CONVENŢIE PRIVIND SECURITATEA ŞI IGIENA MUNCII ÎN AGRICULTURĂ

În vigoare din 20.09.2003
CONVENŢIE nr. 449 din 21.06.2001 · MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ȘI INTEGRĂRII EUROPENE · publicat 30.12.2006
pe legis.md
Trimiteri: 2 legate · 5 nerezolvateActe din afara site-ului: 14 fără adresă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată.

Nerezolvate (5)
Din afara site-ului: fără adresă (14)

––––––––––––––––––––––––––––
*În vigoare pentru Republica Moldova din 20 septembrie 2003.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul Administrativ al Biroului Internaţional al Muncii şi întrunită la 5 iunie 2001 la a 89-a sesiune a sa,
relevând principiile reprezentate în Recomandările şi Convenţiile internaţionale pertinente referitoare la muncă, în special în Convenţia şi Recomandarea din 1958 cu privire la plantaţii, Convenţia şi Recomandarea din 1964 privind indemnizaţiile pentru accidente de muncă, Convenţia şi Recomandarea din 1969 privind inspecţia muncii în agricultură, Convenţia şi Recomandarea din 1981 privind igiena şi securitatea muncii, Convenţia şi Recomandarea din 1985 privind serviciile medicale în unităţile de producţie şi Convenţia şi Recomandarea din 1990 privind substanţele chimice,
accentuând necesitatea unei abordări coerente a sectorului agricol şi luînd în considerare cadrul mai larg al principiilor cuprinse în alte instrumente ale OIM aplicabile acestui domeniu, în special în Convenţia din 1948 privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizare, Convenţia din 1949 privind dreptul la organizare şi negocieri colective, Convenţia din 1973 privind vîrsta minimă de angajare şi Convenţia din 1999 privind cele mai rele forme de muncă a copiilor,
ţinând seama de Declaraţia Tripartită a Principiilor privind întreprinderile multinaţionale şi politica socială, precum şi culegerile practice pertinente, în special Codul regulilor practice privind securitatea şi igiena muncii în sectorul silvic din 1998,
hotărând să adopte un şir de propuneri privind securitatea şi igiena muncii în agricultură, ce constituie punctul patru al agendei sesiunii,
luând decizia de a conferi acestor propuneri forma unei convenţii internaţionale,
adoptă azi, 21 iunie 2001, Convenţia de mai jos, care poate fi numită Convenţia din 2001 privind securitatea şi igiena muncii în agricultură.

I. SFERA DE ACŢIUNE
Articolul l

În sensul prezentei Convenţii, termenul „agricultură” include activităţi agricole şi silvice, desfăşurate la unităţi agricole, cuprinzînd fitotehnia, silvicultura, zootehnia şi apicultura, prelucrarea primară a producţiei de origine vegetală şi animală de către administratorul întreprinderii sau în numele său, precum şi folosirea şi deservirea maşinilor, utilajului, dispozitivelor, instrumentelor şi instalaţiilor agricole, cuprinzînd orice proces, păstrarea, operaţiile sau transportarea în cadrul unei întreprinderi agricole, ce sunt legate nemijlocit de producţia agricolă.

Articolul 2

În sensul prezentei Convenţii, termenul agricultură nu cuprinde:

a) gospodăria naturală;

b) procesele industriale care utilizează produsele agricole ca materie primă şi serviciile conexe; şi

c) exploatarea industrială a pădurilor.

Articolul 3

1) Autoritatea competentă a Membrului care ratifică Convenţia, după consultarea organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi salariaţilor:

a) poate exclude anumite unităţi agricole sau categorii restrînse de lucrători din sfera de aplicare a prezentei Convenţii sau a unor prevederi ale acesteia în cazul cînd apar anumite probleme substanţiale;

b) va întocmi, în cazul unor asemenea exceptări, planuri de cuprindere treptată a tuturor unităţilor şi categoriilor de lucrători.

2) Fiecare Membru va enumera, în primul raport privind aplicarea Convenţiei, prezentat în conformitate cu art. 22 al Statutului Organizaţiei Internaţionale a Muncii, toate excepţiile admise conform punctului l a) al prezentului articol, motivînd aceste excepţii. În rapoartele următoare Membrul va descrie măsurile adoptate în scopul extinderii treptate a prevederilor Convenţiei asupra categoriilor respective de lucrători.

II.

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 4

1) În dependenţă de condiţiile şi practica naţională şi după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, Membrii vor elabora, promova şi revedea periodic o politică naţională coerentă în domeniul securităţii şi igienei muncii în agricultură. Această politică va avea ca scop prevenirea accidentelor şi a vătămării sănătăţii, în legătură cu lucrul sau în procesul lucrului, prin eliminarea, reducerea la minimum sau ţinerea sub control a riscurilor de producţie în agricultură.

2) În acest scop legislaţia naţională:

a) va desemna autoritatea competentă responsabilă pentru promovarea politicii şi aplicarea legislaţiei naţionale privind securitatea şi igiena muncii în agricultură;

b) va specifica drepturile şi obligaţiile patronilor şi salariaţilor ţinînd cont de cerinţele de securitate şi igienă a muncii în agricultură; şi

c) va crea mecanismele de coordonare interramurală între autorităţile şi unităţile corespunzătoare din domeniul agriculturii şi va defini funcţiile şi responsabilităţile acestora, ţinînd cont de interconexiunea lor, de practica şi condiţiile naţionale.

3) Organul competent desemnat va asigura adoptarea unor măsuri de aplanare şi aplicarea sancţiunilor cuvenite în corespundere cu legislaţia şi practica naţională, incluzînd, după caz, suspendarea sau restrîngerea lucrărilor agricole care ameninţă în mod iminent securitatea şi sănătatea lucrătorilor pînă la înlăturarea condiţiilor ce au provocat această suspendare sau limitare.

Articolul 5

1) Membrii vor asigura crearea unui sistem adecvat şi pertinent de inspecţie a locurilor de muncă în agricultură şi dotarea acestuia cu mijloacele necesare.

2) În conformitate cu legislaţia naţională, autoritatea competentă poate să încredinţeze anumite funcţii de control suplimentare, la nivel regional sau local, serviciilor guvernamentale corespunzătoare, instituţiilor publice sau instituţiilor private care activează sub controlul guvernului, sau să implice (antreneze) aceste servicii sau instituţii în exercitarea unor asemenea funcţii.

III.

MĂSURI DE PROFILAXIE ŞI PROTECŢIE DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 6

1) În măsura în care aceasta corespunde legislaţiei naţionale, patronul va avea obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

2) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă vor prevedea că în cazul în care în producţia agricolă activează doi sau mai mulţi patroni sau în cazul în care această activitate o înfăptuiesc unul sau mau mulţi patroni şi unul sau cîţiva liber-profesionişti, ei vor coopera în vederea aplicării cerinţelor privind securitatea şi igiena muncii. Unde va fi necesar, autoritatea competentă va stabili modul general de colaborare.

Articolul 7

În scopul realizării politicii naţionale, la care se referă art. 4 al prezentei Convenţii, legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea, ţinînd cont de mărimea unităţii şi genul de activitate, următoarele obligaţii ale patronului:

a) să aprecieze just riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi să întreprindă, în baza rezultatelor obţinute, măsuri de prevenire şi protecţie pentru asigurarea unei asemenea stări de lucruri în care toate activităţile agricole, locurile de muncă, maşinile, utilajul, substanţele chimice, instrumentele şi procesele care se află sub controlul patronului să nu prezinte pericol şi să corespundă normelor de securitate şi igienă a muncii în toate condiţiile presupusei lor utilizări;

b) să asigure ca lucrătorii agricoli să primească, ţinînd cont de nivelul de studii şi limba vorbită, pregătirea profesională necesară şi instrucţiuni clare privind securitatea şi igiena muncii, precum şi orice alte îndrumări şi indicaţii necesare, inclusiv informaţia privind pericolele şi riscurile legate de lucrul lor şi măsurile ce urmează a fi întreprinse în scop de protecţie;

c) să întreprindă măsuri urgente pentru încetarea oricărei activităţi ce ameninţă în mod iminent şi real securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi pentru evacuarea lor, după caz.

Articolul 8

1) Lucrătorii din agricultură au dreptul:

a) să fie informaţi şi consiliaţi în probleme de securitate şi igienă, inclusiv referitor la riscurile legate de utilizarea noilor tehnologii;

b) să participe la aplicarea şi revizuirea măsurilor în domeniul securităţii şi igienei şi să aleagă, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, reprezentanţi pentru securitatea şi igiena muncii sau reprezentanţii lor în comitetele pentru securitate şi igienă; şi

c) să refuze executarea unor lucrări periculoase, atunci cînd au suficiente temeiuri să creadă că securitatea şi sănătatea lor sunt ameninţate în mod iminent şi real, fapt despre care îşi vor informa imediat conducătorul. Ei nu vor fi supuşi unor dezavantaje ca rezultat al acţiunilor lor.

2) Lucrătorii din agricultură şi reprezentanţii acestora vor fi obligaţi să respecte măsurile prescrise privind securitatea şi igiena muncii şi să conlucreze cu patronii în vederea îndeplinirii de către aceştia a obligaţiunilor şi responsabilităţilor puse în seama lor.

3) Modul de exercitare a drepturilor şi obligaţiunilor la care se referă punctele l şi 2 va fi stabilit de legislaţia naţională, autoritatea competentă, contractele colective sau de alte autorităţi şi acte pertinente.

4) În procesul implementării prevederilor prezentei Convenţii în conformitate cu punctul 3 vor fi desfăşurate consultări prealabile cu organizaţiile reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor.

SECURITATEA MAŞINILOR ŞI ERGONOMIA

Articolul 9

l) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea ca maşinile, utilajul, inclusiv mijloacele de protecţie individuală, dispozitivele şi sculele folosite în agricultură să corespundă normelor naţionale sau altor norme acceptate ale securităţii şi igienei muncii şi să fie instalate, întreţinute şi dotate cu dispozitive de protecţie în modul cuvenit.

2) Autoritatea competentă va adopta măsuri menite să asigure respectarea de către producători, importatori şi furnizori a normelor şi standardelor la care se referă punctul l şi să acorde utilizatorilor şi, la cerere, organului competent, informaţia adecvată şi cuvenită, inclusiv semnele de avertizare despre pericol în limba oficială sau în limbile oficiale ale ţării utilizatoare.

3) Patronii vor asigura ca lucrătorii să primească şi să înţeleagă informaţia privind securitatea şi igiena muncii, oferită de producători, importatori şi furnizori.

Articolul 10

Legislaţia naţională va prevedea ca maşinile agricole şi utilajul:

a) să fie folosite numai la acele lucrări, pentru care sunt destinate, cu excepţia cazurilor cînd utilizarea lor în alte scopuri decît cele prevăzute iniţial, este considerată nepericuloasă conform legislaţiei şi practicii naţionale şi, în special, să nu fie folosite la transportarea persoanelor, decît dacă au fost destinate sau adaptate pentru transportul de persoane;

b) să fie exploatate de persoane instruite şi competente în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.

ÎNCĂRCAREA-DESCĂRCAREA ŞI TRANSPORTAREA MATERIALELOR

Articolul 11

1) Organul competent, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, va stabili cerinţe de securitate şi igienă pentru operaţiile de încărcare-descărcare şi transportare a materialelor, în special pentru transportarea manuală. Aceste cerinţe se vor baza pe aprecierea riscurilor, pe standardele tehnice şi avizele medicale, ţinînd cont de toate condiţiile relevante, în care se efectuează lucrul potrivit legislaţiei şi practicii naţionale.

2) Este interzis a se cere sau permite lucrătorilor efectuarea operaţiilor de încărcare-descărcare sau transportare manuală a încărcăturilor, a căror greutate sau natură poate ameninţa securitatea sau sănătatea lucrătorilor.

ASIGURAREA UTILIZĂRII NEPERICULOASE A SUBSTANŢELOR CHIMICE

Articolul 12

Autoritatea competentă va adopta, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale, măsuri pentru ca:

a) să funcţioneze un sistem naţional corespunzător sau un oricare alt sistem aprobat de autoritatea competentă care ar stabili criterii speciale pentru importul, clasificarea, ambalarea şi marcarea substanţelor chimice folosite în agricultură şi pentru interzicerea sau limitarea utilizării lor;

b) cei care produc, importă, furnizează, realizează, transportă, depozitează sau distrug substanţele chimice folosite în agricultură să respecte normele naţionale sau alte norme acceptate de securitate şi igienă şi să ofere utilizatorilor şi, la cerere, autorităţii competente, informaţia adecvată şi pertinentă în limba oficială sau limbile oficiale ale ţării;

c) să fie aplicat un sistem adecvat de colectare, prelucrare şi distrugere a deşeurilor chimice, substanţelor chimice cu termenele de păstrare expirate şi containerelor goale pentru a evita utilizarea lor în alte scopuri şi a elimina sau reduce la minimum riscurile pentru securitatea şi sănătatea oamenilor şi mediului ambiant.

Articolul 13

1) Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va asigura adoptarea, la nivel de unitate, a unor măsuri de prevenire şi protecţie pentru utilizarea substanţelor chimice şi prelucrarea deşeurilor chimice.

2) Aceste măsuri vor cuprinde, inter alia:

a) fabricarea, prelucrarea, utilizarea, păstrarea şi transportarea substanţelor chimice;

b) lucrările agricole legate de dispersarea substanţelor chimice;

c) deservirea, reparaţia şi curăţarea utilajului şi containerelor pentru substanţele chimice;

d) depozitarea containerelor goale, precum şi prelucrarea şi distrugerea deşeurilor chimice şi a substanţelor chimice cu termenele de păstrare expirate.

ÎNGRIJIREA ANIMALELOR ŞI PROTECŢIA CONTRA RISCURILOR BIOLOGICE

Articolul 14

Legislaţia naţională va asigura ca în procesul lucrului cu substanţele biologice să fie prevenite sau reduse la minimum riscurile legate de infecţii, alergii şi intoxicări şi ca activităţile de îngrijire a animalelor, fermele de animale şi păşunile să corespundă normelor naţionale sau altor norme acceptate de securitate şi igienă.

INSTALAŢIILE AGRICOLE

Articolul 15

Lucrările de construcţie, deservirea şi reparaţia instalaţiilor agricole se vor efectua în conformitate cu legislaţia naţională, regulile şi cerinţele de securitate şi igienă.

IV.

ALTE DISPOZIŢII TINERII LUCRĂTORI ŞI MUNCILE PERICULOASE

Articolul 16

1) Vîrsta minimă pentru încadrarea în munci agricole, care, în virtutea caracterului sau a condiţiilor în care se execută pot să ameninţe securitatea şi sănătatea tinerilor lucrători nu va fi mai mică de 18 ani.

2) Tipurile de ocupaţii sau lucrări cărora li se aplică punctul l vor fi stabilite de legislaţia naţională sau autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor.

3) Prin derogare de la punctul l, legislaţia naţională sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor, să autorizeze efectuarea de către persoanele care au atins vîrstă de 16 ani a lucrărilor menţionate în punctul l, cu condiţia că li s-a asigurat o pregătire profesională prealabilă şi o protecţie deplină a securităţii şi sănătăţii lor.

LUCRĂTORII TEMPORARI ŞI SEZONIERI

Articolul 17

Se vor adopta măsuri menite să asigure lucrătorilor temporari şi sezonieri un nivel de securitate şi protecţie a sănătăţii egal cu cel acordat categoriilor similare de lucrători agricoli, angajaţi permanent.

FEMEILE ANGAJATE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 18

Se vor adopta măsuri menite să asigure luarea în considerare a necesităţilor deosebite ale femeilor angajate în agricultură, legate de graviditate, alăptare şi menţinerea sănătăţii lor reproductive.

CONDIŢIILE SOCIALE ŞI DE TRAI

Articolul 19

Legislaţia naţională sau autoritatea competentă va prevedea, după consultarea organizaţiilor reprezentative interesate ale patronilor şi salariaţilor:

a) asigurarea unor condiţii sociale adecvate ce nu implică cheltuieli din partea lucrătorilor;

b) standarde minime de asigurare cu spaţiu locativ a lucrătorilor care, ţinînd cont de caracterul muncii lor, sunt nevoiţi să trăiască, temporar sau permanent, pe teritoriul unităţii.

ORGANIZAREA TIMPULUI DE MUNCA

Articolul 20

Timpul de muncă, munca de noapte şi perioadele de odihnă pentru lucrătorii din agricultură vor fi stabilite în conformitate cu legislaţia naţională sau contractele colective.

CUPRINDEREA ÎN SISTEMELE DE PROTECŢIE CONTRA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI AFECŢIUNILOR PROFESIONALE

Articolul 21

1) În conformitate cu legislaţia şi practica naţională, lucrătorii din agricultură vor fi cuprinşi de un sistem de asigurare socială menit să-i protejeze de accidente de muncă fatale sau nefatale şi afecţiuni profesionale, precum şi de invaliditate şi alte riscuri pentru sănătate legate de procesul de producţie, care le-ar asigura o protecţie cel puţin egală cu cea de care se bucură lucrătorii din alte ramuri.

2) Asemenea sisteme pot fi parte a unui sistem naţional sau pot lua orice altă formă adecvată care ar corespunde legislaţiei şi practicii naţionale.

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 22

Instrumentele de ratificare a prezentei Convenţii se vor expedia Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare.

Articolul 23

1) Prezenta Convenţie va întruni numai acei Membri ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror instrumente de ratificare au fost înregistrate de Directorul General.

2) Prezenta Convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data înregistrării de către Directorul General a instrumentelor de ratificare a doi Membri ai Organizaţiei.

3) Ulterior, prezenta Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare Membru al Organizaţiei după 12 luni de la data înregistrării instrumentelor sale de ratificare.

Articolul 24

1) Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, poate, după expirarea unui termen de 10 ani din momentul iniţial al intrării acesteia în vigoare, să o denunţe printr-o declaraţie expediată pentru înregistrare Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii. Denunţarea va intra în vigoare peste un an după înregistrare.

2) Fiecare Membru al Organizaţiei, parte la prezenta Convenţie, care, timp de un an după expirarea termenului de 10 ani menţionat în alineatul precedent, nu şi-a exercitat dreptul la denunţare prevăzut de prezentul articol va fi obligat pentru următoarea perioadă de 10 ani, ulterior avînd posibilitatea de a denunţa prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în modul prevăzut de prezentul articol.

Articolul 25

1) Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica toţi Membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre înregistrarea tuturor instrumentelor de ratificare şi declaraţiilor de denunţare primite de la Membrii Organizaţiei.

2) Notificînd Membrii Organizaţiei despre înregistrarea celui de-al doilea instrument de ratificare primit, Directorul General va atenţiona Membrii Organizaţiei asupra datei intrării în vigoare a Convenţiei.

Articolul 26

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va expedia pentru înregistrare Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu art. 102 al Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite, date complete privind toate instrumentele de ratificare şi declaraţiile de denunţare înregistrate de el în conformitate cu prevederile articolelor precedente.

Articolul 27

În cazul în care va considera necesar, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport privind aplicarea prezentei Convenţii şi va examina oportunitatea includerii în agenda Conferinţei a problemei privind revizuirea totală sau parţială a acesteia.

Articolul 28

1) În cazul în care Conferinţa va adopta o altă Convenţie care va revizui integral sau parţial prezenta Convenţie şi dacă noua Convenţie nu va prevedea altfel, atunci:

a) ratificarea de către un Membru al Organizaţiei a noii Convenţii de revizuire va atrage implicit, indiferent de prevederile articolului 11, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, cu condiţia că noua Convenţie a intrat în vigoare;

b) începînd cu data intrării în vigoare a noii Convenţii de revizuire, prezenta Convenţie va fi închisă pentru ratificare de către Membri.

2) Prezenta Convenţie în orice eventualitate va rămîne în vigoare în varianta actuală pentru acei Membri ai Organizaţiei care au ratificat-o, dar n-au ratificat noua Convenţie de revizuire.

Articolul 29

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei Convenţii sunt egal autentice.

CONVENTION* CONCERNING SAFETY AND HEALTH IN AGRICULTURE

The General Conference of the International Labour Organization,
having been convened at Geneva by the Governing Body of the International Labour Office, and having met in its 89th Session on 5 June 2001, and
noting the principles embodied in the relevant international labour Conventions and Recommendations, in particular the Plantations Convention and Re­commendation, 1958, the Employment Injury Benefits Convention and Recommendation, 1964, the Labour Inspection (Agriculture) Convention and Recommendation, 1969, the Occupational Safety and Health Convention and Recommendation, 1981, the Occupational Health Services Convention and Recommendation, 1985, and the Chemicals Convention and Recommendation, 1990, and
stressing the need for a coherent approach to agriculture and taking into consideration the wider framework of the principles embodied in other ILO instruments applicable to the sector, in particular the Freedom of Association and Protection of the Right to Organise Convention, 1948, the Right to Organise and Collective Bargaining Convention, 1949, the Minimum Age Convention, 1973, and the Worst Forms of Child Labour Convention, 1999, and
noting the Tripartite Declaration of Principles concerning Multinational Enterprises and Social Policy as well as the relevant codes of practice, in particular the code of practice on recording and notification of occupational accidents and diseases, 1996, and the code of practice on safety and health in forestry work, 1998, and
having decided upon the adoption of certain proposals with regard to safety and health in agriculture, which is the fourth item on the agenda of the session, and
having determined that these proposals shall take the form of an international Convention;
adopts this twenty-first day of June of the year two thousand and one the following Convention, which may be cited as the Safety and Health in Agriculture Convention, 2001.

I. SCOPE
Article 1

For the purpose of this Convention the term “agriculture” covers agricultural and forestry activities carried out in agricultural undertakings including crop production, forestry activities, animal husbandry and insect raising, the primary processing of agricultural and animal products by or on behalf of the operator of the undertaking as well as the use and maintenance of machinery, equipment, appliances, tools, and agricultural installations, including any process, storage, operation or transportation in an agricultural undertaking, which are directly related to agricultural production.

Article 2

For the purpose of this Convention the term “agriculture” does not cover:

a) subsistence farming;

b) industrial processes that use agricultural products as raw material and the related services; and

c) the industrial exploitation of forests.

Article 3

1) The competent authority of a Member which ratifies the Convention, after consulting the representative organizations of employers and workers concerned:

a) may exclude certain agricultural undertakings or limited categories of workers from the application of this Convention or certain provisions thereof, when special problems of a substantial nature arise; and

b) shall, in the case of such exclusions, make plans to cover progressively all undertakings and all categories of workers.

2) Each Member shall list, in the first report on the application of the Convention submitted under article 22 of the Constitution of the International Labour Organization, any exclusions made in pursuance of paragraph l (a) of this Article giving the reasons for such exclusion. In subsequent reports, it shall describe the measures taken with a view to extending progressively the provisions of the Convention to the workers concerned.

II. GENERAL PROVISIONS
Article 4

1) In the light of national conditions and practice and after consulting the representative organizations of employers and workers concerned, Members shall formulate, carry out and periodically review a coherent national policy on safety and health in agriculture. This policy shall have the aim of preventing accidents and injury to health arising out of, linked with, or occurring in the course of work, by eliminating, minimizing or controlling hazards in the agricultural working environment.

2) To this end, national laws and regulations shall:

a) designate the competent authority responsible for the implementation of the policy and for the enforcement of national laws and regulations on occupational safety and health in agriculture;

b) specify the rights and duties of employers and workers with respect to occupational safety and health in agriculture; and

c) establish mechanisms of inter-sectoral coordination among relevant authorities and bodies for the agricultural sector and define their functions and responsibilities, taking into account their complementarity and national conditions and practices.

3) The designated competent authority shall provide for corrective measures and appropriate penalties in accordance with national laws and regulations, including, where appropriate, the suspension or restriction of those agricultural activities which pose an imminent risk to the safety and health of workers, until the conditions giving rise to the suspension or restriction have been corrected.
Article 5

1) Members shall ensure that an adequate and appropriate system of inspection for agricultural workplaces is in place and is provided with adequate means.

2) In accordance with national legislation, the competent authority may entrust certain inspection functions at the regional or local level, on an auxi­liary basis, to appropriate government services, public institutions, or private institutions under government control, or may associate these services or institutions with the exercise of such functions.

III. PREVENTIVE AND PROTECTIVE MEASURES GENERAL
Article 6

1) In so far as is compatible with national laws and regulations, the employer shall have a duty to ensure the safety and health of workers in every aspect related to the work.

2) National laws and regulations or the competent authority shall provide that whenever in an agricultural workplace two or more employers undertake activities, or whenever one or more employers and one or more self-employed persons undertake activities, they shall cooperate in applying the safety and health requirements. Where appropriate, the competent authority shall prescribe general procedures for this collaboration.

Article 7

In order to comply with the national policy referred to in Article 4 of the Convention, national laws and regulations or the competent authority shall provide, taking into account the size of the undertaking and the nature of its activity, that the employer shall:

a) carry out appropriate risk assessments in relation to the safety and health of workers and, on the basis of these results, adopt preventive and protective measures to ensure that under all conditions of their intended use, all agricultural activities, workplaces, machinery, equipment, chemicals, tools and processes under the control of the employer are safe and comply with prescribed safety and health standards;

b) ensure that adequate and appropriate training and comprehensible instructions on safety and health and any necessary guidance or supervision are provided to workers in agriculture, including information on the hazards and risks associated with their work and the action to be taken for their protection, taking into account their level of education and differences in language; and

c) take immediate steps to stop any operation where there is an imminent and serious danger to safety and health and to evacuate workers as appropriate.

Article 8

1) Workers in agriculture shall have the right:

a) to be informed and consulted on safety and health matters including risks from new technologies;

b) to participate in the application and review of safety and health measures and, in accordance with national law and practice, to select safety and health representatives and representatives in safety and health committees; and

c) to remove themselves from danger resulting from their work activity when they have reasonable justification to believe there is an imminent and serious risk to their safety and health and so inform their supervisor immediately. They shall not be placed at any disadvantage as a result of these actions.

2) Workers in agriculture and their representatives shall have the duty to comply with the prescribed safety and health measures and to cooperate with employers in order for the latter to comply with their own duties and responsibilities.

3) The procedures for the exercise of the rights and duties referred to in paragraphs 1 and 2 shall be established by national laws and regulations, the competent authority, collective agreements or other appropriate means.

4) Where the provisions of this Convention are implemented as provided for by paragraph 3, there shall be prior consultation with the representative organizations of employers and workers concerned.

MACHINERY SAFETY AND ERGONOMICS
Article 9

1) National laws and regulations or the competent authority shall prescribe that machinery, equipment, including personal protective equipment, appliances and hand tools used in agriculture comply with national or other recognized safety and health standards and be appropriately installed, maintained and safeguarded.

2) The competent authority shall take measures to ensure that manufactu­rers, importers and suppliers comply with the standards referred to in paragraph 1 and provide adequate and appropriate information, including hazard warning signs, in the official language or languages of the user country, to the users and, on request, to the competent authority.

3) Employers shall ensure that workers receive and understand the safety and health information supplied by manufacturers, importers and suppliers.

Article 10

National laws and regulations shall prescribe that agricultural machinery and equipment shall:

a) only be used for work for which they are designed, unless a use outside of the initial design purpose has been assessed as safe in accordance with national law and practice and, in particular, shall not be used for human transportation, unless designed or adapted so as to carry persons; and

b) be operated by trained and competent persons, in accordance with national law and practice.

HANDLING AND TRANSPORT OF MATERIALS
Article 11

1) The competent authority, after consulting the representative organizations of employers and workers concerned, shall establish safety and health requirements for the handling and transport of materials, particularly on manual handling. Such requirements shall be based on risk assessment, technical standards and medical opinion, taking account of all the relevant conditions under which the work is performed in accordance with national law and practice.

2) Workers shall not be required or permitted to engage in the manual handling or transport of a load which by reason of its weight or nature is likely to jeopardize their safety or health.

SOUND MANAGEMENT OF CHEMICALS
Article 12

The competent authority shall take measures, in accordance with national law and practice, to ensure that:

a) there is an appropriate national system or any other system approved by the competent authority establishing specific criteria for the importation, classification, packaging and labelling of chemicals used in agriculture and for their banning or restriction;

b) those who produce, import, provide, sell, transfer, store or dispose of chemicals used in agriculture comply with national or other recognized safety and health standards, and provide adequate and appropriate information to the users in the appropriate official language or languages of the country and, on request, to the competent authority; and

c) there is a suitable system for the safe collection, recycling and disposal of chemical waste, obsolete chemicals and empty containers of chemicals so as to avoid their use for other purposes and to eliminate or minimize the risks to safety and health and to the environment.

Article 13

1) National laws and regulations or the competent authority shall ensure that there are preventive and protective measures for the use of chemicals and handling of chemical waste at the level of the undertaking.

2) These measures shall cover, inter alia:

a) the preparation, handling, application, storage and transportation of chemicals;

b) agricultural activities leading to the dispersion of chemicals;

c) the maintenance, repair and cleaning of equipment and containers for chemicals; and

d) the disposal of empty containers and the treatment and disposal of chemical waste and obsolete chemicals.

ANIMAL HANDLING AND PROTECTION AGAINST BIOLOGICAL RISKS
Article 14

National laws and regulations shall ensure that risks such as those of infection, allergy or poisoning are prevented or kept to a minimum when biological agents are handled, and activities involving animals, livestock and stabling areas, comply with national or other recognized health and safety standards.

AGRICULTURAL INSTALLATIONS
Article 15

The construction, maintenance and repairing of agricultural installations shall be in conformity with national laws, regulations and safety and health requirements.

IV. OTHER PROVISIONS
YOUNG WORKERS AND HAZARDOUS WORK
Article 16

1) The minimum age for assignment to work in agriculture which by its nature or the circumstances in which it is carried out is likely to harm the safety and health of young persons shall not be less than 18 years.

2) The types of employment or work to which paragraph 1 applies shall be determined by national laws and regulations or by the competent authority, after consultation with the representative organizations of employers and workers concerned.

3) Notwithstanding paragraph 1, national laws or regulations or the competent authority may, after consultation with the representative organizations of employers and workers concerned, authorize the performance of work referred to in that paragraph as from 16 years of age on condition that appropriate prior training is given and the safety and health of the young workers are fully protected.

TEMPORARY AND SEASONAL WORKERS
Article 17

Measures shall be taken to ensure that temporary and seasonal workers receive the same safety and health protection as that accorded to comparable permanent workers in agriculture.

WOMEN WORKERS
Article 18

Measures shall be taken to ensure that the special needs of women agricultural workers are taken into account in relation to pregnancy, breastfeeding and reproductive health.

WELFARE AND ACCOMMODATION FACILITIES
Article 19

National laws and regulations or the competent authority shall prescribe, after consultation with the representative organizations of employers and workers concerned:

a) the provision of adequate welfare facilities at no cost to the worker; and

b) the minimum accommodation standards for workers who are required by the nature of the work to live temporarily or permanently in the undertaking.

WORKING TIME ARRANGEMENTS
Article 20

Hours of work, night work and rest periods for workers in agriculture shall be in accordance with national laws and regulations or collective agreements.

COVERAGE AGAINST OCCUPATIONAL INJURIES AND DISEASES
Article 21

1) In accordance with national law and practice, workers in agriculture shall be covered by an insurance or social security scheme against fatal and non-fatal occupational injuries and diseases, as well as against invalidity and other work-related health risks, providing coverage at least equivalent to that enjoyed by workers in other sectors.

2) Such schemes may either be part of a national scheme or take any other appropriate form consistent with national law and practice.

FINAL PROVISIONS
Article 22

The formal ratifications of this Convention shall be communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration.

Article 23

1) This Convention shall be binding only upon those Members of the International Labour Organization whose ratifications have been registered with the Director-General of the International Labour Office.

2) It shall come into force 12 months after the date on which the ratifications of two Members have been registered with the Director-General.

3) Thereafter, this Convention shall come into force for any Member 12 months after the date on which its ratification has been registered.

Article 24

1) A Member which has ratified this Convention may denounce it after the expiration of ten years from the date on which the Convention first comes into force, by an act communicated to the Director-General of the International Labour Office for registration. Such denunciation shall not take effect until one year after the date on which it is registered.

2) Each Member which has ratified this Convention and which does not, within the year following the expiration of the period of ten years mentioned in the preceding paragraph, exercise the right of denunciation provided for in this Article, will be bound for another period of ten years and, thereafter, may denounce this Convention at the expiration of each period of ten years under the terms provided for in this Article.

Article 25

1) The Director-General of the International Labour Office shall notify all Members of the International Labour Organization of the registration of all ratifications and acts of denunciation communicated by the Members of the Organization.

2) When notifying the Members of the Organization of the registration of the second ratification communicated to him, the Director-General shall draw the attention of the Members of the Organization to the date upon which the Convention shall come into force.

Article 26

The Director-General of the International Labour Office shall communicate to the Secretary-General of the United Nations, for registration in accordance with article 102 of the Charter of the United Nations, full particulars of all ratifications and acts of denunciation registered by the Director-General in accordance with the provisions of the preceding Articles.

Article 27

At such times as it may consider necessary, the Governing Body of the International Labour Office shall present to the General Conference a report on the working of this Convention and shall examine the desirability of placing on the agenda of the Conference the question of its revision in whole or in part.

Article 28

1) Should the Conference adopt a new Convention revising this Convention in whole or in part, then, unless the new Convention otherwise provides -

a) the ratification by a Member of the new revising Convention shall ipso jure involve the immediate denunciation of this Convention, notwithstanding the provisions of Article 24 above, if and when the new revising Convention shall have come into force;

b) as from the date when the new revising Convention comes into force, this Convention shall cease to be open to ratification by the Members.

2) This Convention shall in any case remain in force in its actual form and content for those Members which have ratified it but have not ratified the revising Convention.

Article 29

The English and French versions of the text of this Convention are equally authoritative.