de inadmisibilitate a sesizării nr. 112g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 10 și articolul 11 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (condițiile de accedere în profesia de avocat)
Trimiteri: 53 legate · 5 nerezolvateMonitorul Oficial: 2 trimiteri
Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.
Nerezolvate (5)
- alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolului 10 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
- articolului 10 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
- articolele 20-24 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victor POPA, judecători,
cu participarea dnei Eugenia Mîța, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 22 septembrie 2016,
Înregistrată la aceeași dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin. (2) al articolului 10 și a sintagmei „Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin. (1) al articolului 11 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de Eduard Varzar și Roman Statnîi în dosarul nr. 3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.
2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 septembrie 2016 de către judecătorul Violeta Chisilița din cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 30 martie 2016 Eduard Varzar și Roman Statnîi, având peste 10 ani de vechime în muncă în funcția de procuror, au înaintat cereri Ministerului Justiției privind eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat. Ministerul Justiției a informat solicitanții că cererea a fost transmisă, conform competenței, Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Consiliului Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova.
4. Prin hotărârea din 29 aprilie 2016, Comisia de licențiere a profesiei de avocat a refuzat eliberarea licenței de avocat și a acordat dlor Eduard Varzar și Roman Statnîi un termen de 15 zile pentru achitarea taxei în cuantumul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaţilor.
5. La 10 mai 2016, Eduard Varzar și Roman Statnîi, activând în calitate de procurori, au depus la judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea Ministerului Justiției și Comisiei de licențiere a profesiei de avocat să le elibereze licență pentru exercitarea profesiei de avocat.
6. La 15 septembrie 2016, Eduard Varzar și Roman Statnîi au solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin. (2) al articolului 10 și a sintagmei „Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin. (1) al articolului 11 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, prevederi care stabilesc anumite condiții pentru exercitarea profesiei de avocat, în special condiții de accedere în profesie, și activităţile incompatibile cu această profesie.
7. Prin încheierea din 19 septembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
B. Legislația pertinentă
8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art.140) sunt următoarele:
Articolul 28
Viaţa intimă, familială şi privată
„Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
[...]”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturisau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
9. Prevederile relevante ale Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (publicată în M.O., 2002, nr. 126-127, art. 1001) sunt următoarele:
Articolul 10
Cerinţe pentru exercitarea profesiei de avocat „[...]
(2) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. [...]
[...]”
Articolul 11
Activităţi incompatibile cu profesia de avocat „(1) Profesia de avocat este incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar;
d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.
[...]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate
10. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile contestate, care stabilesc anumite condiții pentru exercitarea profesiei de avocat și activităţile incompatibile cu această profesie, sunt contrare articolelor 28, 43 și 54 din Constituție.
11. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin, în esență, că cerința instituită prin lege în privința judecătorilor și procurorilor care au o vechime de 10 ani în această profesie de a obține licența de avocat fără a susține examenul de calificare doar după ce demisionează, reprezintă o restricționare nejustificată și limitează dreptul la muncă, garantat de articolul 43 din Constituție.
12. Potrivit autorilor excepției, prevederile contestate creează o situație discriminatorie între persoanele care dețin titlul de doctor și persoanele care dețin funcția de judecător sau procuror.
B. Aprecierea Curţii
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Legii nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ține de competența Curții Constituționale.
15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Eduard Varzar și Roman Statnîi în dosarul nr. 3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
16. Curtea subliniază că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
17. Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate au contestat, în esență, prevederile legale care condiționează dreptul procurorilor de a obține licența de avocat doar în urma demisionării, precum și prevederile legale care stabilesc incompatibilitățile în exercitarea profesiei de avocat. În acest sens, s-a invocat limitarea dreptului constituțional la muncă.
18. Curtea reține că în jurisprudența sa a stabilit că dreptul la muncă trebuie exercitat în condiţiile legii. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea desfăşurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcţii. Astfel, exigenţele şi condiţiile legale ce conferă titularului dreptul la muncă nu pot fi ignorate (HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013).
19. Curtea menționează că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, admiterea în profesia de avocat se realizează în baza unui examen de calificare susținut de avocatul stagiar în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. În același timp, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, la cerere, pot fi admise în profesie, cu scutirea de examenul de calificare, persoanele care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat.
20. Prin prisma prevederilor legale menționate, Curtea observă că legiuitorul a stabilit condițiile de accedere în profesia de avocat.
21. În privința activităţilor incompatibile cu profesia de avocat, Curtea reține că scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o independență efectivă a avocaților în exercitarea profesiei lor, prin evitarea existenței unor influențe de natură să creeze suspiciuni referitoare la desfășurarea corectă a actului de justiție, ceea ce reprezintă un scop legitim.
22. Totodată, Curtea observă că și potrivit art. 14 din Legea cu privire la procuratură funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum și cu alte activități remunerate sau neremunerate.
23. În același timp, Curtea menționează că, deși obiectul litigiului vizează accederea în avocatură a persoanelor care activează în funcția de procuror, autorii excepției, prin contestarea sintagmei „Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin. (1) al art.11 din Legea cu privire la avocatură, în esență, au invocat neconstituționalitatea tuturor activităților incompatibile cu profesia de avocat.
24. În acest sens, Curtea consideră necesar a reitera faptul că excepția de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale. Excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cazul în care normele constituționale invocate au incidență asupra normelor contestate, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.
25. Totodată, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Astfel, Curtea reiterează că aplicabilitatea normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal este o condiţie primordială pentru admisibilitatea sesizării şi examinarea acesteia în fond.
26. Prin urmare, abordarea in abstracto a problemelor de compatibilitate a unei norme din legea organică cu Legea Supremă, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, constituie o actio popularis, care este inoperabilă în cadrul rezolvării cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate.
27. În concluzie, Curtea reține că excepţia de neconstituţionalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi admisă pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a sintagmei „dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective” din alin. (2) al articolului 10 și a sintagmei „Profesia de avocat este incompatibilă cu” din alin. (1) al articolului 11 alin. (1) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de Eduard Varzar și Roman Statnîi în dosarul nr. 3-609/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 74. Chişinău, 12 octombrie 2016.