează modalităţile transportului lor şi plata cheltuielilor făcute cu această ocazie.
Prizonierii de război, care ar fi puşi sub o urmărire penală pentru o crimă sau un delict de drept penal, vor putea să fie reţinuţi până la sfârşitul procedurii şi, eventual, până la expirarea pedepsei. La fel va fi cu aceeia care sunt condamnaţi pentru o crimă sau un delict de drept penal.
Părţile în conflict îşi vor comunica numele prizonierilor de război care vor fi reţinuţi până la sfârşitul procedurii sau executării pedepsei.
Părţile în conflict se vor înţelege cu privire la instituirea de comisii pentru căutarea prizonierilor dispersaţi şi asigurarea repatrierii lor, în termenul cel mai scurt.
SECŢIUNEA III
Moartea prizonierilor de război
Articolul 120
Testamentele prizonierilor de război vor fi întocmite astfel încât să satisfacă condiţiile de validitate cerute de legislaţia ţării lor de origine, care va lua măsurile necesare pentru a aduce aceste condiţii la cunoştinţa Puterii deţinătoare. La cererea prizonierului de război şi, în orice caz, după moartea sa, testamentul va fi transmis, fără întârziere, Puterii protectoare şi o copie, certificată pentru conformitate, va fi remisă Agenţiei centrale de informaţii.
Certificatele de deces, conforme modelului anexat la prezenta convenţie sau listele tuturor prizonierilor de război morţi în captivitate, certificate pentru conformitate de un ofiţer responsabil, vor fi trimise în cel mai scurt timp biroului de informaţii al prizonierilor de război instituit în conformitate cu articolul 122. Certificate de deces sau liste certificate vor indica semnele distinc-tive privind identitatea aşa cum au fost prevăzute în alineatul al treilea al articolului 17, precum şi locul şi data decesului, cauza decesului, locul şi data înhumării şi toate informaţiile necesare pentru identificarea mormintelor.
Înmormântarea sau incinerarea vor trebui să fie precedate de un examen medical al corpului, pentru a se constata moartea, pentru a permite redactarea unui raport şi, eventual, pentru a stabili identitatea decedatului.
Autorităţile deţinătoare vor veghea ca prizonierii de război decedaţi în captivitate să fie înmormântaţi în mod onorabil, dacă e posibil după riturile religiei căreia aparţineau, şi ca mormintele lor să fie respectate, întreţinute cuviincios şi însemnate astfel încât să poată fi totdeauna găsite. Ori de câte ori va fi posibil, prizonierii de război decedaţi care depindeau de aceeaşi Putere vor fi îngropaţi în acelaşi loc.
Prizonierii de război decedaţi vor fi îngropaţi individual, cu excepţia cazurilor de forţă majoră care ar impune un mormânt colectiv. Corpurile nu vor putea fi incinerate, decât dacă motive imperioase de igienă sau religia decedatului ar cere-o sau dacă el şi-ar fi exprimat această dorinţă, în caz de incinerare, se va face menţiune cu indicarea motivelor pe actul de deces.
Pentru ca mormintele să poată fi totdeauna găsite, toate informaţiile relative la înhumări şi la morminte vor trebui să fie înregistrate de un serviciu al mormintelor creat de Puterea deţinătoare. Listele mormintelor şi informaţiile relative la prizonierii de război îngropaţi în cimitire sau în altă parte vor fi transmise Puterii de care depindeau aceşti prizonieri de război. Puterii care controlează teritoriul, dacă este parte la convenţie, îi revine sarcina de a îngriji de aceste morminte şi de a înregistra orice mutare ulterioară a cadavrelor. Aceste dispoziţii se aplică şi urnelor care vor fi păstrate de serviciul mormintelor, până când ţara de origine va aduce la cunoştinţă dispoziţiile definitive pe care doreşte să le ia în această privinţă.
Articolul 121
Orice deces sau orice rănire gravă a unui prizonier de război, cauzate sau bănuite a fi fost cauzate de o santinelă, de un alt prizonier de război sau de orice altă persoană, precum şi orice deces a cărui cauză nu este cunoscută, vor fi urmate imediat de o anchetă oficială a Puterii deţinătoare.
O comunicare privitoare la aceasta va fi imediat făcută Puterii protectoare. Se vor strânge depoziţiile martorilor, mai ales cele ale prizonierilor de război; un raport conţinând aceste depoziţii va fi comunicat sus-menţionatei Puteri.
Dacă ancheta stabileşte vina uneia sau mai multor persoane, Puterea deţinătoare va lua toate măsurile pentru urmărirea judiciară a persoanei sau a persoanelor responsabile.
ANEXA I
ACORDUL TIP PRIVITOR LA REPATRIEREA DIRECTĂ
ŞI SPITALIZAREA ÎN ŢARA NEUTRA A PRIZONIERILOR
DE RĂZBOI RÂNIŢI ŞI BOLNAVI
(a se vedea articolul 110)
I. Principii pentru repatrierea directă sau spitalizarea în ţară neutră
A Repatrierea, directă
Vor fi repatriaţi direct:
1. Toţi prizonierii de război atinşi de infirmităţile următoare, provenite din traumatisme: pierderea unui membru, paralizie, infirmităţi articulare sau altele, cu condiţia ca infirmitatea să constea, cel puţin, în pierderea unei mâini sau a unui picior sau să fie echivalentă cu pierderea unei mâini sau a unui picior.
Totuşi, fără a aduce prejudiciu unei interpretări mai largi, următoarele cazuri vor fi considerate ca echivalente pierderii unei mâini sau unui picior:
a) pierderea mâinii, a tututor degetelor sau a degetului gros şi a arătătorului unei mâini; pierderea piciorului sau a tuturor degetelor piciorului şi a metatarsienelor unui picior;
b) anchiloza, pierderea ţesutului osos, retractarea cicatrială care suprimă funcţia uneia din marile articulaţii sau a tuturor articulaţiilor digitale ale unei mâini;
c) pseudartroza oaselor lungi;
d) diformităţi rezultând din tracturi sau alt accident şi care contribuie în mare măsură la slăbirea capacităţii şi puterii de a duce greutăţi.
2. Toţi prizonierii de război răniţi, a căror stare a devenit cronică, încât pronosticul pare să excludă, cu toate tratamentele, însănătoşirea în decursul unui an de la data rănirii, ca de exemplu în caz de:
a) proiectil în inimă, chair dacă, făcând examinarea, comisia medicală mixtă n-a putut constata grave turburări;
b) schijă metalică în creier sau în plămâni, chiar dacă, făcând examinarea, comisă medicală mixtă nu poate constata o reacţie locală sau generală;
c) osteomielită a cărei vindecare nu poate fi prevăzută în decursul unui an de la rănire şi care pare să ducă la anchiloza unei articulaţii sau la alte alteraţii echivalente pierderii unei mâini sau unui picior;
d) rană penetrantă şi supurată a marilor articulaţii;
e) rănirea craniului cu pierdere sau deplasare de ţesut osos;
f) rănirea sau arderea feţei cu pierdere de ţesut şi cu leziuni funcţionale;
g) rănirea măduvei spinării;
h) leziunea nervilor periferici, ale căror urmări echivalează cu pierderea unei mâini sau a unui picior şi a cărei vindecare cere mai mult de un an de la rănire, de exemplu: rănirea plexului brahial sau lombo-sacral, a nervilor median sau sciatic, precum şi rănirea combinată a nervilor radial şi cubital sau a nervilor peronier comun şi tibial etc. Rănirea izolată a nervilor radial, cubital, peronier sau tibial nu justifică repatrierea, decât în caz de contracţiuni sau de turburări neurotrofice serioase;
i) rănirea aparatului urinar compromiţând serios funcţia sa.
3. Toţi prizonierii de război bolnavi, a căror stare a devenit cronică, astfel încât pronosticul pare să excludă, cu toate tratamentele, însănătoşirea în decurs de un an de la începutul bolii, ca de exemplu la:
a) tuberculoza evolutivă, a indiferent cărui organ, care nu mai poate după pronosticurile medicale, să fie vindecată sau cel puţin serios ameliorată printr-un tratament în ţară neutră;
b) pleurezia exsudativă;
c) bolile grave ale organelor respiratorii, de etiologic netuberculoasă, prezumate incurabile, de exemplu: emtizem pulmonar grav (cu sau fără bronşită); astm cronic *, bronşită cronică* prelungindu-se timp de mai bine de un an în captivitate; bronhectazie* etc.;
d) afecţiunile cronice grave ale circulaţiei, de exemplu: afecţiunile valvulare şi ale miocardului* dând semne de decompensare în timpul captivităţii, chiar dacă comisia medicală mixtă, făcând examinarea, nu poate constata nici unul din aceste semne; afecţiunile pericardului şi ale vaselor (boala lui Buerger, anevrismele marilor vase) etc.;
e) afecţiunile cronice grave ale organelor digestive, de exemplu: ulcerul stomacal sau duodenal; urmarea unei intervenţii chirurgicale asupra stomacului făcute în captivitate; gastrită, enterită sau colită cronică durând de peste un an şi afectând grav starea generală; ciroza hepatică; colecistopatie cronică* etc.
f) afecţiunile cronice grave ale organelor genito-urinare, de exemplu bolile cronice ale rinichiului cu turburări consecutive; nefrectomie pentru un rinichi tuberculos; pielită cronică sau cistită cronică; hidro- sau pionefroză; afecţiunile ginecologice cronice grave; sarcini şi afecţiuni obstetricale, când spitalizarea în ţară neutră este imposibilă etc.;
g) bolile cronice grave ale sistemului nervos central şi periferic, de exemplu toate psihozele şi psihonevrozele manifeste, ca isteria gravă, o psihonevroză serioasă a captivităţii etc., constatate precis de un specialist*; orice epilepsie constatată precis de un medic al lagărului*; arteroscleroza cerebrală; nevrită cronică durând de peste un an etc.;
h) bolile cronice grave ale sistemului neurovegetativ cu scăderea considerabilă a facultăţilor intelectuale sau corporale, pierderea apreciabilă în greutate şi astenie generală;
i) oribirea ambilor ochi sau a unui ochi, când vederea celuilalt ochi este mai puţin de l, chiar folosind ochelari corectori; diminuarea acuităţii vizuale neputând fi corijată la 1/2 pentru cel puţin un ochi*; celelalte afecţiuni oculare grave, de exemplu: glaucom; iritis, cloroidită, trahom etc.;
k) turburările auzului, cum este surditate completă unilaterală, dacă cealaltă ureche nu mai discerne cuvântul rostit obişnuit de la un metru distanţă* etc.;
1) maladiile grave de metabolism, de exemplu: diabet zaharat necesitând un tratament cu insulina etc.;
m) turburările grave ale glandelor cu secreţie internă, de exemplu tireotoxicoză; hipotireoza; boala lui Addison; caşexia lui Simmonds; tetania etc.;
n) bolile grave şi cronice ale sistemului hematopoetic;
o) intoxicaţii cronice grave, de exemplu: saturnism, hidrargirism; moriinism; cocainism; alcoolism; intoxicaţii cu gaze şi prin radiaţii etc.;
p) afecţiunile cronice ale organelor locomotoare cu turburări funcţionale manifeste, de exemplu: artroze deformante; poliartrită cronică evolutivă primară şi secundară; reumatism cu manifestări clinice grave etc.;
q) afecţiuni cutanate cronice şi grave, rebele la tratament;
r) orice tumoare malignă;
s) bolile infecţioase cronice grave persistând un an de la declarare, de exemplu: paludism cu alterări organice pronunţate, dizenterie emibiană saubacilară cu turburări importante; sifilis visceral terţiar, rezistent la tratament; lepră etc;
t) avitaminozele grave sau inaniţia gravă.
_______________________________________
* Hotărârea, comisiei medicale mixte se va baza, în bună parte, pe observaţiile medicilor lagărului şi ale medicilor compatrioţi ai prizonierilor de război sau pe examenul medicilor specialişti aparţinând Puterii deţinătoare.
B. Spitalizare în ţara neutră
Vor fi prezentaţi în vederea spitalizării în ţară neutră:
1. Toţi prizonierii de război răniţi care nu simt susceptibili de vindecare în captivitate, dar care ar putea fi vindecaţi sau a căror stare ar putea fi net ameliorată dacă ar fi spitalizaţi în ţară neutră.
2. Prizonierii de război atinşi de orice formă de tuberculoză, a oricărui organ, al căror tratament în ţara neutră ar aduce, după toate probabilităţile, vindecarea sau cel puţin o ameliorare considerabilă, cu excepţia tuberculozei primare vindecate înainte de captivitate.
3. Prizonierii de război suferind de orice afecţiune care necesită un tratament al organelor respiratorii, circulatorii, digestive, nervoase, senzoriale, genito-urinare, cutanate, locomotoare etc, şi care ar obţine, fără îndoială, rezultate mai bune în ţară neutră decât în captivitate.
4. Prizonierii de război care au suferit o nefrectomie în captivitate din cauza unei afecţiuni renale netuberculoase, sau atinşi de osteomielită, pe cale de vindecare sau latentă, sau de diabet zaharat, care nu cere un tratament cu insulina etc.
5. Prizonierii de război atinşi de nevroză datorită războiului sau captivităţii.
Bolnavii de nevroză în urma captivităţii, care nu sunt vindecaţi după trei luni de spitalizare în ţară neutră sau care, după acest termen, nu sunt în mod manifest pe cale de vindecare totală, vor fi repatriaţi.
6. Toţi prizonierii de război atinşi de intoxicaţie cronică (cu gaze, metale, alcaloizi ele.), pentru care perspectivele de vindecare în ţară neutră sunt deosebit de favorabile.
7. Toate prizonierele de război însărcinate şi prizonierele care sunt mame cu sugari şi cu copii mici.
Vor fi excluse de la spitalizare în ţară neutră:
1. Toate cazurile de psihoză precis constatate.
2. Toate afecţiunile nervoase organice sau funcţionale socotite incurabile.
3. Toate bolile contagioase în perioada în care sunt transmisibile, cu excepţia tuberculozei.
II. Observaţii generale
1. Condiţiile fixate mai sus trebuie, în general, să fie interpretate şi aplicate într-un spirit cât mai larg cu putinţă.
Stările nevropatice şi psihopatice datorite războiului sau captivităţii precum şi cazurile de tuberculoză de orice grad, trebuie să beneficieze, înainte de toate, de această largă înţelegere. Prizonierii de război care au suferit mai multe răniri, din care nici una, luată separat, nu justifică repatrierea, vor fi examinaţi în acelaşi spirit, ţinând seama de traumatismul psihic datorat numărului de răniri.
2. Toate cazurile incontestabile dând drept la repatriere directă (amputare, orbire sau surzenie totală, tuberculoză pulmonară deschisă, boală mintală, tumoare malignă etc.), vor fi examinate şi bolnavii vor fi repatriaţi cât mai curând posibil de către medicii lagărelor sau de către comisii militare de medici, numite de Puterea deţinătoare.
3. Rănile şi bolile existente înainte de război şi care nu s-au agravat, precum şi rănile de război care n-au împiedicat reluarea serviciului militar, nu vor da dreptul la repatriere directă.
4. Dispoziţiile acestei anexe vor fi interpretate şi aplicate într-un mod analog în toate statele care iau parte la conflict. Puterile şi autorităţile interesate vor garanta comisiilor medicale mixte toate înlesnirile necesare pentru îndeplinirea sarcinii lor.
5. Exemplele menţionate mai sus sub cifra 1 nu reprezintă decât cazuri tipice. Acelea care nu corespund exact acestor dispoziţii vor fi judecate în spiritul prevederilor articolului 110 al prezentei convenţii şi al principiilor cuprinse în prezentul acord.