pentru respingerea sesizării unui grup de deputaţi în Parlament
Trimiteri: 73 legate · 5 nerezolvateActe din afara site-ului: 1 fără adresă
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.
Nerezolvate (5)
- Hotărîrea nr. 160-XV Trimitere recunoscută: actul citat nu are dată sau an, nu poate fi identificat
- art. 39 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art. 40 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art. 2 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- capitolului 8 Trimitere recunoscută, fără legătură
Din afara site-ului: fără adresă (1)
Curtea Constituţională în componenţa:
Victor PUŞCAŞ - preşedinte
Mircea IUGA - judecător
Constantin LOZOVANU - judecător
Dumitru PULBERE - judecător-raportor
Elena SAFALERU - judecător
Ion VASILATI - judecător
cu participarea grefierului Maia Ţurcan, examinînd în baza art. 44 din Codul jurisdicţiei constituţionale sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 160-XV din 4 aprilie 2003 „Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova”*, a c o n s t a t a t :
La 24 aprilie 2003, Curtea Constituţională a fost sesizată de deputaţii în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu în vederea controlului constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 160-XV din 4 aprilie 2003 „Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova”.
În opinia autorilor sesizării, Protocolul privind crearea mecanismului de elaborare şi aprobare a Constituţiei statului federal şi rezerva la acesta şi Hotărîrea Parlamentului nr. 160-XV , prin care protocolul menţionat a fost aprobat, contravin prevederilor art. 1 alin. (1) , art. 64 alin. (1), art. 107 alin. (1), art. 141 alin.(1) şi (2) şi art. 143 alin. (1) din Constituţie.
Examinînd sesizarea, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că ea nu poate fi acceptată spre examinare în fond pentru următoarele considerente.
Hotărîrea Parlamentului nr. 160-XV, care face obiectul sesizării, nu constituie un act normativ şi nu se referă la probleme eminamente de drept.
Or, potrivit legislaţiei, Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa ei, în exclusivitate probleme de drept (art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale) şi poate supune controlului constituţionalităţii doar actele enumerate în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, care au caracter normativ, adică conţin norme de drept.
Norma juridică, potrivit teoriei dreptului, este o regulă de conduită prescrisă, generală, impersonală, repetabilă, expresie a puterii publice, a cărei respectare este obligatorie în raporturile dintre subiectele de drept.
____________
*M.O., 2003, nr.67-69, art. 302.
Este evident că Hotărîrea Parlamentului nr.160-XV nu stipulează reguli de conduită generale şi repetabile. Ea abordează aspecte organizatorice privind elaborarea textului proiectului Constituţiei statului federal, vizează o situaţie concretă şi astfel comportă caracter de moţiune.
Demonstrînd voinţa Parlamentului de a reglementa problema transnistreană, urmărind scopul reintegrării statului, Hotărîrea nr. 160-XV şi Protocolul aprobat prin aceasta doar concretizează unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova.
Curtea relevă, de asemenea, că viitorul proiect de Constituţie va fi supus unui referendum. Propunerea de iniţiere a referendumului pentru adoptarea unei noi Constituţii poate fi supusă controlului constituţionalităţii, iar rezultatele referendumului, în mod obligatoriu, se confirmă de Curtea Constituţională, în baza art. 135 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art. 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 6 alin.(2), art. 61 alin.(3) şi art. 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Nu se acceptă spre examinare sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ
Chişinău, 20 mai 2003.
OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale
Prin sesizarea din 24 aprilie 2003 deputaţii în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu au solicitat controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 160-XV din 4 aprilie 2003 “Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova”, considerînd că aceasta, prin conţinutul său şi anexele la ea, contravine prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 64 alin. (1), art. 107 alin. (1), art. 141 alin. (1) şi (2) şi art. 143 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova.
Prin Decizia Curţii Constituţionale din 20 mai 2003 sesizarea n-a fost acceptată spre examinare în fond pentru motivul că hotărîrea contestată nu conţine norme de drept şi nu produce efecte juridice, deci nu este act normativ, avînd doar caracter de moţiune.
Consider neacceptarea sesizării drept o eroare, iar motivele invocate – nejustificate.
Menţionez că sesizarea a fost depusă în conformitate cu prevederile cuprinse în : art. 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale, cu respectarea prevederilor cuprinse în art. 39 din acelaşi cod.
Potrivit art. 134 din Constituţie, art. 1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 2 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în stat, este independentă de orice altă autoritate publică, se supune numai Constituţiei şi garantează supremaţia ei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat, iar potrivit art. 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îşi stabileşte ea însăşi limitele de competenţă.
Conform art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul sesizării, indicînd obiectul sesizării, trebuie să formuleze punctul său de vedere asupra actului contestat şi să-l argumenteze prin norme constituţionale.
Din acest punct de vedere sesizarea depusă corespunde totalmente exigenţelor enunţate.
Indicînd obiectul sesizării, deputaţii au formulat detaliat punctul lor de vedere asupra Hotărîrii Parlamentului şi anexelor la ea, parte integrantă a acesteia, şi au făcut referinţe exprese la normele Constituţiei, care, în opinia lor, au fost încălcate, subliniind că Hotărîrea Parlamentului subminează existenţa Constituţiei actuale.
Argumentele invocate în decizia Curţii pentru neacceptarea sesizării spre examinare în fond contravin prevederilor art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, precum şi art. 40 din acesta. Enunţînd afirmaţii eronate şi contradictorii, Curtea nu infirmă argumentele autorilor sesizării că Hotărîrea, în special art. 2 din ea, şi anexele la ea încalcă flagrant dispoziţiile titlului VI din Constituţie şi capitolului 21 din Regulamentul Parlamentului.
Verificarea obiectivă a argumentelor expuse în sesizare se poate exercita numai aplicîndu-se prevederile capitolului 8 intitulat “Examinarea sesizării în şedinţă” din Codul jurisdicţiei constituţionale. În procesul examinării prealabile aceasta nu este posibil.
În opinia mea, sesizarea trebuia să fie acceptată pentru examinare în fond. Or, numai în bază de argumente indubitabile, expuse în şedinţa plenară a Curţii, se poate trage concluzia despre constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea actului contestat.
JUDECĂTOR
AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Mircea IUGA