de inadmisibilitate a sesizării nr. 102g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (subiecți ai impunerii cu impozitul pe avere)
Trimiteri: 42 legateMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victoria IFTODI,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 19 iulie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr. 3-29/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 19 iulie 2017, de către judecătorul Ala Malîi, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La data de 30 noiembrie 2016, Inspectoratul Fiscal Chișinău (sect. Ciocana) a emis avizul de plată prin care P.A. și P.L. au fost obligați să achite impozitul pe avere.
4. La 21 decembrie 2016, P.A. și P.L. în adresa Inspectoratului Fiscal Chișinău (sect. Ciocana) au depus o cerere prealabilă, solicitând anularea avizului de plată.
5. La 19 ianuarie 2017 răspunsul Inspectoratului Fiscal, prin care a respins cererea prealabilă, a fost recepționat de către P.A. și P.L.
6. Astfel, în vederea evitării penalităților, la 21 ianuarie 2017, suma impozitului a fost achitată integral.
7. În același timp, la 21 februarie 2017, reclamanții P.A. și P.L. au înaintat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, o acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului Fiscal Chișinău (sect. Ciocana) cu privire la anularea avizului de plată a impozitului pe avere pentru anul 2016.
8. În cadrul ședinței de judecată din 12 iunie 2017, reprezentantul reclamanților, avocatul Alexandru Bot, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal.
9. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării pe adresa Curții Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislaţia pertinentă
10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 16 Egalitatea
„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 58 Contribuţii financiare
„(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege”.
Articolul 66 Atribuţiile de bază
„[…]
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
[…]”
11. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în M.O., 2007, ediţie specială) sunt următoarele:
Articolul 287/1 Noţiuni
„În sensul prezentului titlu, se defineşte următoarea noţiune:
Impozit pe avere – impozit aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), în cazul în care acestea satisfac condiţiile specificate în prezentul titlu.”
Articolul 287/2 Subiecţii impunerii
„(1) Subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multe persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.
(3) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.”
[…]”
12. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661) sunt următoarele:
Articolul 345 Formele proprietăţii comune
„(1) Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).
(2) Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă până la proba contrară.
(3) Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote-părţi.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului sesizării
13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile art. 287/2 alin.(3) din Codul fiscal sunt neconstituționale, întrucât stabilesc un regim fiscal diferit pentru proprietarii care dețin bunuri imobiliare în proprietate comună în devălmăşie în raport cu cei ce deţin bunuri imobiliare în proprietate comună pe cote-părţi.
14. În opinia autorului excepției, indiferent de regimul juridic care grevează proprietatea comună, în devălmășie sau pe cote-părți, se prezumă că proprietarii dețin cote-părți egale. De asemenea, autorul pretinde că proprietatea comună pe cote-părți și cea în devălmășie nu pot fi diferențiate din punct de vedere al exercitării atributelor de proprietate.
15. La fel, autorul consideră că legiuitorul, adoptând astfel de prevederi, nu a asigurat unitatea reglementărilor legislative.
16. Potrivit autorului excepției, prevederile contestate încalcă articolele 9 alin.(2), 16 alin.(2), art.58 alin.(2) și 66 lit. c) din Constituție.
B. Aprecierea Curţii
17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine următoarele.
18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului fiscal, ține de competența Curții constituționale.
19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr. 3-29/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
20. Curtea reiterează că prerogativa de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
21. Curtea reține că obiectul excepției de neconsti-tuționalitate îl constituie art. 287/2 alin. (3) din Codul fiscal, care prevede că:
„În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.”
22. Curtea menționează că excepția de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cadrul unui proces declanșat în instanțele de drept comun. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Acest principiu presupune faptul că acţiunea principală trebuie să aibă la bază un litigiu real, iar norma contestată urmează să aibă incidenţă asupra soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.
23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reţine că din circumstanţele cauzei rezultă în mod clar faptul că între părţi, în esenţă, nu există un litigiu. Or suma impozitului pe avere, stabilită de către organele fiscale în temeiul prevederilor legale, a fost achitată de către reclamanți.
24. Curtea constată că acţiunea înaintată în instanța de fond nu are la bază un litigiu real, autorul excepției urmărind în mod evident scopul de a contesta la Curtea Constituţională prevederile art. 287/2 alin. (3) din Codul fiscal, făcând uz de mecanismul excepției de neconstituționalitate, fapt care contravine conceptului acestei instituții.
25. Curtea subliniază că autorul excepției, de facto, pretinde excluderea din sfera de aplicare a prevederilor fiscale, care reglementează „impozitul pe avere”, a bunurilor aflate în proprietate comună în devălmășie.
26. În acest sens, Curtea subliniază că excepţia de neconstituţionalitate comportă caracterul camuflat al unei actio popularis. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei speţe este abuzivă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională,
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr. 3-29/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 78. Chişinău, 27 iulie 2017.