2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 10 octombrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chișinău (Elena Cobzac, Ludmila Ouș și Stelian Teleucă), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află cauza penală de învinuire a lui A.I și „Tanjar-Co” SRL de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal și V.C. de comiterea infracțiunii prevăzute la articolele 42 alin. (5) și 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal. În rechizitoriu s-a indicat că acțiunile lor au condus la neachitarea taxei pe valoarea adăugată în proporții deosebit de mari.
5. Prin încheierea din 12 septembrie 2017, instanța a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus transmiterea sesizării Curții Constituționale pentru soluționare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 244 Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
„(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 1500 unităţi convenţionale,
[…]
2) Aceeaşi acţiune:
b) care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari
[…]”
8. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (M.O., 2007, ediție specială) sunt următoarele:
Articolul 93 Noţiuni generale
În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:
1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 244 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul penal, care incriminează evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, sunt formulate într-o manieră ambiguă, neclară și sunt interpretate extensiv de către autorități. Astfel, dispozițiile contestate sunt operabile numai în cazul neachitării la bugetul de stat a „impozitului”, nu și a „taxei”, care, potrivit art. 6 alin. (2) din Codul fiscal, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
10. Autorul excepției menționează că pentru a satisface exigența previzibilității prevederilor legale legea trebuie să fie redactată în termeni suficient de clari și preciși, având toate noțiunile bine definite, astfel încât persoana să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-o acțiune determinată.
11. Potrivit autorului excepției, prevederile contestate contravin articolelor 21, 22, 23 și 54 din Constituție și articolului 7 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
B. Aprecierea Curții
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Mihail Silivestru, în dosarul nr. 1a-531/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de judecată.
16. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 244 alineatul (1) și alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova.
17. Curtea observă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 21, 22, 23 și 54 din Constituție, a pretins, în esență, că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii penale.
18. În acest context, Curtea a reținut în jurisprudența sa că „preeminența dreptului în materie penală exprimă printre altele asigurarea legalității infracțiunilor și pedepselor; inadmisibilitatea aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special, prin analogie”. Astfel, legea penală constituie un ansamblu de reguli juridice, formulate într-o manieră clară, concisă și precisă (HCC nr. 21 din 22 iulie 2016, §53-54).
19. Curtea a relevat că principiile „nullum crimen sine lege” și „nulla poena sine lege”, stabilite ca valori constituționale în art. 22 din Constituție, impun ca doar legiuitorul să reglementeze conduita incriminată, astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective, să fie cert definită, dar nu identificată prin interpretarea extensivă de către cei care aplică legea penală. O astfel de modalitate de aplicare poate genera interpretări abuzive. Cerința interpretării stricte a normei penale, ca şi interdicția analogiei în aplicarea legii penale urmăresc protecția persoanei împotriva arbitrarului.
20. De asemenea, în Hotărârea nr. 25 din 13 octombrie 2015, Curtea a menționat:
„64. […] dispozițiile de blanchetă în Codul penal asigură stabilitatea legii penale, astfel încât conținutul acesteia să nu fie direct proporțional cu frecventele modificări ale actelor normative subsecvente, precum și legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile.”
21. În speță, Curtea observă că prevederile contestate de la art. 244 alin (1) din Codul penal instituie răspunderea penală pentru evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor şi organizațiilor dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depășește 1500 unități convenționale, iar art. 244 alin.(2) lit. b) incriminează acțiunile ilegale care au condus la neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari.
22. Astfel, pentru a asigura încadrarea juridică corectă, excluzând arbitrarul, Curtea subliniază că dispozițiile complinitoare ale legilor nepenale, implicit prevederile Codului fiscal, stabilesc care contribuții la bugetul de stat intră în categoria impozitelor.
23. Examinând materialele cauzei penale în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că neachitarea T.V.A.-ului a fost calificată drept neachitare a impozitului, persoanele fiind trase la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 din Codul penal.
24. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 93 pct. 1) din Codul fiscal, taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este impozit de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
25. Prin urmare, reieșind din cele menționate, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate în raport cu articolele 22 și 23 din Constituție, or, în speță, problema abordată derivă din interpretarea eronată a legii, și nu din neclaritatea acesteia.
26. De asemenea, în ceea ce privește invocarea principiului constituțional al prezumției nevinovăției, garantat de articolul 21 din Constituție, Curtea reține că acesta nu este incident normelor contestate.
27. În lumina celor expuse, Curtea menționează că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 61 alin. (1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicției constituționale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 244 alineatul (1) și alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de avocatul Mihail Silivestru, în dosarul nr. 1a-531/17, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 103. Chișinău, 17 octombrie 2017.