de inadmisibilitate a sesizării nr. 148g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă (judecarea recursului în lipsa părților)

DECIZIE nr. 95 din 19.12.2016 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 17.02.2017
pe legis.md
Trimiteri: 79 legate · 4 nerezolvateMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (4)
  • articolul 6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 6 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolului 6 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolului 6 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Victor POPA, preşedinte de ședință,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîța, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 decembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă, nr. 225-XV din 30 mai 2003 și interpretarea articolelor 20, 53 alin. (1), 54 și 120 din Constituție, ridicată de Ion Șiman în dosarul nr. 3ra-1553/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 decembrie 2016 de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție (Iulia Sîrcu, Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru, Ion Druță, Maria Ghervas), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanțele cauzei

3. La 6 august 2014, Ion Șiman și Tatiana Șiman au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii Direcția Administrare Fiscală Buiucani a Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău și Întreprinderea de Stat „Cadastru”, solicitând constatarea faptului inexistenței datoriilor față de bugetul municipal și bugetul de stat.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 26 mai 2015, acțiunea a fost admisă parțial.

5. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016, a fost respins apelul declarat de Ion Șiman și Tatiana Șiman și admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău, a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată. Această decizie a fost atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie de către Ion Şiman.

6. La 6 septembrie 2016, acesta a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 426 alin. (3) și 444 din Codul de procedură civilă, precum și interpretarea articolelor 20, 53 alin. (1), 54 și 120 din Constituție.

7. Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 noiembrie 2016, excepția de neconstituționalitate a fost admisă în partea ce ține de articolul 444 din Codul de procedură civilă, precum și interpretarea articolelor 20, 53 alin. (1), 54 și 120 din Constituție și s-a dispus transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

8. Cu referire la articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a menționat că prin Decizia din 6 septembrie 2016 Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acestui articol.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 117

Caracterul public al dezbaterilor judiciare „În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr. 130-134, art. 415) sunt următoarele:

Articolul 444

Procedura de judecare a recursului

„Recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile articolului 444 din Codul de procedură civilă, care permit examinarea recursului fără participarea părților, nu respectă principiul caracterului public al ședințelor de judecată, consacrat în articolul 117 din Constituție.

12. De asemenea, autorul consideră că la examinarea recursului în lipsa părților nu poate fi exercitat pe deplin dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituție.

13. În final, autorul excepției solicită și interpretarea articolelor 20, 53 alin. (1), 54 și 120 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, caracterul public al dezbaterilor judiciare și caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri judecătorești.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speţă a Codului de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Ion Șiman în dosarul nr. 3ra-1553/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiție, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. În speță, Curtea observă că autorul excepției invocă faptul că articolul 444 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia recursul se examinează fără participarea părților, încalcă, în esență, accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

18. Curtea reiterează că, prin generalitatea formulării sale, art. 20 din Constituție permite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, astfel că orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.

19. În acest sens, Curtea reamintește că accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor.

20. Astfel, Curtea nu poate reține critica textului legii în raport cu dispozițiile articolului 20 din Constituție privind accesul liber la justiție.

21. Cu referire la alegațiile autorului sesizării, potrivit cărora prevederile contestate încalcă dispozițiile articolului 117 din Constituție, Curtea reține următoarele.

22. Norma constituțională invocată stabilește că în toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. În același timp, potrivit aceleiași norme, judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură.

23. Curtea reține că prerogativa legiuitorului de a stabili organizarea instanțelor judecătorești și competența acestora este prevăzută și de articolul 115 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică. La fel, potrivit articolului 72 alin.(3) lit. e) din Constituție, Parlamentul adoptă legi organice, prin care reglementează organizarea și funcționarea instanţelor judecătoreşti.

24. În acest sens, Curtea menționează că legiuitorul a stabilit la art. 444 din Codul de procedură civilă că recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

25.Totodată, Curtea reține că legiuitorul a acordat instanței de recurs dreptul de a decide invitarea unor participanţi sau reprezentanţi ai acestora pentru a se pronunţa asupra problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs.

26. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că audierea publică reprezintă un principiu fundamental, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenţie. Totuşi, obligaţia de a desfăşura o şedinţă nu este absolută. Conform jurisprudenţei Curţii, în procedurile în faţa primei şi singurei instanţe, dreptul la un „proces public”, în sensul articolului 6 § 1, atrage dreptul la o „audiere”, cu excepţia cazului în care există circumstanţe excepţionale care justifică lipsirea de o asemenea audiere (a se vedea Petrenco v. Moldova, 30 martie 2010, § 39; Håkansson şi Sturesson v. Suedia, 21 februarie 1990, § 64; şi Fredin v. Suedia nr. 2, 23 februarie 1994, § 21-22). Totuşi, modul de aplicare a articolului 6 § 1 în procedurile în faţa instanţelor de recurs depinde de caracteristicile specifice procedurilor în cauză. Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină cont de ansamblul procedurilor în ordinea juridică naţională şi de rolul instanţei de recurs în acest sens (a se vedea Helmers v. Suedia, 9 octombrie 1991, § 31). Dat fiind faptul că o şedinţă publică s-a desfăşurat în prima instanţă, absenţa unei astfel de şedinţe în faţa instanţelor de apel sau recurs poate fi justificată prin caracterul specific al procedurii respective. Astfel, în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, şi nu de fapt, sunt îndeplinite condiţiile articolului 6 din Convenţie, chiar dacă instanţa de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitatea să se exprime în faţa sa, în persoană (Helmers, citat supra, § 36).

27. În contextul celor menționate, Curtea subliniază că, ținând cont de natura juridică a recursului, în cadrul căruia instanța se pronunță doar asupra aspectelor de drept, examinarea acestuia în procedura civilă fără participarea părților, în esență nu poate să afecteze accesul liber la justiție.

28. Referitor la interpretarea articolelor 20, 53 alin. (1), 54 și 120 din Constituție, Curtea menţionează că, potrivit Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o acţiune procesuală de apărare, prin care Curtea Constituţională este sesizată asupra neconcordanţei cu prevederile Constituţiei a unor dispoziţii legale aplicabile în cauze deduse instanţei de judecată. Astfel, Curtea raportează norma legală incidentă într-o cauză particulară la Legea Fundamentală, ţinând cont de practica de aplicare a acestei norme. Interpretarea normelor constituționale invocate constituie o abordare in abstracto, fiind inadmisibilă în cadrul rezolvării excepțiilor de neconstituţionalitate.

29. În contextul celor menționate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003, ridicată de Ion Șiman în dosarul nr. 3ra-1553/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE DE ȘEDINȚĂ Victor POPA

Nr. 95. Chişinău, 19 decembrie 2016.