1. Înaltele părţi contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectate prezentul protocol în toate împrejurările.
2. În cazurile neprevăzute de către prezentul protocol sau de alte acorduri internaţionale, persoanele civile şi combatanţii rămân sub ocrotirea şi sub autoritatea principiilor dreptului internaţional, aşa cum rezultă din uzanţele stabilite, din principiile umanităţii şi din exigenţele conştiinţei publice.
3. Prezentul protocol, care completează convenţiile de la Geneva din 12 august1949 pentru protecţia victimelor războiului, se aplică în situaţiile prevăzute de art. 2 din această convenţie.
4. În situaţiile avute în vedere în paragraful precedent sunt cuprinse conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominaţiei coloniale şi ocupaţiei străine şi împotriva regimurilor rasiste, în exercitarea drepturilor popoarelor de a dispune de ele însele, consacrat în Carta Naţiunilor Unite şi în Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional privind relaţiile amicale şi cooperarea între state în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite.
Articolul 2 Definiţii în sensul prezentului protocol:,
a) prin expresiile convenţia I, convenţia a II-a, convenţia a III-a şi convenţia a IV-a se înţeleg Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare, din 12 august 1949, Convenţia de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 şi, respectiv, Convenţia de la Geneva referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război, din 12 august 1949; prin expresia convenţiile se înţeleg cele patru convenţii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protecţia victimelor războiului;
b) prin expresia regulile dreptului internaţional aplicabile în conflictele armate se înţeleg regulile enunţate în acordurile internaţionale la care participă părţile în conflict, ca şi principiile şi regulile de drept internaţional general recunoscute, care sunt aplicabile conflictelor armate;
c) prin expresia putere protectoare se înţelege un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict şi care, fiind desemnat de o parte la conflict şi acceptat şi de partea adversă, este dispus să exercite funcţiile încredinţate puterii protectoare în baza convenţiei şi a prezentului protocol;
d) prin expresia substituit se înţelege o organizaţie care înlocuieşte puterea protectoare conform art. 5.
Articolul 5 Desemnarea puterilor protectoare şi a substitutului lor
1. Este de datoria părţilor la un conflict, încă de la începutul acestui conflict, de a asigura respectarea şi punerea în aplicare a convenţiilor şi a prezentului protocol prin aplicarea sistemului puterilor protectoare, inclusiv, îndeosebi, desemnarea şi acceptarea acestor puteri în conformitate cu paragrafele următoare. Puterile protectoare vor fi însărcinate cu salvgardarea intereselor părţilor la conflict.
2. De la începutul unei situaţii la care se referă art. l, fiecare dintre părţile la conflict va desemna, fără întârziere, o putere protectoare în scopul aplicării convenţiilor şi a prezentului protocol şi va autoriza, de asemenea, fără întârziere şi în acelaşi scop, activitatea unei puteri protectoare pe care partea adversă o va fi desemnat şi pe care ea însăşi o va accepta ca atare.
3. Dacă o putere protectoare nu a fost desemnată sau acceptată de la începutul unei situaţii la care se referă art. l, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, fără a afecta dreptul oricărei alte organizaţii umanitare imparţiale de a proceda asemănător în vederea desemnării fără întârziere a unei puteri protectoare agreate de părţile la conflict, în acest scop, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va putea, îndeosebi, să ceară fiecărei părţi să-i predea o listă cu cel puţin cinci state pe care această parte le consideră acceptabile, pentru a acţiona în numele său în calitate de putere protectoare faţă de o parte adversă, şi să ceară fiecăreia dintre părţile adverse să-i predea o listă de cel puţin cinci state pe care le-ar accepta ca putere protectoare a celeilalte părţi; aceste liste vor trebui să fie comunicate comitetului în termen de două săptămâni de la primirea cererii; el le va compara şi va solicita acordul oricăruia dintre statele ale căror denumire va figura pe cele două liste.
4. Dacă, în pofida celor de mai sus, lipseşte o putere protectoare, părţile în conflict vor trebui să accepte neîntârziat oferta pe care ar putea s-o facă Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau orice altă organizaţie care prezintă toate garanţiile de imparţialitate şi de eficienţă, după consultările ce se impun cu numitele părţi si având în vedere rezultatele acestor consultări, de a acţiona în calitate de substitut. Exercitarea funcţiilor sale de către un astfel de substitut este subordonată consimţământului părţilor la conflict; părţile la conflict vor face tot posibilul pentru a facilita sarcina substitutului de a-şi îndeplini misiunea în conformitate cu convenţiile şi cu prezentul protocol.
5. În conformitate cu art. 4, desemnarea şi acceptarea puterilor protectoare în scopul aplicării convenţiilor şi a prezentului protocol nu vor avea efect asupra statutului juridic al părţilor la conflict, nici asupra statutului juridic al unui teritoriu oarecare, inclusiv al unui teritoriu ocupat.
6. Menţinerea relaţiilor diplomatice între părţile la conflict sau faptul de a încredinţa unui stat terţ protejarea intereselor unei părţi şi ale resortisanţilor săi în conformitate cu regulile dreptului internaţional referitoare la relaţiile diplomatice nu constituie un obstacol la desemnarea puterilor protectoare în scopul aplicării convenţiilor şi a prezentului protocol.
7. Întotdeauna când se face menţiunea, în cele ce urmează, în prezentul protocol, despre puterea protectoare, această menţiune desemnează deopotrivă şi substitutul.
Articolul 6 Personal calificat
1. Încă din timp de pace, înaltele părţi contractante se vor strădui, cu ajutorul societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu) să pregătească personal calificat în vederea facilitării aplicării convenţiilor şi a prezentului protocol şi, mai ales, a activităţii puterilor protectoare.
2. Recrutarea şi pregătirea acestui personal ţin de competenţa naţională.
3. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va ţine la dispoziţia înaltelor părţi contractante listele persoanelor astfel pregătite, pe care înaltele părţi contractante le vor fi întocmit şi pe care i le vor fi comunicat în acest scop.
4. Condiţiile în care acest personal va fi utilizat în afara teritoriului naţional vor face, îu fiecare caz, obiectul unor acorduri speciale între părţile interesate.
TITLUL II
RĂNIŢI, BOLNAVI ŞI NAUFRAGIAŢI SECŢIUNEA I Protecţia generală
Articolul 8 Terminologie în sensul prezentului protocol:
1) prin termenii răniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări fizice sau mentale, au nevoie de îngrijiri medicale şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceşti termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii şi femeile însărcinate, şi care se abţin de la orice act de ostilitate;
2) prin termenul de naufragiaţi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care se află într-o situaţie periculoasă pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i loveşte sau care loveşte nava sau aeronava care-i trans-portă, şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu condiţia ca ele să continue să se abţină de la orice act de ostilitate, vor continua să fie considerate ca naufragiaţi în timpul salvării lor până ce vor dobândi un alt statut în virtutea convenţiilor sau a prezentului protocol;
3) prin expresia personal sanitar se înţeleg persoanele afectate în exclusivitate de către o parte în conflict fie scopurile sanitare enumerate la alin. c), fie administraţiei unităţilor sanitare, fie — în sfîrşit — funcţionării sau administrării mijloacelor de transport sanitar. Aceste afectări pot fi permanente sau temporare. Expresia acoperă;
a) personal sanitar, militar sau civil, al unei părţi în conflict, inclusiv cel care este menţionat în prima şi a doua convenţie, precum şi cel care este afectat unor organisme de protecţie civilă;
b) personalul sanitar al societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semilună Roşie, Leul şi Soarele Roşu) şi alte societăţi naţionale voluntare de asistenţă, recunoscute legal şi autorizate de către o parte la conflict;
c) personalul sanitar al unităţilor sau al mijloacelor de transport sanitar prevăzute la art. 9 paragraful 2.
4) prin expresia personal religios se înţeleg persoanele, militari sau civili, precum sunt preoţii care se dedică în exclusivitate funcţiei lor şi sunt ataşaţi;
a) fie forţelor armate ale unei părţi la conflict;
b) fie unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar ale unei părţi la conflict;
c) fie unităţilor sanitare prevăzute la art. 9 paragraful 2;
d) fie organismelor de protecţie civilă ale unei părţi la conflict.
Alăturarea personalului religios acestor unităţi poate fi permanentă sau temporară şi dispoziţiile pertinente prevăzute în alin. 11) se aplică acestui personal;
5) prin expresia unităţi sanitare se înţeleg aşezăminte şi alte formaţii, militare sau civile, organizate în scopuri sanitare, adică căutarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau tratamentul — inclusiv primul ajutor — al răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, ca şi prevenirea volilor. Ea include, între altele, spitalele şi alte unităţi similare, centrele de transfuzie sanguină, centrele şi institutele de medicină preventivă şi centrele de aprovizionare sanitară, precum şi depozitele de material sanitar şi de produse farmaceutice din aceste unităţi. Unităţile sanitare pot fi fixe sau mobile, permanente sau temporare;
6) prin expresia transport sanitar se înţelege transportul rutier, pe apă sau aerian, al răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, al personalului sanitar şi religios şi al materialului sanitar, protejaţi de convenţii şi de prezentul pro-tocol;
7) prin expresia mijloc de transport sanitar se înţelege orice mijloc de transport, militar sau civil, permanent sau temporar, destinat în exclusivitate transportului sanitar şi pus sub conducerea unei autorităţi competente a unei părţi la conflict;
8) prin expresia vehicul sanitar se înţelege orice mijloc de transport sanitar terestru.
9) prin expresia navă şi ambarcaţiune sanitară se înţelege orice mijloc de transport sanitar de apă;
10) prin expresia aeronavă sanitară se înţelege orice mijloc de transport aerian sanitar;
11) sunt permanenţi personalul sanitar, unităţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar afectate în exclusivitate scopurilor sanitare pe o durată nedeterminată. Sunt temporare personalul sanitar, unităţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar utilizate exclusiv în scopuri sanitare pentru perioade limitate, pe toată durata acestor perioade, în afara cazurilor în care ar fi altfel calificate, expresiile personal sanitar, unitate sanitară şi mijloc de transport sanitar includ personal, unităţi sau mijloace de transport care pot fi permanente sau temporare;
12) prin expresia semn distinctiv se înţelege semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu, pe fond alb, când este utilizat pentru protecţia unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare şi a personalului sanitar şi religios, ca şi a materialului acestora;
13) prin expresia semnal distinctiv se înţelege orice mijloc de semnalizare destinat exclusiv pentru a permite identificarea unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare, prevăzute în cap. III al anexei nr. l la prezentul protocol.
Articolul 9 Domeniul de aplicare
1. Prezentul titlu, ale cărui prevederi au ca scop ameliorarea situaţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, se aplică tuturor acelora care sunt afectaţi de o situaţie prevăzută la art. l, fără nici o diferenţiere nefavorabilă fondată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau credinţă, opinii politice sau altele, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă situaţie sau orice alt criteriu analog.
2. Dispoziţiile pertinente ale art. 27 şi 32 ale primei convenţii se aplică unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare permanente (altele decât navele-spital, la care se aplică art. 25 din convenţia a II-a), ca şi personalul lor pus la dispoziţie în scopuri umanitare de o parte la conflict:
a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict;
b) de către o societate de ajutor recunoscută şi autorizată de acest stat;
c) de către o organizaţie internaţională imparţială, cu caracter umanitar.
Articolul 10 Protecţie şi îngrijiri
1. Toţi răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, oricare ar fi partea căreia îi aparţin, trebuie să fie respectaţi şi protejaţi.
2. În toate împrejurările ei trebuie să fie trataţi cu umanitate şi să primească, în măsura posibilului şi în timpul cel mai scurt, îngrijirile medicale cerute de starea lor. Nici o diferenţiere fondată pe alte criterii decât cele medicale nu trebuie făcută între aceştia.
Articolul 11 Protecţia persoanei
1. Sănătatea şi integritatea fizică sau mentală a persoanelor aflate în mâinile părţii adverse sau internate, deţinute sau în orice alt fel private de libertate ca urmare a unei situaţii prevăzute în art. l, nu trebuie să fie compromise prin nici un act şi nici prin vreo omisiune nejustificată, în consecinţă, este interzis de a supune persoanele prevăzute în prezentul articol unui act medical care nu ar fi motivat de starea sănătăţii lor şi care nu ar fi conform cu normele medicale în general recunoscute pe care partea responsabilă de actul respectiv l-ar aplica, în circumstanţe medicale analoage, propriilor săi resortisanţi, aflaţi în libertate.
2. Este, în special, interzis de a practica asupra acestor persoane, chiar şi cu consimţământul lor:
a) mutilări fizice;
b) experienţe medicale sau ştiinţifice;
c) prelevări de ţesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu excepţia cazurilor când aceste acte sunt justificate în condiţiile prevăzute în paragraful 1.
3. Nu se poate face derogare la interdicţia prevăzută la paragraful 2 c) decât atunci când este vorba de donări de sânge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, cu condiţia ca aceste donări să fie voluntare şi să nu fie rezultatul unor măsuri clercitive sau al insistenţei şi ca ele să fie destinate unor scopuri terapeutice în condiţii compatibile cu normele medicale gen-eral recunoscute şi cu controale efectuate atât în interesul donatorului, cât şi al primitorului.
4. Orice alt act sau omisiune voluntară care pune în mod grav în pericol sănătatea sau integritatea fizică sau mentală a oricărei persoane sub puterea unei părţi, alta decât cea de care ea depinde şi care, fie că contravine uneia dintre interdicţiile enunţate în paragrafele l şi 2, fie că nu respectă condiţiile prevăzute în paragraful 3, constituie o infracţiune gravă la prezentul protocol.
5. Persoanele definite în paragraful l au dreptul de a refuza orice intervenţie chirurgicală, în caz de refuz, personalul sanitar trebuie să se străduiască să obţină o declaraţie scrisă în acest sens, semnată sau recunoscută de pacient.
6. Orice parte la conflict trebuie să constituie un dosar medical pentru orice donaţie de sânge în vederea transfuziei sau de piele destinată grefelor, de către persoanele vizate la paragraful l, dacă această donaţie este efectuată sub responsabilitatea acestei părţi, în afară de aceasta, orice parte la conflict trebuie să se străduiască să dispună de un dosar cu toate actele medicale întreprinse faţă de persoanele internate, deţinute sau private în orice alt mod de libertate, ca urmare a unei situaţii vizate în art. 1. Aceste dosare trebuie să fie, în orice moment, puse la dispoziţia puterii protectoare, în scop de inspecţie.
Articolul 12 Protecţia unităţilor sanitare
1. Unităţile sanitare vor fi întotdeauna, respectate şi protejate şi nu vor face obiectul atacurilor.
2. Paragraful l se aplică unităţilor sanitare civile în măsura în care îndeplinesc una din condiţiile următoare:
a) aparţin uneia dintre părţile în conflict;
b) sunt recunoscute şi autorizate de autorităţile competente ale uneia dintre părţile la conflict;
c) sunt autorizate, conform art. 9 paragraful 2 al prezentului protocol sau art. 27 al convenţiei I.
d) Părţile la conflict sunt obligate să-şi comunice amplasarea unităţilor lor sanitare fixe. Absenţa unei asemenea notificări nu exonerează nici una dintre părţi de obligaţia de a respecta dispoziţiile paragrafului 1.
3. În nici o împrejurare, unităţile sanitare nu trebuie să fie utilizate pentru a se încerca să se pună la adăpost, de atacuri, obiective militare. De fiecare dată când aceasta va fi posibil, părţile la conflict vor veghea ca unităţile sanitare să fie situate în aşa fel încât atacurile împotriva obiectivelor militare să nu pună în pericol aceste unităţi sanitare.
Articolul 13 Încetarea protecţiei unităţilor sanitare civile
1. Protecţia unităţilor sanitare civile nu poate înceta decât dacă acestea sunt utilizate pentru a se comite, în afara destinaţiei lor umanitare, acte dăunătoare inamicului. Totuşi, protecţia va înceta numai după o somalie care va fixa, de câte ori este cazul, un termen rezonabil şi care a rămas fără rezultat.
2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului:
a) faptul că personalul unităţii este înzestrat cu arme uşoare individuale pentru propria sa apărare sau pentru apărarea răniţilor şi a bolnavilor aflaţi în îngrijire;
b) faptul că unitatea este păzită de un pichet, de santinele sau de o escortă;
c) faptul că în unitate se află arme portative şi muniţii luate de la răniţi şi bolnavi şi care nu au fost încă predate serviciului competent;
d) faptul că membri ai forţelor armate sau alţi combatanţi se află în aceste unităţi din raţiuni medicale.
Articolul 14 Limitarea rechiziţiei unităţilor sanitare civile
1. Puterea ocupantă are datoria să asigure ca nevoile medicale ale populaţiei civile să continue să fie satisfăcute în teritoriile ocupate.
2. În consecinţă, puterea ocupantă nu poate rechiziţiona unităţile sanitare civile, echipamentul lor, materialele sau personalul lor, atâta vreme cât aceste mijloace sunt necesare pentru a satisface nevoile medicale ale populaţiei civile şi pentru a asigura continuitatea îngrijirii răniţilor şi bolnavilor în curs de tratament.
3. Puterea ocupantă poate rechiziţiona mijloacele de transport menţionate mai sus cu condiţia de a continua să respecte regula generală stabilită în paragraful 2 şi sub rezerva următoarelor condiţii specifice:
a) ca mijloacele să fie necesare pentru a asigura un tratament medical imediat şi corespunzător răniţilor şi bolnavilor forţelor armate ale puterii ocupante sau prizonierilor de război;
b) ca rechiziţia să nu depăşească perioada în care această necesitate se manifestă;
c) să fie luate măsuri imediate pentru ca îngrijirea medicală a populaţiei civile, ca şi a răniţilor şi bolnavilor în curs de tratament, afectaţi de rechiziţie, să continue să fie satisfăcute.
Articolul 15 Protecţia personalului sanitar şi religios civil
1. Personalul sanitar civil va fi respectat şi protejat.
2. În caz de necesitate trebuie să fie acordată toată asistenţa posibilă personalului civil într-o zonă în care serviciile sanitare civile au fost dezorganizate ca urmare a luptelor.
3. Puterea ocupantă va acorda toată asistenţa personalului sanitar civil în teritoriile ocupate pentru a-i permite să îndeplinească cât mai bine misiunea sa umanitară. Puterea ocupantă nu poate cere de la personalul sanitar ca această misiune să se îndeplinească cu prioritate în folosul cuiva, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni medicale. Acest personal nu va fi constrâns la sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitară.
4. Personalul sanitar civil se va putea deplasa spre locurile unde serviciile sale sunt indispensabile, sub rezerva măsurilor de control şi de securitate pe care partea la conflict interesată le va considera necesare.
5. Personalul religios civil va fi respectat şi protejat. Dispoziţiile convenţiilor şi a prezentului protocol, referitoare la protecţia şi identificarea personalului sanitar, îi sunt aplicabile.
Articolul 16 Protecţia generală a misiunii medicale
1. Nimeni nu va putea fi pedepsit pentru că a exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei, oricare ar fi fost împrejurările sau beneficiarii acestei activităţi.
2. Persoanele exercitând o activitate cu caracter medical nu pot fi constrânse să îndeplinească acte sau să efectueze lucrări contrare deontologiei sau altor reguli medicale care protejează răniţii şi bolnavii sau dispoziţiilor convenţiilor sau prezentului protocol şi nici să se abţină de la îndeplinirea actelor cerute de aceste reguli sau dispoziţii.
3. Nici o persoană exercitând o activitate medicală nu poate fi constrânsă să dea unei persoane aparţinând fie unei părţi adverse, fie aceleiaşi părţi ca şi ea, cu excepţia cazurilor prevăzute de legea acesteia din urmă, informaţii referitoare la răniţii şi bolnavii pe care-i îngrijeşte sau i-a îngrijit, dacă ea consideră că astfel de informaţii pot aduce prejudicii acestora sau familiilor lor. Prevederile care reglementează notificarea obligatorie a bolilor transmisibile vor trebui, totuşi, respectate.
Articolul 17 Rolul populaţiei civile şi al societăţilor de asistenţă
1. Populaţia civilă trebuie să respecte răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, chiar dacă ei aparţin părţii adverse, şi să nu exercite contra lor nici un fel de act de violenţă. Populaţia civilă şi societăţile de asistenţă, cum sunt societăţile naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu), vor fi autorizate, chiar în regulile invadate sau ocupate, să adune pe aceşti răniţi, bolnavi sau naufragiaţi şi să le acorde îngrijiri chiar din proprie iniţiativă. Nimeni nu va fi ameninţat, urmărit, condamnat sau pedepsit pentru astfel de acte umanitar.
2. Părţile la conflict vor putea face apel la populaţia civilă şi la societăţile de asistenţă menţionate în paragraful l pentru a aduna răniţii, bolnavii şi naufragiaţii şi a le acorda îngrijiri, precum şi pentru a căuta morţii şi a da indicaţii despre locul în care se găsesc; ele vor acorda protecţia şi facilităţile necesare celor ce vor fi răspuns la acest apel. În cazul în care partea adversă va lua sau a reluat controlul asupra regiunii, ea va menţine această protecţie şi aceste facilităţi atâta timp cât acestea vor fi necesare.
Articolul 18 Identificarea
1. Fiecare parte la conflict trebuie să se străduiască să facă în aşa fel ca personalul sanitar şi religios, precum şi unităţile şi mijloacele de transport sanitare, să poată fi identificate.
2. Fiecare parte la conflict trebuie, totodată, să se străduiască să adopte şi să pună în aplicare metode şi proceduri permiţând identificarea unităţilor şi mijloacelor de transport sanitare care utilizează semnul distinctiv şi semnale distinctive.
3. În teritoriile ocupate şi în zonele în care luptele se desfăşoară sau este posibil să se desfăşoare, personalul sanitar civil şi personalul religios civil se vor face recunoscuţi — ca regulă generală — cu ajutorul semnului distinctiv şi al unei cărţi de identitate, atestând statutul lor.
4. Cu consimţământul autorităţii competente, unităţile şi mijloacele de transport sanitare vor fi marcate cu semnul distinctiv. Navele şi ambarcaţiunile sanitare vizate în art. 22 al prezentului protocol vor fi marcate în conformitate cu prevederile celei dea 11-a convenţii.
5. În plus faţă de semnul distinctiv, o parte la conflict poate, în conformitate cu cap. 111 al anexei nr. I din prezentul protocol, să autorizeze folosirea semnalelor distinctive pentru a permite identificare unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare. Cu titlu excepţional, în cazurile speciale prevăzute în amintitul capitol, mijloacele de transport sanitare pot utiliza semnale distinc-tive fără a arbora semnul distinctiv.
6. Îndeplinirea dispoziţiilor prevăzută în paragrafele 1-5 este reglementată de către cap. I-III ale anexei nr. l l a prezentul protocol. Semnalele descrise în cap. III al acestei anexe şi destinate exclusiv folosirii de către unităţile şi mijloacele de transport sanitare nu vor putea fi utilizate, în afara excepţiilor prevăzute în amintitul capitol, decât pentru a permite identificarea unităţilor şi a mijloacelor de transport sanitare.
7. Prevederile prezentului articol nu permit extinderea utilizării, în timp de pace, a semnului distinctiv dincolo de ceea ce este prevăzut în art. 44 al convenţiei I.
8. Prevederile convenţiilor şi ale prezentului protocol referitoare la controlul întrebuinţării semnului distinctiv, precum şi a prevenirii şi reprimării folosirii sale abuzive, sunt aplicabile şi semnalelor distinctive.
Articolul 19 State neutre şi alte state care nu sunt părţi la conflict
Statele neutre şi alte state care nu sunt părţi la conflict vor aplica dispoziţiile pertinente ale prezentului protocol persoanelor protejate de acest titlu, care pot fi primite sau internate pe teritoriul lor, ca şi morţilor părţilor la acest conflict pe care îi vor putea strânge.
Articolul 20 Interzicerea represaliilor
Represaliile contra persoanelor şi bunurilor protejate de prezentul titlu sunt interzise.
SECŢIUNEA II
Transporturi sanitare
Articolul 21 Vehicule sanitare
Vehiculele sanitare vor fi respectate şi protejate în modul prevăzut de către convenţii şi de prezentul protocol pentru unităţile sanitare mobile.
Articolul 22 Nave-spital şi ambarcaţiuni de salvare de coastă
1. Dispoziţiile conversaţiilor cu privire la:
a) navele descrise la art. 22, 24, 25 şi 27 ale celei de a II-a convenţii;
b) bărcile lor de salvare şi ambarcaţiunile lor;
c) personalul lor şi echipajele lor;
d) răniţii, bolnavii şi naufragiaţii care se află la bord, se vor aplica şi atunci când aceste nave, bărci sau ambarcaţii transportă civili răniţi, bolnavi şi naufragiaţi care nu aparţin uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a convenţii. Totuşi, aceşti civili nu vor trebui să fie nici predaţi unei părţi care nu este a lor şi nici capturaţi pe mare. Dacă se află sub puterea unei părţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenţie şi prezentul protocol le vor fi aplicabile.
2. Protecţia asigurată de către convenţii pentru navele descrise în art. 25 al celei de-a II-a convenţii se extinde navelor-spital puse la dispoziţia unei părţi la conflict în scopuri umanitare:
a) de către un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la acest conflict sau
b) de către o organizaţie internaţională imparţială cu caracter umanitar, sub rezerva, în ambele cazuri, a îndeplinirii condiţiilor enunţate în articolul amintit.
3. Ambarcaţiunile descrise în art. 27 al celei de-a II-a convenţii vor fi protejate chiar dacă notificarea avută în vedere în acest articol nu a fost făcută. Părţile la conflict trebuie totuşi să se informeze reciproc asupra oricărui element referitor la aceste ambarcaţiuni care să permită să fie identificate şi recunoscute mai uşor.
Articolul 23 Alte nave şi ambarcaţiuni sanitare
1. Navele şi ambarcaţiunile sanitare, altele decât cele prevăzute în art. 22 al prezentului protocol şi în art. 38 al celei de-a II-a convenţii, trebuie, fie că se află pe mare sau în alte ape, să fie respectate şi protejate în modul prevăzut pentru unităţile sanitare mobile de către convenţii şi prezentul protocol. Protecţia acestor nave neputând fi eficace decât dacă ele pot fi identificate şi recunoscute ca nave sau ambarcaţiuni sanitare, ele trebuie să fie marcate cu semnul distinctiv şi să se conformeze, în măsura posibilului, dispoziţiilor art. 43 alin. 2 al celei de-a II-a convenţii.
2. Navele şi ambarcaţiunile prevăzute în paragraful l rămân supuse dreptului războiului. Ordinul de a stopa, de a îndepărta sau de a lua o rută determinată va putea să le fie dat de orice navă de război navigând la suprafaţă, care este în măsură să facă să fie executat acest ordin imediat, şi ele vor trebui să se supună oricărui ordin de această natură. Ele nu pot fi deturnate într-un alt mod de la misiunea lor sanitară cât timp vor fi necesare pentru răniţii, bolnavii şi naufragiaţii ce se află la bordul lor.
3. Protecţia prevăzută în paragraful l nu va înceta decât în condiţiile enunţate în art. 54 şi 35 ale celei de-a II-a convenţii. Un refuz net de a se supune unui ordin dat în conformitate cu paragraful 2 constituie un act dăunător inamicului în sensul art. 34 al celei de-a II-a convenţii.
4. O parte la conflict va putea notifica unei părţi adverse, de îndată ce va fi posibil înaintea plecării, numele, caracteristicile, ora de plecare prevăzută, ruta, viteza estimată a navei sau ambarcaţiunii sanitare, mai ales dacă este vorba de nave mai mari de 2.000 tone brute, şi va putea comunica toate celelalte informaţii care ar uşura identificarea şi recunoaşterea. Partea adversă trebuie să confirme primirea acestor informaţii.
5. Dispoziţiile art. 37 al celei de-a II-a convenţii se aplică personalului sanitar şi religios care se află la bordul acestor nave şi ambarcaţiuni.
6. Dispoziţiile pertinente ale celei de-a II-a convenţii se aplică răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor care aparţin categoriilor prevăzute în art. 13 al celei de-a II-a convenţii şi în art. 44 al prezentului protocol, care se află la bordul acestor nave şi ambarcaţiuni sanitare. Persoanele civile rănite, bolnavii şi naufragiaţii care nu aparţin nici uneia din categoriile menţionate în art. 13 al celei de-a II-a convenţii nu trebuie, daca ele sunt pe mare, nici să fie predate unei părţi care nu este a lor, nici să fie obligate să părăsească nava; dacă, cu toate acestea, ele se află sub puterea unei părţi la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a convenţie şi prezentul protocol le sunt aplicabile.
Articolul 24 Protecţia aeronavelor sanitare
Aeronavele sanitare vor fi respectate şi protejate în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu.
Articolul 25 Aeronave sanitare în zone care nu sunt dominate de către partea adversă
În zonele terestre dominate de către forţe prietene sau în zone maritime care nu sunt în fapt dominate de către o parte adversă, şi în spaţiul lor aerian, respectarea şi protecţia aeronavelor sanitare ale unei părţi în conflict nu depind de un acord cu partea adversă. O parte în conflict care întrebuinţează astfel aeronavele sale sanitare în aceste zone va putea, cu toate acestea, pentru a întări securitatea lor, să prezinte părţii adverse notificările prevăzute în art. 29, mai ales când aceste aeronave efectuează zboruri care le aduc în bătaia sistemelor de arme sol-aer ale părţii adverse.
Articolul 26 Aeronave sanitare în zone de contact sau similare
1. În părţile zonei de contact dominată de fapt de către forţe prietene, ca şi în zonele pe care în fapt nici o forţă nu le domină în mod clar, şi în spaţiul aerian corespunzător, protecţia aeronavelor sanitare nu poate fi pe deplin eficace decât dacă un acord prealabil a intervenit între autorităţile militare competente ale părţilor în conflict, aşa cum este prevăzut în art. 29. În absenţa unui astfel de acord, aeronavele sanitare acţionează doar pe riscul lor; aeronavele sanitare vor trebui, cu toate acestea, să fie respectate atunci când vor fi recunoscute ca atare.
2. Expresia zona de contact se aplică oricărei zone terestre în care elementele avansate ale forţelor opuse sunt în contact unele cu celelalte, mai ales acolo unde sunt expuse tragerilor directe de la noi.
Articolul 27 Aeronave sanitare în zonele dominate de partea adversă
1. Aeronavele sanitare ale părţii la conflict vor rămâne protejate în timp ce survolează zone terestre sau maritime dominate în fapt de către o parte adversă, cu condiţia de a fi obţinut în prealabil, pentru astfel de zboruri, acordul autorităţii a acestei părţi adverse.
2. O aeronavă sanitară care survolează o zonă dominată, în fapt, de o parte adversă, în absenţa acordului prevăzut de paragraful l sau contravenind unui astfel de acord, ca urmare a unei orori de navigaţie sau a unei situaţii de urgenţă afectând securitatea zborului, va trebui să facă tot posibilul pentru a se face identificată şi pentru a informa partea adversă, îndată ce partea adversă va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, ea va trebui să facă toate eforturile normale pentru a da ordinul de aterizare sau de amerizare prevăzut în art. 30 paragraful l, sau pentru a lua alte măsuri care să ocrotească interesele acestei părţi şi pentru a da aeronavei, în cele două cazuri, timpul de a se supune, înainte de a recurge la un atac.
Articolul 28 Restricţii la utilizarea aeronavelor sanitare
1. Este interzis părţilor la conflict să utilizeze aeronavele lor sanitare pentru a încerca să obţină un avantaj militar asupra părţii adverse. Prezenţa aeronavelor sanitare nu trebuie să fie folosită pentru a se încerca să se pună obiective militare la adăpost de un atac.
2. Aeronavele sanitare nu vor trebui să fie utilizate pentru a culege sau transmite informaţii cu caracter militar şi nu trebui să transporte materiale destinate acestui scop. Le este interzis să transporte persoane sau o încurcătură necuprinsă în definiţia dată în art. 8 alin. 6). Transportul la bord de efecte personale ale ocupanţilor sau de material destinat în exclusivitate să faciliteze navigaţia, comunicaţiile sau identificarea nu este considerat ca interzis.
3. Aeronavele sanitare nu trebuie să transporte alte arme decât armele portative şi muniţiile care vor fi fost luate de la răniţi, bolnavii sau naufragiaţii care se găsesc la bord şi care nu vor fi fost predate serviciilor competente, precum şi arme uşoare individuale necesare pentru a permite personalului sanitar ce se află la bord de a-şi asigura apărarea sa şi aceea a răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor ce se află în îngrijirea sa.
4. Efectuând zborurile prevăzute în art. 26 şi 27, aeronavele sanitare nu trebuie să fie folosite, fără un acord prealabil cu partea adversă, pentru căutarea răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor.
Articolul 29 Notificări şi acorduri referitoare la aeronavele sanitare
1. Notificările prevăzute în art. 25 sau cererile de acord prealabil prevăzute în art. 26, 27, 28 paragraful 4 şi 31 trebuie să indice numărul prevăzut de aeronave sanitare, planurile de zbor şi mijloacele lor de identificare; ele vor fi interpretate ca semnificând că fiecare zbor se va efectua conform cu dispoziţiile art. 28.
2. Partea care primeşte o notificare întocmită în baza art. 25 trebuie să confirme neîntârziat primirea acesteia.
3. Partea care primeşte o cerere de acord prealabil în conformitate fie cu art. 26, 27 sau 31, fie cu art. 28 paragraful 4, trebuie să notifice cât mai repede posibil părţii solicitante:
a) fie acceptarea cererii;
b) fie respingerea cererii;
c) fie o propunere rezonabilă de modificare a cererii. Ea poate, de asemenea, să propună interzicerea sau restrângerea altor zboruri în zonă în timpul perioadei avute în vedere. Dacă partea care a prezentat cererea acceptă contrapropunerile, ea trebuie să notifice acordul său celeilalte părţi.
4. Părţile vor lua măsurile necesare pentru a face posibile aceste notificări şi pentru a încheia rapid aceste acorduri.
5. Părţile vor lua, de asemenea, măsurile necesare pentru ca conţinutul pertinent al acestor notificări şi al acestor acorduri să fie difuzate rapid unităţilor militare şi ca acestea să fie încunoştinţate rapid despre mijloacele de identificare folosite de respectivele aeronave sanitare.
Articolul 30 Aterizarea şi inspectarea aeronavelor sanitare
1. Aeronavele sanitare, survolând zone dominate în fapt de partea adversă sau zone pe care în fapt nici o forţă nu le domină în mod evident, pot fi somate să aterizeze sau să amerizeze, după caz, pentru a permite inspecţia prevăzută în paragrafele următoare. Aeronavele sanitare vor trebui să se supună oricărei somaţii de acest gen.
2. Dacă o aeronavă sanitară aterizează sau amerizează la somaţie sau pentru alte motive, ea nu poate fi supusă inspecţiei decât pentru a se verifica elementele menţionate în paragrafele 3 şi 4. Inspecţia va trebui să fie întreprinsă fără întârziere şi să se efectueze rapid. Partea care procedează la inspecţie nu trebuie să ceară ca răniţii şi bolnavii să fie debarcaţi din aeronavă, cu excepţia cazului când debarcarea este indispensabilă inspectării, în orice caz, ea trebuie să vegheze ca această inspecţie sau această debarcare să nu agraveze starea răniţilor sau bolnavilor.
3. Dacă inspecţia arată că aeronava:
a) este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. 10);
b) nu contravine condiţiilor prescrise în art. 28; şi
c) nu a efectuat zborul său în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci când un astfel de acord se impune, aeronava cu acei din ocupanţii săi aparţinând fie unei părţi adverse, fie unui stat neutru sau unui alt stat care nu este parte la conflict, va fi autorizată să-şi continue neîntârziat zborul.
4. Dacă inspecţia arată că aeronava:
a) nu este o aeronavă sanitară în sensul art. 8 alin. 10);
b) contravine condiţiilor prevăzute în art. 28; sau
c) a efectuat zborul său în lipsa sau cu violarea unui acord prealabil, atunci când un astfel de acord se impune, aeronava poate fi reţinută. Ocupanţii săi trebuie să fie trataţi cu toţii în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiilor şi ale prezentului protocol, în cazul când aeronava reţinută era afectată ca aeronavă sanitară permanentă, ea nu poate fi utilizată ulterior decât tot ca aeronavă sanitară.
Articolul 31 State neutre sau alte state care nu sunt părţi la conflict
1. Aeronavele sanitare nu trebuie, cu excepţia cazului când există un acord prealabil, nici să survoleze teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, şi nici să aterizeze sau să amerizeze. Cu toate acestea, dacă un astfel de acord există, aceste aeronave vor trebui să fie respectate pe toată durata zborului lor şi pe timpul eventualelor escale. Ele vor trebui, cu toate acestea, să se supună oricărei somaţii de aterizare sau amerizare, după caz.
2. O aeronavă sanitară care, în lipsa unui acord sau contravenind dispoziţiilor unui acord, survolează teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la conflict, fie ca urmare a unei situaţii de urgenţă privind securitatea zborului, trebuie să se străduiască să notifice zborul său şi să se facă identificată, îndată ce acest stat va fi recunoscut o astfel de aeronavă sanitară, el va trebui să depună toate eforturile cuvenite pentru a da ordinul de aterizare sau amerizare, prevăzut în art. 30 paragraful l, sau pentru a lua alte măsuri de a ocroti interesele acestui stat şi pentru a da aeronavei, în ambele cazuri, timpul să se supună înainte de a recurge la un atac. Dacă o aeronavă sanitară, în conformitate cu un acord sau în condiţiile indicate în paragraful 2, aterizează sau amerizează, la somaţie sau pentru alte motive, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, ea va putea fi supusă unei inspecţii pentru a se determina dacă ea este într-adevăr o aeronavă sanitară. Inspecţia va trebui să fie întreprinsă fără întârziere şi efectuată rapid. Partea care procedează la inspecţie nu trebuie să ceară ca răniţii şi bolnavii care depind de partea care utilizează aeronava să fie debarcaţi din aeronavă, în afară de cazul în care această debarcare este indispensabilă inspecţiei, în orice caz, ea va veghea ca această inspecţie sau această debarcare să nu agraveze starea răniţilor şi a bolnavilor.
Dacă inspecţia arată că este vorba efectiv de o aeronavă sanitara, această aeronavă cu ocupanţii săi, cu excepţia celor care trebuie să fie reţinuţi în baza regulilor de drept internaţional aplicabil în conflicte armate, va fi autorizată să-şi continue zborul şi va beneficia de facilităţile corespunzătoare.
Dacă inspecţia arată că această aeronavă nu este o aeronavă sanitară, aeronava va fi reţinută şi ocupanţii săi vor fi trataţi în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 4.
3. Cu excepţia celor care sunt debarcaţi cu titlu temporar, răniţii, bolnavii şi naufragiaţii debarcaţi dintr-o aeronavă sanitară, cu consimţământul autorităţii locale, pe teritoriul unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, vor fi, în afara cazului unei înţelegeri diferite între acest stat şi părţile în conflict, reţinuţi de către acest stat atunci când regulile dreptului internaţional aplicabil în conflictele armate o cer, astfel ca ei să nu poată lua parte din nou la ostilităţi. Cheltuielile de spitalizare şi internare cad în sarcina statului de care aceste persoane depind.
5. Statele neutre sau celelalte state care nu sunt părţi la conflict vor aplica, în mod egal tuturor la conflict, condiţiile şi eventualele restricţii referitoare la survolul teritoriului lor de către aeronavele sanitare sau la aterizarea acestor aeronave.
SECŢIUNEA III
Persoane dispărute şi decedate
Articolul 32 Principiu general
În aplicarea prezentei secţiuni, activitatea înaltelor părţi contractante, a părţilor la conflict şi a organizaţiilor umanitare internaţionale menţionate în convenţii şi în prezentul protocol va fi motivată în primul rând de către dreptul pe care-l au familiile de a cunoaşte soarta membrilor lor.
Articolul 33 Persoane dispărute
1. Îndată ce împrejurările o permit şi cel mai târziu începând de la sfârşitul ostilităţilor active, flecare arte la conflict trebuie să caute persoanele a căror dispariţie a fost semnalată de o parte adversă. Numita parte adversă trebuie să comunice toate informaţiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetările.
2. Pentru a facilita strângerea de informaţii prevăzute în paragraful precedent, fiecare parte la conflict trebuie, în ceea ce priveşte persoanele care nu ar beneficia de un regim mai favorabil în virtutea convenţiilor sau a prezentului protocol:
a) să înregistreze informaţiile prevăzute în art. 138 al celei de-a IV-a convenţii despre acele persoane care au fost deţinute, închise sau ţinute în captivitate sau în alt mod, mai mult de două săptămâni, ca urmare a ostilităţilor sau a unei ocupaţii, sau care au decedat în cursul unei perioade de detenţie;
b) În toată măsura posibilului, să faciliteze şi, dacă este necesar, să efectueze căutarea acestor persoane şi să înregistreze informaţiile despre aceste persoane, dacă ele au decedat în alte împrejurări, ca urmare a ostilităţilor sau a unei ocupaţii.
3. Informaţiile despre persoanele a căror dispariţie a fost semnalată în aplicarea paragrafului l şi a cererilor relative la aceste informaţii, sunt transmise fie direct, fie prin intermediul puterii protectoare, al Agenţiei centrale de depistare a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, sau al societăţilor naţionale de Cruce Roşie (Semiluna Roşie, Leul şi Soarele Roşu). Atunci când informaţiile nu sunt transmise prin intermediul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii şi al agenţiei sale de depistare, fiecare parte la conflict procedează astfel încât acestea să fie furnizate şi agenţiei centrale de depistare.
4. Părţile la conflict se vor strădui să se înţeleagă asupra aranjamentelor care să permită echipelor de căutare să identifice şi să ridice morţii în zonele câmpului de luptă; aceste aranjamente vor putea să prevadă, când va fi cazul, ca aceste echipe să fie însoţite de un personal al părţii adverse, atunci când ele îşi îndeplinesc misiunea în zonele care sunt sub controlul acestei părţi adverse. Personalul acestor echipe va trebui să fie respectat şi protejat atunci când se dedică în exclusivitate unor astfel de misiuni.
Articolul 34 Rămăşiţele persoanelor decedate
1. Rămăşiţele persoanelor care au decedat din cauze având legătură cu o ocupaţie sau în timpul unei detenţii, ca rezultat al unei ocupaţii sau al ostilităţilor şi acelea ale persoanelor care nu erau resortisanţii ţării în care ele au decedat ca urmare a ostilităţilor, vor trebui să fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie să fie respectate, întreţinute şi marcate aşa cum este prevăzut în art. 130 al celei de-a IV-a convenţii, în măsura în care amintitele rămăşiţe şi morminte nu beneficiază de un regim mai favorabil în virtutea convenţiilor şi a prezentului protocol.
2. Îndată ce împrejurările şi relaţiile între părţile adverse o permit, înaltele părţi contractante pe teritoriul cărora sunt situate mormintele şi, dacă e cazul, alte locuri în care se află rămăşiţele persoanelor decedate ca urmare a ostilităţilor, în timpul unei ocupaţii sau în caz de detenţie, trebuie să încheie acorduri în vederea:
a) facilitării accesului la morminte al membrilor familiilor persoanelor decedate şi al reprezentanţilor serviciilor oficiale de înregistrare a mormintelor şi adoptării dispoziţiilor de ordin practic referitoare la acest acces;
b) asigurării în permanenţă a protecţiei şi întreţinerii acestor morminte;
c) facilitării reîntoarcerii în ţara de origine a rămăşiţelor persoanelor decedate şi a obiectelor lor personale, la cererea acestei ţări, sau la cererea familiei cu condiţia ca această ţară să nu se opună la aceasta.
3. În absenţa acordurilor prevăzute în paragraful 2 b) sau c) şi dacă ţara de origine a acestor persoane decedate nu este dispusă să asigure întreţinerea acestor morminte pe cheltuiala sa, înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate aceste morminte poate să ofere să faciliteze întoarcerea rămăşiţelor în ţara de origine. Dacă această ofertă nu a fost acceptată în termen de cinci ani după ce a fost făcută, înalta parte contractantă va putea, după ce a avizat ţara de origine, să aplice dispoziţiile prevăzute în legislaţia sa cu privire la cimitire şi morminte.
4. Înalta parte contractantă pe teritoriul căreia sunt situate mormintele vizate în prezentul articol este autorizată să exhumeze rămăşiţele doar:
a) în condiţiile descrise în paragrafele 2 c) sau 3; sau
b) atunci când exhumarea se impune pentru motive de interes public, inclusiv în cazurile de necesitate sanitară şi de anchetă, caz în care înalta parte contractantă trebuie, întotdeauna, să trateze rămăşiţele persoanelor decedate cu respect şi să informeze ţara de origine despre intenţia de a exhuma, dând precizări asupra locului prevăzut pentru noua înhumare.
TITLUL III
METODE ŞI MIJLOACE DE LUPTĂ, STATUTUL DE COMBATANT ŞI DE PRIZONIER DE RĂZBOI SECŢIUNEA I Metode şi mijloace de luptă
Articolul 35 Reguli fundamentale
1. În orice conflict armat, dreptul părţilor la conflict de a alege metodele şi mijloacele de luptă nu este nelimitat.
2. Este interzis să se întrebuinţeze arme, proiectile şi materiale, ca şi metode de luptă de natură să provoace suferinţe inutile.
3. Este interzis să se întrebuinţeze metode şi mijloace de luptă care sunt concepute pentru a cauza, sau de la care se poate aştepta că vor cauza pagube excesive, de durată şi grave mediului natural.
Articolul 36 Arme noi
În cercetarea, punerea la punct, achiziţionarea sau adoptarea unei noi arme, a unor noi arme, a unor noi mijloace sau a unor noi metode de luptă, o înaltă parte contractantă arc obligaţia de a determina ca nu cumva întrebuinţarea acestora să fie interzisă, în anumite împrejurări sau în toate împrejurările, de către prevederile prezentului protocol sau de orice altă regulă de drept internaţional aplicabilă acestei înalte părţi contractante.
Articolul 37 Interzicerea perfidiei
1. Este interzisă omorârea, rănirea sau capturarea unui adversar recurgând la perfidie. Constituie perfidie actele care fac apel, cu intenţia de înşelare, la buna-credinţă a unui adversar pentru a-l face să creadă că are dreptul să primească sau obligaţia să acorde protecţia prevăzută în regulile dreptului internaţional aplicabil la forţele armate. Actele următoare constituie exemple de perfidie:
a) simularea intenţiei de a negocia sub acoperirea steagului de parlamentare sau simularea predării;
b) simularea unei incapacităţi datorită rănilor sau bolii;
c) simularea posedării statutului de civil sau de necombatant;
d) simularea posedării unui statut protejat utilizând semne, embleme sau uniforme ale Naţiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sunt părţi la conflict.
2. Stratagemele de război nu sunt interzise. Constituie stratageme de război actele care au drept scop să inducă în eroare un adversar sau de a-l face să comită imprudenţe, dar care nu încalcă nici o regulă de drept internaţional aplicabil în conflictele armate şi care, nefăcând apel la buna-credinţă a adversarului în ceea ce priveşte protecţia prevăzută de acest drept nu sunt perfide. Actele următoare sunt exemple de stratageme de război: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operaţiunilor simulate şi a informaţiilor false.
Articolul 38 Embleme recunoscute
1. Este interzis de a se utiliza fără a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Roşii, al Semilunii Roşii sau al Leului şi Soarelui Roşu sau alte embleme, semne sau semnale prevăzute de către convenţii sau de prezentul protocol. Este, deopotrivă, interzis de a recurge la o folosire abuzivă, deliberată, într-un conflict armat, a altor embleme, semne sau semnale protectoare recunoscute pe plan internaţional, inclusiv steagul parlamentar şi emblema protectoare a bunurilor culturale.
2. Este interzis să se utilizeze emblema distinctivă a Naţiunilor Unite în afara cazurilor în care folosirea este autorizată de această organizaţie.
Articolul 39 Semne de naţionalitate
1. Este interzis să se utilizeze, într-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sunt părţi la conflict.
2. Este interzis să se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme militare ale părţilor adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, favoriza, a proteja sau a împiedica operaţiunile militare.
3. Nici o dispoziţie a prezentului articol sau a art. 37 paragraful l d) nu afectează regulile existente, general recunoscute ale dreptului internaţional, aplicabile spionajului sau întrebuinţării pavilioanelor în purtarea conflictelor armate pe mare.
Articolul 40 Cruţare
Este interzis de a se ordona să nu existe supravieţuitori, de a se ameninţa aceasta adversarul sau de a conduce ostilităţile în funcţie de această decizie.
Articolul 41 Protecţia inamicului scos din luptă
1. Nici o persoană recunoscută sau trebuind să fie recunoscută, ţinând cont împrejurări, ca fiind scoasă din luptă, nu trebuie să facă obiectul unui atac.
2. Este scoasă din luptă orice persoană:
a) care a căzut în mâinile unei părţi adverse;
b) care exprimă în mod clar intenţia sa de a se preda;
c) care şi-a pierdut cunoştinţa sau este în alt fel în stare de incapacitate, ca urmare a rănilor sau a bolii şi, în consecinţă, incapabilă să se apere, cu condiţia ca, în toate cazurile, ea să se abţină de la orice act de ostilitate şi să nu încerce să evadeze.
4. Atunci când persoane care au dreptul la protecţie ca prizonieri de război se află sub puterea unei părţi adverse în condiţii neobişnuite de luptă, care împiedică să fie evacuate cum este prevăzut în titlul III, secţiunea I a celei de-a III-a convenţii, ele trebuie să fie eliberate şi trebuie să fie luate toate precauţiile utile pentru a asigura securitatea lor.
Articolul 42 Ocupanţii aeronavelor
1. Nici o persoană care sare cu paraşuta dintr-o aeronavă în pericol nu trebuie să facă obiectul unui atac în timpul coborării.
2. Atingând solul unui teritoriu controlat de o parte adversă, persoana care a sărit cu paraşuta dintr-o aeronavă în pericol trebuie să aibă posibilitatea de a se preda înainte de a face obiectul unui atac, dacă nu este evident că ea se dedă unui act de ostilitate.
3. Trupele aeropurtate nu sunt protejate de prezentul articol.
SECŢIUNEA II
Statutul de combatant şi de prizonier de război
Articolul 43 Forţele armate
1. Forţele armate ale unei părţi în conflict se compun din toate forţele, toate grupurile şi toate unităţile armate şi organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduita subordonaţilor săi faţă de această parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de către partea adversă. Aceste forţe armate vor trebui să fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure, în special, respectarea regulilor de drept internaţional aplicabile la conflictele armate.
2. Membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict (alţii decât personalul sanitar şi religios prevăzut în art. 33 al celei de-a IlI-a convenţii) sunt combatanţi, adică au dreptul de a participa direct la ostilităţi.
3. Partea la un conflict, care încorporează în forţele sale armate o organizaţie paramilitară sau un serviciu armat însărcinat cu menţinerea ordinii, trebuie să notifice aceasta celorlalte părţi la conflict.
Articolul 44 Combatanţii şi prizonierii de război
1. Orice combatant, în sensul art. 43, care cade în mâinile părţii adverse, este prizonier de război.
2. Deşi toţi combatanţii sunt obligaţi să respecte regulile de drept internaţional aplicabil în conflictele armate, încălcările acestor reguli nu privează pe combatant de dreptul său de a fi considerat drept combatant, sau dacă se află în mâinile unei părţi adverse, de dreptul său de a fi considerat ca prizonier de război cu excepţia cazurilor prevăzute în paragrafele 3 şi 4.
3. Pentru ca protecţia populaţiei civile împotriva efectelor ostilităţilor să fie întărită combatanţii sunt obligaţi să se diferenţieze de populaţia civilă atunci când iau parte la un atac sau la o operaţiune militară pregătitoare a unui atac. Dat fiind totuşi că există situaţii în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilităţilor, un combatant armat nu se poate diferenţia de populaţia civilă, el păstrează statutul de combatant, cu condiţia ca, în astfel de situaţii, să poarte armele sale la vedere:
a) pe durata fiecărei acţiuni militare, şi
b) în timpul în care este expus vederii de către adversar atunci când ia parte la o desfăşurare militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe.
Actele care corespund condiţiilor prevăzute de prezentul paragraf nu sunt considerate ca perfide în sensul art. 37 paragraful l alin. c).
4. Orice combatant care cade în mânile unei părţi adverse, atunci când nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în cea de-a doua frază din paragraful 3, pierde dreptul de a fi considerat ca prizonier de război dar, cu toate acestea, beneficiază de protecţii echivalente, în toate privinţele, cu acelea care sunt acordate prizonierilor de război de către cea de-a III-a convenţie şi de către prezentul protocol. Această protecţie cuprinde protecţii echivalente celor care sunt acordate prizonierilor de război de cea de-a III-a convenţie, în cazul în care o astfel de persoană este judecată şi condamnată pentru orice infracţiuni pe care le va fi comis.
5. Combatantul care cade în mâinile unei părţi adverse, atunci când nu participă la un atac sau la o altă acţiune militară pregătitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a activităţilor sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant şi prizonier de război.
6. Prezentul articol nu privează pe nimeni de dreptul de a fi considerat ca prizonier de război în sensul art. 4 al celei de-a III-a convenţii.
7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, general acceptată, referitoare la portul uniformei de către combatanţii afectaţi unităţilor armate regulate în uniforma unei părţi la conflict.
8. În afara categoriilor de persoane prevăzute în art. 13 al primei şi al celei de-a II-a convenţii, toţi membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict, aşa cum sunt definiţi în art. 43 al prezentului protocol, au dreptul la protecţia acordată de către convenţiile menţionate dacă sunt răniţi sau bolnavi, sau în cazul celei de-a II-a convenţii, dacă au naufragiat pe mare sau în alte ape.
Articolul 45 Protecţia persoanelor care au luat parte la ostilităţi
1. O persoană care ia parte la ostilităţi şi cade în mâinile părţii adverse este presupusă a fi prizonier de război şi, în consecinţă, este protejată de către cea de-a III-a convenţie, atunci când ea revendică statutul de prizonier de război, sau rezultă că are dreptul la statutul de prizonier de război, sau atunci când partea de care ea depinde revendică pentru ea acest statut pe calea notificării adresate puterii care o deţine sau puterii protectoare. Dacă există vreo îndoială asupra dreptului său la statutul de prizonier de război, această persoană continuă să beneficieze de acest statut şi, prin urmare, de protecţia celei de-a III-a convenţii şi a prezentului protocol, aşteptând ca statutul său să fie determinat de un tribunal competent.
2. Dacă o persoană căzută în mâinile unei părţi adverse nu este deţinută ca prizonier de război şi trebuie să fie judecată de această parte pentru o infracţiune în legătură cu ostilităţile, ea este îndreptăţită să-şi valorifice dreptul său la statutul de prizonier de război în faţa unui tribunal judiciar şi să obţină ca această problemă să fie rezolvată. De fiecare dată când procedura aplicabilă o permite, problema trebuie să fie soluţionată înainte de a se fi decis asupra infracţiunii. Reprezentanţii puterii protectoare au dreptul să asiste la dezbaterile în cursul cărora această problemă trebuie să fie rezolvată, în afara cazului excepţional în care aceste dezbateri se desfăşoară cu uşile închise în interesul securităţii de stat. În acest caz, puterea deţinătoare trebuie să informeze despre aceasta puterea protectoare.
3. Orice persoană care, luând parte la ostilităţi, nu are dreptul la statutul de prizonier de război şi nu beneficiază de un tratament mai favorabil în conformitate cu cea de-a IV-a convenţie, are dreptul, oricând, la protecţia prevăzută în art. 75 al prezentului protocol, în teritoriul ocupat, o astfel de persoană, exceptând situaţia când este deţinută pentru spionaj, beneficiază, de asemenea, în pofida dispoziţiilor art. 5 al celei de-a IV-a convenţii, de drepturile de comunicare prevăzute în amintita convenţie.
Articolul 46 Spionii
1. În pofida oricărei alte dispoziţii din convenţii sau din prezentul protocol, un membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict care cade în mâinile unei părţi adverse atunci când se dedă la activităţi de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de război şi poate fi tratat ca spion.
2. Un membru al forţelor armate ale unei părţi în conflict care culege sau caută să culeagă, în folosul acestei părţi, informaţii într-un teritoriu controlat de către o parte adversă nu va fi considerat că se dedă unor activităţi de spionaj dacă, făcând aceasta, este îmbrăcat în uniforma forţelor sale armate.
3. Un membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict, care este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă şi care culege sau caută să culeagă, în folosul părţii de care depinde, informaţii de interes militar în acest teritoriu, nu va fi considerat ca dedându-se unor activităţi de spionaj, în cazul în care, făcând aceasta, nu acţionează sub pretexte înşelătoare sau într-un mod deliberat clandestin, în plus, acest rezident nu pierde dreptul la statutul de prizonier de război şi nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat atunci când se dedă la activităţi de spionaj.
4. Un membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict, care nu este rezident al unui teritoriu ocupat de către o parte adversă şi care s-a dedat la activităţi de spionaj în acest teritoriu, nu-şi pierde dreptul la statutul de prizonier de război şi nu poate fi tratat ca spion decât în cazul unic în care este capturat înainte de a se fi reîntors la forţele armate de care aparţine.
Articolul 47 Mercenarii
1. Un mercenar nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de război.
2. Prin termenul mercenar se înţelege orice persoană:
a) care este special recrutată în ţară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat;
b) care, în fapt, ia parte la ostilităţi;
c) care ia parte la ostilităţi în special în vederea obţinerii unui avantaj personal şi căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remuneraţie superioară aceleia promise sau plătite combatanţilor având un grad şi o funcţie analoage în forţele armate ale acestei părţi;
d) care nu este nici resortisant al unei părţi la conflict şi nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict;
e) care nu este membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict şi f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv.
TITLUL VI
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 92 Semnarea
Prezentul protocol va fi deschis spre semnare părţilor la convenţie la şase luni după semnarea actului final şi va rămâne pe o perioadă de douăsprezere luni.
Articolul 93 Ratificarea
Prezentul protocol va fi ratificat cât mai curând posibil. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elveţian, depozitar al convenţiilor.
Articolul 94 Aderarea
Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricărei părţi la convenţii nesemnatară a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
Articolul 95 Intrarea in vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni după depunerea de două instrumente de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre părţile la convenţii care îl va ratifica sau va adera ulterior, prezentul protocol va intra în vigoare la şase luni după depunerea de către această parte a instrumentului de ratificare sau aderare.
Articolul 96 Raporturi convenţionale de la intrarea în vigoare a prezentului protocol
1. Atunci când părţile la convenţii sunt totodată părţi la prezentul proto-col, convenţiile se vor aplica aşa cum ele vor fi completate de prezentul protocol.
2. Dacă una din părţile la conflict nu este legată de prezentul protocol, părţile la prezentul protocol vor rămâne, cu toate acestea, legate de acesta în raporturile lor reciproce. Ele vor fi, în plus, legate prin prezentul Protocol faţă de menţionata parte, dacă aceasta îl acceptă şi îi aplică dispoziţiile.
3. Autoritatea reprezentând un popor angajat, şi într-un conflict armat împotriva unei înalte părţi contractante, cu caracterul menţionat în art. l paragraful 4, poate să se angajeze să aplice convenţiile şi prezentul protocol cu privire la acest conflict, adresând o declaraţie unilaterală depozitarului. După primirea ei de către depozitar, această declaraţie va avea, în legătură cu acest conflict, următoarele efecte:
a) convenţiile şi prezentul protocol intră în vigoare imediat pentru numita autoritate în calitatea sa de parte la conflict;
b) numita autoritate exercită aceleaşi drepturi şi se achită de aceleaşi obligaţii ca o înaltă parte contractantă la convenţii şi la prezentul protocol;
c) convenţiile şi prezentul protocol leagă în mod egal toate părţile la conflict.
Articolul 97 Amendamente
1. Orice înaltă parte contractantă va putea să propună amendamente la prezentul protocol. Textul oricărui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care, după consultarea tuturor înaltelor părţi contractante şi a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, va decide dacă trebuie să se convoace o conferinţă pentru a examina amendamentul sau amendamentele propuse.
2. Depozitarul va invita la această conferinţă înaltele părţi contractante, ca şi părţile la convenţii, semnatare sau nu ale prezentului protocol.
Articolul 98 Revizuirea anexei nr. I
1. Cel mai târziu la patru ani după intrarea în vigoare a prezentului protocol, iar ulterior la intervale de cel puţin patru ani Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va consulta înaltele părţi contractante în legătură cu anexa nr. I a prezentului protocol şi, dacă va considera necesar, va putea să propună o reuniune de experţi tehnici cu scopul de a reexamina anexa nr. I şi de a propune amendamentele care ar părea de dorit. Dacă în termen de şase luni după comunicarea către înaltele părţi contractante a unor propuneri referitoare la o astfel de reuniune, o treime din aceste părţi nu se vor opune la aceasta, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii va convoca această reuniune, la care va invita şi observatori ai organizaţiilor internaţionale interesate. O astfel de reuniune va fi, de asemenea, convocată de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, oricând la cererea unei treimi a înaltelor părţi contractante.
2. Depozitarul va convoca o conferinţă a înaltelor părţi contractante şi a părţilor la convenţii pentru a examina amendamentele propuse de către reuniunea experţilor tehnici, dacă, ca urmare a amintitei reuniuni, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii sau o treime a înaltelor părţi contractante o cer.
3. Amendamentele la anexa nr. l vor putea fi adoptate de către amintita conferinţă cu majoritatea de două treimi a înaltelor părţi contractante prezente şi vontante.
4. Depozitarul va comunica înaltelor părţi contractante şi părţilor la convenţii orice amendament astfel adoptat. Amendamentul va fi considerat ca acceptat la expirarea unei perioade de un an de la data comunicării, în afară de cazul în care în cursul acestei perioade, o declaraţie de neacceptare a amendamentului este comunicată depozitarului de către cel puţin o treime a înaltelor părţi contractante.
5. Un amendament considerat că a fost acceptat în conformitate cu paragraful 4 va intra în vigoare la trei luni după acceptarea de către toate înaltele părţi contractante, cu excepţia celor care vor fi făcut o declaraţie de neacceptare în conformitate cu acelaşi paragraf. Orice parte care face o astfel de declaraţie poate, în orice moment, s-o retragă, caz în care amendamentul va intra în vigoare pentru această parte la trei luni după retragerea ei.
6. Depozitarul va face cunoscut înaltelor părţi contractante şi părţilor la convenţii intrarea în vigoare a oricărui amendament, părţile legate de acest amendament, data intrării sale în vigoare pentru fiecare dintre părţi, declaraţiile de neacceptare făcute în conformitate cu paragraful 4 şi retragerea unor astfel de declaraţii.
Articolul 99 Denunţarea
1. În cazul în care o înaltă parte contractantă va denunţa prezentul protocol, denunţarea nu va produce efecte decât la un an după primirea instrumentului de denunţare. Dacă, cu toate acestea, la expirarea acestui an, partea denunţătoare se află într-o situaţie la care se referă art. l, efectul denunţării rămâne suspendat până la sfârşitul conflictului armat sau al ocupaţiei şi, în orice caz, până la terminarea operaţiunilor de eliberare definitivă, de repatriere sau de reaşezare a persoanelor protejate de către convenţii sau de prezentul protocol.
2. Denunţarea va fi notificată în scris depozitarului, care va informa toate înaltele părţi contractante de această notificare.
3. Denunţarea nu va avea efect decât faţă de partea denunţătoare.
4. Nici o denunţare notificată în baza paragrafului l nu va avea efect asupra obligaţiilor deja asumate ca urmare a conflictului armat în baza prezentului protocol, de către partea denunţătoare, pentru orice act comis înainte ca amintita denunţare să devină efectivă.
Articolul 100 Notificări
Depozitarul va informa înaltele părţi contractante, ca şi părţile la convenţii, fie că sunt sau nu sunt semnatare ale prezentului protocol, despre:
a) semnăturile puse la prezentul protocol şi instrumentele de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu art. 93 şi 94;
b) data la care prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 95;
c) comunicările şi declaraţiile primite în conformitate cu art. 84, 90 şi 97;
d) declaraţiile primite în conformitate cu art. 96 paragraful 3, care vor fi comunicate pe căile cele mai rapide;
e) denunţările notificate în conformitate cu art. 99.
Articolul 101 Înregistrarea
1. După intrarea sa în vigoare, prezentul protocol va fi transmis de către depozitar Secretariatului Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării şi publicării, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite.
2. De asemenea, depozitarul va informa Secretariatul Naţiunilor Unite despre toate ratificările, aderările şi denunţările pe care le va primi referitoare la prezentul protocol.
Articolul 102 Texte autentice
Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt deopotrivă autentice, va fi depus depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor părţilor la convenţii.
ANEXA I
ANEXA II
PROTOCOL I ADDITIONAL TO THE GENEVA CONVENTIONS, SIGNED OF 12 AUGUST 1949, AND RELATING TO THE PROTECTION OF VICTIMS OF INTERNATIONAL ARMED CONFLICTS