2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 27 septembrie 2016 de către judecătorii Nina Traciuc, Marina Anton și Iurie Cotruță din cadrul Curții de Apel, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 12 noiembrie 2013 V.C. a depus la Senatul Universității de Stat din Moldova (USM) o cerere de participare la concurs în legătură cu expirarea termenului de 5 ani de la alegerea inițială în aceeași funcție și a solicitat reconfirmarea în postul didactic de conferențiar universitar la Catedra Teoria și Istoria Dreptului din cadrul Facultății de Drept.
5. Nefiind de acord cu decizia Senatului USM, V.C. a depus la 20 martie 2014 o cerere de chemare în judecată împotriva Universității de Stat din Moldova, prin care a solicitat recunoașterea refuzului de angajare în funcția de conferențiar universitar ca ilegală și obligarea Senatului USM să încheie un contract de muncă pe o durată de 5 ani.
6. La 7 iulie 2014 Judecătoria Buiucani a recunoscut ilegal refuzul de angajare a V.C. în funcția de conferențiar universitar, a anulat decizia Senatului USM prin care a fost respinsă candidatura V.C. la funcția de conferențiar universitar și a obligat USM să încheie un contract de muncă cu aceasta pe o durată de 5 ani în funcția de conferențiar universitar. Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 10 decembrie 2014, a respins apelul declarat de USM și a menținut hotărârea primei instanțe.
7. Prin decizia din 20 mai 2015, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de USM, a casat decizia instanței de apel și a restituit cauza spre rejudecare. În decizia sa, instanța de recurs a menționat că alegerea în funcția de conferențiar universitar în cadrul instituției de învățământ de către Senat constituie un element inerent al autonomiei universitare organizaționale, iar substituirea acestuia de către instanța de judecată ar constitui o ingerință în gestiunea instituției universitare.
9. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 s-a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislaţia pertinentă
Articolul 79
Autonomia universitară
„(1) Instituţiile de învăţământ superior dispun de statut de autonomie universitară.
(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţământului superior.
(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:
[...]
e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ;
[...]”
12. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 21 septembrie 2010 (M.O., 2010, nr.182-189, art. 948), sunt următoarele:
III. Organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice „20. Alegerile în posturile de profesor universitar şi de conferenţiar universitar se efectuează de către Senat în termen de cel mult 45 zile de la expirarea termenului de înscriere la concurs, prin vot egal, secret şi liber exprimat. Şedinţa Senatului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot. Pentru organizarea votării, Senatul alege din membrii Senatului, prin vot deschis, comisia de numărare a voturilor. Fiecare membru al Senatului votează o singură persoană din lista candidaţilor înscrişi în buletinul de vot. Buletinele în care au fost votaţi mai mulţi candidaţi se consideră nule. Prezenţa candidaţilor la şedinţa Senatului nu este obligatorie.
Este declarat ales în postul de profesor universitar sau de conferenţiar universitar candidatul care a acumulat majoritatea simplă (nu mai puţin de 50 la sută plus un vot) de voturi din numărul total de membri ai Senatului care au participat la votare. În cazul în care nici unul din candidaţi nu a acumulat minimumul necesar de voturi, votarea se repetă la aceeaşi şedinţă pentru primii 2 candidaţi care au acumulat numărul cel mai mare de voturi (dacă la concurs au participat mai mult de 2 candidaţi) sau pentru candidatul care a acumulat cele mai multe voturi (dacă la concurs au participat 2 candidaţi).
Dacă, în urma votării repetate, candidatul respectiv nu a acumulat majoritatea simplă de voturi, se anunţă un nou concurs peste un an de zile.
Persoanele care nu au trecut concursul pot participa la un nou concurs la acelaşi post în aceeaşi instituţie.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că dispozițiile contestate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât dau posibilitate Senatului universitar să excludă din concurs, prin vot deschis și fără motive temeinice, anumiți candidați, încălcându-se în acest fel art. 23 alin. (2) din Constituție.
14. De asemenea, autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin art. 43 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul la muncă și protecția acesteia, prin faptul că permit Senatului universității să voteze în mod deschis pentru ca anumiți candidați, din lista celor propuși de comisia de concurs a universității, să nu fie incluși în buletinele de vot. În consecință, candidații excluși din buletinele de vot nu pot fi aleși în postul de profesor universitar sau conferențiar universitar și respectiv nu pot fi angajați în câmpul muncii.
B. Aprecierea Curţii
15. Examinând admisibilitatea excepției de neconsti-tuționalitate, Curtea reține următoarele.
16. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în speţă a Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 21 septembrie 2010, ține de competența Curții Constituționale.
17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Alexandru Postica, în dosarul nr. 2a-2340/15, pendinte la Curtea de Apel, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
18. În speță, Curtea observă că autorul excepției solicită controlul constituţionalităţii textului „Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot.” din pct. 20 al Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, invocând încălcarea articolelor 23 alin. (1) și 43 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul persoanelor de a-și cunoaște drepturile și, respectiv, dreptul la muncă și protecția acesteia.
19. Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele/actele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
20. Astfel, cu referire la pretinsa încălcare a dreptului la muncă, garantat de art. 43 din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa constantă, a subliniat că acesta nu este un drept absolut și asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii, stabilite de legiuitor.
21. Curtea a statuat că dreptul la muncă și libera alegere a acesteia nu se referă la obligaţia statului de a garanta accesul tuturor cetăţenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere, pe care o are fiecare cetăţean, în condiţii identice cu cele ale oricărei alte persoane.
22. În speță, Curtea observă că prevederea legală criticată, care ține, în esență, de procedura de ocupare a posturilor didactice în instituțiile de învățământ superior, se află într-o strânsă legătură cu principiul autonomiei universitare (în speță componenta academică a acesteia) și dreptul universităților de a selecta şi promova cadrele didactice şi alte categorii de personal.
23. În acest sens, Curtea reține că, potrivit articolului 35 alin. (6) din Constituție, instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că autonomia universitară, înscrisă în prevederile art. 35 alin. (6) din Constituţie, implică în mod egal autonomia educaţională şi autonomia instituţională. Autonomia educaţională se exprimă prin autonomia universitară funcţională sau academică; autonomia instituţională cuprinde autonomia organizatorică, administrativă şi financiară. Aceste două forme ale autonomiei sunt inseparabile, or, fără libertatea academică (a activităţii didactice) autonomia instituţională nu poate fi garantată.
24. Curtea relevă că autonomia universitară în ceea ce privește selectarea personalului ştiinţifico-didactic este prevăzută într-un șir de acte internaționale.
25. Astfel, Declaraţia de la Lisabona a Asociaţiei Universităţilor Europene (2007) printre cele patru domenii referitoare la autonomia universitară menționează și autonomia resurselor umane, care presupune libertatea universităţii de a recruta şi selecta resurse umane calificate, responsabilitatea încheierii contractelor de muncă, stabilirea nivelului salariilor, sporului la salariu în funcţie de valoarea potenţialului uman.
26. De asemenea, Declarația de la Praga din 2009 a Asociației Universităților Europene prevede că universitățile trebuie să își întărească autonomia pentru a servi mai bine societatea și în particular să asigure un cadru de reglementare care să permită conducătorilor universităților să adopte o structură internă eficientă, să selecteze și să instruiască personalul lor, să elaboreze programele academice și să utilizeze resursele financiare, toate acestea trebuind să fie în concordanță cu misiunile și profilurile lor specifice.
27. În acord cu instrumentele internaționale, și art. 79 alin. (3) lit. e) din Codul educației stabilește că „autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează […] prin selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ”.
28. Prin urmare, prin prisma prevederilor enunțate, instituțiile de învățământ superior trebuie să se bucure de o reală autonomie universitară, inclusiv în ce priveşte componenta academică a acestei autonomii, astfel încât să poată hotărî în mod independent cu privire la politica de personal şi să decidă fără nici o constrângere exterioară cu privire la misiunile educaţionale şi de cercetare asumate.
29. În Hotărârea nr.14 din 15 iunie 2015 Curtea a menționat că, în virtutea autonomiei de care beneficiază, instituţia universitară este în drept să recruteze şi să selecteze resurse umane calificate, care întrunesc exigenţele profesionale necesare.
30. Examinând prevederile Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, Curtea observă că pentru a putea ocupa posturile de profesor universitar şi de conferenţiar universitar candidaţii parcurg mai multe etape de selectare, care implică mai întâi decizia Catedrei de a înainta comisiei de concurs candidatul. Ulterior, Comisia examinează materialele prezentate de Catedră şi, prin vot deschis, ia decizia de a recomanda sau nu Senatului persoana respectivă pentru alegerea în postul solicitat. Astfel, anterior deciziei Senatului, luată prin vot deschis, de a include sau nu candidaţii în buletinul de vot, votul deschis operează și la selectarea candidaților de către Comisia de concurs.
31. Totodată, Curtea constată că decizia finală, de a alege sau nu candidatul în postul de profesor universitar sau de conferenţiar universitar, aparține Senatului Universității. De altfel, Curtea menționează că, deși procedura de alegere de către Senat se constituie din două etape, inițial prin vot deschis și ulterior prin vot secret, care sunt consecutive și obligatorii, juxtapunerea lor trebuie să fie privită ca o singură procedură la care participă aceiași membri ai Senatului cu drept deplin să decidă alegerea candidaților la funcția de conferențiar universitar în cadrul instituției de învățământ.
32. Ținând cont de ansamblul prevederilor care reglementează organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice, Curtea nu poate accepta critica privind lipsa de previzibilitate a normei contestate.
33. Curtea reţine că excepția de neconstituționalitate excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o poată soluționa prin raportare la normele constituționale.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot.” din pct. 20 al Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 21 septembrie 2010, ridicată de către avocatul Alexandru Postica, în dosarul nr. 2a-2340/15, pendinte la Curtea de Apel, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 35. Chişinău, 20 aprilie 2017.