Articolul 1. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege defineşte datoria sectorului public, reglementează raportarea datoriei sectorului public, stabileşte scopul, modul de contractare, debursare, rambursare, înregistrare şi administrare a datoriei de stat, de acordare a garanţiilor de stat şi de recreditare din contul mijloacelor obţinute din împrumuturi de stat.
(2) Prezenta lege reglementează datoria contractată, în numele Republicii Moldova, de Guvern prin intermediul Ministerului Finanţelor, datoria întreprinderilor de stat/municipale, a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public şi a unităţilor administrativ-teritoriale cu termenul de scadenţă de un an şi mai mare, precum şi valorile mobiliare de stat, indiferent de termenul lor de scadenţă.
(3) Prevederile prezentei legi nu sînt aplicabile procurărilor de valută străină de către Banca Naţională a Moldovei, precum şi contractării creditelor de către Banca Naţională a Moldovei de la Fondul Monetar Internaţional sau de la alţi creditori nerezidenţi.
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
alocare de Drepturi Speciale de Tragere – datorie purtătoare de dobîndă sub forma activelor de rezervă internaţionale create de către Fondul Monetar Internaţional şi alocate membrilor săi pentru a completa activele sale de rezervă;
beneficiar al recreditării – orice persoană fizică sau juridică care este beneficiar final al mijloacelor recreditate;
contract de garanţie de stat – contract de fidejusiune între stat şi creditor, prin care statul se obligă să plătească, integral sau parţial, creditorului datoria debitorului garantat (a persoanei juridice care a obţinut împrumut sub garanţie de stat), apărută din împrumuturi interne sau externe, în cazul în care debitorul garantat nu execută obligaţiile sale faţă de creditor;
cont purtător de dobîndă – cont de depozit deschis la Banca Naţională a Moldovei şi/sau într-o bancă în care vor fi depuse mijloace băneşti cu dobîndă;
datorie a sectorului public – totalitate a datoriei de stat, a datoriei unităţilor administrativ-teritoriale, a datoriei Băncii Naţionale a Moldovei, a datoriei ce rezultă din împrumuturile interne şi externe ale întreprinderilor de stat/municipale şi ale societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public;
datorie de stat – obligaţiile contractuale pecuniare curente şi scadente ale statului şi dobînzile datorate şi neonorate, apărute din calitatea statului de debitor sau fidejusor, fiind contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, în monedă naţională sau în valută străină;
datorie de stat externă – parte integrantă a datoriei de stat reprezentînd totalul sumelor obligaţiilor neonorate şi dobînzilor datorate şi neonorate, contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, de la nerezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe pieţele financiare internaţionale, care sînt procurate de rezidenţi ai Republicii Moldova sînt atribuite datoriei de stat externe;
datorie de stat internă – parte integrantă a datoriei de stat reprezentînd totalul sumelor obligaţiilor neonorate şi dobînzilor datorate şi neonorate, contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, de la rezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi plasate pe piaţa internă a Republicii Moldova, care sînt procurate de către nerezidenţi sînt atribuite datoriei de stat interne;
depozit – instrument al datoriei sectorului public, care reprezintă creanţe faţă de instituţiile publice financiare sau faţă de Banca Naţională a Moldovei, sub formă de depuneri băneşti, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu;
deservire a datoriei – plata sumei principale, a dobînzii şi a altor sume aferente, prevăzute în contractele din care rezultă datoria;
garanţie de stat – angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale debitorului garantat;
garanţie de stat externă – garanţie de stat emisă în favoarea unui creditor care este nerezident;
garanţie de stat internă – garanţie de stat emisă în favoarea unui creditor care este rezident;
garanţie a unităţii administrativ-teritoriale – angajament asumat, în contul şi în numele unităţii administrativ-teritoriale, de către autoritatea executivă a unităţii administrativ-teritoriale, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale debitorului garantat;
instrument al datoriei – obligaţie financiară ce presupune efectuarea plăţilor sumei principale şi/sau a dobînzii de către debitor în favoarea creditorului la o anumită dată în viitor;
împrumut de stat – relaţie contractuală prin care creditorul transmite în proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate. Împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobîndă;
nerezident – orice persoană fizică care are domiciliul permanent în străinătate, orice persoană juridică, precum şi orice întreprindere sau organizaţie fără statut de persoană juridică, creată şi înregistrată în străinătate;
primă – diferenţa obţinută dintre preţul valorii mobiliare de stat la momentul plasării şi valoarea ei nominală, dacă preţul este mai mare decît valoarea nominală;
recreditare – acordarea de împrumut beneficiarilor recreditării din contul mijloacelor obţinute din împrumuturi de stat;
rezident – orice persoană fizică care are domiciliul permanent în Republica Moldova, orice persoană juridică, precum şi orice întreprindere sau organizaţie fără statut de persoană juridică, creată şi înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova;
scont – diferenţa obţinută dintre preţul valorii mobiliare de stat la momentul plasării şi valoarea ei nominală, dacă preţul este mai mic decît valoarea nominală;
sumă principală – sumă acordată în cadrul unui împrumut;
sumă principală a valorii mobiliare de stat cu scont – preţul plătit de către creditor la procurarea valorii mobiliare de stat emise cu scont;
sumă principală a obligaţiunii de stat – sumă egală cu valoarea nominală a obligaţiunii de stat;
termen scurt – perioadă de rambursare de pînă la un an şi/sau rambursare la solicitarea creditorului în lipsa termenului de scadenţă;
termen mediu – perioadă de timp de 3 ani ce vizează termenul pentru care sînt stabilite obiectivele şi este analizată evoluţia indicatorilor aferenţi datoriei de stat în cadrul programului „Managementul datoriei de stat pe termen mediu”;
termen lung – perioadă de rambursare de la un an şi mai mare;
valoare mobiliară de stat – instrument al datoriei de stat emis în formă de titlu financiar negociabil.