S e c ţ i u n e a a 2-a
Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
Articolul 117. Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
(1) După intentarea procedurii falimentului, lichidatorul valorifică şi/sau lichidează neîntîrziat, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, masa debitoare numai cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, după caz. Termenul de valorificare şi/sau de lichidare a masei debitoare nu va depăşi 2 ani de la intentarea procedurii falimentului.
(2) În cazul în care, în perioada indicată la alin. (1), valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, lichidatorul răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea necoordonată a masei debitoare.
(3) Dacă, după expirarea termenului indicat la alin. (1), se constată masă debitoare nevalorificată, aceasta va fi vîndută neîntîrziat de către lichidator la licitaţie cu reducere în condiţiile art. 120, fără acordul adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor. Reducerea preţului va continua pînă acesta va ajunge la zero. Dacă la licitaţia cu reducere s-a înscris un participant ori nu s-a înscris nici unul sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, lichidatorul vinde bunurile prin negocieri directe la orice preţ negociat şi confirmat de instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate.
(4) Pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului, lichidatorul poate angaja în numele debitorului un evaluator, iar cu acordul comitetului creditorilor poate utiliza un evaluator propriu. Bunurile din patrimoniul debitorului vor fi evaluate atît în bloc, cît şi individual. Evaluare în bloc înseamnă evaluarea totalităţii de bunuri din patrimoniul debitorului sau evaluarea subansamblurilor funcţionale. Prin subansamblu funcţional se înţeleg bunurile debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau care permit desfăşurarea unei afaceri independente. Un subansamblu se consideră funcţional numai dacă are asigurat accesul la drum public şi la folosirea utilităţilor.
(5) Valoarea estimativă a valorilor mobiliare deţinute de debitor se determină în conformitate cu legislaţia în domeniul valorilor mobiliare.
(6) Dacă, în termen de 180 de zile de la finalizarea evaluării, bunurile nu au fost expuse spre valorificare prin orice metodă prevăzută în prezenta lege, ele vor fi reevaluate pe cheltuiala creditorilor care s-au opus valorificării.
(7) În cel mult 10 zile de la data finalizării procesului de evaluare a masei debitoare, lichidatorul prezintă comitetului sau adunării creditorilor un raport despre evaluarea bunurilor şi metoda lor de valorificare, precizîndu-se modul de vînzare: în bloc sau individual, prin licitaţie publică, concurs sau negocieri directe, ori într-o combinaţie a acestor moduri.
(8) Preţul iniţial de vînzare a bunurilor din masa debitoare şi modul de vînzare se stabilesc la adunarea creditorilor sau la comitetul creditorilor, în baza raportului prezentat de lichidator şi a evaluării efectuate în conformitate cu legislaţia, însă nu poate fi mai mic de valoarea evaluată.
(9) Dacă, pe parcursul a 15 zile din data prezentării raportului, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a expus sau nu aprobă propunerile de valorificare a masei debitoare înaintate de lichidator, acesta este în drept să se adreseze instanţei de insolvabilitate pentru confirmarea acestor propuneri. În acest caz, odată cu aprobarea raportului, valorificarea masei debitoare se face sub controlul instanţei de insolvabilitate. Încheierea judecătorească de refuz al confirmării modului, termenelor, preţului şi condiţiilor de valorificare a masei debitoare poate fi contestată cu recurs.
(10) În temeiul hotărîrii comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, bunurile pot fi vîndute de către lichidator în bloc, ca ansamblu în stare de funcţionare, sau individual. Lichidatorul va organiza şi va desfăşura licitaţii, concursuri sau va antrena în acest scop organizaţii specializate, cu achitarea serviciilor din contul debitorului. Bunurile nevîndute la prima licitaţie se expun repetat la licitaţie, la preţuri mai mici, aprobate de adunarea creditorilor sau de comitetul creditorilor. Dacă la licitaţia repetată nu au fost adjudecate, bunurile se vînd la licitaţie cu reducere. În cazurile în care nu s-au vîndut nici la licitaţia cu reducere ori nu s-au vîndut prin concurs, ținut în modul stabilit de prezenta lege, bunurile pot fi vîndute, la decizia adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, de către lichidator prin negocieri directe, în bază de contract de vînzare-cumpărare.
(11) În cazul în care asupra bunului expus spre vînzare există un drept de preemţiune, acesta se va vinde prin negocieri directe conform legislaţiei civile, cu respectarea dreptului de preemţiune al titularului. În cazul în care titularul dreptului de preemţiune refuză să procure în mod prioritar bunul din masa debitoare, lichidatorul îl poate vinde la licitaţie cu strigare sau prin concurs la un preţ care să nu fie mai mic decît cel oferit titularului dreptului de preemţiune.
(12) Anunţul licitaţiei sau al concursului se publică în mod obligatoriu în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, după caz, în ziarele locale unde debitorul îşi are sediul sau unde sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori, precum şi în internet sau în alt sistem electronic. Oferta publică de vînzare a masei debitoare este irevocabilă în perioada indicată în anunţul licitaţiei sau al concursului, care nu poate depăşi 180 de zile din data publicării.
(13) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (12), în cazul în care vînzarea se face cu un bun a cărui valoare nu depăşeşte 10 000 de lei sau în cazul în care bunul este în pericol de pieire, degradare, alterare ori depreciere, oricare ar fi valoarea lui, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să restrîngă formalităţile de publicitate la afişarea anunţului despre vînzare la locul licitaţiei, al concursului sau al negocierii directe, la sediul primăriei de la locul de vînzare a bunului şi la sediul instanţei de insolvabilitate, să scurteze termenul de înştiinţare în măsura în care ar fi suficient pentru informarea celor interesaţi.
(14) Cu acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, lichidatorul poate vinde inventarul şi/sau bunurile a căror valoare individuală este de pînă la 10 000 de lei (cu excepţia imobilului sau a valorilor mobiliare) fără a organiza licitaţii sau concursuri, prin negocieri directe în bază de contract de vînzare-cumpărare sau prin organizaţii comerciale conform regulilor comerţului de consignaţie, aprobate prin hotărîre de Guvern.
(15) În perioada lichidării masei debitoare, lichidatorul poate valorifica bunurile în bază de concurs, prin transferul lor în gestiune, arendă, locaţiune, uzufruct, administrare fiduciară şi sub alte forme de transmitere a drepturilor de folosință şi/sau de posesiune asupra lor.
(16) Bunurile înstrăinate de administratorul insolvabilităţii/lichidator în exerciţiul atribuţiilor sînt libere, în temeiul prezentei legi, de orice sarcină, precum ipotecă, garanţie reală mobiliară sau drept de retenţie de orice fel, ori măsuri asigurătorii şi conţin garanţie contra viciilor ascunse.
(17) Bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanţei de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică. Încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. În cazul în care bunul a fost vîndut înainte sau fără a fi înscris în registrul public, obligaţia înregistrării şi cheltuielile aferente, precum şi riscul de constatare a lacunelor la precizarea datelor din registrul public trec în sarcina lichidatorului.
(18) Dacă suma obţinută din vînzarea unei părţi din masa debitoare este suficientă pentru satisfacerea integrală a creanţelor validate şi pentru recuperarea cheltuielilor aferente procesului sau dacă debitorul ori terţul le-a achitat benevol, lichidatorul, în temeiul unei hotărîri a comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, încetează să vîndă celelalte bunuri din masa debitoare.
(19) Nu sînt acceptate şi vor fi excluse din procedurile de licitaţie, de concurs sau de negocieri directe persoanele fizice sau persoanele juridice care nu au respectat în mod repetat obligaţiile consemnate în procesele-verbale şi în contractele de vînzare-cumpărare pe care le-au încheiat anterior într-o astfel de procedură sau în alte proceduri similare.
Articolul 118. Vînzarea masei debitoare
(1) În cel mult 10 zile de la data aprobării de către comitetul creditorilor sau de către adunarea creditorilor a preţului iniţial de vînzare, lichidatorul formează loturi de bunuri pentru vînzare şi stabilește data şi locul licitaţiei cu strigare, publicînd un anunţ care va cuprinde informaţia prevăzută la art. 129 alin. (9), cu excepţiile stabilite în prezentul articol.
(2) Licitaţia se organizează la sediul lichidatorului sau al debitorului ori în alt loc stabilit de lichidator şi se va desfăşura în decursul a 15 zile de la data publicării anunţului despre organizarea ei. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure accesul publicului la ele.
(3) Sînt admise la licitaţie persoanele care au depus la timp cerere de participare, precum și documentele necesare, şi care au plătit acont în mărimea stabilită de lichidator, dar nu mai mic de 2% din preţul iniţial al bunurilor.
(4) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta lichidatorului cerere de participare de un model stabilit, copia de pe documentul care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în anunţ, procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie, alte documente prevăzute expres în anunţul despre organizarea licitaţiei. Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei. Termenul nominalizat este unul de decădere.
(5) Lichidatorul înregistrează persoana care a depus cerere de participare la licitaţie. Dacă persoana nu a respectat cerinţele referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor sau dacă nu are dreptul de a participa la licitaţie, lichidatorul respinge cererea. Motivul respingerii se comunică în scris persoanei, cu restituirea acontului.
(6) Nu pot participa la licitaţie, sub sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau organizatorul licitaţiei, judecătorii instanţei de insolvabilitate.
(7) Persoana are dreptul să-şi retragă cererea de participare la licitație, adresînd lichidatorului, cu 3 zile înainte de data licitaţiei, un demers scris. În acest caz, persoanei i se va restitui acontul.
(8) Pentru desfăşurarea licitaţiei, lichidatorul formează o comisie din cel puţin 3 membri. În ziua licitaţiei, concomitent cu înmînarea biletelor de participant, lichidatorul înregistrează participanţii prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii întîrziaţi nu sînt admişi, restituindu-li-se acontul.
(9) Licitaţia este condusă de licitator, în persoana lichidatorului, sau, după caz, de o persoană desemnată în bază de contract. Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. Ceilalţi participanți pot pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta anunță cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului.
(10) În cazul în care la licitaţie sînt scoase mai multe loturi separate, iar participantul care a depus acont nu a cîştigat lotul pentru care a depus cerere şi acont, el poate fi admis la licitarea următoarelor loturi dacă acontul depus nu este mai mic decît cel prevăzut pentru aceste loturi, conform anunţului publicat.
(11) La încheierea licitării unui lot, lichidatorul sau comisia de licitaţie va negocia direct cu adjudecatarul lotului asupra modului şi a termenelor de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Adjudecatarul este obligat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să îl semneze, se consideră că licitaţia nu a avut loc. În acest caz, licitaţia va reîncepe de la preţul oferit anterior de participant. Participantul care refuză să semneze procesul-verbal de adjudecare este privat de dreptul de a participa la această licitaţie nerestituindu-i-se acontul. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 48 de ore, instanţei de insolvabilitate.
(12) În cazul în care lichidatorul sau comisia de licitaţie şi adjudecatarul au convenit ca achitarea lotului să fie efectuată la o sumă unică, ultimul plăteşte integral preţul lotului în termen de 10 zile lucrătoare din data semnării procesului-verbal. În cazul în care părţile au convenit ca achitarea lotului să se facă eşalonat, adjudecatarul, în acelaşi termen, de 10 zile lucrătoare, varsă prima tranşă, de cel puţin 40% din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul îl va da în cel mult 60 de zile din data încheierii licitaţiei, termen care poate fi prelungit, cu acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, cu maximum 60 de zile.
(13) La cumpărarea lotului, acontul depus de adjudecatar este inclus în suma stabilită în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Aconturile nerestituite se includ în masa debitoare şi se distribuie în modul stabilit de lege.
Articolul 119. Licitaţia repetată
(1) Lichidatorul sau comisia de licitaţie va declara că licitaţia nu a avut loc dacă:
a) la licitaţie s-a prezentat un singur participant ori nu s-a prezentat niciunul;
b) niciun participant la licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu valoarea preţului iniţial stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor;
c) adjudecatarul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat.
Dacă licitaţia nu a avut loc, lichidatorul sau comisa de licitaţie întocmește un proces-verbal prin care se dispune organizarea unei licitaţii repetate.
(2) În cazul în care s-a declarat că prima licitaţie cu strigare nu a avut loc, unul dintre creditori este în drept să preia bunurile la preţul iniţial al lotului expus la vînzare. Dacă, în decursul a 20 de zile din data notificării, niciun creditor nu a acceptat preluarea bunurilor în natură, se va organiza licitaţie repetată cu strigare în condiţiile prezentei legi.
(3) Dacă comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu dispune altfel, pentru licitaţia repetată cu strigare lichidatorul va reduce preţul lotului cu 10% din preţul iniţial, iar în cazul bunurilor imobile, cu 5%.
(4) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia repetată cu strigare, vînzarea se efectuează în baza procesului-verbal al licitaţiei, încheiat între lichidator şi unicul participant, la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul stabilit la alin. (3).
(5) Dacă se declară că licitaţia repetată nu a avut loc, unul dintre creditori este în drept ca, în termen de 20 de zile de la notificare, să preia bunurile în natură în contul creanţei sale la preţul iniţial stabilit la ultima licitaţie.
(6) Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia repetată pretind cîţiva creditori, dreptul preferenţial îl are creditorul chirografar de clasă superioară conform ordinii de satisfacere a creanţelor stabilite de prezenta lege. Dacă au fost înaintate oferte de preluare în natură a bunurilor nevîndute la licitaţia repetată din partea creditorilor chirografari de aceeași clasă şi nu există oferte din partea creditorilor de clasă superioară, dreptul preferenţial îl are creditorul chirografar a cărui creanţă este mai mare ca valoare. În cazul în care creditorii se află în situaţii egale, problema se rezolvă prin tragere la sorţi sau creditorii vor prelua bunul în coproprietate proporţional valorii creanţei fiecăruia.
(7) În decursul a 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2) sau alin. (5), lichidatorul va examina ofertele creditorilor şi va determina care dintre ei are dreptul preferenţial la preluarea bunurilor, neadjudecate la licitaţie, în contul stingerii creanţelor validate, întocmind în acest sens un proces-verbal, care va fi semnat de lichidator şi de creditorul cu drept preferenţial. În termen de 48 de ore de la semnare, procesul-verbal va fi depus, prin grija lichidatorului, la instanţa de insolvabilitate. După semnarea procesului-verbal, lichidatorul va ridica prin act bunurile neadjudecate spre a le remite în natură creditorului în proprietate. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor neadjudecate la licitaţie şi al achitării de către creditor a onorariului de succes al lichidatorului, dreptul de proprietate asupra bunurilor trece la creditor, iar creanţa acestuia validată în tabelul definitiv se stinge prin compensare în coraport cu valoarea bunurilor primite în proprietate.
(8) În cazul în care valoarea bunului remis de lichidator în proprietate creditorului este mai mare decît suma creanţei validate în tabelul definitiv, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data semnării actului de ridicare a bunului, suma ce acoperă integral diferenţa dintre preţul şi valoarea creanţei şi onorariul de succes al lichidatorului.
(9) În cazul în care nu se prezintă la data stabilită de lichidator pentru a semna actul de ridicare sau refuză a prelua bunul, sau nu achită în termen remuneraţia lichidatorului şi excedentul prevăzut la alin. (8), creditorul cu drept preferenţial este decăzut din dreptul preferenţial la preluarea bunului.
(10) Odată cu decăderea creditorului din dreptul preferenţial, lichidatorul remite bunul către creditorul care a solicitat în termenul stabilit după notificare preluarea bunurilor şi care urmează, conform dreptului preferenţial, după creditorul decăzut din acest drept. Dacă şi acest creditor nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (8), lichidatorul va expune din nou bunul spre vînzare la licitaţie sau în alt mod stabilit de prezenta lege.
(11) Cu acordul expres al creditorului care deține dreptul preferenţial, bunurile neadjudecate la prima licitaţie sau la licitaţia repetată pot fi transmise de către lichidator în proprietate comună pe cote-părţi ideale creditorilor consemnaţi în tabelul definitiv al creanţelor validate sau în proprietate comună unei părți din creditorii validaţi care au depus cerere în termenul stabilit după notificare şi care urmează după prioritate, în mod consecutiv, după creditorul cu drept preferenţial. Lichidatorul va stabili, în funcție de valoarea creanţelor stinse ale fiecărui creditor, cota-parte ideală din proprietatea comună a bunului preluat.
(12) Bunurile grevate cu garanţii care nu au fost adjudecate la prima licitaţie sau la licitaţia repetată pot fi preluate în contul stingerii creanţei numai la cererea creditorilor garantaţi. În acest caz, determinarea creditorului garantat cu drept preferenţial se face în modul stabilit la alin. (6), cu respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul articol.
Articolul 120. Licitaţia cu reducere
(1) În cazul în care licitaţia cu strigare repetată nu a avut loc, lichidatorul dispune imediat ca bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare să fie scoase la licitaţia cu reducere. Lichidatorul va organiza licitaţia cu reducere în termenele şi în modul stabilit la art. 118.
(2) Licitatorul începe licitaţia fiecărui lot cu anunţarea preţului maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare repetată, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.
(3) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi niciun participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul, licitatorul reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.
(4) Licitatorul va reduce preţul pînă cînd unul dintre participanţi va fi de acord cu preţul propus. Licitatorul îi va cere să confirme oferta şi să numească suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În caz de confirmare, licitatorul strigă preţul de 3 ori, anunțînd cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, acesta are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi paşi, declarîndu-și intenţia în timpul repetării preţului, pînă la lovitura de ciocan, şi îşi va confirma oferta ridicînd biletul de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.
(5) Reducerea preţului va continua pînă se ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţie cu reducere limita la care poate fi redus preţul.
(6) Adjudecatarul lotului la licitaţia cu reducere este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să îl semneze, este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care va reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.
(7) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu reducere, vînzarea bunului se efectuează în baza unui proces-verbal al licitaţiei, încheiat între lichidator şi unicul participant, la un preţ redus cu cel mult 10% din preţul iniţial. Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, lichidatorul vinde bunurile prin negocieri directe.
Articolul 121. Ridicarea bunurilor adjudecate
(1) După semnarea procesului-verbal al licitaţiei, lichidatorul ridică bunurile adjudecate spre a le remite adjudecatarului. În momentul semnării actului de ridicare a bunurilor adjudecate, dreptul de proprietate asupra lor trece la adjudecatar, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.
(2) În cazul în care rezultatele licitaţiei sînt contestate din motivul încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile adjudecate nu se vor ridica. În astfel de situaţii, ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor. Dacă, după ridicarea bunurilor, rezultatele licitaţiei sînt anulate, adjudecatarul (cumpărătorul) este obligat să restituie bunurile.
(3) Ridicarea bunurilor adjudecate o efectuează lichidatorul în prezenţa cumpărătorului. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, lichidatorul va proceda la ridicarea lor forţată.
(4) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor adjudecate, lichidatorul este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcînd situaţiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnată, iar cumpărătorul le-a acceptat la preţul din procesul-verbal al licitaţiei.
(5) Dacă bunurile din masa debitoare au fost vîndute mai multor cumpărători, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumpărător.
(6) Ridicarea bunurilor adjudecate se consemnează într-un act, întocmit în 4 exemplare. Unul rămîne lichidatorului care a ridicat bunurile, două se remit contra semnătură cumpărătorului şi un exemplar se depune în instanţă de insolvabilitate.
(7) În timpul ridicării bunurilor adjudecate sau în cel mult 48 de ore după semnarea actului de ridicare, lichidatorul este obligat să remită cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate.
(8) În temeiul actului de ridicare a bunurilor adjudecate, debitorul şi cumpărătorul efectuează înregistrările contabile aferente comercializării lor.
(9) Procesul-verbal al licitaţiei, actul de ridicare a bunurilor adjudecate şi certificatul de achitare integrală, eliberat de lichidator, sînt acte translative de proprietate, care servesc drept temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate în numele adjudecatarului (cumpărătorului) în toate registrele de evidenţă a bunului adjudecat.
(10) Cumpărătorul poate folosi bunurile adjudecate şi pînă la înscriere în registrele publice ale dreptului de proprietate (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza procesului-verbal al licitaţiei şi actului de ridicare a bunurilor adjudecate. După expirarea termenului de plată stabilit în procesul-verbal al licitaţiei, bunurile adjudecate nu mai pot fi folosite în baza documentelor menţionate.
Articolul 122. Vînzarea prin concurs
(1) Pentru desfăşurarea concursurilor, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor, la propunerea lichidatorului, desemnează o comisie de concurs (denumită în continuare comisie), în a cărei componenţă intră reprezentanţi ai creditorilor şi/sau experţi, specialişti în domeniu. Comisia este prezidată de lichidator, iar secretarul se desemnează din rîndul membrilor ei.
(2) Şedinţa comisiei este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membri, iar deciziile ei se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi. În caz de paritate de voturi, cel al preşedintelui comisiei este decisiv. Deciziile comisiei se consemnează în proces-verbal, semnat de membrii prezenţi la şedinţă.
(3) Principalele sarcini ale comisiei sînt:
a) desfăşurarea concursului;
b) totalizarea rezultatelor concursului, determinarea cîştigătorului în concurs, luarea unor alte decizii privind rezultatele concursului;
c) soluţionarea eventualelor contestaţii;
d) depunerea în instanţă de insolvabilitate a proceselor-verbale privind desfăşurarea concursului şi totalurile lui.
(4) Şedinţa comisiei se convoacă în 3 zile din data finalizării termenului de primire a documentelor de la ofertanţi. Comisia este în drept să examineze ofertele depuse şi să adopte decizii la una sau la mai multe şedinţe.
(5) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor aprobă preţul iniţial de vînzare a bunului pentru a fi expus la concurs în modul stabilit de prezenta lege. Hotărîrea de aprobare a preţului iniţial se prezintă comisiei şi nu poate fi divulgată.
(6) Lichidatorul publică un comunicat informativ privind desfăşurarea concursului de vînzare-cumpărare a bunurilor din masa debitoare în modul stabilit la art. 6. Comunicatul informativ trebuie să includă:
a) informaţii despre bunul din masa debitoare expus la vînzare;
b) condiţiile concursului;
c) termenul de depunere a cererilor şi de prezentare a ofertelor pentru participare la concurs, care nu poate fi mai mic de 15 zile şi nici mai mare de 60 de zile de la data publicării avizului;
d) modul şi termenele de familiarizare a ofertanţilor cu bunul din masa debitoare;
e) criteriile de selectare a cîştigătorului.
În comunicatul informativ, conform deciziei comisiei, pot fi incluse şi alte informaţii, inclusiv se va specifica cuantumul mijloacelor băneşti stabilite de comisie drept garanţie de participare a ofertanţilor la concurs, precum şi datele contului bancar la care se vor transfera aceste mijloace.
(7) Lichidatorul sau persoanele care au la păstrare bunuri expuse la vînzare asigură ofertanţilor accesul la ele şi la documentele suplimentare, cu excepţia celor confidenţiale.
(8) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data demarării concursului. Termenul nominalizat este unul de decădere. În termenul-limită prevăzut în comunicatul informativ, ofertantul prezintă:
a) copie de pe certificatul înregistrării de stat şi copie de pe statut, autentificate de conducător, dacă este persoană juridică rezidentă; copie de pe certificatul de înregistrare, eliberat de organul împuternicit al statului de reşedinţă şi copie de pe statut tradus în limba de stat a Republicii Moldova, legalizat sau apostilat în condițiile legislației în vigoare, dacă este persoană juridică nerezidentă; copie de pe buletinul de identitate şi de pe anexa la el, dacă este persoană fizică;
b) cerere de participare la concurs, în care se indică preţul oferit pentru bun, condiţiile şi termenele lui de plată, angajamentul de a îndeplini celelalte obligaţii potrivit condiţiilor din comunicatul informativ;
c) documentul care confirmă depunerea garanţiei de participare pe contul bancar indicat în comunicatul informativ;
d) certificat despre datoriile faţă de bugetul public naţional, dacă este rezident.
(9) În cazul în care doreşte să își înregistreze participarea la achiziţionarea mai multor bunuri scoase la acelaşi concurs, ofertantul este obligat să prezinte o cerere în acest sens şi să depună garanţie de participare pentru fiecare obiect în parte.
(10) Documentele de participare la concurs, întocmite în limba de stat a Republicii Moldova (sau în o altă limbă, traduse obligatoriu în limba de stat), se înmînează lichidatorului într-un plic închis şi sigilat, la care se anexează, pînă la expirarea termenului-limită de recepţionare a ofertelor, documentul de plată a garanţiei de participare la concurs şi se înscrie în registrul ofertanţilor, eliberîndu-se adeverinţa respectivă.
(11) Concursul se desfăşoară în două etape. În prima etapă, comisia determină, în baza documentelor şi ofertelor prezentate, numărul ofertanţilor participanţi la concurs, iar în etapa a doua, comisia determină, în baza concursului de ridicare a preţului la obiect, cîştigătorul concursului.
(12) La data stabilită în comunicatul informativ, participantul (reprezentantul lui) este obligat să se înregistreze la secretarul comisiei. În cazul în care nu s-a înregistrat în termenul indicat, ofertantul nu este admis la concurs, iar garanţia de participare i se restituie. După încheierea înregistrării, preşedintele comisiei deschide, în prezenţa ofertanţilor înregistraţi, cutia cu plicuri, sigilată, iar membrii comisiei se conving de integritatea plicurilor, deschid fiecare plic, verifică completivitatea documentelor şi a informaţiilor prevăzute de condiţiile concursului, iau act de documentele depuse, fapt care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
(13) Comisia examinează şi evaluează ofertele propuse, estimînd corespunderea lor condiţiilor concursului, ia o decizie privind admiterea ofertanţilor la concurs. Comisia este în drept să respingă ofertele unor ofertanţi sau ale tuturor dacă nu au prezentat toate documentele sau dacă documentele nu au fost întocmite în modul stabilit, sau dacă ofertele nu întrunesc condiţiile concursului. În cazul în care niciun ofertant nu este admis să participe la concurs, şedinţa se declară nulă.
(14) În cazul în care comisia stabileşte în şedinţă că nicio ofertă nu va fi mai mare decît preţul minim stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, procedura se suspendă, iar comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor se convoacă de urgenţă pentru confirmarea celei mai bune oferte sau pentru schimbarea condiţiei ori a modalităţii de valorificare a bunului.
(15) După determinarea numărului de participanţi la concurs, comisia invită neîntîrziat în aceeaşi şedinţă ofertanţii admişi la a doua etapă a concursului cu ridicarea preţului la bunul expus în vînzare.
(16) În cazul în care la concurs s-a înregistrat sau este admis un singur ofertant, comisia licitează prin negocieri directe cu el preţul bunului şi celelalte propuneri ale lui.
(17) Preşedintele comisiei va iniţia o a doua etapă a şedinţei de concurs, cu anunţarea preţului iniţial propus pentru bun, care va fi cel mai înalt preţ indicat în cererea participanţilor. În concurs, participanţii fac propuneri de modificare a ofertelor, cu începere de la participantul care a indicat în cerere cel mai mic preţ. În cazul în care participanţii au oferit pentru obiect acelaşi preţ, primul pas al concursului începe cu ultimul participant care a prezentat documentele. Această ordine se păstrează pe parcursul întregului concurs. Propunerile înaintate de participanţii la concurs se consemnează în proces-verbal.
(18) Comisia îl desemnează drept cîştigător al concursului pe participantul care a propus cel mai mare preţ pentru bun şi care şi-a asumat cele mai avantajoase obligaţii în sensul satisfacerii condiţiilor concursului. Principiile de care se va conduce comisia la determinarea cîştigătorului sînt: maximizarea masei debitoare, siguranţa încasării preţului, celeritatea. La orice etapă a concursului, comisia este în drept să adopte o decizie privind finalizarea lor, fără a determina cîştigătorul, consemnînd această decizie în procesul-verbal.
(19) Procesul-verbal al şedinţei comisiei va conţine informaţii privind:
a) bunul şi condiţiile lui de vînzare;
b) participanţii, ofertele lor;
c) cîştigătorul concursului, propunerile lui definitive;
d) condiţiile şi termenul de încheiere a contractului de vînzare-cumpărare a bunului.
(20) În termen de 20 de zile din data finalizării concursului, ofertanţilor care nu au fost declaraţi participanţi sau care nu au cîştigat concursul li se restituie garanţia de participare. Garanţia de participare a cîştigătorului este inclusă în contul plăţii pentru bunul achiziţionat. Ofertanţilor care au refuzat, după prezentarea documentelor, să participe la concurs li se restituie garanţia de participare.
(21) În termen de 10 zile din data deciziei, lichidatorul încheie cu cîştigătorul concursului un contract de vînzare-cumpărare a bunului (denumit în continuare contract). Acesta este semnat de lichidator şi de cumpărător (cîştigătorul concursului) sau de reprezentantul lui. În cazurile prevăzute de lege, contractul urmează să fie autentificat notarial şi înregistrat la organul cadastral teritorial. Cheltuielile aferente autentificării notariale şi înregistrării contractului le suportă cumpărătorul.
(22) În contract se consemnează condiţiile concursului, obligaţiile cumpărătorului ce derivă din aceste condiţii, obligaţiile reciproce ale părţilor, preţul bunului şi termenele de achitare, alte prevederi de executare a contractului.
(23) Pînă la semnarea contractului, în cazul plății în rate a bunului, cumpărătorul achită un acont de cel puţin 40% din preţul bunului. Suma rămasă se plătește în cel mult 60 de zile de la data semnării contractului. În cazul achitării bunului prin operarea unei plăţi unice, suma se plătește în termenele prevăzute în contract, dar în cel mult 10 zile lucrătoare din data încheierii lui.
(24) În cazul reţinerii plăţilor mai mult de 60 de zile sau al neîndeplinirii totale a obligaţiilor asumate, lichidatorul depune în instanţă de insolvabilitate sau în instanță de arbitraj cerere de încasare a sumei restante şi a penalităţilor sau, după caz, de reziliere a contractului şi de reparație a daunelor.
(25) În cazul în care cîştigătorul concursului refuză a semna contractul, comisia este în drept să îşi anuleze decizia în termen de 10 zile şi să îi invite la negocieri directe pe ceilalţi participanţi la concurs, fără a publica un alt comunicat informativ. Cîştigătorului în concurs care a refuzat să semneze contractul nu i se restituie garanţia de participare.
(26) Pînă la onorarea obligaţiilor de achitare integrală a preţului la bunul vîndut, cumpărătorul nu este în drept să gajeze, să vîndă ori să înstrăineze în orice alt mod obiectul contractului, ori să întrepindă alte acţiuni care conduc la diminuarea masei debitoare. Pentru încălcarea acestor condiţii, cumpărătorul poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare şi de contractul de vînzare-cumpărare.
Articolul 123. Vînzarea prin negocieri directe
(1) Negocierea directă este o modalitate prin care lichidatorul şi un potenţial cumpărător convin asupra clauzelor ce trebuie incluse în contractul de vînzare-cumpărare al cărui obiect îl constituie bunuri din masa debitoare.
(2) Lichidatorul va aplica procedura negocierilor directe cu încheierea unui contract de vînzare-cumpărare:
a) atunci cînd, la aplicarea modalităţii de vînzare a masei debitoare prin licitaţie cu reducere sau prin concurs, nu a fost prezentată nici o ofertă sau au fost prezentate numai oferte inacceptabile sau neconforme, sau contractul nu a putut fi încheiat cu ofertantul cîştigător din motive imputabile acestuia. Aplicarea procedurii de negociere în acest caz este posibilă numai după anularea procedurii iniţiale de licitaţie sau de concurs;
b) atunci cînd, în temeiul legii, pentru protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de vînzare-cumpărare poate fi încheiat numai cu un anumit cumpărător;
c) atunci cînd, ca măsură strict necesară, perioadele de aplicare a licitaţiei cu strigare, a licitaţiei cu reducere sau a concursului nu pot fi respectate din motive de extremă necesitate sau nu pot fi determinate din cauza unor evenimente imprevizibile.
(3) Vînzarea prin negocieri directe se face atunci cînd lichidatorul se adresează exclusiv cumpărătorului potenţial ori în cazul cînd, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate, nu s-a înregistrat decît o singură ofertă. În cazul în care pentru un lot există mai multe solicitări de negociere, vînzarea se face conform procedurii prevăzute la desfăşurarea licitaţiei cu strigare, publicarea anunţului de licitaţie nefiind obligatoriu.
(4) Iniţiativa vînzării prin negociere directă poate aparţine atît lichidatorului în calitate de vînzător, cît şi unui potenţial cumpărător interesat.
(5) Organizarea activităţii de negociere directă este asigurată de lichidator sau de o comisie pe care a format-o din 3–5 reprezentanţi ai creditorilor şi/sau din specialişti în domeniu.
(6) Pentru vînzarea bunului din masa debitoare, lichidatorul întocmeşte în prealabil un dosar de prezentare (lot) şi îl pune la dispoziţia oricărui ofertant în baza unui angajament de confidenţialitate.
(7) Negocierile directe se vor desfăşura cu fiecare ofertant în parte pe principiile: maximizarea masei debitoare, siguranţa încasării preţului, celeritatea.
(8) După încheierea negocierilor, lichidatorul întocmeşte un proces-verbal în care expune concluzii asupra clauzelor ce trebuie incluse în contractul de vînzare-cumpărare şi îl prezintă în cel mult 10 zile comitetului creditorilor sau adunării creditorilor spre aprobare.
(9) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor este în drept să accepte, în cel mult 20 de zile, condiţiile negociate de lichidator conform procesului-verbal ori să le respingă, ori să oblige lichidatorul să reînceapă negocierile directe cu potenţialul cumpărător în noile condiţii stabilite de creditori. Hotărîrea comitetului creditorilor prin care nu se aprobă procesul-verbal al negocierilor directe poate fi contestată la adunarea creditorilor de către lichidator sau de orice participant la proces, iar hotărîrea adunării creditorilor este susceptibilă de atac în instanţa de insolvabilitate. Dacă, în termen de 20 de zile, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a pronunţat asupra concluziilor din procesul-verbal al negocierilor directe, lichidatorul poate solicita instanţei de insolvabilitate aprobarea procesului-verbal.
(10) În baza concluziilor din procesul-verbal al negocierilor directe aprobate de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, sau de instanţa de insolvabilitate, lichidatorul încheie cu ofertantul, în cel mult 10 zile de la data aprobării, un contract de vînzare-cumpărare.
(11) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor poate stabili în prealabil pentru lichidator un preţ minim de vînzare a bunului prin negocieri directe, precum şi condiţii esenţiale pentru contractul de vînzare-cumpărare. În acest caz, dacă preţul negociat cu ofertantul nu va fi mai mic de valoarea stabilită în prealabil de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, iar condiţiile esenţiale prescrise în prealabil sînt acceptate, cu ofertantul se încheie imediat contract de vînzare-cumpărare fără a se trece procedura ulterioară de confirmare prevăzută la alin. (8) şi (9).
(12) Contractul de vînzare-cumpărare, procesul-verbal al negocierilor directe și documentele de organizare și desfăşurare a acestor negocieri se depun, prin grija lichidatorului, la dosarul de insolvabilitate.
(13) Contractul de vînzare-cumpărare încheiat în urma negocierilor directe se poate modifica prin acord al părţilor semnatare.
Articolul 124. Vînzarea valorilor mobiliare
(1) Valorile mobiliare se vînd prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea de sechestru. În cazul ridicării sau al sechestrării valorilor mobiliare, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va notifica registratorul independent sau persoana care ţine evidenţa lor despre deschiderea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului. Persoanele menţionate vor consemna în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare.
(2) După aplicarea sechestrului, nicio operaţiune cu valori mobiliare nu se admite fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.
(3) Vînzarea valorilor mobiliare va avea loc în conformitate cu reglementările privind circulaţia valorilor mobiliare fără plata acontului.
Articolul 125. Vînzarea de cote-părţi din capitalul social
Vînzarea participaţiei din capitalul social al societăţii în nume colectiv se efectuează în conformitate cu art. 133 din Codul civil, partea socială în societatea cu răspundere limitată se înstrăinează în corespundere cu art. 152 şi 153 din același cod, iar înstrăinarea participaţiei sau a bunurilor din patrimoniul cooperativei corespunzătoare participaţiei sale se efectuează conform art. 177 al aceluiași cod.
Articolul 126. Poprirea şi vînzarea dreptului litigios sau cesiunea creanţei
(1) Sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terț sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.
(2) Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului și se comunică terțului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.
(3) Prin somaţie se va pune în vedere terțului, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi pînă la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Cînd se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadență, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, și asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.
(4) Dacă sînt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va comunica administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, numele şi adresa celorlalţi creditori, sumele poprite de fiecare în parte.
(5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.
(6) Odată cu primirea sumelor de bani, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul va proceda la distribuirea lor în modul prevăzut de lege. Bunurile preluate de la terţul poprit le va include în lista masei debitoare şi le va valorifica conform procedurii stabilite.
(7) Terţul în a cărui posesie se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru custozii de bunuri sechestrate. În cazul în care termenul de restituire a bunurilor este scadent, terţul poate cere administratorului insolvabilităţii/lichidatorului să le încredinţeze unui custode.
(8) Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea.
(9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.
(10) Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărîrea de validare a popririi este supusă numai recursului de către terţul poprit.
(11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-şi efectele numai la data cînd sumele devin scadente.
(12) Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărîre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.
(13) După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau la plata datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărîrea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit în baza hotărîrii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau plătită.
(14) În scopul celerităţii procedurii, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul, cu acordul comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor, după caz, este în drept să vîndă drepturile litigioase sau creanţele pecuniare certe ale debitorului prin licitaţie cu strigare sau prin negocieri directe, în modul şi în condiţiile stabilite de prezenta lege. Preţul iniţial nu va fi mai mic de 50% din valoarea lor de bilanț, iar la licitaţia repetată preţul poate fi redus pînă la 30% din valoarea contabilă. Creditorii vor beneficia de dreptul de a prelua drepturile litigioase şi/sau creanţele pecuniare certe în contul stingerii, în modul prevăzut la art. 119, a creanţelor lor validate. În cazul în care, în termen de 90 de zile, drepturile litigioase şi/sau creanţele pecuniare nu se vor adjudeca la licitaţie sau nu se vor vinde prin negocieri directe, sau dacă există pericolul depăşirii termenului de prescripţie extensiv, lichidatorul va proceda la realizarea şi la urmărirea lor silită prin instanţă de judecată şi/sau prin judecată arbitrală, sau prin alte organe abilitate în modul prevăzut de prezenta lege.
(15) Dreptul de proprietate asupra drepturilor litigioase şi/sau asupra creanţelor pecuniare certe se transferă cumpărătorului în baza unui contract de vînzare-cumpărare sau contract de cesiune a creanţei semnat de administratorul insolvabilității/lichidator şi numai după achitarea integrală a preţului convenit prin licitaţie sau prin negocieri directe, achitare care urmează a fi efectuată în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.
Articolul 127. Vînzarea fructelor şi a recoltelor
(1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va hotărî, după caz, vînzarea fructelor sau a recoltelor prinse de rădăcini sau după ce sînt culese.
(2) Vînzarea se anunţă cu cel puţin 5 zile înainte de termen, la primăria de la locul debitorului şi de la locul unde se face vînzarea. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va face, după caz, şi publicitate vînzării în unul dintre ziarele locale sau, în lipsă de ziar local, în ziarele de circulaţie republicană, în reviste sau în alte publicaţii destinate comercializării unor bunuri de natura celor scoase la vînzare, precum şi în pagini de internet, deschise în acelaşi scop.
(3) Vînzarea se va face în zilele, la orele şi în locurile stabilite de administratorul insolvabilităţii/lichidator, de preferinţă în zile nelucrătoare, în zile de tîrg, fie la faţa locului, fie în tîrg.
(4) Vînzarea se va face de preferinţă prin negocieri directe sau prin licitaţie publică, în prezenţa unui delegat al comitetului creditorilor ori în lipsa lui, dacă a fost înştiinţat legal şi nu s-a prezentat. În cazul fructelor sau al recoltelor prinse de rădăcini, preţul se poate depune, cu acordul comitetului creditorilor, şi ulterior, în cel mult 5 zile de la data semnării procesului-verbal al licitaţiei sau al negocierilor directe. În orice caz, intrarea în posesia bunurilor adjudecate se face numai după plata integrală a preţului.
(5) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde fructele şi recoltele prin negocieri directe, în bază de contract de vînzare-cumpărare şi la preţ curent, în cazul în care:
a) fructele sau recolta sînt în pericol de pieire, degradare, alterare sau depreciere, iar vînzarea trebuie făcută de urgenţă;
b) depozitarea este imposibilă sau necesită cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea fructelor sau a recoltelor.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (5), vînzarea va fi adusă la cunoștință comitetului creditorilor şi debitorului în decursul a 48 de ore de la data efectuării.
(7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul depune, în 24 de ore de la încasare, pe conturi de acumulare mijloacele bănești obținute din vînzare, iar lista fructelor sau a recoltei vîndute cu preţul lor de vînzare, semnată de aceștia şi de cumpărător se depune în 48 de ore în instanţa de insolvabilitate.
Articolul 128. Vînzarea bunurilor cu regim special de circulaţie
(1) Titlurile de credit şi orice alte valori sau mărfuri negociabile la bursele de valori, la bursele de mărfuri ori pe alte pieţe se pot vinde prin intermediul celei mai apropiate burse sau prin sistemul alternativ de tranzacţionare, în formele şi în condiţiile prevăzute de legea specială.
(2) Obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase şi titluri de valoare altele decît cele indicate la alin. (1) se valorifică, în condiţiile legii, prin entităţi autorizate, iar obiectele de artă, colecţiile de valoare şi obiectele de muzeu, prin organele şi în condiţiile prevăzute de lege. În cazul în care este necesară, convertirea mijloacelor băneşti se efectuează prin băncile din Republica Moldova conform legislaţiei valutare.
(3) Sumele obţinute din vînzare se consemnează în conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator.
Articolul 129. Vînzarea întreprinderii (afacerii) debitorului
(1) În cadrul procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului sau al procedurii de restructurare, întreprinderea (afacerea) debitorului (denumită în continuare întreprindere) poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării creditorilor.
(2) Vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic poate avea loc doar după satisfacerea drepturilor de separare a bunurilor din masa debitoare sau cu acordul titularilor acestor drepturi. Separarea se efectuează în conformitate cu art. 48.
(3) În cadrul vînzării întreprinderii se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate, alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, licențe, autorizații și orice alte acte permisive), alte active şi drepturi exclusive care aparţin debitorului, cu excepţia drepturilor şi a obligaţiilor intransmisibile, precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor incluse în tabelul definitiv, dacă legea nu stabileşte altfel.
(4) În cazul în care titularii dreptului de separare a bunurilor din masa debitoare au acceptat, conform alin. (2), vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic pînă la satisfacerea drepturilor lor de separare, cumpărătorul devine succesor al obligaţiilor de satisfacere a acestor drepturi.
(5) În cazul vînzării întreprinderii, toate contractele de muncă valabile la momentul vînzării îşi păstrează valabilitatea, iar cumpărătorul devine succesor al drepturilor şi al obligaţiilor patronului.
(6) Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs, dacă adunarea creditorilor nu stabileşte altfel.
(7) În cazul în care vînzarea întreprinderii are loc prin concurs, condiţiile concursului se aprobă de adunarea creditorilor.
(8) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul publică aviz privind vînzarea întreprinderii debitorului prin licitaţie sau concurs, conform prevederilor art. 6. Avizul va cuprinde:
a) informaţii despre întreprindere şi patrimoniul ei, despre modalitatea în care se poate lua cunoştinţă de ele;
b) termenul de prezentare a cererilor de cumpărare a întreprinderii, care nu poate fi mai mic de 15 zile şi mai mare de 60 de zile de la data publicării avizului;
c) data, ora şi forma licitaţiei;
d) modalitatea de înregistrare a participanților la licitaţie sau la concurs;
e) preţul iniţial (minim) de vînzare a întreprinderii, stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor;
f) suma de participare, termenul şi modul depunerii ei;
g) criteriile (condiţiile) de stabilire a cîştigătorului licitaţiei sau al concursului;
h) modul de consemnare a rezultatului licitaţiei sau al concursului;
i) menţiuni despre organizatorul vînzării.
(9) Licitaţia sau concursul nu are loc în cazul în care, în termenul indicat în aviz, este depusă o singură cerere de participare. În acest caz, adunarea creditorilor poate decide vînzarea întreprinderii fără ţinerea unei noi licitaţii sau a unui nou concurs.
(10) Cîștigătorul licitaţiei şi organizatorul vînzării semnează în ziua licitaţiei un proces-verbal cu valoare de contract. În termen de 20 de zile din data licitaţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul încheie cu cîştigătorul licitaţiei contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii.
(11) Cîştigătorul concursului şi organizatorul vînzării semnează în ziua concursului un proces-verbal în care se consemnează rezultatele vînzării şi obligaţiile părţilor în perioada de pînă la semnarea contractului, inclusiv obligaţia părţilor de a încheia contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii în cel mult 20 de zile din data concursului.
(12) Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic urmează să fie confirmat de instanța de insolvabilitate şi înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Cheltuielile aferente autentificării notariale şi înregistrării contractului le suportă cumpărătorul.
(13) Acontul de participare la licitaţie sau la concurs a cîştigătorului se include în preţul de cumpărare al întreprinderii, iar în cazul în care acesta refuză să semneze procesul-verbal ori să încheie contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii, acontul se include în masa debitoare după achitarea cheltuielilor de organizare a licitaţiei sau a concursului.
(14) Suma obţinută din vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic constituie masa debitoare şi se distribuie în conformitate cu prezenta lege.
(15) Dacă suma obţinută din vînzarea întreprinderii dă posibilitatea satisfacerii tuturor creanţelor, la propunerea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului procedura de insolvabilitate încetează în temeiul unei hotărîri a instanței de insolvabilitate.
S e c ţ i u n e a a 3-a
Bunuri grevate cu garanţii
Articolul 130. Valorificarea bunurilor
(1) În temeiul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul intră, inclusiv prin executare silită, în posesia bunului (inclusiv a mijloacelor băneşti în valută străină în numerar şi fără numerar) afectat cu garanţie sau a produselor rezultate din valorificarea acestui bun, precum şi în posesia titlurilor şi înscrisurilor care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizare sau notificare prealabilă şi fără a se plăti taxe sau tarife. La solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, organele afacerilor interne, alte organe abilitate sînt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
(2) Persoana care are în posesie un bun afectat cu garanţie trebuie să îl predea neîntîrziat în termenul indicat, la solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. În caz contrar, persoana poartă răspundere solidară pentru stingerea creanţelor garantate şi pentru pagubele aduse, fiind obligată totodată să repare prejudiciul astfel cauzat.
(3) În perioada în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul valorifică bunurile care aparţin masei debitoare şi care fac obiectul unei garanţii, niciun creditor nu poate solicita luarea în posesie a acestor bunuri, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
(4) Prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei. În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera, locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă.
(5) Reguli comerciale adecvate pot fi: vînzarea prin licitaţii publice, prin negocieri directe, prin concurs sau prin orice alt mod rezonabil din punct de vedere comercial pentru tipul de bunuri supuse vînzării. Dintre diferitele moduri de vînzare rezonabile din punct de vedere comercial, creditorul garantat sau instanţa de insolvabilitate îl va alege pe cel care să asigure obţinerea celui mai bun preţ.
(6) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să recupereze ori să valorifice în alt mod o creanţă pe care debitorul a cesionat-o pentru asigurarea unei pretenţii.
Articolul 131. Procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii
(1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de valorificare a garanţiei într-un interval de timp rezonabil, în funcţie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe piaţă care asigură vînzarea la cel mai bun preţ, dar nedepăşind limitele prevăzute de prezenta lege.
(2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să informeze, la cerere, creditorii asupra stării bunurilor ce aparțin debitorului, să permită examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi a documentelor acestuia.
(3) Creditorul garantat care intenţionează să-şi valorifice garanţia va înştiinţa administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre acest lucru, arătînd prin notificare condiţiile şi modalitatea de valorificare şi/sau de vînzare a bunului afectat cu garanţie, precum şi preţul de vînzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este îndreptăţit să procedeze la valorificarea şi/sau la vînzarea bunului grevat cu garanţie în condiţiile expuse de creditorul garantat. Administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul se poate opune valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii.
(4) În cazul în care intenţia de vînzare a bunului grevat cu garanţie vine de la administratorul insolvabilităţii/lichidator, acesta trebuie, sub sancţiunea nulităţii, să facă o notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va propune condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului. Creditorul garantat este obligat ca, în termen de 7 zile de la primirea notificării, să accepte propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului. Dacă, în acest termen, creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra propunerii de vînzare a bunului, ea se consideră acceptată în condiţiile indicate în notificare. Dacă creditorul garantat respinge propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului fără a indica o posibilitate de vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de administratorul insolvabilităţii/lichidator în condiţiile din notificare. Dacă creditorul garantat se pronunţă în termen, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor.
(5) Dacă referitor la acelaşi bun au scris aviz de garanţie mai mulţi creditori garantaţi incluşi în tabelul de creanţe validate, valorificarea bunului grevat în condiţiile alin. (3) şi (4) se face cu acordul fiecărui creditor garantat. Dacă creditorii garantaţi nu ajung la un numitor comun în ceea ce privește condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului, acestea din urmă sînt stabilite de către instanţa de insolvabilitate, conform alin. (6), la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau la cererea unuia dintre creditorii garantaţi.
(6) Debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei. Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.
(7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde bunul în lipsa notificării din partea creditorului garantat şi fără a notifica creditorul garantat în cazul bunurilor perisabile sau a bunurilor supuse deprecierii iminente. În decursul a 72 de ore din momentul vînzării bunurilor, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să informeze despre acest fapt creditorul garantat şi instanţa de insolvabilitate.
(8) Valorificarea prin licitaţie publică, concurs sau prin negocieri directe a bunurilor grevate cu garanţii se face după procedura generală prevăzută de lege la vînzarea masei debitoare, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
(9) Dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătorești, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
(10) Una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator. În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanțelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă mai mulţi creditori garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti gajate.
(11) În cazul în care rezultatele obţinute din valorificarea bunului sînt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate, debitorul rămîne obligat pentru diferenţa de plată. În acest caz, creditorul garantat poate să își satisfacă diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.
(12) Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanţiei liber de orice garanţie reală existentă, de sechestru sau de alte sarcini. Titlurile sau înscrisurile care constată înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunului, împreună cu menţiunea, din registrul public, a stingerii garanţiei, fac dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al creditorului care şi-a adjudecat bunul.
(13) Cînd are cunoştinţă de faptul că debitorul nu este proprietarul bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să remită proprietarului bunului afectat garanţiei ceea ce mai rămîne din bun în urma vînzării. În cazul în care nu cunoaşte această circumstanță, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este scutit de orice răspundere dacă a restituit debitorului ceea ce rămîne din vînzarea bunului.
Articolul 132. Distribuirea produsului obţinut în masa debitoare
(1) Din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi de valorificare, rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie, evaluarea şi vînzarea bunului, care nu pot să depăşească 10% din valoarea bunurilor grevate şi care sînt incluse în masa debitoare, iar din rest se acoperă de îndată creanţa garantată care are primul rang de prioritate. Dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, a unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit.
(2) Orice sumă rămasă după satisfacerea creditorului cu cel mai înalt grad de prioritate va fi distribuită celorlalţi creditori garantaţi în ordinea priorității fiecăruia. Numai după plata integrală efectuată unui creditor se poate proceda la plata următorului.
(3) În termen de 3 zile de la primirea rezultatelor vînzării bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va trece în masa debitoare orice surplus obţinut în urma valorificării, destinat satisfacerii creanţelor chirografare.
(4) Dintre cesiunea notificată debitorului sau acceptată de el şi cesiunea înscrisă în registrul public, prioritate va avea cesiunea înscrisă.
(5) În cazul unor cesiuni succesive, grad de prioritate faţă de terţi are cesionarul care şi-a înscris primul cesiunea în registrul public, indiferent de faptul că are sau nu cunoștinţă de existenţa altor cesiuni.
(6) Creditorii garantaţi şi debitorul nu pot interveni pentru a schimba ordinea de prioritate stabilită prin prezentul articol.
Articolul 133. Un alt mod de valorificare a bunurilor
(1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este în drept să folosească, cu acordul creditorului garantat, un bun grevat cu o garanţie reală pe care trebuie să o valorifice pentru masa debitoare, dacă el poate compensa pierderea valorii acestui bun în cadrul procesului de insolvabilitate prin plăţile făcute creditorilor garantaţi. Obligaţia de a plăti compensaţie există doar în cazul în care, prin folosirea bunului, s-a cauzat o diminuare a valorii lui.
(2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să transforme, să unească ori să prelucreze bunul grevat cu o garanţie reală în măsura în care garantarea drepturilor creditorilor nu este lezată. Dacă bunul grevat este predat creditorului, acesta este obligat să achite valoarea care face diferenţa dintre valoarea bunului anterior şi valoarea bunului rezultat din transformare, unire sau din prelucrare.
S e c ţ i u n e a a 4-a
Procedura simplificată a falimentului
Articolul 134. Hotărîrea de intentare a procedurii simplificate a falimentului
(1) Procedura simplificată a falimentului prevăzută în prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii:
a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător;
b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare;
c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta lege.
(2) Dacă debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii de insolvabi-litate, poate să dispună iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Totodată, prin hotărîrea de inițiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va dispune:
a)ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b)desemnarea lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate de prezenta lege;
c)predarea în cel mult 5 zile lucrătoare a gestiunii patrimoniului de la debitorul/administratorul provizoriu către lichidator împreună cu documentele de constituire a societăţii; cu procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor (membrilor, acţionarilor, creditorilor); cu certificatul înregistrării de stat al întreprinderii; cu documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei; cu registrele societăţii; cu avizele, actele auditorului şi ale organelor administrării fiscale; cu documentele interne, documentele contabile ale debitorului, precum şi cu tabelul preliminar al creanţelor, întocmit de administratorul provizoriu sau cu o listă întocmită de debitor ce va cuprinde numele şi adresele creditorilor şi creanţele acestora de la data intrării în faliment, indicîndu-se cele născute după deschiderea procedurii;
d)notificarea intentării procedurii de insolvabilitate şi intrării debitorului în procedura falimentului, care va cuprinde:
– termenul-limită, pentru creditori, de înregistrare a cererii de validare a creanţelor pentru întocmirea tabelului definitiv, care va fi de cel mult 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedura simplificată a falimentului, precum şi un apel special, adresat creditorilor garantaţi, de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă;
– termenul de verificare a creanţelor de către lichidator, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la înaintarea creanţelor;
– data, ora şi locul şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la liniuța a doua.
(3) Prin hotărîrea de deschidere a procedurii, instanţa de insolvabilitate obligă lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art. 35 alin. (2) şi (4) şi să prezinte, în termen de 15 zile lucrătoare de la data consolidării tabelului definitiv, instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată.
(4) Odată cu intentarea procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate poate institui, după caz, un comitet al creditorilor în modul prevăzut la art. 60.
(5) După intrarea în procedura simplificată a falimentului, dispoziţiile capitolelor II–III se vor aplica, dacă este necesar, în modul corespunzător.
(6) Hotărîrea de intentare a procedurii simplificate de faliment devine executorie din momentul pronunţării, dar poate fi contestată cu recurs. Dispozitivul hotărîrii se publică în termen de 10 zile din data adoptării, conform art. 7. În acest caz, prevederile art. 35 alin. (2) şi (3) se aplică în modul corespunzător.
Articolul 135. Lichidarea debitorului
(1) Odată cu adoptarea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului, lichidatorul notifică despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de stat a debitorului, anexînd hotărîrea instanţei de insolvabilitate.
(2) Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul, în comun cu reprezentantul debitorului, iar în lipsa acestuia, în comun cu preşedintele comitetului creditorilor, iar dacă un astfel de comitet nu a fost desemnat, în comun cu un reprezentant al creditorilor desemnat de instanţa de insolvabilitate, face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi a pasivului.
(3) În termen de 15 zile de la data consolidării tabelului definitiv al creanţelor validate sau imediat după valorificarea masei debitoare în cazul în care aceasta există, lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare, raportul final şi, după caz, actul de carenţă a masei debitoare.
(4) După ce instanţa de insolvabilitate aprobă raportul final al lichidatorului şi bilanţul de lichidare, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din patrimoniul debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi vor fi stinse prin consemnare și depuse de către lichidator la bancă sau la notar. După ce fondurile sau bunurile din patrimoniul debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost consemnate la bancă sau la notar, instanţa de insolvabilitate, în baza cererii lichidatorului, închide prin hotărîre procedura falimentului şi radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice şi din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali.
(5) În cazul lipsei masei debitoare, instanţa de insolvabilitate, odată cu aprobarea bilanţului de lichidare, adoptă o hotărîre de încetare a procesului, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul de stat în care este înscris.
(6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului cînd este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege.
(7) Dispozitivul hotărîrii de încetare a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul de stat se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării.
(8) După ce primeşte hotărîrea instanţei de insolvabilitate, Camera Înregistrării de Stat radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice sau din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la data hotărîrii.
Articolul 136. Particularităţile falimentului întreprinzătorului individual
(1) Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privința obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activitățile cu caracter personal.
(2) Odată cu intrarea în incapacitate de plată, întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze instanţei de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în modul corespunzător.
(3) Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a falimentului. Procedura de observaţie faţă de întreprinzătorul individual nu se aplică.
(4) Dacă, după aplicarea procedurii simplificate a falimentului, se constată că debitorul dispune de capacităţi operaţional viabile care ar permite redresarea solvabilităţii lui, instanţa de insolvabilitate, la cererea lichidatorului, dispune încetarea procedurii falimentului şi trecerea în procedură de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.
(5) Prevederile capitolelor II–IV se aplică în modul corespunzător.
Articolul 137. Particularităţile falimentului debitorului care nu dispune de masă debitoare
(1) Dacă, în perioada de observare, se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolva-bilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se depune sau se garantează o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a garantat cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate restituirea lor din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care nu şi-au îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14.
(2) Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată a falimentului. Înainte de adoptarea hotărîrii de inițiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va audia adunarea creditorilor şi administratorul insolvabilităţii. Dacă creditorul sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, falimentul nu se va dispune. Alineatul (1) se aplică în modul corespunzător.
(3) Dacă există mijloace băneşti, administratorul insolvabilităţii trebuie ca, înainte de inițierea procedurii simplificate a falimentului, să achite cheltuielile procesului de insolvabilitate, în primul rînd speţele administrative. Administratorul insolvabilităţii nu este obligat să valorifice bunurile, această atribuţie revenindu-i lichidatorului în cadrul procedurii falimentului.
(4) Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sînt acoperite, dar masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente ale masei (creanţelor masei), administratorul insolvabilităţii este obligat să avizeze instanţa de insolvabilitate şi creditorii masei debitoare despre insuficienţa masei. Administratorul insolvabilităţii are aceeaşi obligaţie în cazul în care este previzibil faptul că masa nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor. După ce a emis avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul insolvabilităţii prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa.
(5) Lichidarea şi radierea debitorului din registrul de stat vor avea loc în cadrul procedurii simplificate a falimentului în modul prevăzut de prezenta lege.
Articolul 138. Particularităţile falimentului debitorului aflat în proces de lichidare
(1) În cazul în care activele societăţii aflate în proces de lichidare, voluntară sau forţată, sînt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor, lichidarea se face, conform prezentei legi, în cadrul procedurii simplificate a falimentului.
(2) Odată cu constatarea circumstanţelor prevăzute la alin. (1), lichidatorul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze în instanţă de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în modul corespunzător.
(3) În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate emite o hotărîre de declarare a întreprinderii aflate în proces de lichidare ca fiind insolvabilă şi îi iniţiază procedura simplificată a falimentului. Nu se aplică procedură de observare şi cea de restructurare faţă de o întreprindere dizolvată, declarată insolvabilă.
(4) Dacă, la examinarea cauzei, s-a constatat că activele debitorului permit satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor în mărime deplină, instanţa de insolvabilitate va refuza prin hotărîre declararea stării de insolvabilitate a întreprinderii dizolvate. Hotărîrea judecătorească serveşte drept temei pentru continuarea procedurii de lichidare a societăţii pe principii generale, conform legislaţiei civile.
(5) În cazul în care, contrar circumstanţelor ce denotă incapacitate de plată, potrivit căreia întreprinderea dizolvată urma să fie lichidată doar în procedură simplificată a falimentului, proprietarul, asociaţii (membrii, acţionarii) şi lichidatorul nu au adresat în instanţă de insolvabilitate cerere de declarare a stării de insolvabilitate, aceştia poartă răspundere subsidiară şi solidară faţă de creditorii ale căror creanţe nu au fost stinse în mărime deplină şi, totodată, acest fapt serveşte temei pentru refuzul de a radia întreprinderea din registrul de stat.
(6) Iniţierea procedurii de dizolvare şi de lichidare voluntară sau forţată a întreprinderii nu este un impediment adresării directe în instanţă de insolvabilitate a cererii introductive a creditorului. Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care instanţa de judecată satisface cererea introductivă a creditorului şi iniţiază proces de insolvabilitate debitorului.