Articolul 3. Noţiuni principale
(1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1) agent de decontare – entitate care pune la dispoziţia instituţiilor şi/sau a contrapărţii centrale participante la sistem conturi de decontare prin care sînt decontate ordinele de plată şi/sau ordinele de transfer din sistem şi, după caz, acordă credite acestor instituţii şi/sau contrapărţii centrale, în scopul decontării;
2) casă de compensare (clearing) – entitate care răspunde de calcularea poziţiei nete a instituţiilor, o eventuală contraparte centrală şi/sau un eventual agent de decontare;
3) cont de decontare – un cont deschis la banca centrală, la un agent de decontare sau la o contraparte centrală, utilizat pentru depozitarea de mijloace băneşti sau instrumente financiare, precum şi pentru decontarea tranzacţiilor dintre participanţii la un sistem;
4) contraparte centrală – entitate care se interpune între instituţiile participante la un sistem şi care acţionează ca partener exclusiv al acestor instituţii în ceea ce priveşte ordinele lor de plată/ordinele lor de transfer;
5) entitate garantată public – entitate de drept public sau privat ale cărei obligații sînt garantate de stat conform legii;
6) garanţie – orice activ care poate fi valorificat, inclusiv mijloace băneşti, instrumente financiare sau creanţe pecuniare (creanţe care decurg din contractele în temeiul cărora băncile, inclusiv băncile centrale, acordă credite), constituite ca obiect al unor contracte de gaj, repo sau al unor acorduri similare, în scopul garantării eventualelor drepturi şi obligaţii apărute în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie în favoarea Băncii Naționale a Moldovei;
7) instituţie – oricare dintre următoarele entităţi care participă la un sistem şi care este obligată să execute obligaţiile financiare rezultate din ordinele de plată/ordinele de transfer în cadrul respectivului sistem:
a) o bancă, astfel cum este definită în Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995;
b) o societate de investiţii, astfel cum este definită în Legea nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital;
c) orice întreprindere cu sediul în străinătate care desfășoară activități permise băncilor și societăților de investiții;
d) autorități publice şi entităţi garantate public;
8) instrumente financiare – instrumente prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piața de capital;
9) compensare – conversie într-o singură creanţă netă sau obligaţie netă a creanţelor şi a obligaţiilor rezultate din ordinele de plată şi/sau ordinele de transfer, pe care unul sau mai mulţi participanţi le emit în beneficiul unuia sau al mai multor participanţi sau le primesc de la unul ori mai mulţi participanţi, avînd ca rezultat faptul că numai o singură creanţă netă poate fi exigibilă şi numai o singură obligaţie netă este datorată;
10) ordin de plată – instrucţiune dată de un participant de a pune la dispoziţia unui destinatar o sumă de bani, prin înregistrarea acesteia în registrele unei bănci, ale băncii centrale, ale unei contrapărţi centrale sau ale unui agent de decontare, sau orice instrucţiune care antrenează asumarea sau executarea unei obligaţii de plată, aşa cum este aceasta definită de regulile de funcţionare a sistemului;
11) ordin de transfer – instrucţiune dată de un participant de a transfera dreptul de proprietate sau orice alt drept asupra unuia sau mai multor instrumente financiare prin înscrierea în registrul de evidenţă a acestora sau prin orice altă modalitate;
12) operator de sistem – entitate sau entităţi responsabile din punct de vedere juridic de funcţionarea unui sistem. Un operator de sistem poate acţiona în calitate de agent de decontare, contraparte centrală sau casă de compensare (clearing);
13) participant – instituţie, contraparte centrală, agent de decontare, casă de compensare (clearing) sau operator de sistem. În conformitate cu regulile sistemului, acelaşi participant poate acţiona în calitate de contraparte centrală, de agent de decontare sau de casă de compensare (clearing) ori poate desfăşura parţial sau integral aceste activităţi;
14) participant indirect – instituţie, contraparte centrală, agent de decontare, casă de compensare (clearing) sau operator de sistem care are o relaţie contractuală cu un participant la sistem care execută ordine de plată şi/sau ordine de transfer şi în temeiul căreia participantul indirect poate transmite ordine de plată şi/sau ordine de transfer în sistemul respectiv, cu condiţia ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;
15) procedură de insolvabilitate – orice procedură prevăzută de legislaţie care urmăreşte fie lichidarea unui participant, fie restructurarea sa, dacă această măsură implică suspendarea sau limitarea plăţilor ori transferurilor;
16) risc sistemic – risc că incapacitatea unui participant de a-și îndeplini obligațiile în cadrul unui sistem va cauza incapacitatea altor participanți de a-și onora obligațiile atunci cînd acestea devin scadente cu un posibil efect de contagiune care ar putea afecta stabilitatea sistemului financiar;
17) sistem – aranjament formal care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este încheiat între 3 sau mai mulţi participanţi, alţii decît operatorul de sistem al acelui sistem, un posibil agent de decontare, o posibilă contraparte centrală, o posibilă casă de compensare (clearing) sau un posibil participant indirect şi are reguli comune şi proceduri standardizate pentru clearing, realizat prin intermediul unei contrapărţi centrale sau al altei entităţi, şi/sau pentru executarea ordinelor de plată şi/sau ordinelor de transfer între participanţi;
b) este guvernat de legea Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre participanţi îşi are sediul în Republica Moldova;
c) este desemnat, potrivit criteriilor şi condiţiilor stabilite în reglementările emise în comun de Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare, ca sistem după ce autoritatea competentă se asigură că normele de funcționare a sistemului sînt adecvate.
Un aranjament încheiat între operatorii unor sisteme interoperabile nu constituie un sistem;
18) sisteme interoperabile – două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat acorduri în temeiul cărora este posibilă executarea ordinelor de plată şi/sau a ordinelor de transfer dintr-un sistem în altul;
19) zi lucrătoare – interval de timp în care au loc decontările din timpul zilei şi din timpul nopţii şi cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem.
(2) Pentru prevenirea riscului sistemic, prin derogare de la prevederile alin. (1) pct. 17), dacă este cazul, poate fi desemnat ca sistem care intră sub incidenţa prezentei legi un aranjament formal între doi participanţi, alţii decît un posibil agent de decontare, o posibilă contraparte centrală, o posibilă casă de compensare (clearing) sau un posibil participant indirect.
Articolul 5. Acceptarea ca probă în justiție
Probele privind existența, conținutul, momentul intrării în sistem a ordinului de plată/ordinului de transfer, irevocabilitatea, precum și executarea în cadrul sistemelor de plăți sau de decontare a instrumentelor financiare, pot fi acceptate în justiție în toate cauzele civile, comerciale, penale sau administrative referitoare la sistem, la participanții la sistem sau la orice terțe părți, în formă scrisă sau pe un suport durabil care asigură trasabilitatea acestora, în format electronic sau optic, inclusiv în forma imprimată a acestor documente electronice sau optice.