Articolul 18 Motivele de refuz
1) Cooperarea în virtutea capitolului prezent poate fi refuzată în cazul în care:
a) măsura solicitată ar fi contrarie principiilor fundamentate ale ordinii juridice a Părţii solicitate; sau
b) executarea cererii riscă de a aduce atingere suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale Părţii solicitate; sau
c) Partea solicitată estimează că importanţa cauzei la care se referă cererea nu justifică luarea măsurii solicitate; sau
d) infracţiunea la care se referă cererea este o infracţiune politică sau fiscală; sau
e) Partea solicitată consideră că măsura solicitată ar fi împotriva principiului ne bis in idem;
f) infracţiunea la care se referă cererea nu ar constitui o infracţiune conform dreptului Părţii solicitate, dacă ar fi fost comisă pe teritoriul ce relevă de jurisdicţia sa. Cu toate acestea, acest motiv de refuz se aplică cooperării prevăzute în secţiunea 2 în cazul în care asistenţa solicitată implică măsuri coercitive.
2) Cooperarea prevăzută în secţiunea 2, în cazul în care asistenţa solicitată implică măsuri coiercitive, şi cea prevăzută în secţiunea 3 a capitolului prezent, pot fi, de asemenea, refuzate în cazul cînd măsurile solicitate nu ar putea fi luate în virtutea dreptului intern a Părţii reclamate în scopuri de investigaţii sau de proceduri dacă era vorba de un caz intern analog.
3) Cînd legislaţia Părţii reclamate cere, cooperarea prevăzută în secţiunea 2, în măsura în care ajutorul reciproc solicitat implică măsuri coercitive, şi cea prevăzută în secţiunea 3 a prezentului capitol pot fi de asemenea refuzate în cazul cînd măsurile solicitate sau orice alte măsuri care au efecte similare nu ar fi autorizate de către legislaţia Părţii reclamante, sau, în ceea ce priveşte autorităţile competente ale Părţii reclamante, dacă cererea nu este autorizată nici de către un judecător, nici de o altă autoritate judiciară, inclusiv Procuratura, aceste autorităţi acţionînd în materie de infracţiuni penale.
4) Cooperarea prevăzută în secţiunea 4 a prezentului capitol poate fi de asemenea refuzată dacă:
a) legislaţia Părţii reclamate nu prevede confiscarea pentru tipul de infracţiune la care se referă cererea; sau
b) fără prejudiciul obligaţiunii ce ţine de domeniul articolului 13, paragraful 3, ea ar fi în contradicţie cu principiile dreptului intern a Părţii reclamante în ceea ce priveşte posibilităţile de confiscare relative la legăturile între o infracţiune şi;
i) un avantaj economic care ar putea fi asimilat produsului său; sau ii) bunuri care ar putea fi asimilate instrumentelor sale; sau
c) în virtutea legislaţiei Părţii reclamate, decizia de confiscare nu mai poate să fi pronunţată sau executată din motiv de prescripţie; sau
d) cererea nu se referă la o condamnare anterioară, nici la o decizie cu caracter judiciar, nici la o declaraţie care figurează într-o astfel de decizie, declaraţii conform căreia una sau mai multe infracţiuni au fost comise, şi care este la originea deciziei sau cererii de confiscare; sau
e) fie că confiscarea nu este executorie în Partea reclamantă, fie că ea este susceptibilă căilor de recurs ordinar; sau
f) cererea se raportă la o decizie de confiscare emisă în lipsa persoanei vizate în decizie şi dacă, conform Părţii reclamate, procedura pornită de către Partea reclamantă şi care a dus la adoptarea acestei decizii, nu îndeplineşte drepturile minime de apărare recunoscute pentru orice persoană acuzată de o infracţiune.
5) În scopurile paragrafului 4 f. al prezentului articol, o decizie nu poate fi considerată ca fiind emisă în absenţa acuzatului:
a) dacă ea a fost confirmată sau pronunţată după împotrivirea celui interesat; sau
b) dacă ea a fost emisă în ordine de apel, cu condiţia că apelul să fie introdus de către persoana interesată.
6) Examinînd, pentru necesităţile paragrafului 4 f. ale prezentului articol, dacă drepturile minime ale apărării au fost respectate, partea reclamată va ţine cont de faptul că cel interesat a căutat premeditat să se sustragă sau că această persoană, după ce a avut posibilitatea de a introduce un recurs contra deciziei pronunţate în absenţa sa, a ales calea de a nu introduce un asemenea recurs. Aceeaşi procedură va fi respectată în cazul în care partea interesată, fiind legal citată, a ales calea de a nu se prezenta în judecată, sau de a cere amînarea cauzei.
7) Nici o Parte nu va invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul de la cooperarea prevăzută în prezentul capitol. În cazul în care dreptul intern o cere, o Parte poate solicita ca cererea de cooperare, care implică ca suspendarea secretului bancar să fie autorizată, fie de un judecător, fie de o altă autoritate judiciară, inclusiv ministerul public, aceste autorităţi acţionînd în materie de infracţiuni penale.
8) Fără a prejudicia motivul de refuz prevăzut în alineatul 1. a) al prezentului articol:
a) faptul că persoana care constituie obiectul unei investigaţii sau al unei hotărîri de confiscare, pronunţată de autorităţile Părţii solicitante, este o persoană juridică, nu va fi invocat de Partea solicitată ca un obstacol de cooperare în virtutea prezentului capitol;
b) faptul că persoana fizică faţă de care a fost pronunţată o hotărîre de confiscare a veniturilor provenite din activitatea infracţională a decedat
ulterior şi faptul că persoana juridică faţă de care a fost pronunţată o hotărîre de confiscare a veniturilor provenite din activtiatea infracţională a fost dizolvată ulterior, nu vor fi invocate ca obstacole pentru acordarea asistenţei prevăzute în articolul 13, alineat 1. a).
Articolul 20 Acceptarea parţială sau condiţionată a cererii
Înainte de a refuza sau de a accepta cooperarea în virtutea prezentului capitol, Partea solicitată examinează, dacă e cazul, în urma consultărilor cu Partea solicitantă, condiţiile pe care le consideră necesare şi de care ar putea beneficia parţial sau formulînd anumite rezerve.