de inadmisibilitate a sesizării nr. 147g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție și Codul de procedură civilă (hotărârile explicative ale CSJ şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate)
Trimiteri: 87 legate · 5 nerezolvateMonitorul Oficial: 4 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (5)
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 12 decembrie 2016,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 14 decembrie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepția de neconsti-tuționalitate a art. 2 lit. d) și a sintagmei „și adoptă hotărâri cu caracter explicativ” din art. 16 lit. c) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, precum și a sintagmei „Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova” din art. 121 alin. (1) și a art. 17 din Codul de procedură civilă, ridicată de Vera Arhip în dosarul nr. 2r-928/16, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție.
2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 decembrie 2016 de către completul de judecată (Tamara Chișca-Doneva, Galina Stratulat și Ion Druță) din cadrul Curții Supreme de Justiție, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. La 7 decembrie 2015, Vera Arhip a depus la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, o acțiune împotriva executorului judecătoresc G.S., prin care a solicitat anularea actului de constatare din 16 noiembrie 2015, întocmit de acesta.
4. La 9 decembrie 2015, instanța de judecată a emis o încheiere prin care a decis a nu da curs cererii, acordând Verei Arhip un termen de 5 zile pentru lichidarea neajunsurilor.
5. La 24 decembrie 2015, instanța de judecată a emis o nouă încheiere prin care a restituit cererea de chemare în judecată, pe motiv că cerințele enumerate prin încheierea din 9 decembrie 2015 nu au fost îndeplinite în termenul stabilit.
6. La 11 martie 2016, Vera Arhip a contestat în ordine de recurs încheierea de restituire a cererii din 24 decembrie 2015. Aceasta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, pe motiv că nu a recepționat încheierea de a nu da curs cererii. Totodată, s-a solicitat casarea încheierii de restituire a cererii din 24 decembrie 2015 și restituirea pricinii spre judecare în prima instanță în alt complet de judecată.
7. La 17 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a emis o decizie prin care a respins cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului.
8. La 29 iulie 2016, Vera Arhip a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de revizuire a deciziei din 17 mai 2016. Suplimentar, aceasta a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 17 din Codul de procedură civilă, a articolului 2 lit. d) și a unor prevederi din articolul 16 lit. c) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție.
9. La 22 septembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, motivând că prevederile respective sunt clare. Suplimentar, la aceeaşi dată, instanța de revizuire a respins cererea Verei Arhip de revizuire a deciziei ca fiind inadmisibilă.
10. La 7 octombrie 2016, Vera Arhip a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de recurs împotriva încheierilor emise de Curtea de Apel Chișinău la 22 decembrie 2016.
11. În cadrul procedurii de recurs, Vera Arhip a înaintat repetat cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a articolului 17 din Codul de procedură civilă, a articolului 2 lit. d) și a unor prevederi din articolul 16 lit. c) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție. De asemenea, Vera Arhip a înaintat o cerere suplimentară cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
12. Prin încheierea din 2 noiembrie 2016, instanța de recurs a admis cererile și a dispus ridicarea excepțiilor de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.
B. Legislația pertinentă
13. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 114
Înfăptuirea justiției
„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”
Articolul 116
Statutul judecătorilor
„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.”
Articolul 134
Statutul [Curții Constituționale]
„(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.
[…].”
Articolul 135
Atribuțiile [Curții Constituționale]
„(1) Curtea Constituţională:
a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;.
[…]
g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;
[…].”
14. Prevederile relevante ale Legii nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională (M.O., 1995, nr. 8, art. 86) sunt următoarele:
Articolul 1
Curtea Constituțională – autoritate
de jurisdicție constituțională
„(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.
[…].”
Articolul 4
Atribuțiile
„(1) Curtea Constituţională:
a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
[…].”
15. Prevederile relevante ale Legii nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție (republicată, M.O., 2013, nr. 15-17, art. 64) sunt următoarele:
Articolul 2
Atribuţiile Curții Supreme de Justiție
„Curtea Supremă de Justiţie:
a) judecă, ca instanţă de recurs, cauzele în materie civilă, de contencios administrativ, penală sau în alte materii în condiţiile legii procesuale;
b) sesizează, din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
c) generalizează practica judiciară şi analizează statistica judiciară proprie;
d) dă explicaţii din oficiu în chestiunile de practică judiciară ce nu ţin de interpretarea legilor şi nu au caracter obligatoriu pentru judecători;
e) exercită, în limitele competenţei sale, atribuţii ce derivă din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
f) exercită alte atribuţii conform legii.”
Articolul 16
Competența Plenului Curții Supreme de Justiție „Plenul Curţii Supreme de Justiţie:
b) sesizează din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
c) examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărâri cu caracter explicativ;
d) întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii;
[…].”
16. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat, M.O., 2013, nr. 130-134, art. 415) sunt următoarele:
Articolul 121
Ridicarea excepției de neconstituționalitate „(1) Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată formulează o sesizare a Curţii Constituţionale pe care o transmite prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.
[…].”
Articolul 17
Formarea practicii judiciare
„Pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, Curtea Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărâri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstitu-ționalitate
17. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că decizia instanței de recurs de respingere a cererii de repunere în termenul de declarare a recursului s-a bazat, în esență, pe Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 54 „Cu privire la aplicarea corectă a normelor procedurale despre citarea participanților la proces”, care oferă o interpretare extensivă a dispozițiilor legale, contrar sensului avut în vedere de legiuitor. Astfel, autorul susține că recomandările Curții Supreme de Justiție afectează principiul independenței judecătorului.
18. Totodată, autorul menționează că prevederile contestate ale art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă acordă instanței de judecată competențe de jurisdicție constituțională, or, doar Curtea Constituțională este în drept să constate dacă o normă de drept, ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată, este în contradicție cu prevederile Constituției.
19. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție și Codul de procedură civilă încalcă articolele 6, 15, 66, 114 și 116, 134 alin. (1) și 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
21. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Legii nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, precum și a Codului de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.
22. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Vera Arhip în calitate de parte în dosarul nr. 2r-928/16, care se află pe rolul Curții Supreme de Justiție, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
23. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
24. Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie unele prevederi ale Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiție și ale Codului de procedură civilă referitoare la: 1) hotărârile explicative ale Curții Supreme de Justiție şi 2) competenţa instanţei de judecată de a ridica excepția de neconstituționalitate.
25. Autorul consideră că normele contestate aduc, în esență, atingere articolelor 114 și 116, 134 alin. (1) și 135 alin. (1) lit. a) din Constituție.
- Cu referire la hotărârile explicative ale Curții Supreme de Justiție
26. Curtea subliniază că dispoziţiile art. 116 alin. (1) din Constituţie instituie principiul independenţei judecătorilor, fără de care este imposibilă o activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Realizarea principiului independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei autorităţii judecătoreşti, se asigură inclusiv prin procedura de înfăptuire a justiţiei.
27. În jurisprudența sa constantă Curtea a menţionat că judecătorii trebuie să beneficieze de libertate neîngrădită pentru a soluţiona cauzele în mod imparţial, potrivit convingerilor lor şi propriului mod de interpretare a faptelor, precum şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
28. În Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a menţionat că:
„97. Independenţa judecătorilor este unul dintre principiile fundamentale de organizare şi realizare a justiţiei. În aplicarea legii, independenţa judecătorilor exclude noţiunea de ierarhie, subordonare. Având rolul de a soluţiona litigiile în mod obiectiv, conform legii, şi fiind o putere prin ei înşişi, judecătorii nu pot primi ordine, instrucţiuni sau sugestii de nici un fel cu privire la activitatea lor judiciară, nici din interiorul, nici din afara sistemului judiciar. Principiile internaţionale statuează în mod explicit că judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia judecătorească.
98. […] judecătorii trebuie să dispună de suficientă putere şi să fie în măsură a şi-o exercita în vederea îndeplinirii atribuţiilor. Independenţa judecătorului implică cerinţa soluţionării litigiilor fără nici o ingerinţă, inclusiv din partea instanţei ierarhic superioare.”
29. Referitor la caracterul și forța juridică a recomandărilor Curții Supreme de Justiție, în Hotărârea nr. 21 din 22 iulie 2016, Curtea a subliniat că asemenea „recomandări/explicaţii” în mod individual nu pot sta la baza unei hotărâri judecătorești, care urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale.
30. În speță, Curtea observă că decizia instanței de recurs nu a fost întemeiată, exclusiv, pe Recomandarea Curții Supreme de Justiție, iar la baza emiterii acesteia au stat prevederile legale. Mai mult, analizând recomandarea menţionată, Curtea constată că o asemenea explicaţie nu se regăseşte în conţinutul acesteia.
- Cu referire la competența instanțelor de judecată de a ridica excepția de neconstituționalitate
31. Potrivit art. 134 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.
32. În vederea asigurării respectării drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție în procesul soluționării litigiilor de către instanțele judecătorești de drept comun, legiuitorul constituant, la art. 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, a stabilit că Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate.
33. În același timp, potrivit prevederilor legale, Curtea Constituțională își exercită atribuțiile doar la sesizarea subiecților abilitați cu acest drept. Legislația nu acordă instanței constituționale competența de a exercita jurisdicția constituțională din oficiu.
34. În acest sens, printre subiecții cu drept de sesizare, prin intermediul instituției excepției de neconstituționalitate, se numără și instanțele de judecată sau părțile unui litigiu aflat pe rolul instanței în cazul în care există o incertitudine în privința constituționalității normelor care urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei.
35. În Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016 Curtea a interpretat prevederile constituționale referitoare la instituția excepției de neconstituționalitate. Astfel, Curtea a reținut că orice instanță judiciară chemată să soluţioneze un litigiu, în ipoteza unei îndoieli cu privire la constituţionalitatea unei dispoziţii, are atât puterea, cât şi obligaţia să se adreseze Curţii Constituţionale. Judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii normelor contestate cu Constituţia, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: (1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție; (2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate.
36. Totodată, în hotărârea menționată, Curtea a reținut că, în vederea asigurării celerității procesului, părţile trebuie să aibă posibilitatea procesuală de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de respingere a cererii de ridicare a excepției.
37. Astfel, Curtea subliniază că prevederile contestate din art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă urmează a fi aplicate prin prisma raționamentelor expuse în Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016.
38. În lumina celor menționate, Curtea reține că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate:
- a articolului 2 lit. d) și a sintagmei „și adoptă hotărâri cu caracter explicativ” de la lit. c) a articolului 16 din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție;
- a sintagmei „Dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova” din articolul 121 alin. (1) și a articolului 17 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, ridicată de Vera Arhip, parte în dosarul nr. 2r-928/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 91. Chişinău, 14 decembrie 2016.