de inadmisibilitate a sesizării nr. 133g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 101 alin. (7) din Codul penal (aplicarea legii mai favorabile în cazul recalificării infracțiunii)
Trimiteri: 57 legateMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Tudor PANȚÎRU,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 15 noiembrie 2016,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 18 noiembrie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 101 alin. (7) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de Mihail Motrilaca, parte în dosarul nr.2-4236/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.
2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 15 noiembrie 2016 de către judecătorul Olga Cernei din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Prin încheierea din 10 octombrie 2014, Judecătoria Soroca, examinând cererea privind aplicarea retroactivă a legii penale noi mai favorabile, a redus, în baza art. 101 alin. (1) și (7) din Codul penal, termenul pedepsei definitive aplicate în privința lui Mihail Motrilaca, care își ispășește pedeapsa în Penitenciarul nr. 6 din Soroca. Această încheiere a fost menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015.
4. Nefiind de acord, la 26 iulie 2016, Mihail Motrilaca a depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat constatarea discriminării și recuperarea prejudiciului moral.
5. În esență, acesta a invocat încălcarea dreptului său la egalitate în fața legii și autorităților protejat de art. 3, 4 lit. a), 8 lit. a) din Legea cu privire la asigurarea egalității și art. 16 alin. (2) din Constituție, prin faptul că a fost supus unui tratament diferențiat la aplicarea retroactivității legii penale de către instanțele de judecată, acestea reducând termenul de pedeapsă în baza art. 101 din Codul penal, pe când față de alți condamnați instanțele de judecată aplică art. 10 din Codul penal.
6. La 15 august 2016, Mihail Motrilaca a depus o cerere la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituţionalitate a articolului 101 alin. (7) din Codul penal.
7. Prin încheierea din 10 noiembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
„[…]
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „[…]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
9. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:
Articolul 10
Efectul retroactiv al legii penale
(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.
(2) Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.
Articolul 101
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive „[…]
(7) În cazul în care, în temeiul efectului retroactiv al legii penale, se impune recalificarea faptei stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, instanţa de judecată, soluționând chestiunea privind executarea hotărârii respective, va recalifica fapta şi va aplica pedeapsa prin fixarea maximului sancţiunii prevăzute de legea penală mai favorabilă condamnatului, dacă pedeapsa stabilită prin hotărârea irevocabilă este mai mare decât maximul prevăzut de legea penală nouă, sau va menţine pedeapsa stabilită prin hotărârea irevocabilă.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că dispozițiile art. 101 alin. (7) din Codul penal nu corespund criteriilor de calitate a legii și generează astfel aplicarea discriminatorie a acesteia.
11. Astfel, autorul excepției susține că în privința unor condamnați instanțele judecătorești, în situații similare, aplică norma contestată, iar în privința altora aplică prevederile art. 10 din Codul penal.
12. Potrivit autorului excepției de neconstituţionalitate, prevederile normei contestate contravin dispozițiilor art. 4 alin. (2), 7, 8 alin. (1), 15, 16 alin. (2), 23 și 26 alin. (2) din Constituție.
B. Aprecierea Curţii
13. Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.
15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Mihail Motrilaca, parte în dosarul nr.2-4236/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
17. Curtea reține că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 101 alin. (7) din Codul penal, care vizează în esență posibilitatea recalificării faptei stabilite condamnatului printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în baza legii penale mai favorabile.
18. Curtea menționează că excepția de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cadrul unui proces declanșat în instanțele de drept comun. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Prin urmare, norma contestată urmează să aibă incidenţă asupra soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.
19. Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui proces civil, având la bază o cerere de chemare în judecată cu privire la constatarea discriminării și încasarea prejudiciului, în timp ce norma contestată poartă un caracter penal.
20. În acest context, Curtea reține că norma contestată este incompatibilă ratione materiae cu soluționarea cauzei civile deduse judecății.
21. Totodată, Curtea reține că identificarea normei aplicabile cazului și stabilirea pedepsei penale ține de competența instanței de judecată.
22. Astfel, Curtea nu poate reține excepția de neconstituționalitate, deoarece vizează o abordare in abstracto a problemelor de aplicare a unei norme din Codul penal care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind o actio popularis, care este inoperabilă în cadrul rezolvării cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.
23. Prin urmare, în temeiul celor expuse supra, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este vădit nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 101 alin. (7) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de Mihail Motrilaca, parte în dosarul nr.2-4236/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 84. Chişinău, 18 noiembrie 2016.