DECIZIE nr. 16 din 07.02.2017   CURTEA CONSTITUȚIONALĂ   publicat 28.07.2017

de inadmisibilitate a sesizării nr. 14g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 198 alin. (2) din Codul de executare al Republicii Moldova

În vigoare din 07.02.2017
pe legis.md/decizie/2017/16-cc
Trimiteri: 49 legate   1 nerezolvatăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (1)
  • articolele 20-24 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 31 ianuarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 februarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 198 alin. (2) din Codul de executare al Republicii Moldova, ridicată din oficiu de către judecătorii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Maria Negru din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr. 16rj-28/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 31 ianuarie 2017, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, se află cauza penală de învinuire a lui M.T. de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 189 alin. (6) din Codul penal.

4. Totodată, inculpatul M.T., fiind condamnat pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, își execută pedeapsa în Penitenciarul nr. 15, Cricova.

5. În cadrul examinării cauzei penale, în scopul judecării în termene rezonabile, la 29 iulie 2016, procurorul O.P. a solicitat aplicarea în privința lui M.T. a arestului preventiv și dispunerea transferului acestuia în izolatorul de detenție preventivă (Penitenciarul nr. 13, Chișinău).

6. Prin încheierea instanței de judecată s-a dispus aplicarea în privința lui M.T. a arestului preventiv pentru un termen de 30 de zile, cu transferul acestuia în Penitenciarul nr. 13, Chișinău.

7. Ulterior, prin încheierile din 4 noiembrie 2016 şi 27 decembrie 2016, arestul preventiv a fost prelungit, de fiecare dată cu câte 30 de zile.

8. Avocatul V.S. a depus recurs împotriva încheierii din 27 decembrie 2016 și a solicitat respingerea demersului procurorului privind prelungirea arestului preventiv.

9. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 ianuarie 2017, a fost respins recursul declarat de avocat. Totodată, instanța de judecată a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a articolului 198 alin. (2) din Codul de executare și a remis sesizarea Curții Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislația pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituției (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

11. Prevederile relevante ale Codului de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în M.O., 2010, nr. 214-220, art. 704) sunt următoarele:

Articolul 198

Lăsarea condamnaţilor la pedeapsa

închisorii în izolatoarele de urmărire penală „[…]

(2) Dacă este necesar să se efectueze acte procedurale cu privire la o infracțiune săvârșită de un condamnat care execută pedeapsa închisorii, condamnatul, în baza mandatului de arest şi/sau încheierii privind aplicarea sau, după caz, prelungirea măsurii preventive sub formă de arest a judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, poate fi lăsat în izolatorul de urmărire penală sau transferat în el pe o anumită perioadă care nu poate depăşi termenul ţinerii în stare de arest prevăzut în art.186 din Codul de procedură penală. ”

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art. 699) sunt următoarele:

Articolul 176

Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive „(1) Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile, susţinute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârşească alte infracţiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că prevederile art. 198 alin. (2) din Codul de executare lezează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, deoarece condamnatul, fiind transferat în izolatorul de urmărire penală, este supus unui regim mai sever decât cel unde își execută pedeapsa cu închisoarea.

14. De asemenea, autorii excepției susțin că persoana condamnată se află deja în custodia statului și acesta nu poate crea riscurile prevăzute de art. 176 din Codul de procedură penală, încât să-i fie aplicat arestul preventiv.

15. Potrivit autorilor excepției de neconstituționalitate, norma contestată încălcă prevederile art. 54 din Constituție.

B. Aprecierea Curții

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.

18. Curtea atestă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată din oficiu de către judecătorii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Maria Negru din cadrul Curţii de Apel Chişinău în dosarul nr. 16rj-28/17, este formulată de subiecții abilitați cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

19. În acest context, Curtea a statuat în jurisprudența sa că orice instanță de judecată chemată să soluționeze un litigiu, în ipoteza unei îndoieli cu privire la constituționalitatea unei dispoziții, are atât puterea, cât și obligația să se adreseze Curții Constituționale.

20. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

21. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 198 alineatul (2) din Codul de executare, potrivit căruia condamnatul care execută pedeapsa cu închisoare poate fi lăsat în izolatorul de urmărire penală sau transferat în el pe o anumită perioadă, care nu poate depăşi termenul ţinerii în stare de arest prevăzut în art.186 din Codul de procedură penală, în baza încheierii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, în cazul în care este necesar să se efectueze acte procedurale cu privire la o altă infracţiune săvârşită de condamnat.

22. Autorii excepţiei au pretins că dispoziţia contestată contravine articolului 54 din Constituţie, care stabilește limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

23. În acest sens, Curtea subliniază că prevederile cuprinse la articolul 54 din Constituție nu au o semnificație autonomă și urmează a fi aplicate în combinație cu normele constituționale care garantează un drept fundamental.

24. În speță, Curtea observă că autorii excepției nu au indicat alte norme constituționale care garantează drepturi sau libertăți fundamentale pretinse a fi încălcate prin norma contestată.

25. Prin urmare, instanța de jurisdicție constituțională nu își poate aroga competența să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, deoarece s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil potrivit prevederilor constituționale și legale care reglementează competența instanței de jurisdicție constituțională.

26. Ținând cont de cele menționate mai sus, Curtea reține că excepţia de neconstituţionalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată.

În temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

Decide:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 198 alineatul (2) din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată de către judecătorii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Maria Negru din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr. 16rj-28/17, aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 16. Chişinău, 7 februarie 2017.