de inadmisibilitate a sesizării nr. 65g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 2 și art.9 alin. (1) din Legea nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese

DECIZIE nr. 38 din 08.07.2016 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 04.11.2016
pe legis.md
Trimiteri: 76 legate · 6 nerezolvate · 3 fără țintăActe din afara site-ului: 1 fără adresăMonitorul Oficial: 3 trimiteri

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Albastru: un document din afara legis.md. O parte a unui act al Uniunii Europene e legată de actul întreg pe EUR-Lex; fără adresă, rămâne doar marcată. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (6)
  • art. 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art. 2 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • art.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • lit. a) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • art.3 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
  • articolul 13 Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
Fără țintă (3)
  • art.3 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • art.3 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
  • art.3 Fără legătură: cuvintele sunt citate din alt act, iar trimiterea aparține acelui act.
Din afara site-ului: fără adresă (1)

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 30 mai 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd admisibilitatea sesizării menționate,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberînd la 8 iulie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepția neconstituțio-nalitate a noțiunilor „conflict de interese” și „interes personal” prevăzute la art. 2 și a dispozițiilor art. 9
alin. (1) din Legea nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese, ridicată de Gheorghe Duca în dosarul de contencios administrativ nr. 3ra-636/16, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție.

2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 30 mai 2016 de către completul de judecată (Valeriu Doagă, Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Oleg Sternioală și Iuliana Oprea), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

A. Circumstanțele litigiului principal

3. La 28 noiembrie 2013, Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM) a hotărît transmiterea gratuită de la balanța contabilă a AȘM la balanța Universității AȘM a unor imobile cu drept de gestiune operativă.

4. La 7 august 2014, Comisia Națională de Integritate a constatat că participarea lui Gheorghe Duca, în calitate de Președinte al AȘM, la adoptarea hotărîrii de transmitere a imobilelor respective în gestiunea Universității AȘM, al cărei rector este soția sa - Maria Duca, reprezintă o încălcare a regimului juridic al conflictului de interese prevăzut de Legea nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese.

5. La 25 august 2014, Gheorghe Duca a înaintat Judecătoriei Rîșcani o acțiune împotriva Comisiei Naționale de Integritate, prin care a solicitat anularea actului de constatare a încălcării regimului juridic al conflictului de interese.

6. La 21 aprilie 2015, Judecătoria Rîșcani a respins acțiunea lui Gheorghe Duca pentru motivul că este neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Gheorghe Duca a contestat-o cu apel.

7. La 22 decembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de Gheorghe Duca și a menținut hotărîrea primei instanțe.

8. La 22 februarie 2016, Gheorghe Duca a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea acesteia.

9. În cadrul procedurii de recurs, la 19 aprilie 2016, Gheorghe Duca a înaintat cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a noțiunilor „conflict de interese” și „interes personal” prevăzute la art. 2 și a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la conflictul de interese.

10. La 18 mai 2016, Curtea Supremă de Justiție a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării pe adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140 ) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile și libertățile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 8

Respectarea dreptului internațional

și a tratatelor internaționale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conținînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr. 16-XVI din
15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese (M.O., 2012, nr. 72-75, art.231) sunt următoarele:

Articolul 2

Noțiuni principale

„Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul sens:

conflict de interese – conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale persoanelor prevăzute la art.3, în calitatea lor de persoane private, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin potrivit legii;

[…]

interes personal – orice interes, material sau nematerial, al persoanelor prevăzute la art.3 care rezultă din necesităţile sau intenţiile personale ale acestora, din activităţi care altfel pot fi legitime în calitate de persoană privată, din relaţiile lor cu persoane apropiate sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile personale cu partide politice, cu organizaţii necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestora;

[…]”

Articolul 3

Subiecţii declarării intereselor personale „(1) Subiecţi ai declarării intereselor personale sînt:

a) persoanele care deţin funcţii de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

b) membrii Consiliului de observatori al Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”; deputaţii în Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia; directorul general adjunct al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină;

c) conducătorii şi adjuncţii acestora din cadrul autorităţii administrative (instituţiei publice) subordonate organului central de specialitate, din cadrul întreprinderii de stat sau municipale, societăţii comerciale cu capital de stat majoritar, instituţiei financiare cu capital de stat total sau majoritar;

d) persoanele cu funcţii de conducere şi de control în instituţiile din cadrul sistemului de învățămînt de stat şi sistemului de sănătate publică;

e) personalul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

f) funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică şi persoanelor care sînt împuternicite, conform actelor legislative, să ia decizii în privinţa bunurilor aflate în proprietatea statului sau în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în privinţa mijloacelor băneşti, ori care au dreptul de a dispune de astfel de bunuri, precum şi persoanelor care nu sînt funcţionari publici, dar cărora statul le deleagă temporar una dintre aceste atribuţii.”

Articolul 9

Obligaţiile persoanelor cărora li se aplică legea „(1) Persoana prevăzută la art.3 va informa imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, în scris, şeful ierarhic sau organul ierarhic superior despre:

a) interesul, al său ori al persoanelor apropiate, legat de decizia pe care trebuie să o ia personal sau la luarea căreia trebuie să participe, ori de acţiunea pe care trebuie să o întreprindă în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu

b) calitatea, a sa ori a persoanelor apropiate, de fondator, acţionar, asociat, membru al consiliului de administraţie, membru al comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale sau necomerciale), dacă această persoană juridică a primit de la organizaţia publică în care activează bunuri, inclusiv mijloace băneşti, credite garantate de stat ori de autoritatea administraţiei publice locale sau o comandă de achiziţie publică.

[…]”

13. Prevederile relevante ale Legii nr. 780-XV din
27 decembrie 2001
privind actele legislative (M.O., 2002, nr. 36-38, art.210) sunt următoarele:

Articolul 3

Trăsăturile şi calitatea actului legislativ „[…] (2) Actul legislativ trebuie să respecte condiţiile legalităţii, accesibilităţii, preciziei şi, o dată intrat în vigoare, este executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de drept.”

Articolul 4

Principiile de bază ale legiferării

„(1) Actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, inclusiv legislaţiei comunitare.

[…]

(3) La elaborarea, adoptarea şi aplicarea actului legislativ se respectă principiile:

a) oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările concurente;

b) consecutivităţii, stabilităţii şi predictibilităţii normelor juridice;

c) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.”

14. Prevederile relevante ale Recomandării nr. R (2000) 10 privind codurile de conduită pentru funcționarii publici (adoptată la 11 mai 2000 de Comitetul Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 522-XIII din 12 iulie 1995) sunt următoarele:

Articolul 8

„(1) Funcţionarul public trebuie să evite ca interesele sale personale să intre în conflict cu funcţiile sale publice. Cade în responsabilitatea sa să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale sau aparente.”

Articolul 13

Conflictul de interese

„(1) Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale.

(2) Interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice avantaj pentru el însuşi sau ea însăşi sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau organizaţiilor cu care el sau ea au avut relaţii de afaceri sau politice. El cuprinde de asemenea orice obligaţie financiară sau civilă la care este constrîns funcţionarul public.

(3) Ţinînd cont că funcţionarul este singurul care poate să ştie dacă el sau ea se află în această situaţie, există obligaţia personală:

- să fie atent la orice conflict de interese real sau potenţial;

- să ia măsuri pentru a evita un asemenea conflict;

- să informeze superiorul său ierarhic despre orice conflict de interese din momentul în care a luat cunoştinţă de acesta;

- de a se conforma la orice decizie finală care îi pretinde să se retragă din situaţia în care el sau ea se găsesc sau să renunţe la avantajul care afla la originea conflictului.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate

15. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că noțiunile „conflict de interese” și „interes personal” prevăzute în articolul 2 și dispozițiile articolului 9 alin. (1) din Legea cu privire la conflictul de interese sunt lipsite de previzibilitate și precizie, motiv pentru care acestea contravin Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative.

16. Autorul susține că nerespectarea Legii privind actele legislative duce implicit la încălcarea principiului legalității și securității juridice, consfințite prin prisma cerințelor statului de drept, prevăzut la alin. (3) al articolului 1 din Constituție.

17. Suplimentar, autorul excepției susține că lipsa de claritate a dispozițiilor respective contravine și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcînd în consecință articolele 4 și 8 din Constituție.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinînd admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Gheorghe Duca în dosarul
nr.3ra-636/16, care se află pe rolul Curții Supreme de Justiție,
este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. Curtea reține că obiectul excepției neconstituți-onalitate îl constituie noțiunile „conflict de interese” și „interes personal” prevăzute în articolul 2 și,
dispozițiile articolului 9 alineatul (1) din Legea cu privire la conflictul de interese.

23. Din conținutul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul pretinde lipsa de claritate și previzibilitate a normelor contestate, fapt contrar articolelor 1 alin. (3), 4 şi 8 din Constituţie.

24. Curtea reţine că Legea cu privire la conflictul de interese instituie un cadru legal al incompatibilităților și restricțiilor impuse persoanelor care exercită funcții de demnitate publică sau funcții publice, precum și modul de soluționare a conflictului de interese.

25. Curtea constată că art. 2 al legii menţionate defineşte unele noţiuni utilizate în textul acesteia, şi anume: conflict de interese, interes public, interes personal, persoane apropiate.

26. Astfel, potrivit legii, prin conflict de interese urmează a se înțelege conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale persoanelor prevăzute la art.3 [lit. a) - persoanele care deţin funcţii de demnitate publică], în calitatea lor de persoane private, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin potrivit legii.

27. În acelaşi timp, interesul personal este definit drept orice interes, material sau nematerial, al persoanelor prevăzute la art.3 care rezultă din necesităţile sau intenţiile personale ale acestora, din activităţi care altfel pot fi legitime în calitate de persoană privată, din relaţiile lor cu persoane apropiate sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile personale cu partide politice, cu organizaţii necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestora.

28. Urmînd principiile Curţii Europene de examinare a calităţii legii, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că o lege (prevedere legală) trebuie să fie suficient de accesibilă, clară şi previzibilă. O normă este clară, accesibilă şi previzibilă numai atunci cînd este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încît să permită oricărei persoane să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu consiliere adecvată, să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-o normă (cauza Silver s.a. vs. Regatul Unit, 25 martie 1983).

29. În acelaşi timp, Curtea Europeană a constatat în jurisprudența sa că, „din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decît la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie” (cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni vs. Romînia, nr. 77193/01 şi 77196/01, § 35-36, 24 mai 2007).

30. Curtea reţine că noţiunile legale contestate au un grad de generalitate şi urmează a fi aplicate în cumul cu alte prevederi legale. Analizînd încadrarea tehnico-legislativă a noţiunilor în cuprinsul legii, Curtea menţionează că acestea, ab initio, nu pot să comporte un caracter particular și concret.

31. De asemenea, Curtea constată că un înţeles similar al noţiunilor menţionate este trasat şi în articolul 13 din Anexa la Recomandarea R(2000)10 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind codurile de conduită pentru funcționarii publici (adoptată la 11 mai 2000), potrivit căruia:

„1. Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale.

2. Interesul personal al funcţionarului public cuprinde orice avantaj pentru el însuşi sau ea însăşi sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, prietenilor sau persoanelor apropriate, sau a persoanelor sau organizaţiilor cu care el sau ea au avut relaţii de afaceri sau politice. El cuprinde de asemenea orice obligaţie financiară sau civilă la care este constrîns funcţionarul public.

[…]”

32. Cu referire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la conflictul de interese, Curtea reţine că acest alineat reglementează obligaţiile persoanelor care cad sub incidenţa legii de a informa conducătorul sau organul ierarhic superior despre conflictul de interese.

33. Examinînd sesizarea, Curtea constată că aceasta cuprinde o analiză generală a principiului calităţii legii, cu invocarea încălcării articolelor 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie, însă fără a se pretinde încălcarea unei norme constituţionale care ar viza drepturile şi libertăţile persoanei.

34. În acest sens, cu referire la invocarea încălcării articolelor 1 alin. (3), 4 şi 8 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că aceste articole comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

35. Curtea subliniază că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental consfinţit în Constituție, şi nu in abstracto. Aceleași principii sunt aplicate și de Curtea Europeană atunci cînd examinează pretinsele alegații despre încălcarea unui drept garantat de Convenția Europeană.

36. Curtea observă că argumentele invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia se referă la aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii.

37. Curtea reiterează că Legea Supremă a învestit Parlamentul cu dreptul de interpretare oficială a legilor adoptate. Astfel, potrivit art. 66 lit. c) din Constituţie, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem şi legislativ, este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Scopul interpretării constă în clarificarea normei de drept prin elucidarea conţinutului exact al acesteia şi constituie o premisă a aplicării corecte a normelor juridice.

38. Potrivit art. 42 din Legea privind actele legislative, interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative. Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul ei exact.

39. Ținînd cont de cele menționate, Curtea concluzionează că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituționalității și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a noțiunilor „conflict de interese” și „interes personal” de la art. 2 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese, ridicată de Gheorghe Duca în dosarul nr. 3ra-636/16, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Preşedintele

Curţii Constituţionale Alexandru TĂNASE

Nr. 38. Chişinău, 8 iulie 2016.