1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin. (4) al Codului de procedură penală, ridicată de avocatul Artur Lungu în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 21 iunie 2016, M.B. a fost reţinut de către ofiţerii de urmărire penală ai Centrului Naţional Anticorupţie, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (5) şi art. 324 alin. (3) lit. b) din Codul penal.
4. Ulterior, procurorul A.B. din cadrul Procuraturii Anticorupție a depus la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, un demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 30 de zile în privinţa lui M.B.
5. În cadrul ședinței de judecată din 25 iunie 2016 privind examinarea demersului procurorului de aplicare a măsurii preventive, avocatul Igor Chiriac a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin. (4) al Codului de procedură penală, invocând încălcarea articolelor 1, 4, 8, 16 alin. (1), 20 alin. (1), 23, 25 alin.(2) din Constituţie.
6. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
Articolul 5
Dreptul la libertate şi la siguranţă
„1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
[…]
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracţiune sau să fugă după săvârșirea acesteia;
[…]
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit.c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
[…].”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia pretinde că dispozițiile art. 300 alin. (4) din Codul de procedură penală nu stabilesc suficient de clar competenţa teritorială a instanței de judecată de a examina demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest.
11. În viziunea autorului excepției, prevederile contestate încălcă articolele 1, 4, 8, 16 alin. (1), 20 alin (1), 23, 25 alin. (2) din Constituție, precum şi articolele 5 § 1 lit. c) şi § 3 și 6 § 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
16. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alin. (4) al Codului de procedură penală.
17. Astfel, Curtea observă că articolul 300 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează competența judecătorului de instrucţie de a examina demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei, iar alineatul (4) din acelaşi articol stabileşte că demersurile înaintate conform prevederilor alin. (1)- (31) se examinează de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii.
18. Din conţinutul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul, criticând dispozițiile menţionate, a invocat prevederile articolelor 1, 4, 8, 16 alin. (1), 20 alin. (1), 23, 25 alin.(2) din Constituţie, fără a indica legătura de cauzalitate directă între acestea și prevederile contestate.
19. Curtea reţine că autorul excepției doar a menţionat că dispoziţiile contestate nu sunt suficient de clare şi nu satisfac exigenţa previzibilităţii prevederilor legale.
20. În acest sens, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.17 din 19 mai 2016, hotărârile Curţii Europene în cauzele Rotaru c.României şi Sunday Times c. Regatului Unit).
21. Aşadar, Curtea relevă că dispoziţiile art. 52 alin. (1) pct. 2) și 3) din Codul de procedură penală stabilesc competența procurorului de a exercita nemijlocit sau de a conduce personal urmărirea penală.
22. Totodată, Curtea menţionează că, potrivit art. 52 alin. (1) pct. 16) din Codul de procedură penală, în cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita competenţei sale materiale şi teritoriale, adresează în instanţa de judecată demersuri pentru obţinerea autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii a persoanei reţinute sau arestate, reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale, interceptării comunicărilor, suspendării provizorii a învinuitului din funcţie, urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a persoanei, exhumării cadavrului, controlului video şi audio al încăperii, instalării în încăpere a mijloacelor tehnice de înregistrare audio şi video, controlării comunicărilor cu caracter informativ adresate bănuitului, internării persoanei în instituţie medicală pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizarea judecătorului de instrucţie.
23. Astfel, Curtea reţine că înaintarea demersurilor către judecătorul de instrucţie privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere ţine de competenţa exclusivă a procurorului.
24. Din normele enunţate supra, Curtea reţine că examinarea demersurilor de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii în temeiul art. 300 alin. (4) din Codul de procedură penală este strâns legată de competența teritorială a procurorului care exercită nemijlocit sau conduce personal urmărirea penală. Or, norma contestată, stabilind competența teritorială a judecătorului de instrucție la efectuarea controlului judiciar, se raportează la locul efectuării urmăririi penale, în sensul jurisdicției teritoriale a procuraturii.
25. Prin urmare, Curtea reține că prevederile contestate urmează a fi aplicate și interpretate în contextul ansamblului normelor procesual-penale.
26. Cu referire la invocarea art. 1, 4 și 8 din Constituție, Curtea reţine că aceste norme constituționale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.
27. Totodată, norma constituțională cuprinsă la art. 16 nu are o semnificație autonomă și urmează a fi aplicată în combinație cu normele constituționale care garantează un drept fundamental.
28. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 20 şi 25 din Constituție, Curtea constată lipsa argumentelor pertinente și concludente prin care autorul excepției ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituționale invocate.
29. În lumina celor expuse, Curtea menționează că sesizarea este nefondată și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii” din articolul 300 alineatul (4) al Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.14-ij-14-7672-23062016, aflat pe rol la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 45. Chişinău, 8 iulie 2016.