de inadmisibilitate a sesizării nr. 87g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul contravențional al Republicii Moldova (privarea de dreptul de a conduce vehicule)

DECIZIE nr. 57 din 06.09.2016 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 18.11.2016
pe legis.md
Trimiteri: 65 legate · 21 nerezolvate · 3 fără țintăMonitorul Oficial: 2 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (21)
  • lit. f) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 32 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 35 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (6) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 36 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (1) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 233 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.36 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 32 alin. (2) lit. c) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • f) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • lit. f) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • alin. (2) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 32 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (4) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 35 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (6) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 36 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • alin. (1) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolului 233 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Fără țintă (3)
  • art.228-245 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • capitolul XIII Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • alin.(1) Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 iulie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei „privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule” de la lit. f) alin. (2) al articolului 32;

- a sintagmei „privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani” de la alin. (4) al articolului 35;

- a sintagmei „la expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule […] persoana este repusă în acest drept” de la alin. (6) al articolului 36;

- a sintagmei „se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani” de la alin. (1) al articolului 233

din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 iulie 2016 de către judecătorul Natalia Clevadî din cadrul Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, se află dosarul nr. 4C-1047/16, prin care A.M., este învinuit de săvârşirea contravenției prevăzute de articolul 233 alin. (1) din Codul contravențional.

4. La 11 iulie 2016, în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată Andrian Moroi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul contravențional menționate la §1.

5. Prin încheierea din 20 iulie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislația pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

”(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (M. O., 2009, nr.3 - 6, art.15) sunt următoarele:

Articolul 32

Sancţiunea contravenţională

„[…]

(2) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt:

[…]

b) amenda;

c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

[…]

f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de portarmă);

[…]

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.”

Articolul 34

Amenda

„[…]

(5) Dacă persoana sancţionată pentru săvârșirea contravenţiei prevăzute la art.228-245 nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuieşte cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule, pe un termen de la 6 luni la un an.”

Articolul 35

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii „(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârșirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

[…]

(4) Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în cazurile prevăzute la art.36, pe un termen de la 6 luni la un an.”

Articolul 36

Aplicarea punctelor de penalizare.

Privarea de dreptul special

„(1) În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolul XIII al cărţii întâi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvârșirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.

(2) Dacă aplicarea sancţiunii în modul prevăzut la alin.(1) condiţionează acumularea a 15 puncte de penalizare, agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în instanţa de judecată competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de penalizare, aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca sancţiune complementară.

[…]

(6) La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de a deţine armă şi de portarmă, persoana este repusă în acest drept.”

Articolul 233

Conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe „(1) Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune,

se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul sesizării susţine că sancțiunea contravențională „privarea de dreptul de a conduce vehicule” este disproporționată în raport cu persoanele pentru care conducerea mijlocului de transport este singura sursă de existență.

9. Totodată, autorul excepției susține că prevederile contestate sunt lipsite de claritate datorită faptului că sancțiunea prevăzută de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional este formată atât din amendă, cât și din privarea de dreptul de a conduce vehicule, ambele însă fiind pedepse principale.

10. Autorul excepției mai susține că lipsa de claritate se datorează și confundării la art. 34 alin. (5) din Codul contravențional a sancțiunii contravenționale „privarea de dreptul de a conduce vehicule” cu sancțiunea „privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate”, ambele fiind reglementate separat la art. 32 alin. (2) lit. c) și f) din același Cod.

11. În același timp, autorul excepției mai susține că prevederile art. 36 alin. (6) și art. 233 alin. (1) din Codul contravențional nu prevăd temeiuri și modalități de anulare înainte de termen a pedepsei sau de aplicare a unei pedepse sub limita prevăzută de lege, făcând comparație cu prevederile art. 55 și 79 din Codul penal, considerând că există o discriminare în acest sens.

12. La fel, autorul excepției susține că sancțiunea prevăzută de art. 233 alin. (1) din Codul contravențional, fiind în toate cazurile formată din amendă în sumă fixă de 150 unități convenționale și privarea de dreptul de a conduce vehicule, nu permite individualizarea sancțiunii cu evaluarea circumstanțelor agravante și atenuante ale cauzei.

13. Potrivit autorului excepției, prevederile contestate încălcă prevederile articolelor 16, 18, 43 și 47 din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie mai multe prevederi din Codul contravențional, care vizează în esență sancțiunea privării de dreptul de a conduce pentru persoana care a condus vehiculul în stare de ebrietate, precum și reglementarea legislativă a sancțiunii contravenționale în mărime fixă.

19. Curtea reține că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, de competența Parlamentului ține reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.

20. În același timp, Curtea, în Hotărârea nr. 10 din 10 mai 2016, examinând aplicabilitatea principiilor în materie penală și contravențională, a reținut că:

„47. […] prin reglementarea infracțiunilor și a pedepselor în materie penală urmează a se înțelege și competența reglementării contravențiilor și sancțiunilor contravenționale. Or, legea contravențională conține prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor administrative.”

21. Curtea reține că sancționarea conducătorilor aflați în stare de ebrietate cu privarea de dreptul de a conduce pe o perioadă determinată mijlocul de transport are drept scop principal siguranța circulaţiei pe drumurile publice şi ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a tuturor participanţilor la traficul rutier sau aflați în zona drumului public.

22. În Hotărârea nr. 28 din 18 noiembrie 2014 Curtea a menționat că securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare, asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor. Deţinătorul vehiculului este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin utilizarea vehiculului aflat în posesia sa.

23. La fel, Curtea a menţionat că legislatorul, la reglementarea relaţiilor de proprietate asupra vehiculului şi a securităţii circulaţiei rutiere, este în drept să instituie anumite obligaţii faţă de proprietar, inclusiv responsabilitatea care poate să survină.

24. Ținând cont de rațiunea acestei sancțiuni raportată la dreptul la muncă, Curtea reiterează că libera alegere a muncii nu poate fi una absolută şi nelimitată. Legislaţia muncii condiţionează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii.

25. Astfel, instituirea unei sancțiuni contravenționale care suspendă pe timp limitat dreptul de a conduce autovehicule nu este de natură să suprime dreptul constituțional la muncă al anumitor categorii profesionale, în cazul dat fiind vorba de persoane a căror profesie este legată nemijlocit de conducerea autovehiculului.

26. Cu referire la caracterul pedepsei „privarea de dreptul de a conduce” ca fiind principală sau complementară, Curtea reține că aceasta urmează a fi aplicată prin citirea împreună a articolelor 32, 34, 35 și 36 din Codul contravențional. În același timp, Curtea subliniază lipsa incidenței articolelor 16, 18, 43 și 47 din Constituție asupra acestui aspect.

27. În partea ce ține de contestarea prevederilor art. 233 alin. (1) din Codul contravențional, ca stabilind o mărime fixă a amenzii în calitate de sancțiune contravențională, în Hotărârea nr. 10 din 10 mai 2016 Curtea a subliniat că principiul constituțional al legalității impune diferențierea sancţiunilor stabilite pentru încălcarea legii, astfel încât să existe un echilibru între scopul legii contravenţionale și mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri.

28. Astfel, cu referire la amenzile contravenționale în mărime fixă, Curtea, în dispozitivul Hotărârii nr. 10 din 10 mai 2016, a reținut cu titlu de principiu că: „până la modificarea cadrului legal, pentru contravențiile care prevăd o sancțiune în mărime fixă se va aplica o sancțiune între limita minimă stabilită de Partea generală și până la mărimea sancțiunii de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, care va constitui limita maximă”.

29. În lumina celor expuse, Curtea menționează că excepția de neconstituționalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei „privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule” de la lit. f) alin. (2) al articolului 32;

- a sintagmei „privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani” de la alin. (4) al articolului 35;

- a sintagmei „la expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule […] persoana este repusă în acest drept” de la alin. (6) al articolului 36;

- a sintagmei „se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani” de la alin. (1) al articolului 233

din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 57. Chişinău, 6 septembrie 2016.