1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 2 ianuarie 2017 de către judecătorul Veniamin Chihai din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, se află cauza penală nr.1-1616/16 privind învinuirea lui T.I. de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264 alin. (1) din Codul penal.
4. În cadrul şedinţei de judecată din 26 decembrie 2016, avocatul Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal.
5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 57
Expertiza medico-legală
„(1) Expertiza medico-legală înseamnă activitatea de rezolvare a problemelor cu caracter medical ce apar în timpul urmăririi penale sau examinării cauzei în instanţă judecătorească.
[…]
(3) Ministerul Sănătăţii exercită conducerea metodică a expertizei medico-legale.
[…]”
10. Prevederile relevante ale Regulamentului Ministerului Sănătăţii nr.199 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, aprobat prin ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 99 din 27 iunie 2003 (M.O., 2003, nr.170-172, art.224), sunt următoarele:
„67. Criteriile de calificare a vătămărilor corporale medii sunt:
a) lipsa pericolului pentru viaţă;
b) lipsa tuturor consecinţelor, prevăzute de prezentul Regulament, cu referinţă la vătămările corporale grave;
c) dereglarea sănătăţii de lungă durată;
d) incapacitatea permanentă însemnată de muncă.
68. Medicul legist, la constatarea caracterului şi duratei bolii sau a dereglării sănătăţii cauzate de vătămarea corporală, reiese din datele medicale obiective, inclusiv concretizate în cadrul efectuării expertizei.
69. Printr-o dereglare a sănătăţii de lungă durată se subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de vătămare (maladii, dereglări de funcţii etc.), care au o durată de peste 3 (trei) săptămâni (mai mult de 21 zile).
70. Printr-o incapacitate permanentă şi însemnată de muncă trebuie înţeleasă o incapacitate generală de muncă în volum mai mare de 10%, dar nu mai mare de 33% (o treime).
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că sintagma „vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal nu este definită în legea penală. Prin urmare, această sintagmă nu corespunde principiului legalităţii incriminării sub aspectul previzibilităţii legii penale și poate să conducă la instaurarea arbitrarului judiciar.
12. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susține că Parlamentul nu a abilitat Ministerul Sănătăţii cu competența de a aproba Regulamentul nr.199 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, fapt pentru care acesta nu poate fi luat în considerare la determinarea gradului mediu de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 15 şi 23, 66 şi 72 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.
16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Alexandru Bot în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
17. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal.
18. Articolul 264 alin.(1) din Codul penal instituie răspunderea pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
19. Curtea constată că autorul excepției invocă, în esență, că în lipsa reglementării în Codul penal a modului de stabilire a gradului de vătămare a integrității corporale sau a sănătății și în lipsa delegării de către legislativ a competenței către altă autoritate de a reglementa, nu poate fi aplicat Regulamentul Ministerului Sănătății nr.199 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale.
20. Curtea reține că, în virtutea articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi a regimului de executare a acestora ţine de competenţa legislativului.
21. Curtea menționează că, în speţă, textul „încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” desemnează urmările prejudiciabile ale infracţiunii prevăzute la articolul 264 alin.(1) din Codul penal.
22. În același timp, Curtea reține că la articolul 151 alin.(1) din Codul penal se instituie răspunderea pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente.
23. Corelativ, din articolul 152 alin.(1) din Codul penal se desprind următoarele trăsături distinctive ale vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii: 1) lipsa pericolului pentru viaţă; 2) lipsa urmărilor prejudiciabile caracteristice pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3) dereglarea îndelungată a sănătăţii; 4) pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă.
24. Plecând de la aceste premise, Curtea relevă că înțelesul textului „vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” se deduce din articolul 152 din Codul penal.
25. Concomitent, Curtea observă în particular că textul criticat este dezvoltat în punctele 67-70 din Regulamentul Ministerului Sănătăţii nr.199 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale.
26. Prin urmare, Curtea reține că pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederii contestate este neîntemeiată.
27. Pe de altă parte, Curtea notează că într-un proces penal, pentru determinarea gravităţii vătămărilor corporale, se dispune expertiza medico-legală în baza ordonanţei organului de urmărire penală sau a încheierii instanţei judecătoreşti.
28. Sub acest aspect, în accepțiunea articolului 57 alin.(1) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, expertiza medico-legală înseamnă activitatea de rezolvare a problemelor cu caracter medical ce apar în timpul urmăririi penale sau examinării cauzei în instanţa judecătorească.
29. Curtea menționează că principiile activităţii de expertiză judiciară, modul de realizare a expertizelor judiciare, statutul expertului judiciar, formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară sunt stabilite în Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.
30. Astfel, potrivit articolului 65 alin.(2) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei și Ministerului Sănătăţii, subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie.
31. Totodată, Curtea relevă că articolul 57 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 stabilește că Ministerul Sănătăţii exercită conducerea metodică a expertizei medico-legale.
32. Adiţional, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că competența normativă delegată intervine atunci când legea ordonă în mod expres sau când este determinată de imperativul aplicării legii.
33. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că excepția de neconstituționalitate este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alineatul (1) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 4. Chişinău, 19 ianuarie 2017.