de inadmisibilitate a sesizării nr. 2g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală (aplicarea arestului preventiv)
Trimiteri: 54 legate · 2 nerezolvate · 4 fără țintăActe din afara site-ului: 2 fără adresăMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (2)
- lit. c) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- art. 5 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (4)
- art.176 alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- art.176 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 185 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
- 186 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
Din afara site-ului: fără adresă (2)
fișa actului
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANȚÎRU,
Dl Victor POPA,
Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 3 ianuarie 2017,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, ridicată de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarul nr. 16-492/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 3 ianuarie 2017 de către judecătorul Ghenadie Pavliuc, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 23 decembrie 2016, procurorul D.C. din cadrul Procuraturii Anticorupție a înaintat judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, un demers privind prelungirea arestului preventiv pe un termen de 30 zile în privința lui S.P., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la articolele 42 alin. (5) și 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal.
4. La 29 decembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată în care s-a examinat demersul înaintat de procuror, avocatul Gheorghe Ulianovschi a depus o cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a practicii de aplicare a prevederilor art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală.
5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 25
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei „(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
[…]
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.
[…]”
7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 248-251, art. 699) sunt următoarele:
Articolul 308
Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului „(1) Constatând insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art.176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.
(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului ori avocatului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntârziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.
[…]”
8. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
Articolul 5
Dreptul la libertate şi la siguranţă
„1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
[…]
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
[…]
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că procurorul D.C. din cadrul Procuraturii Anticorupție a înaintat demersul privind prelungirea arestului fără a indica probele din care rezultă bănuiala rezonabilă că S.P. a săvârșit infracțiunea, precum și fără a anexa probele care justifică temeiurile de prelungire a arestului.
10. De asemenea, autorul excepției menționează că judecătorul de instrucție a admis demersul de aplicare și ulterior de prelungire a arestului, motivând hotărârea la modul general și abstract.
11. Astfel, autorul excepției invocă încălcarea în privința lui S.P. a drepturilor prevăzute de art. 25 alin. (4) din Constituție și art. 5 § 3 raportat la § 1 lit. c) din Convenţia europeană şi solicită Curții Constituționale să exercite controlul asupra aplicării de către procuror a dispozițiilor art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală.
B. Aprecierea Curţii
12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
13. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.
14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarul nr. 16-492/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
16. În Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, Curtea a statuat că judecătorul ordinar nu se va pronunţa asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii anumitor condiții, inclusiv dacă obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție.
17. Curtea observă că, deşi în încheierea Judecătoriei Buiucani se solicită exercitarea controlului constituţionalităţii prevederilor art. 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei de facto solicită controlul asupra modului de aplicare de către procuror, judecătorul de instrucție și instanța de recurs a normelor care reglementează aplicarea arestului, fără a contesta anumite prevederi legale în raport cu dispoziţiile constituţionale.
18. Astfel, în partea ce ține de aplicarea arestului preventiv, Curtea subliniază că, potrivit art. 308 din Codul de procedură penală, la demersul procurorului privind aplicarea arestului se anexează: „toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu”.
19. Totodată, în Hotărârea nr. 3 din 23 februarie 2016 Curtea a statuat că arestarea, fiind o măsură excepțională, poate fi aplicată numai în anumite cazuri şi numai pentru anumite motive, care trebuie arătate în mod concret şi convingător în hotărârea organului care o dispune. Arestarea preventivă poate fi dispusă numai în cazul imposibilităţii aplicării unei alte măsuri preventive mai uşoare.
20. De asemenea, Curtea a reținut că sunt considerate motive pentru privarea de libertate a învinuitului de comiterea unei infracţiuni riscul: sustragerii lui de la judecată, de a afecta înfăptuirea justiţiei, de a comite alte infracţiuni, de a produce dezordine publică. Dar aceste pericole sau riscuri trebuie susţinute prin probe bazate pe fapte.
21. Curtea a menționat că probele sau informaţiile care justifică aplicarea arestului sunt cuprinse în actele procedurale care însoţesc demersul procurorului, şi ele trebuie depuse la dosar, cu acces pentru parte, chiar și cu riscul dezvăluirii unor aspecte pe care procurorul le dorea încă secrete.
22. În același timp, Curtea constată că, în speță, alegațiile autorului referitoare la aplicarea incorectă a legii fără a contesta anumite prevederi legale în raport cu dispoziţiile constituţionale nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
23. În acest sens, Curtea menționează că, potrivit art. 135 din Constituție, Curtea Constituţională exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.
24. Curtea reține că verificarea legalității actelor și acțiunilor la dispunerea măsurilor preventive în procesul penal intră în competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuții de control judecătoresc.
25. Totodată, Curtea subliniază că aplicarea arbitrară a arestului constituie o desconsiderare sfidătoare a legii, a jurisprudenței Curții Constituționale și a jurisprudenței Curții Europene.
26. În temeiul celor expuse supra, Curtea reține că excepţia de neconstituţionalitate excede domeniului jurisdicției constituționale, fapt pentru care nu poate fi admisă pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 308 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Gheorghe Ulianovschi, în dosarul nr. 16-492/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 1. Chişinău, 19 ianuarie 2017.