Trimiteri: 80 legate · 28 nerezolvateMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (28)
- articolul 1 alineatul (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolul 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolului 6 alineatul (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolul 7 alineatele (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art.1 alin.(2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 6 alin. (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 7 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art.1 alin.(2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 6 alin. (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- art. 7 alin. (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolul 1 alineatul (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolul 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolului 6 alineatul (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolul 7 alineatele (1) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (2) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (3) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- (4) Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
fișa actului
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl, Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Eugenia Mîța, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 16 noiembrie 2016,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 18 noiembrie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:
- a sintagmei „instanței de contencios administrativ” din articolul 1 alineatul (2);
- a sintagmei „instanța de contencios administrativ” din articolul 2;
- a articolului 6 alineatul (4);
- a cuvântului „judecătoriile” din articolul 7 alineatele (1), (2), (3) și (4);
- a cuvântului „judecătoriile” din articolul 11 alineatul (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000;
- a sintagmei „iar altele de competența unei instanțe specializate” din articolul 37/1 alineatul (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chişinău.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 16 noiembrie 2016 de către judecătorul Ion Chirtoaca din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. La 27 mai 2016, la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a fost înregistrată o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, dlui S.I., SRL „Rodaris-Pro”, intervenient accesoriu Inspecția teritorială în construcții „Centru”, mun.Chișinău, prin care A. C. și C.M. au solicitat anularea unei autorizaţii de construcţie din 13 aprilie 2016 şi a unui certificat de urbanism din 8 februarie 2016, precum şi repararea prejudiciului moral.
4. La 29 septembrie 2016, avocatul Vasile Nicoară a solicitat strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău.
5. Prin încheierea din 7 octombrie 2016, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a respins cererea de strămutare a pricinii.
6. În cadrul ședinței de judecată din 31 octombrie 2016, avocatul Vasile Nicoară a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „instanței de contencios administrativ” din art.1 alin.(2), a sintagmei „instanța de contencios administrativ” din art. 2, art. 6 alin. (4), a cuvântului „judecătoriile” din art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) şi din art. 11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, precum şi a sintagmei „iar altele de competența unei instanțe specializate” din art. 37/1 alin. (1) din Codul de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003.
7. Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislaţia pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.”
9. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:
Articolul 1
Scopul contenciosului administrativ
„[…]
(2) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”
Articolul 2
Semnificaţia unor termeni
„În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
[…]
instanţă de contencios administrativ – judecătorii desemnaţi din judecătorii, colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, colegiul de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, abilitate prin lege cu înfăptuirea controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii, precum şi de gestionare a domeniului public;
[…]”
Articolul 6
Competenţa jurisdicţională
„[…]
4) În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sunt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.”
Articolul 7
Competenţa judecătoriilor
„(1) Judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.
(2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, judecătoriile soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.
(3) În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti.
(4) Judecătoriile judecă litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor când între persoanele interesate apare un litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în ordinea acţiunii civile.”
Articolul 11
Competenţa jurisdicţională teritorială
„Acţiunile de contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pârâtul, cu excepţia cazurilor când prin lege este stabilită o altă competenţă.”
10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 130-134, art. 415) sunt următoarele:
Articolul 371
Competenţa în judecarea pretenţiilor conexe „(1) În cazul în care cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii conexe, unele dintre ele fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se vor examina de către instanţa de drept comun.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că dispoziţiile contestate din art.1 alin.(2), art. 2, art. 6 alin. (4), art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 11 alin. (1) ale Legii contenciosului administrativ, în care se utilizează o terminologie neuniformă, nu corespund standardului de calitate a legii, fiind lipsite şi de coerenţă în domeniul de aplicare, deoarece îi plasează pe justiţiabili şi subiecţii abilitaţi cu dreptul de aplicare a legii într-o situaţie de incertitudine cu privire la competenţa judecării pretenţiilor conexe, reglementată prin art. 37/1 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
12. Potrivit autorului, neclaritatea statutului juridic al „instanţei de contencios administrativ”, sub aspectul dacă reprezintă sau nu o „instanţă specializată”, generează incertitudini în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor de competenţă. De altfel, la nivel naţional nu există un act legislativ care ar reglementa „instituirea” şi „organizarea” unei instanţe specializate, care să judece litigiile de contencios administrativ ca primă instanţă, deşi, potrivit Legii nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, „litigiul de contencios administrativ” se examinează de către „instanţa de contencios administrativ”.
13. În concluzie, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1, 4, 20, 23, 54, 72, 114 şi 115 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speţă a Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și a Codului de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003, ține de competența Curții Constituționale.
16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
18. Curtea reţine că autorul excepţiei solicită de a declara neconstituţională sintagma „instanței de contencios administrativ” din art.1 alin.(2), sintagma „instanța de contencios administrativ” din art. 2, art. 6 alin. (4), cuvântul „judecătoriile” din art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) şi din art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, precum şi sintagma „iar altele de competența unei instanțe specializate” din art. 37/1 alin. (1) din Codul de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003.
19. Curtea observă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 1, 4, 20, 23, 54, 72, 114 şi 115 din Constituţie, a pretins, în esență, că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii.
20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea relevă faptul că aceasta vizează o problemă de interpretare şi aplicare corectă a legii, nu de constituționalitate a ei. Acest fapt rezultă din sesizare, autorul excepției de neconstituționalitate cerând să fie declarate neconstituționale unele prevederi din Legea contenciosului administrativ doar pentru că acestea, în opinia sa, creează o situaţie de incertitudine referitor la competenţa judecării pretenţiilor conexe, reglementată prin art. 37/1 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispoziţiile căruia instanţele de judecată le interpretează sau le pot interpreta în mod eronat.
21. Astfel, Curtea menţionează că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare sau neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură a încălca exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc.
22. Or, potrivit atribuțiilor care i-au fost conferite prin articolul 135 din Constituție, Curtea Constituțională exercită controlul constituționalității legilor. Prin urmare, Curtea nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, o anumită interpretare izolată și vădit eronată a conținutul normativ al textului, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar.
23. Totodată, Curtea reaminteşte că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituționale pretins încălcate, iar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
24. Ținând cont de cele menționate mai sus, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate:
- a sintagmei „instanței de contencios administrativ” din articolul 1 alineatul (2);
- a sintagmei „instanța de contencios administrativ” din articolul 2;
- a articolului 6 alineatul (4);
- a cuvântului „judecătoriile” din articolul 7 alineatele (1), (2), (3) și (4);
- a cuvântului „judecătoriile” din articolul 11 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000;
- a sintagmei „iar altele de competența unei instanțe specializate” din articolul 37/1 alineatul (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr. 3-834/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 79. Chişinău, 18 noiembrie 2016.