1. La articolul 135 alineatul (1) litera g), cuvintele „Curtea Supremă de Justiție” se substituie cu cuvintele „instanțele judecătorești”.
2. Articolul 136:
„(2) Doi judecători sînt numiți de Parlament, doi – de Guvern, doi – de Consiliul Superior al Magistraturii, iar un judecător este numit de Președintele Republicii Moldova.”
II.
REGULI SPECIFICE REVIZUIRII CONSTITUŢIEI
1. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei
12. Potrivit articolului 141 din Constituţie:
„Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot [...];
b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
c) Guvern.”
13. În prezenta cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei este înaintată spre avizare Curții Constituționale de către Guvern, fiind aprobată prin Hotărârea nr. 1265 din 21 noiembrie 2016. Prin urmare, dreptul de iniţiativă legislativă privind revizuirea Constituţiei a fost exercitat cu respectarea prevederilor art.141 alin.(1) lit. c) din Constituţie.
2. Limitele revizuirii Constituţiei
14. În ceea ce priveşte limitele revizuirii, articolul 142 din Constituţie prevede următoarele:
„(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.”
15. Textul citat reglementează condiţii de constituţionalitate intrinsecă a iniţiativei de revizuire [alin.(1) şi (2) ale art.142] şi de constituţionalitate extrinsecă a acesteia [alin.(3) al art.142].
a) Constituţionalitatea extrinsecă (limitele temporale)
16. Sub aspectul constituţionalităţii extrinseci, cu privire la împrejurările revizuirii Constituţiei, textul articolului 142 alin.(3) din Legea fundamentală, care interzice revizuirea Constituţiei pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război, coroborează cu cel al articolului 63 alin.(3) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul nu poate revizui Constituţia în perioada în care mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe.
17. De asemenea, limitele temporale includ termenul de adoptare a iniţiativei de revizuire a Constituţiei.
18. În conformitate cu articolul 143 din Constituţie, care reglementează modificarea Constituţiei, o lege cu privire la modificarea Constituţiei poate fi adoptată după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.
19. Curtea constată că, în momentul iniţierii revizuirii Constituţiei în prezenta cauză, nu subzistă niciuna dintre situaţiile la care fac referire textele constituţionale menţionate, fiind întrunite condiţiile de constituţionalitate extrinsecă a iniţiativei de revizuire.
b) Constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale)
1.1.Considerații generale
20. Pronunţarea cu privire la constituţionalitatea intrinsecă (limitele materiale) impune analiza modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile art.142 alin.(1) şi alin. (2) din Constituţie, pentru a determina dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse au ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
21. De asemenea, Curtea va examina dacă modificările constituționale propuse nu contravin altor prevederi constituționale și dacă vor asigura aplicabilitatea în ansamblu a acestora fără a se exclude reciproc.
22. În acest sens, în Hotărârea nr. 7 din 4 martie 2016, privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, Curtea a menţionat că prevederile constituționale referitoare la revizuirea Constituției sunt determinate de noțiunea, natura și scopul Constituției înseși. În acest sens, orice revizuire poate fi operată doar cu respectarea principiilor supremaţiei Constituţiei, stabilităţii acesteia, unităţii materiei şi echilibrului valorilor consacrate prin Legea Supremă, precum şi a atribuţiei Curţii Constituţionale de a se pronunţa în privinţa iniţiativelor de revizuire a Constituţiei în cadrul competenţei partajate a Parlamentului şi a Curţii în procesul de modificare a Constituţiei. Nu poate fi adoptată nici o modificare a Constituției care ar afecta armonia prevederilor Constituției sau armonia valorilor consacrate prin acestea. Or, natura Constituției de act cu forță juridică supremă și ideea de constituționalitate implică faptul că nu există și nici nu pot exista lacune sau contradicții interne ale Constituției.
1.2. Cu referire la atribuția Curții Constituționale de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate
23. În vederea asigurării respectării drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție în procesul soluționării litigiilor de către instanțele judecătorești de drept comun, legiuitorul constituant, la art.135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, a stabilit că Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate.
24. Excepția de neconstituționalitate reprezintă o acțiune procesuală de apărare, prin care Curtea Constituțională este sesizată asupra neconcordanței cu prevederile Constituției a unor dispoziții legale aplicabile în cauza dedusă instanţei de judecată.
25. Prerogativa de a soluționa excepțiile neconstituţionalitate, cu care a fost învestită Curtea Constituțională prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
26. Raţiunea instituirii acestui control are la bază cenzurarea şi intervenţia instanței constituționale în procesul aplicării de către instanța de judecată ordinară a unei norme în privinţa căreia există incertitudini de constituţionalitate.
27. Curtea menționează că în prezent, potrivit 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, Curtea Constituțională „rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie”.
28. Potrivit proiectului de lege, se propune substituirea cuvintelor „Curtea Supremă de Justiție” cu cuvintele „instanțele judecătorești”.
29. În acest sens, în Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit.a) şi g) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a stabilit că sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze se prezintă direct Curţii Constituţionale atât de către Curtea Supremă de Justiție, cât și de către Curțile de Apel și judecătorii.
30. Pornind de la esența instituției excepției de neconstituționalitate, în Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016 Curtea a menționat că, în timp ce dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate aparține judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești de toate nivelele, precum și având în vedere caracterul formal al rolului Curții Supreme de Justiție și lipsa competenței acesteia de a se pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de instanțele judecătorești ierarhic inferioare, prevederile literei g) de la alin. (1) al articolului 135 din Constituție nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului altor instanțe judecătoreşti ordinare de a sesiza instanța de jurisdicție constituțională.
31. Totodată, Curtea menționează că, la adoptarea Constituției, în cuprinsul articolului 135 alin. (1) lit.g) a fost utilizată sintagma „rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate”, însă în prezent se operează cu noțiunea unanim acceptată de „excepție de neconstituționalitate”. Astfel, în vederea ajustării redacționale a acestui text, la adoptarea proiectului de lege constituțională de către Parlament, sintagma „rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate” de la articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituție urmează a fi substituită cu sintagma „rezolvă excepțiile de neconstituţionalitate”. Curtea subliniază că aceste ajustări redacționale nu implică modificarea de concept a respectivei instituții.
1.2.Cu referire la structura Curții Constituționale
32. În jurisprudența sa Curtea a subliniat că, în cadrul bunei organizări a autorităţii statului, rolul Curţilor Constituţionale este unul esenţial şi definitoriu, reprezentând un adevărat pilon de susţinere a statului şi a democraţiei, garantând egalitatea în faţa legii, libertăţile fundamentale şi drepturile omului.
33. Potrivit actualelor prevederi ale art. 136 din Constituție, Curtea Constituțională se compune din 6 judecători. Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.
34. Curtea Constituţională a reţinut că procedura de desemnare a judecătorilor constituționali „este de natură să asigure o componenţă cât mai reprezentativă şi democratică, întrucât exprimă opţiunile autorităţilor publice din toate cele trei puteri ale statului: legislativă, executivă şi judecătorească. Separaţia puterilor conferă garanţii semnificative pentru imparţialitatea şi independenţa instituţională a judecătorilor Curţii Constituţionale” (Hotărârea nr.6/2013).
35. În același timp, potrivit proiectului de lege constituțională, Curtea Constituțională urmează a fi compusă din 7 judecători, cel de-al șaptelea judecător fiind numit de Președintele Republicii Moldova.
36. În acest sens, Curtea menționează că, potrivit bunelor practici, numărul judecătorilor constituționali urmează a fi impar în vederea excluderii blocajelor în procesul decizional, și anume pentru a evita situația parității votului.
37. Cu referire la stabilirea mandatului pentru o durată de 9 ani, fără posibilitatea de a fi reînnoit, Curtea reține că această modificare constituțională are drept obiectiv garantarea independenței judecătorului constituțional în exercitarea mandatului. Astfel, în jurisprudența sa Curtea a menționat că judecătorii trebuie să beneficieze de libertate neîngrădită pentru a soluţiona cauzele imparţial, potrivit convingerilor lor şi propriului mod de interpretare a faptelor şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
38. În ceea ce privește durata mandatului și posibilitatea reînnoirii mandatului judecătorilor Curții Constituționale, Comisia de la Veneția în opinia privind structura Curții Constituționale (CDL-STD(1997)020) a subliniat:
„4.2. Durata mandatului judecătorului constituțional, în combinație cu aspectul privind realegerea judecătorului, este foarte importantă pentru structura Curții. Aceste criterii pot influența așa aspecte, cum ar fi randamentul, posibilitatea unor schimbări de ordin politic în cadrul Curții, independența judecătorilor și stabilitatea instituțională. […]”
4.4. Posibilitatea reînnoirii mandatului poate submina în mare măsură independența judecătorului. Pentru a evita acest risc, poate fi recomandată opțiunea unui termen mai lung al mandatului sau numirea până la atingerea vârstei de pensionare. [...]”.
39. În același timp, Curtea constată că, potrivit proiectului de lege, mandatul judecătorilor Curții Constituționale aflați în exercițiul funcției la data intrării în vigoare a legii se prelungește, cu acordul acestora, cu 3 ani. Curtea subliniază că judecătorii aflați în funcție au fost numiți pentru un mandat de 6 ani. Astfel, în cazul în care ulterior judecătorul nu își continuă activitatea jurisdicțională, mandatul de 6 ani, pentru care a fost numit, se consideră a fi exercitat deplin.
1.3.Concluzii
40. Analizând proiectul de lege care i-a fost prezentat, Curtea nu remarcă neconcordanțe cu Constituția sau inexactități de ordin juridic. Acest proiect de lege respectă limitele impuse de articolul 142 alin. (2) din Constituție, în sensul că nu are ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora. Curtea subliniază că completările propuse au drept obiectiv consolidarea activității Curții Constituționale, în calitate de unica autoritate de jurisdicție constituțională în Republica Moldova.
41. În același timp, Curtea menționează că, în sensul articolului 135 alin. (1) lit. c) coroborat cu prevederile articolului 141 alin.(2) din Constituţie, după pronunțarea avizului de către Curtea Constituţională, nu se admit intervenții în textul proiectului legii de revizuire a Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.c), articolului 141 alin.(2) din Constituţie, articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolului 61 alin.(1) şi articolului 63 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituțională adoptă următorul
AVIZ:
1. Iniţiativa de modificare a Constituției, provenind de la Guvern, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin.(1) lit. c) din Constituţie.
2. Proiectul de lege pentru modificarea Constituției nu încalcă limitele revizuirii impuse de dispoziţiile constituţionale ale articolului 142 alin.(2) şi poate fi înaintat spre examinare Parlamentului.
3. Proiectul de lege pentru modificarea Constituției poate fi adoptat după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei de modificare a Constituției.
4. Acest aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 7. Chişinău, 6 decembrie 2016.