CONVENŢIE nr. 147 din 16.01.1992   MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE   publicat 30.12.2006

CONVENȚIE EUROPEANĂ PENTRU PROTECŢIA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC (REVIZUITĂ)

În vigoare din 22.06.2002
pe legis.md/conventie/1992/147
Trimiteri: 3 legate   3 nerezolvateActe din afara site-ului: 9 fără adresă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.

Nerezolvate (3)
Din afara site-ului: fără adresă (9)

–––––––––––––––––––––––––––
*În vigoare pentru Republica Moldova din 22 iunie 2002 .

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi celalalte state părţi la Convenţia culturală europeană, semnatare ale prezentei Convenţii (revizuită),
considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi, pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun,
avînd în vedere Convenţia culturală europeană, semnată la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi articolele sale 1 şi 5,
avînd în vedere Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnată la Granada la 3 octombrie 1985,
avînd în vedere Convenţia europeană privind infracţiunile asupra bunurilor culturale, semnată la Delphi la 23 iunie 1985,
avînd în vedere recomandările Adunării parlamentare referitoare la arheologie, îndeosebi recomandările nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) şi nr. 1.072 (1988),
avînd în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protecţia şi valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operaţiunilor de amenajare a teritoriului urban şi rural,
reamintind că patrimoniul arheologic este un element esenţial pentru cunoaşterea trecutului civilizaţiilor,
recunoscând că patrimoniul arheologic european, mărturie a unei străvechi istorii, este supus unor grave ameninţări de degradare, atît prin înmulţirea marilor lucrări de amenajare, cît şi datorită riscurilor naturale, săpăturilor clandestine ori lipsite de caracter ştiinţific sau insuficientei informări a publicului,
afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu există, procedurile de control administrativ şi ştiinţific care se impun şi de a integra preocupările de protecţie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbană şi rurală şi de dezvoltare culturală,
subliniind că răspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci şi tuturor ţărilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare şi pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialişti şi de experienţă,
constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnată la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evoluţiei politicilor de amenajare teritorială în ţările europene,
au convenit asupra celor ce urmează:

Definirea patrimoniului arheologic

Articolul 1

1) Scopul prezentei Convenţii (revizuită) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursă a memoriei colective europene şi ca instrument de studiu istoric şi ştiinţific.

2) În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut a (ale) căror:

i) salvgardare şi studiu permit redarea evoluţiei istoriei omenirii şi a relaţiei sale cu mediul natural;

ii) principale mijloace de informare le constituie săpăturile şi descoperirile, precum şi alte metode de cercetare asupra umanităţii şi mediului înconjurător;

iii) amplasare se situează în orice spaţiu ce ţine de jurisdicţia părţilor.

3) În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcţiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, mărturiile mobile, monumente de altă natură, precum şi contextul lor, fie că se situează în sol sau sub apă.

Identificarea patrimoniului şi măsuri de protecţie

Articolul 2

Fiecare parte se angajează să pună în aplicare, potrivit modalităţilor specifice fiecărui stat, un regim juridic de protecţie a patrimoniului arheologic, care să prevadă:

i) ţinerea unei evidenţe a patrimoniului său arheologic şi clasarea unor monumente sau zone protejate;

ii) constituirea unor rezervaţii arheologice, chiar fără vestigii vizibile la suprafaţă sau sub apă, pentru conservarea unor mărturii materiale care să poată fi studiate de către generaţiile viitoare;

iii) obligaţia pentru descoperitor de a semnala autorităţilor competente descoprirea întîmplătoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic şi de a le pune la dispoziţie pentru examinare.

Articolul 3

În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic şi pentru garantarea semnificaţiei ştiinţifice a operaţiunilor de cercetare arheologică, fiecare parte se angajează:

i) să instituie proceduri de autorizare şi de control al săpăturilor şi al altor activităţi arheologice, în scopul:

a) de a preveni orice săpătură sau deplasare ilicită a unor elemente ale patrimoniului arheologic;

b) de a asigura întreprinderea săpăturilor şi a prospecţiunilor arheologice într-o manieră ştiinţifică şi sub rezerva:
- folosirii unor metode de investigaţie nedistructive, ori de cîte ori este posibil;
- ca elementele patrimoniului arheologic să nu fie exhumate în timpul săpăturilor sau lăsate expuse în timpul sau după efectuarea acestora fără luarea unor măsuri corespunzătoare pentru prezervarea, conservarea şi gestiunea lor;

ii) să vegheze ca săpăturile şi alte tehnici potenţial distructive să nu fie practicate decît de către persoane calificate şi abilitate în acest scop;

iii) să supună unei autorizări prealabile specifice, în cazurile prevăzute de legislaţia internă a fiecărui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detecţie sau procedee de cercetare arheologică.

Articolul 4

Fiecare parte se angajează să aplice măsuri de protecţie fizică a patrimoniului arheologic, care să prevadă, în funcţie de împrejurări:

i) achiziţionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzătoare, de către autorităţile publice, a spaţiilor destinate constituirii unor rezervaţii arheologice;

ii) conservarea şi întreţinerea patrimoniului arheologic, de preferinţă pe locul lui de origine;

iii) amenajarea unor depozite corespunzătoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.

Conservarea integrată a patrimoniului arheologic

Articolul 5

Fiecare parte se angajează:

i) să încerce concilierea şi articularea cerinţelor specifice ale arheologiei şi, respectiv, ale amenajării teritoriului, urmărind ca arheologii să participe la:

a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protecţie, conservare şi punere în valoare a siturilor ce prezintă un interes arheologic;

b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;

ii) să asigure consultări sistematice între arheologi, urbanişti şi specialişti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:

a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;

b) acordarea timpului şi a mijloacelor necesare efectuării unui studiu ştiinţific corespunzător asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;

iii) să vegheze ca studiile de impact asupra mediului şi hotărîrile ce rezultă din acestea să ţină în întregime seama de situaţiile arheologice şi de contextul lor;
iv) să prevadă, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost găsite cu ocazia unor lucrări de amenajare şi cînd aceasta se dovedeşte posibil, conservarea in situ a acestor elemente;

v) să facă astfel încît deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi amenajările pentru primirea unui număr mare de vizitatori, să nu aducă prejudicii caracterului arheologic şi ştiinţific al acestor situri şi al împrejurimilor lor.

Finanţarea cercetării şi a conservării arheologice

Articolul 6

Fiecare parte se angajează:

i) să prevadă un sprijin material din partea autorităţilor publice naţionale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologică, în funcţie de competenţele lor;

ii) să sporească mijloacele materiale la dispoziţia arheologiei preve-ntive:

a) dispunînd măsuri corespunzătoare care să prevadă, în cazul marilor lucrări de amenajare publice sau private, suportarea integrală, din fonduri provenind din sectorul public sau, după caz, din sectorul privat, a costurilor oricărei operaţiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrări;

b) incluzînd în bugetele acestor lucrări, alături de studiile de impact impuse de preocupările privind mediul şi amenajarea teritoriului, studiile şi prospecţiunile arheologice prealabile, documentele ştiinţifice de sinteză, precum şi comunicările şi publicaţiile complete asupra descoperirilor.

Colectarea şi difuzarea informaţiei ştiinţifice

Articolul 7

În vederea facilitării studiului şi a difuzării cunoştinţelor asupra descoperirilor arheologice, fiecare parte se angajează:

i) să realizeze şi să actualizeze anchetele, inventarele şi cartografia siturilor arheologice din spaţiile supuse jurisdicţiei sale;

ii) să adopte orice dispoziţii practice în vederea obţinerii, în urma operaţiunilor arheologice, a unui document ştiinţific de sinteză publicabil, prealabil necesarei difuzări integrale a studiilor specializate.

Articolul 8

Fiecare parte se angajează:

i) să faciliteze schimbul, pe plan naţional sau internaţional, de elemente ale patrimoniului arheologic în scopuri ştiinţifice profesionale, dispunînd, totodată, măsurile necesare pentru ca această circulaţie să nu aducă în nici un fel prejudicii valorii culturale şi ştiinţifice a acestor elemente;

ii) să încurajeze schimburile de informaţii asupra cercetărilor arheologice şi săpăturilor în curs de execuţie şi să contribuie la organizarea unor programe internaţionale de cercetare.

Sensibilizarea publicului

Articolul 9

Fiecare parte se angajează:

i) să întreprindă acţiuni educative de natură a trezi şi a dezvolta în opinia publică conştiinţa valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoaşterea trecutului şi a pericolelor ce ameninţă acest patrimoniu;

ii) să promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului său arheologic, îndeosebi la situri, şi să încurajeze expunerea pu-blică a unor bunuri arheologice selecţionate.

Prevenirea circulaţiei ilicite a
elementelor patrimoniului arheologic

Articolul 10

Fiecare parte se angajează:

i) să organizeze schimbul de informaţii dintre autorităţile publice competente şi instituţiile ştiinţifice asupra săpăturilor ilicite constatate;

ii) să aducă la cunoştinţă forurilor competente ale statului de origine, parte la această convenţie (revizuită), orice ofertă suspectă de a proveni din săpături ilicite sau din deturnare de la săpături oficiale, împreună cu toate precizările necesare relative la aceasta;

iii) în ceea ce priveşte muzeele şi alte instituţii similare, a căror politică de achiziţii este supusă controlului statului, să ia măsurile necesare pentru ca acestea să nu achiziţioneze elemente de patrimoniu arheologic suspecte de a proveni din descoperiri necontrolate, din săpături ilicite sau din deturnări din săpături oficiale;
iv) pentru muzeele şi alte instituţii similare, situate pe teritoriul unei părţi, dar a căror politică de achiziţii nu este supusă controlului statului:

a) să le transmită textul prezentei convenţii (revizuită);

b) să nu precupeţească nici un efort pentru a asigura respectarea de către aceste muzee şi instituţii a principiilor formulate în paragraful (iii) de mai sus;

v) să restrîngă pe cît este cu putinţă, prin acţiuni educative, de informare, de vigilenţă şi de cooperare, circulaţia elementelor patrimoniului arheologic provenind din descoperiri necontrolate, din săpături ilicite sau din deturnări din săpături oficiale.

Articolul 11

Nici o prevedere a prezentei convenţii (revizuită) nu aduce atingere trataelor bilaterale sau multilaterale care există sau vor putea exista între părţi, cu privire la circulaţia ilicită a elementelor de patrimoniu arheologic sau la restituirea lor proprietarului legitim.

Asistenţă tehnică şi ştiinţifică mutuală

Articolul 12

Părţile se angajează:

i) să îşi acorde reciproc asistenţă tehnică şi ştiinţifică constînd în schimb de experienţă şi de experţi în problemele relative la patrimoniul arheologic;

ii) să favorizeze, în cadrul legislaţiilor naţionale de profil sau al acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile de specialişti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educaţiei permanente.

Controlul aplicării convenţiei (revizuită)

Articolul 13

În scopul aplicării prezentei convenţii (revizuită), un comitet de experţi, instituit de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este împuternicit să urmărească aplicarea convenţiei (revizuită) şi, între altele:

i) să supună periodic Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei un raport privind situaţia politicilor de protecţie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale convenţiei (revizuită) şi aplicarea principiilor pe care aceasta le enunţă;

ii) să propună Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei orice măsuri vizînd aplicarea prevederilor convenţiei (revizuită), inclusiv în domeniul activităţilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a convenţiei (revizuită), precum şi în materie de informare a publicului asupra obiectivelor convenţiei (revizuită).

iii) să facă recomandări Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta convenţie (revizuită).

Clauze finale

Articolul 14

1) Prezenta convenţie (revizuită) este deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei şi alte state părţi la Convenţia culturală europeană.
Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

2) Un stat parte la Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic, semnată la Londra la 6 mai 1969, nu poate depune instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, dacă nu a denunţat sus-menţionata convenţie sau dacă nu o denunţă simultan.

3) Prezenta convenţie (revizuită) va intra în vigoare la 6 luni de la data la care patru state, dintre care cel puţin trei state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţămîntul de a fi legate prin această convenţie (revizuită), conform prevederilor paragrafelor precedente.

4) În cazul în care, în aplicarea celor două paragrafe precedente, efectele denunţării convenţiei din 6 mai 1969 şi intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită) nu ar fi simultane, un stat contractant poate declara, la depunerea instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, că va continua să aplice convenţia din 6 mai 1969 pînă la intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită).

5) Prezenta convenţie (revizuită) va intra în vigoare în oricare stat semnatar care îşi va fi exprimat ulterior consimţămîntul de a se considera legat de prevederile ei, la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 15

1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii (revizuită), Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei, precum şi Comunitatea Economică Europeană să adere la prezenta convenţie (revizuită) printr-o hotărîre luată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au drept de reprezentare în comitet.

2) Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economică Europeană, în cazul aderării, convenţia (revizuită) va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 16

1) Orice stat poate menţiona, cu ocazia semnării sau a depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la care se va aplica prezenta convenţie (revizuită).

2) Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii (revizuită) la orice alt teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia (revizuită) va intra în vigoare, în privinţa acestui teritoriu, la 6 luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.

3) Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în privinţa oricărui teritoriu menţionat în această declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului general. Retragerea devine efectivă la 6 luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 17

1) Orice parte poate denunţa, în orice moment, prezenta convenţie (revizuită), adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.

2) Denunţarea devine efectivă la 6 luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 18

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi oricărui stat sau Comunităţii Economice Europene, care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta convenţie (revizuită):

i) orice semnare;

ii) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

iii) orice dată de intrare în vigoare a acestei convenţii (revizuită), în conformitate cu prevederile art. 14, 15 şi 16;
iv) orice alt act, notificare sau comunicare avînd legătură cu prezenta convenţie (revizuită).
Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie (revizuită).
Întocmită la La Valletta, la 16 ianuarie 1992, în limbile franceză şi engleză, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii autentificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi oricărui stat nemembru sau Comunităţii Economice Europene, invitat(ă) să adere la prezenta convenţie (revizuită).

EUROPEAN CONVENTION* ON THE PROTECTION OF THE ARCHAEOLOGICAL HERITAGE (REVISED)

Preamble

The member States of the Council of Europe and the other States party to the European Cultural Convention signatory hereto,
Considering that the aim of the Council of Europe is to achieve a greater unity between its members for the purpose, in particular, of safeguarding and realizing the ideals and principles which are their common heritage;
Having regard to the European Cultural Convention signed in Paris on 19 December 1954, in particular Articles 1 and 5 thereof;
Having regard to the Convention for the Protection of the Architectural Heritage of Europe signed in Granada on 3 October 1985;
Having regard to the European Convention on Offences relating to Cultural Property signed in Delphi on 23 June 1985;
Having regard to the recommendations of the Parliamentary Assembly relating to the archaeology and in particular Recommendations 848 (1978), 921 (1981) and 1072 (1988);
Having regard to the Recommendation No. R (89) 5 concerning the protection and enhancement of the archaeological heritage in the context of town and country planning operations;
Recalling that the archaeological heritage is essential to a knowledge of the history of mankind;
Acknowledging that the European archaeological heritage, which provides evidence of ancient history, is seriously threatened with deterioration because of the increasing number of major planning schemes, natural risks, clandestine or unscientific excavations and insufficient public awareness;
Affirming that it is important to institute, where they do not yet exist, appropriate administrative and scientific supervision procedures, and that the need to protect the archaeological heritage should be reflected in town and country planning and cultural development policies;
Stressing that responsibility for the protection of the archaeological heritage should rest not only with the State directly concerned but with all European countries, the aim being to reduce the risk of deterioration and promote conservation by encouraging exchanges of experts and the comparison of experiences;
Noting the necessity to complete the principles set forth in the European Convention for the Protection of the Archaeological Heritage signed in London on 6 May 1969, as a result of evolution of planning policies in European countries,
Have agreed as follows:

Definition of the archaeological heritage
Article 1

1) The aim of this (revised) Convention is to protect the archaeological heritage as a source of the European collective memory and as an instrument for historical and scientific study.

2) To this end shall be considered to be elements of the archaeological heritage all remains and objects and any other traces of mankind from past epochs:

i) the preservation and study of which help to retrace the history of mankind and its relation with the natural environment;

ii) for which excavations or discoveries and other methods of research into mankind and the related environment are the main sources of information; and iii) which are located in any area within the jurisdiction of the Parties.

3) The archaeological heritage shall include structures, constructions, groups of buildings, developed sites, moveable objects, monuments of other kinds as well as their context, whether situated on land or under water.

Identification of the heritage and measures of protection
Article 2

Each Party undertakes to institute, by means appropriate to the State in question, a legal system for the protection of the archaeological heritage, making provision for:

i) the maintenance of an inventory of its archaeological heritage and the designation of protected monuments and areas;

ii) the creation of archaeological reserves, even where there are no visible remains on the ground or under water, for the preservation of material evidence to be studied by later generations;

iii) the mandatory reporting to the competent authorities by a finder of the chance discovery of elements of the archaeological heritage and making them available for examination.

Article 3

To preserve the archaeological heritage and guarantee the scientific significance of archaeological research work, each Party undertakes:

i) to apply procedures for the authorization and supervision of excavation and other archaeological activities in such a way as:

a) to prevent any illicit excavation or removal of elements of the archaeological heritage;

b) to ensure that archaeological excavations and prospecting are undertaken in a scientific manner and provided that;
- non-destructive methods of investigation are applied wherever possible;
- the elements of the archaeological heritage are not uncovered or left exposed during or after excavation without provision being made for their proper preservation, conservation and management;

ii) to ensure that excavations and other potentially destructive techniques are carried out only by qualified, specially authorised persons;

iii) to subject to specific prior authorization, whenever foreseen by the domestic law of the State, the use of metal detectors and any other detection equipment or process for archaeological investigation.

Article 4

Each Party undertakes to implement measures for the physical protection of the archaeological heritage, making provision, as circumstances demand:

i) for the acquisition or protection by other appropriate means by the public authorities of areas intended to constitute archaeological reserves;

ii) for the conservation and maintenance of the archaeological heritage, preferably in situ;

iii) for appropriate storage places for archaeological remains which have been removed from their original location.

Integrated conservation of the archaeological heritage
Article 5

Each Party undertakes:

i) to seek reconcile and combine the respective requirements of archaeology and development plans by ensuring that archaeologists participate:

a) in planning policies designed to ensure well-balanced strategies for the protection, conservation and enhancement of sites of archaeological interest;

b) in the various stages of development schemes;

ii) to ensure that archaeologists, town and regional planners systematically consult one another in order to permit:

a) the modification of development plans likely to have adverse effects on the archaeological heritage;

b) the allocation of sufficient time and resources for an appropriate scientific study to be made of the site and for its findings to be published;

iii) to ensure that environmental impact assessments and the resulting decisions involve full consideration of archaeological sites and their settings;
iv) to make provision, when elements of the archaeological heritage have been found during development work, for their conservation in situ when feasible;

v) To ensure that the opening of archaeological sites to the public, especially any structural arrangements necessary for the reception of large numbers of visitors, does not adversely affect the archaeological and scientific character of such sites and their surroundings.

The financing of archaeological research and conservation
Article 6

Each Party undertakes:

i) to arrange for public financial support for archaeological research from national, regional and local authorities in accordance with their respective competence;

ii) to increase the material resources for rescue archaeology:

a) by taking suitable measures to ensure that provision is made in major public or private development schemes for covering, from public sector or private sector resources, as appropriate, the total costs of any necessary related archaeological operations;

b) by making provision in the budget relating to these schemes in the same way as for the impact studies necessitated by environmental and regional planning precautions, for preliminary archaeological study and prospection, for a scientific summary record as well as for the full publication and recording of the findings.

Collection and dissemination of scientific information
Article 7

For the purpose of facilitating the study of, and dissemination of knowledge about, archaeological discoveries, each Party undertakes:

i) to make or bring up to date surveys, inventories and maps of archaeological sites in the areas within its jurisdiction;

ii) to take all practical measures to ensure the drafting, following archaeological operations of a publishable scientific summary record before the necessary comprehensive publication of specialised studies.

Article 8

Each Party undertakes:

i) to facilitate the national and international exchange of elements of the archaeological heritage for professional scientific purposes, while taking appropriate steps to ensure that such circulation in no way prejudices the cultural and scientific value of those elements;

ii) to promote the pooling of information on archaeological research and excavations in progress and to contribute to the organization of international research programmes.

Promotion of public awareness
Article 9

Each Party undertakes:

i) to conduct educational actions with a view to rousing and deve­l­­­­­o­ping an awareness in public opinion of the value of the archaeological heritage for understanding the past and of the threats to this heritage;

ii) to promote public access to important elements of its archaeological heritage, especially sites, and encourage the display to the public of suitable selections of archaeological objects.

Prevention of the illicit circulation of elements of the archaeological heritage
Article 10

Each Party undertakes:

i) to arrange for the relevant public authorities and for scientific institutions to pool information an any illicit excavations identified;

ii) to inform the competent authorities in the Sate of origin which is a Party to this Convention of any offer suspected of coming either from illicit excavations or unlawfully from official excavations, and to provide the necessary details thereof;

iii) to take such steps as are necessary to ensure that museums and similar institutions whose acquisition policy is under State control do not acquire elements of the archaeological heritage suspected of coming from uncontrolled finds or illicit excavations or unlawfully from official excavations;
iv) as regards museums and similar institutions located in the territory of a Party but the acquisition policy of which is not under State control:

a) to convey to them the text of this (revised) Convention;

b) to spare no effort to ensure respect by the said museums and institutions for the principles set out in paragraph 3 above;

v) to restrict, as far as possible, by education, information, vigilance and co-operation, the transfer of elements of the archaeological heritage obtained from uncontrolled finds or illicit excavations or unlawfully from official excavations.
Article 11
Nothing in this (revised) Convention shall affect existing or future bilateral or multilateral treaties between Parties concerning the illicit circulation of elements of the archaeological heritage or their restitution to the rightful owner.

Mutual technical and scientific assistance
Article 12

The Parties undertake:

i) to afford mutual technical and scientific assistance through the pooling of experience and exchanges of experts in matters concerning the archaeological heritage;

ii) to encourage, under the relevant national legislation or international agreements binding them, exchanges of specialists in the preservation of the archaeological heritage, including those responsible for further training.

Control of the application of the (revised) Convention
Article 13

For the purposes of this (revised) Convention, a committee of experts, set up by the Committee of Ministers of the Council of Europe pursuant to Article 17 of the Statute of the Council of Europe, shall monitor the application of the (revised) Convention and in particular:

i) report periodically to the Committee of Ministers of the Council of Europe on the situation of archaeological heritage protection policies in the States Parties to the (revised) Convention and on the implementation of the principles embodied in the (revised) Convention;

ii) propose measures to the Committee of Ministers of the Council of Europe for the implementation of the (revised) Convention’s provisions, inclu­ding multilateral activities, revision or amendment of the (revised) Convention and informing public opinion about the purpose of the (revised) Convention;

iii) make recommendations to the Committee of Ministers of the Council of Europe regarding invitations to States which are not members of the Council of Europe to accede to the (revised) Convention.

Final clauses
Article 14

1) This (revised) Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe and the other States party to the European Cultural Convention.
It is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.

2) No State party to the European Convention on the Protection of the Archaeological Heritage, signed in London on 6 May 1969, may deposit its instrument of ratification, acceptance or approval unless it has already denounced the said convention or denounces it simultaneously.

3) This (revised) Convention shall enter into force six months after the date on which four States including at least three member States of the Council of Europe, have expressed their consent to be bound by the (revised) Convention in accordance with the provisions of the preceding paragraps.

4) Whenever, in application of the preceding two paragraphs, the denunciation of the convention of 6 May 1969 would not become effective simultaneously with the entry into force of this (revised) Convention, a Contracting State may, when depositing its instruments of ratification acceptance or approval, declare that it will continue to apply the Convention of 6 May 1969 until the entry into force of this (revised) Convention.

5) In respect of any signatory State which subsequently expresses its consent to be bound by it, the (revised) Convention shall enter into force six months after the date of the deposit of the instrument of ratification, acceptance or approval.

Article 15

1) After the entry into force of this (revised) Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe may invite any other State not a member of the Council and the European Economic Community, to accede to this (revised) Convention by a decision taken by the majority provided for in Article 20 d) of the Statute of the Council of Europe and by the unanimous vote of the representatives of the Contracting States entitled to sit on the Committee.

2) In respect of any acceding State or, should it accede, the European Economic Community, the (revised) Convention shall enter into force six months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.

Article 16

1) Any State may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification acceptance, approval or accession specify the territory or territories to which this (revised) Convention shall apply.

2) Any State may at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this (revised) Convention to any other territory specified in the declaration. In respect of such territory the (revised) Convention shall enter into force six months after the date of receipt of such declaration by the Secretary General.

3) Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary general. The withdrawal shall become effective six months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.

Article 17

1) Any Party may at any time denounce this (revised) Convention by means of a notification addressed to the Secretary General.

2) Such denunciation shall become effective six months following the date of receipt of such notification by the Secretary General of the Council of Europe.

Article 18

The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council of Europe, the other States party to the European Cultural Convention and any State or the European Economic Community which has acceded or has been invited to accede to this (revised) Convention of:

i) any signature;

ii) the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;

iii) any date of entry into force of this (revised) Convention in accordance with Articles 14, 15 and 16;
iv) any other act, notification or communication relating to this (revised) Convention.
In witness whereof the undersigned, being duly authorized thereto, have signed this (revised) Convention.
Done at Valletta, this 16th day of January 1992, in English and French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the other States party to the European Cultural Convention, and to any non-member State or the European Economic Community invited to accede to this (revised) Convention.