Capitolul l
ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE ÎN CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE
Articolul 18 Scutirea de cheltuielile de judecată
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi, pe teritoriul alte Părţi Contractante, de achitarea cheltuielilor de judecată pe aceeaşi bază şi în acelaşi volum ca şi cetăţenii statului dat.
Articolul 19 Eliberarea actelor despre starea personală, familială şi patrimonială
1) Actul despre starea personală, familială şi patrimonială, necesar pentru obţinerea permisiunii de scutire de plată a cheltuielilor de judecată, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii Contractante, pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu sau reşedinţă.
2) Dacă reclamantul nu domiciliază sau nu are viză de reşedinţă pe teritoriul Părţii Contractante, probant este documentul eliberat sau certificat de reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al statului său.
3) Instanţa de judecată care a emis hotărârea despre scutirea de plată a cheltuielilor de judecată poate apela la instituţia, care a eliberat actul, pentru explicaţii suplimentare.
Articolul 20 Competenţa instanţelor de judecată
1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altceva, instanţele de judecată ale Părţilor Contractante sunt competente să examineze cauze civile şi familiale, dacă reclamantul domiciliază pe teritoriul ei. În privinţa acţiunilor faţă de persoanele juridice, ele sunt competente dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de conducere, reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.
2) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante examinează cauzele şi în alte situaţii, dacă în această privinţă există acordul scris al părţilor. Dacă există o asemenea înţelegere, instanţa de judecată întrerupe procedura iniţială la cererea reclamantului, dacă o asemenea cerere este făcută până la prezentarea dezacordului faţă de cauză. Competenţa absolută a instanţelor de judecată nu poate fi modificată prin înţelegerea părţilor.
3) În cazul intentării procesului în privinţa cauzei dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în acelaşi temei în instanţele de judecată ale ambelor Părţi Contractante, competente în conformitate cu prezentul Tratat, instanţa de judecată, care a intentat cauza mai târziu, suspendă procedura.
Articolul 21 Capacitatea juridică şi capacitatea de exerciţiu
1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de către legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată.
2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte conform legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu este fondată.
Articolul 22 Declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale
1) La declararea persoanei limitată în capacitate de exerciţiu sau lipsită de capacitate se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana dată.
2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili, că există motive pentru limitarea capacităţii de exerciţiu sau pentru recunoaşterea lipsei de capacitate totală a cetăţeanului altei Părţi Contractante domiciliat în acest stat, ea va comunica despre aceasta instituţiei respective a altei Părţi Contractante. Dacă instituţia anunţată în acest mod va declara că ea acordă dreptul de îndeplinire în continuare a cauzei instituţiei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei date sau nu va da nici un răspuns timp de trei luni, instituţia de la domiciliul sau de la reşedinţa persoanei poate continua acţiunea privind declararea capacităţii de exerciţiu limitate sau a incapacităţii totale, în conformitate cu legislaţia statului său, dacă aceasta este prevăzută de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana în cauză. Decizia despre limitarea capacităţii de exerciţiu sau recunoaşterea incapacităţii totale trebuie expediată instituţiei respective a altei Părţi Contractante.
3) Dispoziţiile punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol se aplică şi la anularea limitării capacităţii de exerciţiu sau a incapacităţii totale.
Articolul 23
În cazurile ce nu suportă amânare instituţia de la domiciliul sau reşedinţa persoanei, ce urmează a fi limitată de capacitate de exerciţiu şi care este cetăţean al altei Părţi Contractante, poate ea însăşi să întreprindă măsurile, necesare pentru apărarea acestei persoane şi a patrimoniului ei. Dispoziţiile adoptate în legătură cu măsurile date trebuie expediate instituţiei respective a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana dată; aceste dispoziţii se anulează, dacă instituţia acestei Părţi Contractante va hotărî altfel.
Articolul 24 Recunoaşterea absenţei fără veste, declararea morţii şi stabilirea faptului morţii
1) În acţiunile de recunoaştere a absenţei fără veste şi declararea morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile acelei Părţi Contractante, cetăţeanul căreia a fost persoana în timpul când ea, după ultimele informaţii, era în viaţă.
2) Instituţiile unei Părţi Contractante pot declara cetăţeanul altei Părţi Contractante absent fără veste sau mort, precum şi să stabilească faptul morţii la cererea persoanelor care domiciliază pe teritoriul acestuia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia Părţii Contractante respective.
3) În cazurile, prevăzute de punctele 1) şi 2) ale prezentului articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului său.
Articolul 25 Încheierea căsătoriei
1) Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei sunt determinate, pentru fiecare dintre viitorii soţi, de legislaţia Părţii Contractante, ai cărei cetăţeni ei sunt. În afară de aceasta, trebuie respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se încheie căsătoria, în ce priveşte restricţiile de încheiere a căsătoriei.
2) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.
Articolul 26 Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor
1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale ale soţilor sunt determi-nate de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia au domiciliu comun.
2) Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei Părţi Contractante, iar altul - pe teritoriul altei Părţi Contractante şi ambii au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale sunt determinate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni ei sunt.
3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar celălalt soţ are cetăţenia celeilalte Părţi Contractante şi unul din ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ei îşi au ori şi-au avut ultimul domiciliu comun.
4) Dacă persoanele indicate în punctul 3) al prezentului articol n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie examinează cauza.
5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică la raporturile juridice patrimoniale ale soţilor în raport cu bunurile imobile.
Articolul 27 Divorţul şi declararea nulităţii căsătoriei
1) În cazul acţiunilor de divorţ se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile Părţii Contractante ai cărei cetăţeni au fost soţii la momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, instituţiile acestei Părţi Contractante.
2) Dacă la momentul depunerii cererii de divorţ unul dintre soţi este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar al doilea este cetăţean al altei Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul unei, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante. În asemenea cazuri este aplicabilă legislaţia statului său.
3) Pentru constatarea nulităţii şi pentru anularea unei căsătorii se aplică legislaţia Părţii Contractante care, conform articolului 25, se aplică la încheierea căsătoriei. În asemenea cazuri competenţa instanţelor de judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1) şi 2) ale prezentului articol.
RAPORTURILE JURIDICE DINTRE PĂRINŢI ŞI COPII
Articolul 28
Cazurile privind stabilirea şi contestarea filiaţiei se soluţionează potrivit legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul prin naştere.
Articolul 29
1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de legislaţia acelei Părţi Contractante, pe teritoriul căreia ei au domiciliu comun.
2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.
Articolul 30
Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi mama şi tatăl său se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante, al cărei cetăţean este copilul.
Articolul 31
Pentru formularea deciziilor privind raporturile juridice indicate în articolele 28-30 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii Contractante, legile căreia trebuie aplicate în asemenea cazuri.
Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul aceleiaşi Părţi Contractante, competenţa soluţionării cauzelor prevăzute în articolele 28 şi 30 aparţine şi instanţelor de judecată ale aceleiaşi Părţi.
ÎNFIEREA
Articolul 32
1) Înfierea este determinată de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia înfietorul are domiciliu stabil sau al cărei cetăţean este.
2) Când copilul este înfiat de soţi, dintre care unul are cetăţenia unei Părţi Contractante, iar celălalt are cetăţenia celeilalte Părţi Contractante, înfierea este determinată de legislaţia ambelor Părţi Contractante.
3) Dacă copilul este cetăţean al unei Părţi Contractante, iar înfietorul - al altei Părţi Contractante, pentru înfierea sau desfacerea acesteia trebuie obţinut consimţământul copilului, dacă aceasta este cerut de legea Părţii Contractante, al cărei cetăţean este, reprezentantului lui şi a instituţiei competente ale acestei Părţi Contractante.
Articolul 33
1) Pentru procedura înfierii sunt competente instituţiile Părţii Contractante pe teritoriul căreia înfietorul are domiciliu stabil sau al cărei cetăţean este.
2) În cazul, prevăzut de punctul 2) al articolului 32, competenţa aparţine instituţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu ambii soţi domiciliază ori au avut ultimul domiciliu comun sau reşedinţă.
TUTELA ŞI CURATELA
Articolul 34
1) Pentru instituirea tutelei şi curatelei se aplică legislaţia Părţii Contractante şi este competentă instituţia de tutelă şi curatela a Părţii Contractante, al cărei cetăţean este persoana tutelată sau care se află sub curatelă.
2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatela sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante, a cărei instituţie de tutelă sau curatela 1-a numit pe tutore sau curator.
Articolul 35
1) În cazul în care urmează să se instituie tutela sau curatela pentru ocrotirea intereselor persoanei tutelate sau celei care se află sub curatelă al cărei domiciliu, reşedinţă ori bunuri se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, instituţia de tutelă şi curatelă a acestei Părţi Contractante înştiinţează de îndată instituţia de tutelă şi curatelă a celeilalte Părţi Contractante compe-tentă, conform punctului 1) al articolului 34.
2) În cazuri urgente instituţia de tutelă şi curatelă a altei Părţi Contractante ia măsuri necesare, înştiinţând neîntârziat despre aceasta instituţia de tutelă şi curatelă competentă, conform punctului 1) al articolului 34. Măsurile adoptate rămân valabile până când această instituţie nu va lua o altă decizie.
Articolul 36
1) Instituţia de tutelă şi curatelă, competentă conform punctului 1) al articolului 34, poate transmite competenţa privind tutela sau curatelă instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante, dacă persoana asupra căreia s-a instituit tutela sau curatelă îşi are domiciliul sau reşedinţa ori averea pe teritoriul acestui stat. Transmiterea este valabilă atunci când instituţia solicitată acceptă preluarea acestei competenţe şi informează despre aceasta instituţia solicitată.
2) Instituţia care, potrivit punctului 1) al prezentului articol, a acceptat preluarea competenţei privind tutela sau curatelă îşi îndeplineşte atribuţiile, în conformitate cu legislaţia statului său. Ea, însă, nu are dreptul să dopte hotărâri în legătură cu statutul personal al persoanei asupra căreia s-a instituit tutelă sau curatelă, dar poate da permisiunea de încheiere a căsătoriei, necesară conform legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.
RAPORTURILE JURIDICE PATRIMONIALE
Articolul 37 Dreptul la proprietate
1) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află bunurile imobile.
2) Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, ce urmează a fi trecute în registrele de stat, se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află instituţia, care a înregistrat mijlocul de transport.
3) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra patrimoniului se stabileşte de legislaţia Părţii, pe teritoriul căreia se aflau bunurile la momentul când a avut loc acţiunea sau altă circumstanţă, ce a servit drept bază pentru apariţia sau stingerea dreptului de proprietate. Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra bunurilor, ce constituie obiectul tranzacţiei, se stabileşte de legislaţia ce acţionează pe teritoriul încheierii tranzacţiei, dacă părţile nu au convenit în alt mod.
Articolul 38 Forma tranzacţiei
1) Forma tranzacţiei se stabileşte potrivit legislaţiei ce acţionează pe teritoriul unde ea a fost încheiată.
2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se află Aceste bunuri.
Articolul 39 Repararea prejudiciului
1) Angajamentul cu privire la repararea prejudiciului, în afară de acţiunile legale; ce reies din contracte, se determină de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau altă circumstanţă, ce a servit drept motiv pentru cererea de reparare a prejudiciului.
2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi păgubaşul sunt cetăţeni ai uneia şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante, în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cererea.
3) Pentru cauzele, prevăzute în punctele 1) şi 2) ale prezentului articol, este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante, pe teritoriul căreia a avut loc acţiunea sau circumstanţa, ce a servit drept bază pentru cererea de reparare a prejudiciului. Păgubaşul poate să înainteze cererea şi în instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia domiciliază
SUCCESIUNI
Articolul 40 Principiul egalităţii
Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt egali cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante, ce locuiesc pe teritoriul ei, în ce priveşte capacitatea de a întocmi sau revoca un testament cu privire la bunurile, care se găsesc pe teritoriul altei Părţi Contractante ori la drepturile, ce urmează a fi realizate, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobândi prin moştenire astfel de Bunuri şi drepturi. Bunurile şi drepturile se transmit acestora în condiţiile Stabilite pentru cetăţenii proprii.
Articolul 41 Dreptul de succesiune
1) Dreptul de succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul avea ultimul domiciliu stabil.
2) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află aceste bunuri.
Articolul 42 Dreptul de succesiune al statului
În cazul în care moştenitor este statul, conform legislaţiei Părţii Contractante, după care se determină dreptul succesoral, bunurile revin statului, al cărui cetăţean era testatorul la data morţii sale, iar bunurile imobile trec în proprietatea statului, pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.
Articolul 43 Forma testamentului
Forma întocmirii unui testament este acea prevăzută de legile Părţii Contractante, al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii testamentului. Este suficientă şi respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul. Dispoziţia dată e valabilă şi pentru revocarea testamentului.
Articolul 44 Competenţa pe cauzele cu privire la succesiune
1) Procedura pe cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile, cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2) al prezentului articol, ţine de competenţa instituţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia testatorul domicilia la data morţii sale.
2) Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia dintre Părţile Contractante, în care testatorul nu a domiciliat stabil, la cererea moştenitorului sau legatarului, dacă toţi moştenitorii sunt de acord, competenţa revine instituţiilor acestei Părţi Contractante.
3) Procedura succesorală privind bunurile imobile este de competenţa instituţiilor Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile.
4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru litigiile succesorale.
Articolul 45 Măsurile de conservare a bunurilor succesorale
1) Instituţiile unei Părţi Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi Contractante, iau măsuri de conservare a acestor bunuri, în conformitate cu legislaţia proprie.
2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de conservare a succesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt obligate să informeze fără întârziere instituţia consulară a celeilalte Părţi Contractante despre moartea testatorului - cetăţean al acestui stat şi despre persoanele, care şi-au declarat dreptul de succesori, despre domiciliul acestora, despre testament, în caz că există, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre măsurile de conservare a succesiunii.
3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat sunt transmise reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular, la cererea acestora.
Articolul 46
Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al unei Părţi Contractante are dreptul să reprezinte fără procură interesele succesorale ale cetăţenilor săi în faţa instituţiilor celeilalte Părţi Contractante, dacă aceştia lipsesc sau din diferite motive nu-şi pot apăra drepturile şi interesele sale şi n-au desemnat un împuternicit.
Articolul 47
Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, unde nu a avut domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa se pun, însoţite de un inventar, la dispoziţia reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante, al cărei cetăţean era defunctul.
Articolul 48
1) În cazurile prevăzute de articolul 46 al prezentului Tratat, instituţia de competenţa căreia este procedura succesorală dispune transmiterea bunurilor succesorale instituţiei diplomatice sau consulare.
2) Aceste bunuri pot fi transmise moştenitorilor după ce:
a) au fost rambursaţi sau asiguraţi toţi creditorii ce şi-au exprimat intenţiile în termenul stabilit de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale;
b) toate taxele succesorale şi cheltuielile legate de moştenire au fost plătite sau asigurate;
c) instituţiile competente au dat cuvenită aprobare pentru exportul tunurilor succesorale.
3) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare a Părţilor Contractante.
RECUNOAŞTEREA ŞI EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR
Articolul 49
Recunoaşterea si executarea hotărârilor în cauzele civile, familiale,
precum şi în cauzele penale cât priveşte repararea prejudiciului
Fiecare Parte Contractantă va recunoaşte şi va încuviinţa să execute pe teritoriul său hotărârile judiciare definitive, pronunţate în cauzele civile şi familiale, precum şi în cauzele penale cât priveşte repararea prejudiciului, cauzat de infracţiune.
Pe teritoriul Părţilor Contractante vor fi, de asemenea, recunoscute fără o procedură specială hotărârile organelor de tutelă şi curatelă, instituţiilor de stare civilă şi ale altor instituţii pe cauzele civile şi familiale, ce nu necesită executare.
Articolul 50 Examinarea cererilor de încuviinţare a executării deciziilor
1) Examinarea cererii de încuviinţare a executării deciziilor este de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.
2) Cererea de încuviinţare a executării se depune în instanţa de judecată, care a pronunţat hotărârea în prima instanţă. Cererea depusă la instanţa de judecată, care a pronunţat hotărârea în prima instanţă, va fi transmisă la instanţa de judecată competentă să pronunţe hotărârea.
3) Rechizitele cererii sunt stabilite de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
4) La cerere se va anexa traducerea certificată, în conformitate cu punctul 2) al articolului 5 al prezentului Tratat.
Articolul 51
La cererea de încuviinţare a executării se va anexa:
a) copia legalizată a hotărârii cu atestarea făcută de instanţa de judecată, că aceasta este definitivă şi susceptibilă de executare dacă aceasta nu rezultă din însăşi textul hotărârii, precum şi o adeverinţă cu privire la executare, dacă executarea a avut loc pe teritoriul Părţii Contractante;
b) adeverinţă prin care se va confirma, că reclamantului care nu a participat la proces i s-a înmânat la timp şi în forma cuvenită măcar o dată citaţia de chemare în instanţa de judecată;
c) traducerile certificate ale documentelor, indicate în punctele 1) şi 2) ale prezentului articol.
Articolul 52
Pentru a clarifica anumite aspecte în instanţa de judecată care încuviinţează executarea poate cere persoanei, care solicită executarea explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra esenţei demersului, iar în caz de necesitate poate cere explicaţii instanţei de judecată, care a pronunţat hotărârea.
Articolul 53
Modul de executare a hotărârilor
Modul de executare se va reglementa de legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 54
La stabilirea şi încasarea cheltuielilor de judecată, legate de executare, se va aplica legislaţia Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.
Articolul 55
Refuzarea recunoaşterii şi executării hotărârilor judiciare
Hotărârile judiciare nu sunt recunoscute sau executate dacă:
a) persoana, care a depus cerere, sau reclamantul în cauză nu a participat la proces, din motiv că acestora nu le-au fost înmânate la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;
b) pe acelaşi litigiu de drept, între aceleaşi părţi s-a pronunţat în prealabil o hotărâre definitivă sau se află în curs de judecată o acţiune intentată Anterior pe teritoriul Părţii Contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii;
c) conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile neprevăzute fie prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să se execute hotărârea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor proprii.
Articolul 56
Dispoziţiile articolelor 49-55 ale prezentului Tratat referitoare la hotărârile judiciare se vor aplica şi asupra tranzacţiei de înţelegere, aprobate de instanţa de judecată.
Articolul 57
Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani
Transmiterea bunurilor şi transferul sumelor de bani, obţinute prin executare, se efectuează cu respectarea legislaţiei Părţii Contractante, pe al cărei teritoriu se execută decizia.
Capitolul doi
ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN
CAUZELE PENALE URMĂRIREA PENALĂ
Articolul 58 Obligaţia de pornire sau de preluare a urmăririi penale
1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi Contractante, să pornească sau să preia, în conformitate cu legislaţia sa, urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, suspectaţi de comiterea infracţiunilor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
2) Cererile de urmărire penală, depuse în termenul stabilit de către persoanele vătămate în conformitate cu legile unei Părţi Contractante în instituţiile ei competente, sunt valabile şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
Articolul 59 Cererea de pornire sau preluare a urmăririi penale
1) Cererea de pornire sau preluare a urmăririi penale se formulează în scris şi trebuie să cuprindă:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) descrierea faptelor, în legătură cu care este formulată cererea de pornire sau preluare a urmăririi penale;
c) indicarea cât mai exactă a timpului şi locului comiterii infracţiunii;
d) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este prevăzută ca infracţiune;
e) numele şi prenumele persoanei învinuite, datele privind cetăţenia acesteia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date personale, precum şi, în funcţie de posibilităţi, semnalmentele persoanei, fotografia şi amprentele digitale;
f) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
La cerere se anexează cererea reclamantului în cauza penală, pornită la cererea păgubaşului, şi cererea de reparare a prejudiciului material, dacă există, precum şi materialele cercetării prealabile şi probele, de care dispune Partea Contractantă solicitantă. La transmiterea obiectelor, ce constituie instrumentul infracţiunii sau provin din infracţiune, se vor lua în consideraţie dispoziţiile punctului 3) al articolului 72.
2) Dacă la momentul înaintării cererii de pornire sau de preluare a urmăririi penale, conform punctului 1) al articolului 58, persoana se află în stare de arest pe teritoriul Părţii Contractante, care a înaintat cererea de pornire sau preluare a urmăririi, ea este adusă pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante. Escortarea persoanei aflate în stare de arest pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante este sancţionată de persoana cu funcţie de răspundere, care supraveghează cercetarea cauzei. Extrădarea acestei persoane se efectuează aplicând punctul 1) al articolului 70 al prezentului Tratat.
EXTRĂDAREA
Articolul 60 Infracţiunile, ce atrag după sine extrădarea
1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, în conformitate au prevederile prezentului Tratat, la cerere, în vederea tragerii la răspundere penală sau pentru executarea pedepsei persoanele care se găsesc pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante.
2) Extrădarea se admite pentru acţiunile, care, în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, sunt prevăzute ca infracţiuni şi care sunt sancţionate cu o pedeapsă de privaţiune de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsă mai aspră. Extrădarea în vederea executării pedepsei se admite numai dacă pedeapsa de privaţiune de libertate este mai mare de şase luni sau o pedeapsă mai aspră.
Articolul 61 Refuzarea extrădării
Extrădarea nu se admite, dacă:
a) persoana, nominalizată în cererea de extrădare, este cetăţean al Părţii Contractante solicitate sau dacă această Parte i-a acordat persoanei drept de azil;
b) în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante, urmărirea penală se pune în mişcare numai la plângerea persoanei vătămate;
c) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate, la momentul primirii cererii urmărirea penală nu poate fi pusă în mişcare sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau pentru temei legal;
d) faţă de persoana a cărei extrădare se cere s-a pronunţat o hotărâre definitivă ori a fost încetată procedura pentru aceeaşi faptă de către Partea Contractantă solicitată.
Extrădarea nu se admite, dacă infracţiunea, pentru care se cere extrădarea, a fost săvârşită pe teritoriul Părţii Contractante solicitate.
În caz de refuz a extrădării, Partea solicitată va comunica Părţii solicitante temeiurile refuzului.
Articolul 62 Amânarea extrădării
Dacă persoana, a cărei extrădare se cere, este trasă la răspundere penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amânată până la terminarea urmăririi penale, ispăşirea pedepsei sau eliberarea în baza oricărui alt temei legal.
Articolul 63 Extrădarea pe un termen
În cazul în care amânarea extrădării, prevăzută de articolul 62, ar atrage după sine expirarea termenului de prescripţie al urmăririi penale sau ar crea dificultăţi pentru stabilirea faptelor, la o cerere întemeiată se admite extrădarea temporară, cu condiţia ca persoana extrădată să fie înapoiată imediat după efectuarea acţiunilor procesuale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu de trei luni de la data extrădării.
Articolul 64 Extrădarea la cererea a mai multor state
Dacă extrădarea aceleiaşi persoane este cerută de mai multe state, Partea Contractantă solicitată hotărăşte cărui stat va face extrădarea, luând în consideraţie gravitatea infracţiunilor şi data primirii cererilor de extrădare.
Articolul 65 Limitele urmăririi penale a persoanei extrădate
1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi trasă la răspundere penală şi nici supusă pedepsei pentru o altă infracţiune decât acea pentru care s-a obţinut extrădarea.
2) Ea nu poate fi extrădată unui stat terţ fără acordul Părţii Contractante solicitate.
3) Acordul Părţii Contractante solicitate nu este necesar, dacă persoana extrădată continuă să rămână pe teritoriul Părţii Contractante solicitante mai mult de10 zile de la sfârşitul urmăririi penale, de la terminarea executării pedepsei sau de la punerea în libertate pe un temei legal ori dacă ulterior se reîntoarce acolo de bună voie. În acest termen nu se include perioada în care persoana extrădată, din motive independente de voinţa sa, a fost împiedicată să părăsească teritoriul statului Părţii Contractante solicitante.
Articolul 66 Cererea de extrădare
1. Cererea de extrădare va conţine:
a) denumirea instituţiei solicitante;
b) textul legii Părţii Contractante solicitante în care fapta este prevăzută ca infracţiune;
c) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată, datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa, alte date personale, precum şi, în funcţie de posibilităţi, semnalmentele, fotografia şi amprentele digitale;
d) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.
2) La cererea de extrădare în vederea urmăririi penale se anexează copia certificată a hotărârii de arestare cu indicarea împrejurărilor în care a fost Săvârşită fapta.
La cererea de extrădare pentru executarea pedepsei se anexează copia certificată a sentinţei definitive şi textul legii penale, în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă persoana şi-a executat parţial pedeapsa, se comunică şi aceste date.
Articolul 67 Arestarea în vederea extrădării
După primirea cererii de extrădare Partea Contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri pentru arestarea persoanei, a cărei extrădare se cere, cu excepţia cazurilor, în care extrădarea nu se admite în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.
Articolul 68 Informaţii suplimentare
1) Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, prevăzute de articolul 66, Partea Contractantă solicitată poate cere informaţii suplimentare. Partea Contractantă solicitantă va transmite datele suplimentare în termen de o lună. Acest termen va putea fi prelungit cu 15 zile, dacă există motive temeinice.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu v-a prezenta informaţiile suplimentare în termenul stabilit, Partea Contractantă solicitată poate să pună în libertate persoana, care a fost arestată, conform articolului 67.
Articolul 69 Arestarea sau reţinerea până la primirea cererii de extrădare
1) În cazuri excepţionale arestarea unei persoane poate avea loc şi înainte de primirea cererii de extrădare, prevăzută în articolul 66, dacă s-a primit o cerere în acest sens de la Partea Contractantă solicitantă. La demers se anexează copia deciziei de arestare sau a hotărârii definitive, pronunţate împotriva acestei persoane, în demers se va indica, că cererea de extrădare va fi trimisă de îndată.
Cererea şi actele se vor transmite prin orice mijloc, ce ar asigura transmiterea tuturor rechizitelor (fax etc.).
2) Arestarea persoanei poate avea loc şi fără primirea cererii de extrădare, prevăzută la punctul 1) al prezentului articol, dacă există dovezi suficiente, că ea a comis pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante o infracţiune, ce implică extrădarea.
3) Despre arestarea sau reţinerea făcută conform punctelor 1) sau 2), sau despre cauzele, din care cererea indicată la punctul 1) al prezentului articol n-a fost admisă, va fi înştiinţată imediat cealaltă Parte Contractantă.
4) Persoana, arestată conform punctului 1) al prezentului articol, trebuie să fie eliberată, dacă în timp de 15 zile de la data primirii cererii de arestare nu va fi primită cererea de extrădare a celeilalte Părţi Contractante. Acest termen, la cererea Părţii Contractante solicitante, poate fi prelungit până la 15 zile.
Articolul 70 Predarea persoanei extrădate
1) În cazul în care cererea de extrădare este admisă, Partea Contractantă solicitată va comunica Părţii Contractante solicitante locul şi data extrădării persoanei.
2) Dacă Partea Contractantă solicitantă nu i-a în primire, timp de 15 zile de la data stabilită pentru extrădare, persoana ce urmează a fi extrădată, ea va fi eliberată de sub arest. La cererea Părţii Contractante solicitante, acest termen poate fi prelungit, dar cu nu mai mult de 15 zile.
Articolul 71 Repetarea extrădării
Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi se va întoarce din nou pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea poate fi din nou extrădată la cererea Părţii Contractante solicitante, în acest caz la cerere nu se anexează documentele, prevăzute de articolul 66.
Articolul 72 Transmiterea de obiecte
1) Partea Contractantă solicitată, căreia i se solicită extrădarea, va transmite Părţii Contractante solicitante obiectele-instrumente ale crimei, ce atrag extrădarea, conform articolului 60, precum şi obiectele, ce poartă urmele infracţiunii sau sunt dobândite pe cale criminală. Aceste obiecte vor fi transmise, la cerere, şi în cazul, în care extrădarea persoanei nu a avut loc din cauza morţii sau datorită altor împrejurări.
2) Partea Contractantă solicitată poate amâna transmiterea obiectelor indicate la punctul 1) al prezentului articol, dacă acestea sunt necesare ca probe pe altă cauză penală.
3) Drepturile persoanelor terţe asupra obiectelor transmise Părţii Contractante solicitante rămân neatinse. După terminarea procedurii pe cauză obiectele vor fi restituite Părţii Contractante, care le-a transmis.
Articolul 73 Tranzitarea
1) Fiecare dintre Părţile Contractante autorizează reciproc, la cerere, transportul pe teritoriul lor al persoanelor, care sunt extrădate uneia dintre Părţile Contractante de către un stat terţ.
Părţile Contractante nu sunt obligate să permită tranzitarea persoanelor, extrădarea cărora nu este admisă de prezentul Tratat.
2) Cererea de tranzitare se formulează şi se trimite în acelaşi mod, ca şi cererea de extrădare.
3) Instituţiile competente ale Părţilor Contractante coordonează pentru fiecare caz modalitatea, ruta şi alte condiţii de tranzitare.
4) Cheltuielile de tranzit se suportă de Partea Contractantă solicitantă.
Articolul 74 Prezenţa reprezentanţilor Părţilor Contractante la acordarea de asistenţă juridică în cauzele penale
Reprezentanţii unei Părţi Contractante, cu acordul celeilalte Părţi Contractante, pot asista la executarea cererilor celeilalte Părţi Contractante de acordare a asistenţei juridice în cauzele penale.
Articolul 75 Informaţii despre antecedente penale
Părţile Contractante îşi vor acorda, la cerere, reciproc, informaţii vizând antecedentele penale ale persoanelor condamnate anterior de instanţele lor de judecată, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.
Articolul 76 Informaţii asupra soluţionării urmăririi penale
Părţile Contractante se informează reciproc asupra rezultatelor urmăririi penale împotriva persoanelor, în legătură cu care au fost înaintate cereri de pornire sau preluare a urmăririi penale, precum şi asupra persoanelor extrădate. Copia sentinţei intrate în vigoare sau a altei hotărâri definitive se trimite la cererea Părţii Contractante.
Articolul 77 Informaţii despre sentinţe
Părţile Contractante îşi vor comunica anual reciproc informaţii despre sentinţele definitive, pronunţate de instanţele de judecată ale unei Părţi Contractante împotriva cetăţenilor celeilalte Părţi Contractante.
Partea a treia
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 78
Intrarea în vigoare a Tratatului
Prezentul Tratat va fi supus ratificării şi va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data schimbului instrumentelor de ratificare.
Articolul 79 Termenul de acţiune al Tratatului
1) Prezentul Tratat se încheie pe o perioadă de timp nedeterminată.
Fiecare din Părţile Contractante în orice timp îl poate denunţa trimiţând altei Părţi Contractante o notificare scrisă. Denunţarea va intra în vigoare după 6 luni de la data notificării adresate celeilalte Părţi.
2) Tratatul dat poate fi modificat sau completat în modul stabilit pentru încheierea lui.
Încheiat la Chişinău, la 9 februarie 1993, în două exemplare, fiecare în limbile română şi lituaniană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.