1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 10 ianuarie 2017 de dnii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii, judecători în cadrul Curții de Apel Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată în dosarul nr. 4r-3541/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.
A. Circumstanţele litigiului principal
2. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016, J.L. a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 781 din Codul contravenţional şi i s-a aplicat în baza acestei norme o sancţiune contravenţională sub formă de închisoare pe un termen de 15 zile, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
3. Avocatul Cuptova Natalia a contestat cu recurs această hotărâre, susţinând, inter alia, că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă care nu este prevăzută de norma contravenţională.
4. La 5 decembrie 2016, Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău a casat hotărârea Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016 şi a remis cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă examinare în fond, în alt complet de judecată.
B. Legislația pertinentă
Articolul 781
Violența în familie
„Maltratarea sau alte acţiuni violente, comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrităţii corporale
se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepției de neconsti-tuționalitate
8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii menționează că la examinarea în ordine de recurs a cauzei contravenționale instanța a pus la îndoială constituționalitatea dispoziţiilor articolului 318 alin. (1) din Codul de executare, potrivit cărora „sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis”, în contextul în care Codul contravenţional al Republicii Moldova nici nu prevede pedeapsa sub formă de închisoare cu indicarea tipului penitenciarului.
9. Potrivit autorilor excepției, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor articolului 38 alin. (1) din Codul contravenţional.
10. De asemenea, se menţionează că persoanei supuse sancţiunii contravenţionale sub formă de arest contravenţional i se aplică un tratament degradant în raport cu persoana care este supusă pedepsei penale. În acest sens, autorii susţin că, potrivit articolului 72 alin. (2) din Codul penal, pentru infracţiunile din imprudenţă, persoanele condamnate la închisoare execută pedeapsa în penitenciare de tip deschis, iar pentru o contravenţie cu gravitate redusă, precum cea prevăzută de articolul 781 din Codul contravenţional, prevederile articolului 318 alin. (1) din Codul de executare stabilesc că persoana urmează să execute pedeapsa în regim mai aspru decât pentru săvârşirea unei infracţiuni.
11. În fine, autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate în sensul corespunderii cu prevederile articolelor 4 alin. (1) şi (2), 20 alin. (1), 21, 22, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de executare, ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de judecătorii din cadrul Curţii de Apel Chişinău, pe rolul căreia s-a aflat dosarul nr. 4r-3541/2016, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
16. Curtea reţine că autorii excepţiei solicită de a declara neconstituţională doar sintagma „sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” de la articolul 318 alin. (1) din Codul de executare.
17. Curtea observă că autorii excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4 alin. (1) şi (2), 20 alin. (1), 21, 22, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie, au pretins, în esență, că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii.
18. Având în vedere jurisprudența sa și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituției și Convenției, Curtea relevă că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă norma de drept este redactată cu suficientă precizie pentru a permite oricărei persoane să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, ea să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita.
19. Curtea constată că articolul 318 alin. (1) din Codul de executare stabileşte regimul şi modul de executare a sancţiunii arestului contravenţional.
20. De lege lata, arestul contravenţional constituie una dintre sancţiunile contravenţionale principale prevăzute de alin. (2) al art. 32 din Codul contravenţional.
21. Potrivit articolului 38 din acelaşi cod, arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională, care se aplică, de regulă, pentru săvârşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei şi doar pentru o durată maximă de 15 zile, cu excepţia aplicării acestei sancţiuni pe un termen de până la 30 de zile în cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de hotărâri de sancţionare.
22. În plus, Curtea observă că executarea acestei sancțiuni, care poate fi aplicată numai de instanța de judecată, este strict reglementată de lege, respectiv de Codul de executare. De altfel, potrivit normei de trimitere cuprinse în articolul 38 alin. (1) din Codul contravenţional, arestul contravenţional se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare.
23. În acest context, Curtea menţionează că este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitate destinatarilor să determine conținutul domeniului reglementat, cât și o corespondență sub aspectul forței lor juridice. De asemenea, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
24. Astfel, cu referire la tehnica trimiterilor legislative, Curtea relevă că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere.
25. Plecând de la aceste premise, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt clar definite de lege, persoanele putându-și da seama din conținutul dispozițiilor legale incidente, în particular articolul 38 alin.(1) din Codul contravenţional, care este actul normativ care reglementează modalitatea de executare a sancţiunii arestului contravenţional, prevederile criticate întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate circumscrise principiului legalității, prevăzut de dispozițiile articolului 23 din Constituție.
26. Or, având în vedere că legea contravenţională conţine prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor, Curtea menţionează că determinarea regimului şi modului de executare a sancţiunii arestului contravenţional reprezintă opțiunea legiuitorului în acord cu politica sa privind regimul juridic al contravenţiilor și a fost exercitată potrivit normei constituționale de la articolul 72 alin. (3) și în marja de apreciere prevăzută de aceasta.
27. Curtea observă totodată că, în prezenta cauză, autorii excepţiei pretind neconstituţionalitatea textului de lege criticat şi din compararea acestuia cu normele ce reglementează categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoare, respectiv articolul 72 din Codul penal. Curtea reţine însă că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Prin urmare, Curtea constată că, în privința acestor susțineri, nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea unui text de lege.
28. Adiţional, Curtea observă că, în speţă, Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău a admis recursul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016, a casat această hotărâre şi a dispus remiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru o nouă examinare în fond, în alt complet de judecată.
29. În acest context, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie `să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au consecinţe juridice la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti în cadrul căreia a fost invocată, întrucât cauza contravenţională a fost remisă spre rejudecare în instanţa de fond.
30. Așadar, Curtea notează că excepția de neconstituționalitate vizează o abordare in abstracto, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.
31. Pentru considerentele expuse supra, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată de dnii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii, judecători în cadrul Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr. 4r-3541/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 5. Chişinău, 19 ianuarie 2017.