de inadmisibilitate a sesizării nr. 95g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 258 alin. (1) din Codul muncii al Republicii Moldova
Trimiteri: 65 legate · 6 nerezolvate · 2 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (6)
- art. 16 alin. (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- 43 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- 54 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 128 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- Codul muncii și pct. 2 din Anexa nr. 3 Trimitere recunoscută: actul citat nu are dată sau an, nu poate fi identificat
Fără țintă (2)
- alineatului (2) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- articolele 20-24 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Tudor PANȚÎRU, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dna Victoria IFTODI,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Eugenia Mîța, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 3 iulie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii” din alineatul (1) al articolului 258 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr. 3ra-521/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 3 iulie 2017 de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție (Maria Ghervas, Luiza Gafton, Oleg Sternioală, Mariana Pitic, Ion Druță), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 9 iunie 2014, Anastasia Cernolev a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ciocana (în continuare ,,CTAS Ciocana”) privind anularea refuzului CTAS Ciocana de a achita indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani și obligarea CTAS Ciocana de a stabili, recalcula și achita diferența de plată a indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, reieșind din cuantumul de 30% din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni până la nașterea copilului.
4. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 19 noiembrie 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
5. La 21 aprilie 2016, prin decizia Curții de Apel Chișinău, cererea de apel declarată de Anastasia Cernolev a fost respinsă și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.
6. La 28 martie 2017, nefiind de acord cu decizia Curții de Apel, mun. Chișinău, Anastasia Cernolev a declarat recurs, solicitând casarea integrală a deciziei din 21 aprilie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.
7. La 11 mai 2017, avocatul Alexandru Bot, reprezentând interesele Anastasiei Cernolev, a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii” din alineatul (1) al articolului 258 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, motivând că acesta contravine dispozițiilor constituționale de la art. 16 alin. (2), 43 alin. (1) și (2) și 54.
8. Prin încheierea din 28 iunie 2017, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a dispus suspendarea examinării cauzei civile și remiterea sesizării privind excepția de neconstituționalitate în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.
B. Legislația pertinentă
9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 16 Egalitatea
„[…]
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
[…]”
Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
10. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28.03.2003 (M.O., 2003, nr. 159-162, art. 648) sunt următoarele:
Articolul 258 Dispoziţii generale
„ (1) Prevederile prezentului capitol se aplică conducătorilor tuturor unităţilor, cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia afirmă că administratorii societăților comerciale, care sunt concomitent și proprietarii acestora, deși sunt subiecți ai raporturilor de muncă și obligați să plătească contribuții sociale, sunt tratați diferit din punct de vedere juridic în raport cu alte categorii de salariați, în partea ce ține de dreptul de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, fapt ce contravine art. 16 din Constituție.
12. De asemenea, autorul excepției susține că prevederile criticate încalcă dreptul la muncă și la protecția acesteia, garantat de art. 43 alin. (1) și (2) din Constituție, prin faptul că exclude administratorii societăților comerciale, care sunt concomitent și proprietarii acestora, din categoria persoanelor asigurate beneficiari ai indemnizațiilor pentru creșterea copilului.
13. În acest context, autorul excepției menționează că textul de lege criticat limitează dreptul la muncă fără respectarea condițiilor prevăzute de art. 54 din Constituție, deoarece restrânge nejustificat exercițiul dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.
16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Bot în dosarul nr. 3ra-521/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiție, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
18. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii” din alin. (1) art. 258 din Codul muncii.
19. Curtea constată că prevederile legale criticate exceptează persoanele, care sunt proprietari ai societăților comerciale și exercită concomitent rolul de conducător al unității, de la aplicarea legislației muncii ce reglementează munca conducătorilor de unităţi.
20. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul contestat contravine articolelor 16, 43 alin. (1) și (2) și 54 din Constituţie.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul litigiului principal vizează refuzul autorității competente de a stabili indemnizaţia pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani reieșind din suma impozitului pe venit plătit de către persoana care este proprietar al unității și exercită concomitent rolul de conducător al unității, invocându-se prevederile legale contestate.
22. Curtea observă că, potrivit art. 2 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 8 iulie 1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, iar în conformitate cu art. 3 din aceeași lege, acest drept se exercită în baza anumitor principii, printre care se numără şi principiul contributivității.
23. În același timp, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 nr. 250 din 8 noiembrie 2012, contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii datorată de salariaţii asiguraţi, angajaţi prin contract individual de muncă sau prin alte contracte în vederea îndeplinirii de lucrări sau prestării de servicii, de persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, de judecători, de procurori, de avocaţi parlamentari se stabileşte în mărime de 6% din salariul lunar şi din celelalte recompense.
24. În acest context, având în vedere prevederile art. 61 alin. (3) din Codul civil, potrivit cărora raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sunt supuse prin analogie regulilor mandatului, Curtea observă că administratorii societăților comerciale, care sunt concomitent și proprietari ai acestora, activează în baza unui contract de mandat, și nu a unui contract individual de muncă.
25. De asemenea, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 1033 din Codul civil, mandatarul, în cazurile prevăzute de lege sau de contract, va beneficia de o remuneraţie.
26. Așadar, Curtea constată că remunerația obținută în temeiul contractului de mandat nu este asimilată, din punct de vedere fiscal, veniturilor din salarii sau recompenselor aferente salariului [a se vedea art. 128 din Codul muncii și pct. 2 din Anexa nr. 3 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 nr. 250 din 8 noiembrie 2012]. Prin urmare, remuneraţiile primite în baza contractului de mandat nu constituie venituri din care se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii. Or, pentru a beneficia de asigurările sociale prevăzute de lege, persoana trebuie să participe la sistemul public de asigurări sociale şi să contribuie la fondul de asigurări sociale.
27. Prin urmare, având în vedere cele menționate supra, Curtea nu poate reține criticile autorului excepției de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție.
28. În partea ce ține de pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 43 alin.(1) și (2) din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile speței, or, dreptul la muncă vizează alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, măsurile de protecție a muncii salariaților, posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, și nu dreptul la asistență și protecție socială.
29. De asemenea, Curtea nu poate reține critica autorului excepției în raport cu art. 54 din Constituție, întrucât în speță nu a fost constatată încălcarea vreunui drept fundamental garantat de normele constituționale.
30. Ținând cont de cele enunțate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textului „cu excepţia cazurilor când conducătorul (angajatorul) este concomitent şi proprietar al unităţii” din alineatul (1) al articolului 258 din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr. 3ra-521/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Tudor PANŢÎRU
Nr. 73. Chişinău, 27 iulie 2017.