TITLUL IV
DREPTUL DE AUTOR
Articolul 506. Lucrările asupra cărora se extinde dreptul de autor
Dreptul de autor se extinde asupra lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, indiferent de forma, menirea şi calităţile lucrării, precum şi de modul de reproducere a ei.
Dreptul de autor se extinde asupra lucrărilor publicate sau nepublicate, dar exprimate într-o formă obiectivă oarecare, care permite de a reproduce rezultatul unei activităţi de creaţie a autorului (manuscris, desen tehnic, imajine, exprimare sau executare în public, peliculă, înregistrare mecanică sau pe bandă de magnitofon ş.a.).
Pot constitui obiect al dreptului de autor:
lucrările orale (cuvîntări, lecţii publice, referate ş.a.);
lucrările scrise (literare, ştiinţifice ş.a.);
lucrările dramatice şi muzical-dramatice, precum şi cele muzicale cu text sau fără text;
traducerile;
scenariile, planurile de scenariu;
filmele de cinematograf, filmele de televiziune, emisiunile de radio şi de televiziune;
lucrările coreografice şi pantomimele, în privinţa prezentării cărora există indicaţii, expuse în scris sau în alt mod;
lucrările de pictură, de sculptură, de arhitectură, de artă grafică şi decorativă-aplicată, ilustraţiile, desenele, schiţele;
planurile, crochiurile şi lucrările plastice referitoare la ştiinţă, tehnică sau la punerea în scenă a unei opere dramatice sau muzical-dramatice;
hărţile geografice, geologice şi alte hărţi asemănătoare;
lucrările fotografice şi lucrările realizare prin procedee analogice celor fotografice;
lucrările exprimate cu ajutorul înregistrării mecanice sau a unei alte înregistrări tehnice;
alte lucrări.
Dreptul de autor asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor realizate prin procedee analogice celor fotografice va fi recunoscut, dacă pe fiecare exemplar al lucrării vor fi indicate numele autorului, locul şi data cînd a apărut lucrarea.
Articolul 507. Lucrările apărute
Lucrarea se socoate apărută (publucată), dacă a fost editată, interpretată în public, arătată în public, transmisă la radio sau televiziune sau comunicată prin alt mod unui cerc de persoane nedeterminat.
Lucrarea nu se consideră apărută (publicată), dacă a fost prezentată numai o informaţie despre această lucrare cu o expunere a conţinutului acesteia, iar în cazurile prevăzute de hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, dacă lucrarea a fost multiplicată cu titlu de manuscris.
Articolul 508. Dreptul de autor asupra lucrărilor apărute pe teritoriul Uniunii RSS
Dreptul de autor asupra unei lucrări apărute pentru prima oară pe teritoriul Uniunii RSS sau neapărute, dar care se găseşte pe teritoriul Uniunii RSS într-o formă obiectivă oarecare, este recunoscut autorului şi moştenitorilor lui, indiferent de cetăţenia lor, precum şi altor succesori în drepturi ai autorului.
Articolul 509. Dreptul de autor asupra lucrărilor publicate în străinătate
Dreptul de autor este recunoscut cetăţenilor RSS Moldoveneşti şi ai celorlalte republici unionale, ale căror lucrări au apărut pentru prima oară sau care se află într-o formă obiectivă oarecare pe teritoriul unui stat străin, precum şi succesorilor lor în drepturi.
Pentru alte persoane dreptul de autor la o operă, apărută prima oară sau care se află în vre-o formă obiectivă pe teritoriul unui stat străin se recunoaşte în conformitate cu tratatele internaţionale ale Uniunii RSS. În caz de punere la dispoziţie a pazei în conformitate cu tratatele internaţionale faptul apariţiei operei pe teritoriul unui stat străin se stabileşte conform prevederilor din tratatul internaţional.
Succesorilor în drepturi străini ai unor autori - cetăţeni ai RSS Moldoveneşti sau ai altor republici unionale - dreptul de autor le este recunoscut pe teritoriul RSS Moldoveneşti, dacă acest drept le este transmis îm modul, prevăzut de legislaţia Uniunii RSS.
Articolul 510. Drepturile autorului
Autorul are dreptul:
1) la publicarea, reproducerea şi difuzarea în orice mod, permis de lege a lucrării sale, sub numele său, sub un nume convenţional (preudonim) sau fără indicarea vre-unui nume (anonim);
2) la inviolabilitatea lucrării;
3) la primirea unui onorar pentru folosirea lucrării de către alte persoane, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Tarifurile onorarului de autor se stabilesc de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor, cînd legislaţia Unuinii RSS prevede, că aprobarea acestor tarifuri este de competenţa Uniunii RSS.
În lipsa de tarifuri aprobate onorarului de autor, cuantumul onorarului cuvenit autorului pentru folosirea lucrării lui se determină prin învoiala părţilor.
Modul de transmitere de către autor - cetăţean al RSS Moldoveneşti sau al unei alte republici unionale - a dreptului pentru folosirea lucrării sale pe teritoriul unui stat străin este stabilit de legislaţia Uniunii RSS.
Articolul 511. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor şi a numelui autorului în timpul vieţii lui
Cînd lucrarea se editează, se interpretează în public sau este folosită în alt mod, fără consimţămîntul autorului, este interzis a se întroduce vre-o schimbare nici în însăşi lucrarea sau în titlul ei, nici în indicarea numelui autorului şi în dedicaţia autorului.
Cînd se editează o lucrare, este interzis de asemenea a o însoţi cu ilustraţii, prefeţe, postfeţe, comentarii sau explicaţii de orice natură fără consimţămîntul autorului.
Consimţămîntul autorului, dat la încheierea contractului de autor, nu poate fi revocat în mod unilateral.
Articolul 512. Ocrotirea drepturilor de autor asupra lucrărilor apărute sub pseudonim sau fără indicarea numelui
Drepturile patrimoniale şi personale ale autorului lucrării apărute sub un pseudonim sau fără indicarea numelui, atîta timp, cît autorul nu aduce la cunoştinţa publicului numele său real, sînt ocrotite de organizaţia, căreia îi revine sarcina de a ocroti drepturile autorilor.
Articolul 513. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor după moartea autorului
Autorul are dreptul să indice, în acelaş mod în care este numit un executor testamentar (articolul 579 din prezentul Cod), persoana pe care o însărcinează să ocrotească inviolabilitatea lucrărilor sale după moarte. Această persoană îşi exercită împuternicirile în tot cursul vieţii sale.
În lipsa unor asemenea indicaţii inviolabilitatea lucrărilor după moartea autorului este ocrotită de moştenitorii lui, precum şi de organizaţiile, cărora le revine sarcina de a ocroti drepturile de autor. Aceste organizaţii ocrotesc inviolabilitatea lucrărilor şi în cazul, cînd nu există moştenitori sau cînd dreptul de autor al acestora a încetat.
Articolul 514. Dreptul de coautor
Dreptul de autor asupra unei lucrări create prin munca în comun a două sau mai multe personae (lucrare colectivă) aparţine în comun coautorilor, indifferent dacă o asemenea lucrare formează un tot indivizibil sau este alcătuită din părţi, fiecare avînd de asemenea, şi o importanţă de sinestătătoare.
Fiecare coautor îşi păstrează dreptul său de autor asupra părţii create de el din lucrarea colectivă şi care are o îmsemnătate de sinestătătoare.
O parte a lucrării colective este considerată ca avînd o însemnătate de sinestătătoare, dacă poate fi folosită independent de celelalte părţi ale acestei lucrări.
Raporturile dintre coautori pot fi determinate prin convenţia lor. În lipsa unei asemenea convenţii dreptul de autor asupra lucrării colective se exercită de către toţi coautorii în comun, iar onorarul se repartizează între ei în modul prevăzut de legislaţia Uniunii RSS şi de hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
Articolul 515. Dreptul de autor asupra lucrării create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu
Autorul unei lucrări, create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu într-o organizaţie ştiinţifică sau altă organizaţie, se bucură de dreptul de autor asupra acestei lucrări.
Modul de folosire de către organizaţie a acestei lucrări şi cazurile în care autorului i se plăteşte onorar se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi de hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
Articolul 516. Dreptul de autor al persoanelor juridice
Dreptul de autor este recunoscut persoanelor juridice în cazurile şi în limitele, stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi de prezentul Cod. Aceste prevederi nu se extind asupra dobîndirii de către persoane juridice a dreptului de autor pe baza unui contract.
Articolul 517. Dreptul de autor al organizaţiilor asupra publicaţiilor perioadice şi altor publicaţii
Organizaţiile care publică singure sau prin intermediul vre-unei edituri culegeri ştiinţifice, îndreptare, dicţionare, reviste sau alte publicaţii periodice se bucură de dreptul de autor asupra acestor publicaţii luate în ansamblu.
Autorii lucrărilor cuprinse în asemenea publicaţii îşi păstrează dreptul de autor asupra lucrărilor lor.
Articolul 518. Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune
Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune aparţine întreprinderii care l-a realizat.
Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune turnat de un amator aparţine autorului sau coautorilor filmului.
Autorul scenariului, compozitorul, regizorul, operatorul principal, pictorul-scenograf şi autorii celorlalte lucrări, care au întrat ca parte componentă într-un film de cinematograf sau de televiziune, se bucură fiecare de dreptul de autor asupra lucrării sale.
Articolul 519. Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune
Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune aparţine organizaţiilor pentru radiodifuziune şi televiziune care le transmit, iar asupra lucrărilor cumpinse în aceste emisiuni - autorilor lor.
Articolul 520. Dreptul de autor al alcătuitorilor de culegeri
Dreptul de autor asupra unor culegeri de lucrări, care nu constituie obiectul unui drept de autor al cuiva, cum ar fi: culegerile de legi, de hotărîri judecătoreşti şi de alte documente oficiale, de opere folclorice, ai căror autori nu sînt cunoscuţi, de acte şi monumente vechi sau de alte lucrări neocrotite de dreptul de autor, aparţine alcătuitorilor de culegeri, dacă ei au prelucrat sau sistematizat de sinestătător materialul cuprins în culegere.
De acelaş drept se bucură cetăţenii, care au prelucrat de sinestătător diferite lucrări de genul menţionat.
Acest drept nu împiedică pe alţi cetăţeni să publice aceleaşi lucrări, dacă le-au sistematizat sau prelucrat de sinestătătror.
Alcătuitorul unei culegeri, care a prelucrat sau a sistematizat lucrările cuprinse în culegere, ce constituie obiectul unui drept de autor al cuiva, se bucură de dreptul de autor asupra celegerii, cu condiţia respectării dreptului autorilor acestor lucrări.
Articolul 521. Folosirea lucrării unui autor de către alte persoane
Lucrare unui autor (inclusiv traducerea într-o altă limbă) poate fi folosită de alte persoane numai pe baza unui contract, încheiat cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Articolul 522. Dreptul de autor al persoanei, care a folosit o lucrare străină pentru crearea unei lucrări noi
Persoana care foloseşte, în cazurile admise de lege, o lucrare a unui alt autor sau o lucrare care nu are autor, pentru a crea o lucrare nouă, se bucură de dreptul de autor asupra lucrării pe care a creat-o.
Acest drept nu împedică şi alte persoane să folosească aceiaş lucrare pentru crearea unei lucrări noi.
Articolul 523. Traducerea lucrării într-o altă limbă
Traducerea lucrării într-o altă limbă în scopul publicării ei este admisă numai cu consimţămîntul autorului sau al succesorilor lui în drepturi.
Organele competente ale Uniunii RSS pot, în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS, să permită traducerea lucrării într-o altă limbă şi publicarea acestei traduceri cu respectarea, în cazurile corespunzătoare, a condiţiilor, prevăzute de tratatele internaţionale ale Uniunii RSS.
Articolul 524. Dreptul de autor al traducătorului
Traducătorul se bucură de dreptul de autor asupra traducerii făcute de el.
Articolul 525. Dreptul autorului la onorar pentru folosirea lucrării lui într-o traducere în altă limbă
Autorul originalului are dreptul la onorar pentru folosirea lucrării într-o traducere în altă limbă, în toate cazurile, cu excepţia celor prevăzute de lege.
Articolul 526. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor
Se admite, fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui de familie al autorului lucrării şi a sursei:
1) folosirea unei lucrări străine publicate pentru crearea unei lucrări noi, de sinestătătoare din punct de vedere creator, în afară de prelucrarea unei povestiri într-o operă dramatică sau scenariu şi invers precum şi prelucrarea unei opere dramatice în scenariu şi invers;
2) reproducerea în lucrările ştiinţifice şi critice, în publicaţiile didactice şi politico-educative a unor lucrări ştiinţifice, literare şi de artă publicate şi a unor fragmente din ele. În aceste cazuri reproducerea sub formă de citate este admisă în limitele, determinate de scopul publicaţiei, iar reproducerea într-un alt mod, inclusiv în culegeri, este admisă într-un volum, care nu depăşeşte în total o coală de autor din lucrările unui singur autor;
3) difuzarea de informaţii în presa periodică, prin filme, radio şi televiziune cu privire la lucrările literare, ştiinţifice şi de artă publicate, inclusiv sub formă de adnotări, referate, prezentări bibliografice şi sub alte forme documentare-informative;
4) reproducerea în filme, prin radio şi televiziune a cuvîntărilor şi rapoartelor rostite în public, precum şi a lucrărilor literare, ştiinţifice şi de artă publicate. Este considerată reproducere şi difuzarea prin radio şi televiziune a lucrărilor interpretate în public, chiar de la locul de interpretare a lor;
5) retipărirea în gazete a unor cuvîntări şi rapoarte rostite în public, precum şi a lucrărilor literare, ştiinţifice şi de artă, publicate în original sau în traducere;
6) reproducerea în orice mod, în afară de copierea mecanică prin contact, a lucrărilor de artă plastică, aflate în locurile deschise pentru vizitarea liberă de către public, cu excepţia expoziţiilor şi muzeelor;
7) reproducerea unor lucrări tipărite în scopuri ştiinţifice, didactice şi educative fără căpătarea unor beneficii materiale;
8) editarea cu caractere de puncte de relief a lucrărilor scoase de sub tipar pentru orbi.
Articolul 527. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului, dar cu plata onorarului de autor
Se admite, fără consimţămîntul autorului, dar cu indicarea numelui de familie şi cu plata onorarului de autor:
1) executarea în public a unor lucrări apărute, dacă însă nu se încasează nici o plată de la spectatori, autorul are dreptul la onorar numai în cazurile, stabilite de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti;
2) înregistrarea pe peliculă, pe placă, pe bandă de magnetofon sau pe alt dispozitiv a lucrărilor apărute, în scopul resproducerii lor în public sau difuzării lor, cu excepţia cazurilor de folosire a lucrărilor la film, în emisiunile de radio sau televiziune (punctul "4" al articolului 526 din prezentul Cod);
3) folosirea de către un compozitor a lucrărilor literare publicate pentru crearea de lucrări muzicale cu text. În asemenea cazuri onorarul este plătit autorului textului de către organizaţia, care foloseşte o astfel de lucrare;
4) folosirea unor lucrări de artă plastică, date publicităţii, precum şi a unor lucrări fotografice pentru fabricarea de produse industriale; în aceste cazuri indicarea numelui de familie al autorului nu este obligatorie.
Articolul 528. Folosirea unei lucrări pentru satisfacerea cerinţelor personale
Se admite, fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor, reproducerea sau folosirea în alt mod a unei lucrări publicate străine în scopul satisfacerii cerinţelor personale.
Articolul 529. Durata dreptului de autor
Dreptul de autor acţionează pe tot timpul vieţii autorului şi în curs de 25 de ani după moartea lui, socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează după anul morţii autorului.
Dreptul de autor asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor de artă aplicată aparţine autorului în curs de 15 ani din momentul apariţiei acestei lucrări prin reproducerea ei.
Articolul 530. Transmiterea dreptului de autor prin succesiune
Dreptul de autor se transmite prin succesiune. Dacă este prevăzută o durată mai scurtă a dreptului de autor, el se transmite moştenitorilor pentru o durată egală cu partea termenului neexpirat pînă la încetarea din veaţă a autorului.
Nu trece prin succesiune dreptul autorului la nume şi dreptul la inviolabilitate lucrării.
După încetarea din viaţă a autorului numele lui şi inviolabilitatea lucrării sînt ocrotite în conformitate cu articolele 511 şi 513 din prezentul Cod.
Articolul 531. Durata dreptului de autor asupra unei lucrări colective
Fiecare din coautori se bucură de dreptul de autor asupra lucrării colective pe tot timpul vieţii sale şi îl transmite prin succesiune.
Moştenitorii fiecărui coautor se bucură de dreptul de autor în curs de 25 ani, socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează după anul morţii autorului.
Articolul 532. Durata dreptului de autor, care aparţine organizaţiilor
Durata dreptului de autor al organizaţiei este nelimitată. În caz de reorganizare a ei dreptul de autor ce i-a aparţinut trece la succesorul ei în drepturi, iar în caz de lichidare - la stat.
Articolul 533. Declararea unor lucrări bun al statului
Lucrarea în privinţa căreia s-a terminat durata dreptului de autor poate fi declarată bun al statului pe baza unei hotărîri a Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti. Regulile şi condiţiile de folosire a lucrărilor declarate bun al statului se stabilesc de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
Articolul 534. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului
În caz de folosire a unei lucrări străine fără a se încheia contract cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi (articolul 521 din prezentul Cod), de nerespectare a condiţiilor folosirii unei lucrări fără consimţămîntul autorului (articolele 526 şi 527 din prezentul Cod), precum şi în caz de încălcare a inviolabilităţii lucrării (articolul 511 din prezentul Cod) sau a altor drepturi personale nepatrimoniale ale autorului, autorul, iar după moartea lui, moştenitorii şi celelalte personae arătate în articolul 513 din prezentul Cod au dreptul să ceară restabilirea dreptului încălcat (introducerea îndreptărilor respective, publicarea în presă sau prin alte mijloace a unei înştiinţări despre încălcarea săvîrşită) sau interzicerea de a se publica lucrarea sau încetarea difuzării ei.
Articolul 535. Apărarea drepturilor patrimoniale ale autorului în cazurile de încălcare a dreptului său de autor
Dacă prin încălcarea dreptului de autor s-au cauzat autorului sau succesorilor lui în drepturi daune (articolul 215 din prezentul Cod), autorul sau succesorul lui în drepturi are dreptul să ceară repararea daunelor, indiferent de prevederile articolului 534 din prezentul Cod.
Articolul 536. Răscumpărarea dreptului de autor de către stat
Dreptul de autor asupra editării, interpretării în public şi folosirii în alt mod a unei lucrări poate fi răscumpărat de către stat, pe cale silită, de la autor sau de la moştenitorii lui în baza unei hotărîri speciale, adoptate pentru fiecare caz în parte de către Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
Modul şi condiţiile de folosire a acestor lucrări, dreptul de autor asupra cărora a fost răscumpărat, se stabileşte de Sovietul Miniştrilor al RCC Moldoveneşti.
Articolul 537. Contractul de autor şi tipurile lui
În scopul folosirii lucrării sale autorul sau succesorul lui în drepturi are dreptul să încheie cu organizaţia respectivă un contract de autor.
Contractele de autor pot fi de două tipuri:
contractul de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei;
contractul de autor pentru licenţă.
În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, autorul sau succesorul lui în drepturi transmit sau autorul se obligă să creeze şi să transmită organizaţiei în termenul fixat de contract lucrarea sa pentru a fi folosită în modul prevăzut de contract, iar organizaţia se obligă să realizeze sau să înceapă această folosire în termenul fixat de contract (articolul 544 din prezentul Cod) precum şi să plătească autorului sau succesorului lui în drepturi un onorar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
În baza contractului de autor pentru licenţă autorul sau succesorul lui în drepturi acordă orgnizaţiei dreptul de a folosi lucrarea, inclusiv prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei, în limitele prevăzute de contract şi pe termenul fixat de contract, iar organizaţia se obligă să plătească un onorar pentru acordarea acestui drept sau pentru folosirea lucrării în forma, prevăzută de contract, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel sau dacă părţile nu au convenit altfel.
Articolul 538. Tipurile de contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei
Se consideră contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei:
contractul de editare sau de reeditare a unei lucrări în original (contract de editare);
contractul de păstrare şi multiplicare a unor lucrări ştiinţifice manuscrise cu character special îngust (contract de depunere a manuscrisului);
contractul de interpretare în public a unei lucrări nepublicate (contract de punere în scenă); contractul de punere în scenă, care prevede plata unui onorar unic, poate fi încheiat de către autor pentru aceiaş lucrare numai cu o singură organizaţie;
contractul de folosire a unei lucrări nepublicate în cadrul unui film de cinematograf sau de televiziune (contract de scenariu), sau în cadrul unei emisiuni de radio sau de televiziune;
contractul de creare a unei lucrări de artă plastică în scopul expunerii ei în public (contract de comandă artistică);
contractul de folosire în industrie a unei lucrări decorative-aplicate, care nu a fost publicată;
alte contracte de transmitere a unei lucrări literare, ştiinţifice sau de artă pentru a fi folosite într-un alt mod.
Articolul 539. Formele contractului de autor
Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
Forma scrisă nu este obligatorie pentru contractul de publicare a lucrării într-o publicaţie periodică sau într-un dicţionar enciclopedic.
Articolul 540. Contractele-tip de autor
Contractele-tip de autor se aprobă în urma coordonării cu departamentele şi uniunile de creaţie interesate, în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor, cînd legislaţia Uniunii RSS dă în competenţa Uniunii RSS aprobarea acestor contracte.
Contractul de autor poate cuprinde condiţii, neprevăzute în contractul-tip. Dacă condiţiile contractului încheiat cu autorul înrăutăţesc situaţia acestuia în comparaţie cu situaţia stabilită de lege sau de contractul-tip, ele sînt nule şi se înlocuiesc cu condiţiile stabilite de lege sau de contractul-tip.
Articolul 541. Cuantumul onorarului autorului în baza contractului de autor
Cuantumul onorarului, ce urmează a se plăti în baza contractului de autor, se stabileşte prin învoiala părţilor, în limitele tarifurilor aprobate, dacă asemenea tarifuri există (articolul 510 din prezentul Cod).
Articolul 542. Predarea şi aprobarea lucrării
În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei autorul este obligat să execute lucrarea ce i s-a comandat în conformitate cu condiţiile contractului şi să o predeie organizaţiei în termenul fixat prin contract şi în modul cuvenit.
Organizaţia este obligată să-l înştiinţeze în scris pe autor, în cursul termenului fixat de contract, că lucrarea ce i s-a predat în baza contractului de autor a fost aprobată sau că ea a fost respinsă pentru motivele prevăzute de contract, sau că este necesar să se introducă în lucrare îndreptări, în limitele condiţiilor din contract, indicîndu-se precis esenţa acestor îndreptări. Dacă în termenul fixat prin contractul-tip autorului nu i s-a trimis o înştiinţare scrisă, se consideră, că lucrarea a fost aprobată de organizaţie.
Articolul 543. Restricţia în ce priveşte folosirea de către terţe persoane a lucrării, pentru care s-a încheiat un contract
În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, autorul nu are dreptul să transmită fără consimţămîntul scris al celeilalte părţi unor terţe persoane lucrarea arătată în contract sau o parte a ei, pentru a fi folosită într-un mod identic cu cel care este stipulat în contract, cu excepţia cazurilor prevăzute de contractele-tip. Termenul acestei restricţii se fixează prin contractele-tip, dar nu poate depăşi trei ani din ziua aprobării lucrării de către organizaţie. În contractele-tip pot fi prevăzute cazuri, cînd autorul nu are dreptul să transmită lucrarea pentru a fi folosită şi în alte moduri, decît cele stipulate în contract.
Articolul 544. Obligaţia organizaţiei de a folosi lucrarea
În baza contractului de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei organizaţia este obligată să realizeze sau să înceapă folosirea lucrării în modul şi în termenul prevăzut de contract, termen ce nu poate depăşi doi ani din ziua, cînd organizaţia a aprobat lucrarea. Această obligaţie nu se extinde asupra organizaţiei, care a încheiat un contract de scenariu sau un contract de comandă artistică.
Contractele-tip pot să prevadă termene maximale mai scurte decît cele prevăzute în prezentul articol, potrivit volumului lucrărilor şi caracterului folosirii lor.
Articolul 545. Răspunderea autorului pentru încălcarea contractului
Autorul este obligat să restituie onorarul de autor, primit în conformitate cu contractul cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei, dacă organizaţia a reziliat contractul din cauză că autorul, din culpa sa, nu i-a predat lucrarea în termenul fixat de contract; nu a executat lucrarea comandată în coformitate cu condiţiile contractului sau a executat-o în mod neconştiincios;a refuzat să introducă rectificările ce i s-au propus în modul şi în limitele prevăzute de contract; a încălcat obligaţia de a executa personal lucrarea sau a încălcat prevederile articolului 543 din prezentul Cod.
Dacă organizaţia a respins lucrarea pentru motive prevăzute de contract (articolul 542 din prezentul Cod) şi nu a dovedit prin judecată neconştiinciozitatea autorului în executarea lucrării comandate, autorul îşi păstrează în întrejime sau în parte, în limitele determinate de contractul-tip, onorarul primit în baza contractului. Această parte nu poate fi mai mica de douăzeci şi cinci la sută din valoarea contractului.
Articolul 546. Răspunderea organizaţiei pentru încălcarea contractului
Dacă organizaţia nu va realiza sau nu va începe folosirea lucrării aprobate de ea în termenul fixat de contractul cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei (articolul 544 din prezentul Cod), ea este obligată, la cererea autorului, să plătească în întregime onorarul convenit. În acest caz autorul are dreptul, de asemenea, să renunţe la contract şi să ceară restituirea exemplarelor lucrării, pe care le-a predat în coformitate cu contractul. Organizaţia este scutită de obligaţia de a plăti autorului partea din onorar, pe care el ar fi trebuit s-o primească după începerea folosirii lucrării, dacă va dovedi, că nu a putut folosi lucrarea, din cauza unor împrejurări ce depindeau de autor.
Articolul 547. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrării de artă plastică, create la comandă
Lucrarea de artă plastică, creată la comandă, trece în proprietatea clientului, dacă contractul nu prevede altfel. Autorul păstrează dreptul de autor asupra acestei lucrări.
Proprietarul lucrării are dreptul s-o prezinte la expoziţii publice, fără să-i plătească autorului un onorar suplimentar.
Articolul 548. Ocrotirea intereselor cetăţeanului redat într-o lucrare de artă plastică
Publicarea, reproducerea şi difuzarea unei lucrări de artă plastică, în care este redată o altă persoană, se admite numai cu consimţămîntul celui redat, iar după moartea lui - cu consimţămîntul copiilor şi al soţului supraveţuitor. Un asemenea consimţămînt nu este necesar, dacă aceasta se face în interesul statului sau în interes obştesc sau dacă persoana redată a pozat autorului în schimbul unei plăţi.
Articolul 549. Modul de folosire a planurilor arhitecturale, inginereşti şi a altor planuri tehnice, executate la comandă
Planurile arhitecturale, inginereşti şi alte planuri, schiţe şi desene tehnice, executate la comandă, pot fi folosite de clienţi pentru necesităţile lor, pot fi transmise de ei pentru a fi folosite de terţe persoane sau reproduse în presă fără să li se plătească autorilor un onorar suplimentar.
Articolul 550. Contractul de autor pentru licenţă cu privire la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei
Condiţiile contractului de autor pentru licenţă cu privire la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei într-o lucrare de alt gen (a unei lucrări narative într-o lucrare dramatică sau într-un scenariu ori invers ş.a.), sînt stabilite de către părţi la încheierea contractului, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.
TITLUL VII
DREPTUL SUCCESORAL
Articolul 561. Temeiurile succesiunii
Succesiunea se înfăptuieşte în virtutea legii (succesiune legală) şi prin testament (succesiune testamentară).
Succesiunea legală are loc dacă şi în măsura în care testamentul nu conţine prevederi contrarii.
Dacă nu există moştenitori legali şi nici moştenitori testamentari sau dacă nici unul din moştinitori nu a acceptat succesiunea, sau dacă toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul de succesiune de către testator, bunurile defunctului trec, pe baza dreptului de succesiune, la stat.
Articolul 562. Data deschiderii succesiunii
Data deschiderii succesiunii este ziua morţii celui ce a lăsat moştenirea, iar în caz de declarare a morţii lui - ziua arătată în partea a treia a articolului 21 din prezentul Cod.
Articolul 563. Locul unde se deschide succesiunea
Locul unde se deschide succesiunea este ultimul domiciliu permanent al defunctului (articolul 17 din prezentul Cod), iar dacă acest domiciliu nu este cunoscut - locul de aflare a bunurilor sau a părţii lor principale.
Articolul 564. Cetăţenii care pot fi moştenitori
Pot fi moştenitori:
în cazul succesiunii legale - cetăţenii care se află în viaţă în momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii celui ce a lăsat moştenirea, care s-au născut după moartea lui;
în cazul succesiunii testamentare - cetăţenii care se află în viaţă în momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţi după moartea lui.
Articolul 565. Cetăţenii care nu au dreptul de a succede
Nu au dreptul de a succede nici ca moştenitori legali şi nici ca moştenitori testamentary cetăţenii, care prin actele lor nelegale, îndreptate împotriva celui ce a lăsat moştenirea, împotriva vre-unuia din moştenitorii lui sau împotriva înfăptuitorii ultimei lui voinţe, exprimate în testament, au contribuit la chemarea lor la succesiune, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.
Nu pot veni la succesiune ca moştenitori legali părinţii după copiii în privinţa cărora ei au fost decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu au fost repuşi în aceste drepturi pînă în momentul deschiderii succesiunii, precum şi părinţii şi copiii majori, care s-au sustras cu rea voinţă de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute prin lege de a-l întreţine pe cel ce a lăsat moştenirea, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.
Dispoziţiile părţii întîia a prezentului articol se aplică şi în materie de legat.
Articolul 566. Moştenitorii legali
În caz de succesiune legală se consideră moştenitori în părţi egale:
de prima clasă - copiii (inclusiv copiii înfiaţi), soţul şi părinţii (înfietorii) defunctului, precum şi copilul defunctului, care s-a născut după moartea acestuia;
de clasa a doua - fraţii şi surorile defunctului, bunicul şi bunica lui atît din partea tatăţui cît şi din partea mamei;
de clasa a treia - nepoţii şi nepoatele de frate şi de soră incapabile de muncă ale defunctului.
Moştenitorii din clasa următoare sînt chemaţi la succesiunea legală numai în lipsă de moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştea nu acceptă succesiunea. Ei sînt chemaţi la succesiune şi în cazul, cînd toţi moştenitorii din clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul de succesiune.
Sînt moştenitori legali şi persoanele incapabile de muncă, care au fost întreţinute de defunct cel puţin un an înainte de moartea lui. Dacă există alţi moştenitori, ei vin la succesiune în aceiaş măsură ca şi moştenitorii din clasa chemată la succesiune.
Nepoţii şi strănepoţii defunctului sînt moştenitori legali, dacă în momentul deschiderii succesiunii nu mai trăia acela din părinţii lor, care ar fi fost moştenitor; ei moştenesc în părţi egale partea, care i s-ar fi cuvenit la succesiunea legală defunctului lor părinte.
Cei înfiaţi şi descendenţii lor nu vin la succesiune după moartea părinţilor celui înfiat, a celorlalte rude de sînge ale lui pe linie ascendentă, precum şi a fraţilor şi surorilor lui de sînge.
Părinţii celui înfiat şi celelalte rude de sînge ale lui pe linie ascendentă, precum şi fraţii şi surorile lui de sînge nu vin la succesiune după moartea celui înfiat şi a descendenţilor lui.
Articolul 567. Trecerea mobilierului din casă şi a obiectelor de uz casnic la moştenitori
Mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic trec la moştenitorii legali, care au locuit împreună cu cel ce a lăsat moştenirea cel puţin un an înainte de moartea lui, indiferent de clasa şi de cota lor succesorală.
Articolul 568. Succesiunea testamentară
Orice cetăţan poate lăsa prin testament toate bunurile sale sau o parte din ele (inclusiv mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic) uneia sau mai multor persoane, atît celor care fac parte, cît şi celor care nu fac parte din cercul moştenitorilor legali, precum şi statului sau diferitelor organizaţii de stat, cooperatiste şi obşteşti.
Testatorul poate lipsi prin testament de dreptul de succesiune pe unul, pe cîţva sau pe toţi moştenitorii legali.
Articolul 569. Substituirea moştenitorului
Testatorul are dreptul să indice un alt moştenitor pentru cazul cînd moştenitorul indicat de el ar înceta din viaţă înainte de deschiderea succesiunii sau nu ar accepta-o (substituirea moştenitorului).
Articolul 570. Dreptul la o cotă obligatorie din succesiune
Minorii sau copiii incapabili de muncă ai celui ce a lăsat moştenirea (inclusive cei înfiaţi), precum şi soţul şi părinţii (înfietorii) incapabili de muncă şi cei ce erau întreţinuţi de defunct moştenesc, independent de conţinutul testamentului, cel puţin două treimi din cota, ce s-ar fi cuvenit fiecăruia din ei în caz de succesiune legală (cotă obligatorie). La stabilirea mărimii cotei obligatorii ce ţine seama şi de valoarea bunurilor succesorale, formate din mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic.
Articolul 571. Trecerea la moştenitori a bunurilor rămase netestate
Bunurile rămase netestate se împart între moştenitorii legali, chemaţi la succesiune în ordinea, arătată de articolele 566 şi 567 din prezentul Cod.
Din aceşti moştenitori fac parte şi moştenitorii legali, cărora restul de bunuri le-a fost lăsat prin testament, dacă testamentul nu prevede altfel.
Articolul 572. Legatul
Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului testamentar executarea vre-unei obligaţii (legat) în folosul uneia sau mai multor persoane (legatari), care dobîndesc dreptul de a cere executarea ei. Legatari pot fi atît persoane, care fac parte din categoria moştenitorilor legali, cît şi persoane care nu întră în categoria acestor moştenitori.
Moştenitorul trebuie să execute legatul în limitele reale a bunurilor succesorale ce au trecut la el, scăzîndu-se datoriile defunctului ce cad asupra cotei lui.
Dacă moştenitorul testamentar, însărcinat cu executarea legatului, are dreptul la o cotă obligatorie în succesiune, el execută legatul numai în măsura, în care valoarea bunurilor succesorale ce au trecut la el depăşeşte cota lui obligatorie.
Dacă moştenitorul, care este obligat să execute legatul, moare înainte de deschiderea succesiunii sau dacă moştenitorul nu acceptă această succesiune, obligaţia de a executa legatul trece asupra celorlalţi moştenitori, care au primit cota lui.
Articolul 573. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a acorda folosinţa pe viaţă a unei case
Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului, la care trece o casă de locuit, obligaţia de a acorda unei alte persoane folosinţa pe tot timpul vieţii a acestei case sau a unei anumite porţiuni din ea. În caz de transmitere ulterioară a dreptului de proprietate asupra casei sau asupra unei porţiuni din ea dreptul de folosinţă pe tot timpul vieţii rămîne în vigoare.
Articolul 574. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a săvîrşi acte de folos obştesc
Testatorul poate pune în sarcina moştenitorului obligaţia de a săvîrşi acte, îndreptate spre realizarea vre-unui scop de folos obştesc. Dacă aceste acte poartă un character patrimonial, se aplică, corespunzător, dispoziţiile părţii a doua a articolului 572 din prezentul Cod.
Articolul 575. Forma notarială a testamentului
Testamentul trebuie să fie întocmit în formă scrisă, cu indicarea locului şi datei întocmirii lui, să fie semnat cu mîna proprie a testatorului şi autentificat pe cale notarială.
Articolul 576. Testamentele asimilate cu cele autentificate pe cale notarială
Se asimilează cu testamentele autentificate pe cale notaruală:
testamentele cetăţenilor, aflaţi pentru tratament la spitale, la alte instituţii curativo-profilactice staţionare, în sanatorii sau care trăiesc în casele pentru bătrîni şi invalizi, - certificate de medicii-şefi, de locţiitorii lor în chestiunile medicale sau de medicii de gardă ai acestor spitale, instituţii curative, sanatorii, precum şi de directorii şi medicii-şefi ai caselor susarătate pentru bătrîni şi invalizi;
testamentele cetăţenilor, aflaţi în călătorie cu navele maritime sau cu navele de navigaţie internă, care navigează sub pavilionul Uniunii RSS, - certificate de căpitanii acestor nave;
testamentele cetăţenilor, aflaţi în expediţii de prospecţiuni, apctice şi în alte expediţii asemănătoare, - certificate de şefii acestor exspediţii;
testamentele militarilor şi ale altor persoane, aflate pentru tratament la spitale militare, sanatorii şi alte instituţii curative militare, - certificate de şefii, locţiitorii lor în chestiunile medicale, medicii superiori şi medicii de gardă ai acestor spitale, sanatorii şi ai altor instituţii curative militare;
testamentele militarilor, iar la punctele de dizlocare a unităţilor, formaţiilor, instituţiilor militare şi aşezămintelor de învăţămînt militar, unde nu există birouri notariale de stat şi alte organe, care îndeplinesc acte notariale, precum şi testamentele muncitorilor şi slujbaşilor, ale membrilor familiilor lor şi ale membrilor familiior militarilor, - certificate de comandanţii (şefii) acestor unităţi, formaţii, instituţii şi aşezăminte de învăţămînt;
testamentele persoanelor, aflate în locurile de deţinere - certificate de şefii locurilor de deţinere.
Articolul 577. Semnarea testamentului de către o altă persoană
Dacă testatorul, din cauza unor defecte fizice, a unei boli sau alte motive, nu poate semna cu propria-i mîină testamentul, atunci la rugămintea lui îl poate semna pentru dînsul, în prezenţa notarului sau a unei alte persoane cu funcţii de răspundere, care are dreptul de a autentifica testamentul (articolul 576 din prezentul Cod) şi a cel puţin doi martori, un alt cetăţan cu capacitate de exerciţiu, nefiind moştenitor testamentar, indicîndu-se cauzele, în virtutea cătora testatorul nu a putut să semneze cu propria-i mîină testamentul. Odată cu aceasta martorii sînt, de asemenea, obligaţi să-şi pună semnătura pe tastament.
Articolul 578. Anularea sau modificarea testamentului
Testatorul poate modifica sau anula oricînd testamentul făcut de el.
Testamentul posterior desfiinţează testamentul anterior în întrejime sau în măsura în care îi este contrar.
Testatorul poate anula testamentul printr-o cerere depusă la biroul notarial al locului de păstrare a testamentului.
Articolul 579. Executarea testamentului
Testamentul va fi executat de moştenitorii desemnaţi în cuprinsul lui.
Testatorul poate însărcina cu executarea testamentului o persoană, pe care o va indica în testament, (executor testamentar), chiar dacă acesta nu este moştenitor. În acest caz se cere consimţămîntul executorului, care se va exprima printr-o menţiune, făcută chiar pe testament, sau printr-o declaraţie anexată la testament.
Articolul 580. Împuternicirile executorului testamentar
Executorul testamentar are dreptul să săvîrşească toate actele, necesare pentru executarea testamentului.
Executorul testamentar are dreptul la compensarea, pe contul succesiunii, a cheltuielilor suportate de el în legătură cu păstrarea bunurilor succesorale şi cu administrarea lor.
După executarea dispoziţiilor testamentare executorul testamentar este obligat să prezinte moştenitorilor, la cererea lor, o dare de seamă.
Articolul 581. Acceptarea succesiunii
Pentru a dobîndi succesiunea moştenitorul trebuie s-o accepte. O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve.
Se consideră, că moştenitorul a acceptat succesiunea, dacă el a întrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a ei.
Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.
Persoanele, pentru care dreptul la succesiune se naşte numai în caz de neacceptare a succesiunii de către alţi moştenitori, pot declara, că consimt să accepte succesiunea în cursul părţii rămase a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă această parte este mai mică de trei luni, ea va fi prelungită pînă la trei luni.
Succesiunea acceptată este considerată, că aparţine moştenitorului din momentul deschiderii succesiunii.
Articolul 582. Prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii
Termenul pentru acceptarea succesiunii, stabilit de articolul 581 din prezentul Cod, poate fi prelungit de către instanţa de judecată, dacă aceasta găseşte, că el a fost scăpat din motive întemeiate. Succesiunea poate fi acceptată după expirarea termenului susarătat şi fără a se cere aprobarea instanţei judecătoreşti, dacă toţi ceilalţi moştenitori, care au acceptat succesiunea, îşi vor da pentru aceasta consimţămîntul.
În aceste cazuri moştenitorului, care a scăpat termenul pentru acceptarea succesiunii, i se transmite numai acea parte din bunurile ce i se cuvin, care, fiind acceptată de ceilalţi moştenitori sau trecută la stat, s-a păstrat în natură, precum şi mijloacele băneşti realizate în urma vînzării celorlalte bunuri ce i se cuvin.
Articolul 583. Transmiterea dreptului de acceptare a succesiunii
Dacă moştenitorul, chemat la succesiunea legală sau testamentară, a decedat după deschiderea ei, fără a dovedi s-o accepte în cursul termenului stabilit (articolul 581 din prezentul Cod), dreptul de a accepta partea ce i se cuvine din succesiune se transmite moştenitorilor lui.
Acest drept al moştenitorului decedat poate fi exercitat de moştenitorii lui, pe baza dispoziţiilor generale, în cursul părţii rămase a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă partea rămasă a termenului este mai mică de trei luni, ea va fi prelingită pînă la trei luni.
Articulul 584. Drepturile moştenitorului, care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale înainte de prezentarea altor moştenitori
Moştenitorul care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale, fără să aştepte prezentarea altor moştenitori, nu are dreptul să dispună de bunurile succesorale (să vîndă, să dee în gaj ş.a.) înainte de trecerea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii sau înainte de a fi primit certificatul privind dreptul la succesiune.
Pînă la expirarea termenului susarătat sau pînă la primirea certificatului privind dreptul la succesiune moştenitorul are dreptul să facă, pe contul bunurilor succesorale, numai următoarele cheltuieli:
1) pentru acoperirea sumelor cheltuite în legătură cu îngrijirea celui ce a lăsat moştenirea în timpul bolii acestuia, pentru înmormîntarea lui, pentru facerea mormîntului, precum şi pentru instalarea monumentului lui funerar cu costul de cel mai mult 500 de ruble.
2) pentru întreţinerea cetăţenilor, care erau întreţinuţi de cel ce a lăsat moştenirea;
3) pentru satisfacerea pretenţiilor privitoare la salarii şi a pretenţiilor echivalente cu acestea;
4) pentru paza bunurilor succesorale şi pentru administrarea lor.
Articolul 585. Renunţarea la succesiune
În cursul termenului de şase luni din ziua deschiderii succesiunii moştenitorul legal sau testamentar are dreptul să renunţe la succesiune. Cu acest prilej el poate menţiona, că renunţă la succesiune în folosul altor moştenitori legali sau testamentari, în folosul statului sau al unei organizaţii de stat, cooperatiste sau al unei alte organizaţii obşteşti.
Renunţarea la succesiune, fără a se arăta în folosul cui renunţă moştenitoruil la succesiune, produce aceleaş efecte, ca şi neacceptarea succesiunii.
Renunţarea la succesiune se face print-o declaraţie depusă de către moştenitor la biroul notarial al locului deschiderii succesiunii.
Articolul 586. Sporirea cotelor succesorale
În caz de neacceptare a succesiunii de către un moştenitor legal sau testamentar sau de decădere a unui moştenitor din dreptul la succesiune (articolele 565 şi 568 din prezentul Cod) cota lui succesorală revine moştenitorilor legali şi se repartizează între ei în părţi egale.
Dacă cel ce a lăsat moştenirea a testat toate bunurile sale moştenitorilor indicaţi de el, cota succesorală a moştenitorului înlăturat revine celorlalţi moştenitori testamentari şi se repartizează între ei în părţi egale.
Dispoziţiile acestui articol nu se aplică în cazurile, cînd moştenitorul a renunţat la succesiune în folosul unui alt moştenitor, în folosul statului sau al unei organizaţii de stat, cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti, sau cînd moştenitorului înlăturat i s-a substituit un moştenitor.
Articolul 587. Trecerea succesiunii la stat
Bunurile succesorale trec la stat în baza dreptului de succesiune:
1) dacă bunurile au fost testate statului;
2) dacă cel ce a lăsat moştenirea nu are nici succesori legali şi nici succesori testamentari;
3) dacă toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul la succesiune;
3) dacă nici unul din moştenitori nu a acceptat succesiunea (articolele 581 şi 585 din prezentul Cod).
Dacă vre-unul din moştenitori a renunţat la succesiune în folosul statului, la stat trece cota bunurilor succesorale ce i se cuvenea acestui moştenitor.
Dacă nu există moştenitori legali şi defunctul a testat numai o parte din bunurile sale, restul bunurilor trece la stat.
În cazurile prevăzute de acest articol dreptul de autor, care face parte din masa succesorală, sau dreptul asupra unei cote din onorarul de autor ce aparţinea moştenitorului, care a renunţat la succesiune, încetează.
Articolul 588. Răspunderea moştenitorului pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea.
Moştenitorul care a acceptat succesiunea răspunde pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea, în limitele valorii reale a bunurilor succesorale care a trecut la el. După acelaş principiu răspunde şi statul, în cazurile cînd iau fost transmise bunuri potrivit cu prevederile articolului 587 din prezentul Cod.
Dacă există mai mulţi moştenitori, ei răspund pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea, fiecare - proporţional cu cota succesorală primită de el.
Articolul 589. Prezentarea pretenţiilor de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea
Creditorii celui ce a lăsat moştenirea au dreptul în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii să prezinte pretenţiile lor moştenitorilor, care au acceptat succesiunea sau executorului testamentar, sau organului notarial al locului deschiderii succesiunii sau să intenteze o acţiune la instanţa judecătorească.
Pretenţiile vor fi prezentate chiar dacă creanţele respective nu sînt scadente.
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol are drept consecinţă pierderea de către creditori a drepturilor lor asupra creanţelor respective.
Articolul 590. Paza bunurilor succesorale
Biroul notarial al locului deschiderii succesiunii ia măsuri pentru paza bunurilor succesorale cînd aceasta este necesar în interesul moştenitorilor, legatarilor, creditorilor sau statului.
Paza bunurilor succesorale continuă pînă la acceptarea succesiunii de către toţi moştenitorii, iar dacă nu a fost acceptată - pînă la expirarea termenului, stabilit pentru acceptarea ei.
Dacă în masa succesorală există bunuri care necesită a fi administrate (casă de locuit etc.), precum şi în cazul intentării unei acţiuni de către creditorii persoanei care a lăsat moştenirea înainte de acceptarea succesiunii de către moştenitori, biroul notarial numeşte un custode al bunurilor.
Pînă la acceptarea succesiunii de către moştenitori, iar dacă ea n-a fost acceptată, pînă la eliberarea către stat a certificatului privind dreptul la succesiune, birourile notariale, în cazurile necesare dau dispoziţia să se elibereze din bunurile succesorale sumele pentru plata cheltuielilor de chemare a moştenitorilor, precum şi pentru plata cheltuielilor, arătate în articolul 584 din prezentul Cod.
Articolul 591. Eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune
Moştenitorii chemaţi la succesiune pot cere biroului notarial al locului deschiderii succesiunii să le elibereze un certificat privind dreptul la succesiune.
În acelaş mod se eliberează certificatul privind dreptul la succesiune şi în cazul cînd bunurile succesorale trec la stat.
Articolul 592. Termenul pentru eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune
Certificatul privind dreptul la succesiune se eliberează moştenitorilor după trecerea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii.
Atît în cazul succesiunii legale, cît şi în cazul succesiunii testamentare certificatul poate fi eliberat şi înainte de împlinirea a şase luni din ziua deschiderii succesiunii, dacă biroul notarial dispune de date, din care rezultă, că în afara persoanelor, care au cerut eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.
Certificatul privind dreptul de succesiune al statului nu se eliberează înainte de expirarea termenului de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.
Articolul 593. Împărţirea bunurilor succesorale
Împărţirea bunurilor succesorale se face pe baza învoielii intervenite între moştenitorii care au acceptat succesiunea, corespunzător cu cotele-părţi ce li se cuvin. Dacă nu s-a ajuns la o înţelegere, împărţirea se face pe cale judecătorească.
Dacă există un moştenitor conceput, dar care nu s-a născut încă, moştenitorii au dreptul să procedeze la împărţirea bunurilor succesorale numai după separarea cotei-părţi ce i se cuvine. Pentru ocrotirea intereselor moştenitorului, care nu s-a născut, trebuie să fie invitat la împărţire un reprezentant al organului de turelă şi curatelă.
Articolul 594. Succesiunea în gospodăria de colhoznic
În caz de moarte a unui membru al gospodărie de colhoznic nu se deschide succesiunea la bunurile gospodăriei.
Dacă după moartea unui membru al gospodăriei de colhoznic nu rămîn alţi membri ai gospodăriei, faţă de bunurile gospodăriei se aplică dispoziţiile articolelor 561-593 din prezentul Cod.
Bunurile personale ale membrilor gospodăriei de colhoznic trec după moartea lor la moştenitori, în coformitate cu dispoziţiile generale.
Dospoziţiile, expuse în părţile întîia, a doua şi a treia ale prezentului articol, se aplică, de asemenea, în cazul moştenirii bunurilor din gospodăria cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură.
Articolul 595. Testarea de către depunător a sumelor depuse la casa de economii sau la bancă
Cetăţenii care au depuneri la casele de economii din muncă ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii RSS au dreptul să dee dispoziţii casei de economii sau băncii, ca în cazul morţii lor să elibereze suma depusă oricărei persoane indicate de ei sau statului.
Regulile privitoare la dispoziţiile pentru caz de moarte, date prin indicaţiile speciale ale depunătorilor asupra sumelor depuse la casele de economii din muncă ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii RSS, sînt stabilite de statutele instituţiilor de credit menţionate şi de regulamentele emise conform legii.
Dacă depunătorul moare fără să fi dat dispoziţii casei de economii sau băncii, sumele depuse de el trec la moştenitori pe baza dispoziţiilor generale, conform prevederilor acestui titlu.
TITLUL VIII
CAPACITATEA JURIDICĂ A CETĂŢENILOR STĂINI ŞI A PERSOANELOR FĂRĂ CETĂŢENIE.
APLICAREA LEGILOR CIVILE ALE STATELOR STRĂINE, ŞI A TRATATELOR INTERNAŢIONALE
Articolul 596. Capacitatea juridică civilă cetăţenilor străini
Cetăţenii străini se bucură în Republica Moldova de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de Legea Republicii Moldova.
Guvernul Republicii Moldova poate stabili restricţii de răspuns faţă de cetăţenii din statele în care există restricţii speciale pentru capacitatea juridică civilă a cetăţenilor Republicii Moldova.
Articolul 597. Capacitatea juridică civilă a persoanelor fără cetăţenie
Persoanele fără cetăţenie se bucură în Republica Moldova de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de legea Republicii Moldova.
Articolul 5971. Legea care se aplică capacităţii civile de exer- ciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie.
Capacitatea civilă de exerciţiu a cetăţeanului străin este reglementată de legea ţării al cărei cetăţean este.
Capacitatea civilă de exerciţiu a unei persoane fără cetăţenie este reglementată de legea ţării în care ea are domiciliu permanent.
Capacitatea civilă de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără cetăţenie în ceea ce priveşte tranzacţiile înfăptuite în Republica Moldova şi obligaţiile izvorîte din pricinuirea unei daune în Republica Moldova este reglementată de legea Republicii Moldova.
Cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie care au domiciliu permanent în Republica Moldova pot fi declaraţi incapabili sau cu capacitatea de exerciţiu restrînsă în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.
Articolul 598. Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine
Întreprinderile şi organizaţiile străine pot încheia în Republica Moldova, fără o autorizaţie specială, tranzacţii de comerţ exterior şi efectua operaţii de plăţi, de asiguraree şi alte operaţii, legate de el, cu asociaţiile de comerţ exterior ale Republicii Moldova şi cu alte organizaţii care au dreptul de a încheia asemenea tranzacţii.
Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine la încheierea tranzacţiilor de comerţ exterior şi la efectuarea de operaţii de plăţi, de asigurare şi alte operaţii, legate de el, se stabileşte de legea ţării în care a fost instituită întreprinderea sau organizaţia.
Articolul 599. Legea ce se aplică la forma tranzacţiei
Forma tranzacţiei încheiate în străinătate este supusă legii locului de încheiere a ei. Tranzacţia însă nu poate fi declarată nulă din cauza nerespectării formei, dacă au fost respectate prevederile legislaţiei Republicii Moldova.
Forma tranzacţiilor de comerţ exterior încheiate de organizaţiile Republicii Moldova şi modul de semnare a lor, indiferent de locul săvîrşirii acestor tranzacţii, se stabileşte de legislaţia Republicii Moldova.
Articolul 600. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din convenţiile de comerţ exterior
Drepturile şi obligaţiile părţilor, izvorîte dintr-o convenţie de comerţ exterior, se reglementează de legile locului de încheiere a ei, dacă părţile nu au convenit altfel.
Naşterea şi încetarea dreptului de proprietate asupra unui lucru izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior, sînt reglememtate de legea locului de încheiere a ei, dacă părţile nu au convenit altfel.
Dreptul de proprietate, izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior asupra unui lucru care se află în drum, este reglementat de legea ţării din care a fost expediat acest lucru, dacă părţile nu au convenit altfel.
Locul de încheiere a convenţiei se determină conform legii Republicii Moldova.
Articolul 6001. Legea ce se aplică formei şi termenului de valabilitate a procurii
Forma şi termenul de valabilitate a procurii sînt reglementate de legea ţării, în care a fost eliberată procura. Dar procura nu poate fi declarată nevalabilă din cauza nerespectării formei, dacă aceasta din urmă corespunde prevederilor legii Republicii Moldova.
Articolul 6002. Legea ce se aplică prescripţiei
Prescripţia este reglementată de legea ţării, a cărei legislaţie se aplică pentru determinarea drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la raportul de drept respectiv.
Acţiunile, asupra cărora nu se extinde prescripţia, sînt reglementate de legilaţia Republicii Moldova.
Articolul 6003. Legea ce se aplică dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate asupra unui lucru este reglementat de legea ţării, în care se află acest lucru.
Naşterea şi încetarea dreptului de proprietate asupra unui lucru sînt reglementate de legea ţării, în care acest lucru se afla în momentul, cînd a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a servit drept temei pentru naşterea sau încetarea dreptului de proprietate, dacă legislaţia Republicii Moldova nu prevăd altfel.
Articolul 6004. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din pricinuirea unei daune
Drepturile şi obligaţiile părţilor în obligaţiile, izvorîte din priciunuirea unei daune, sînt reglementate de legea ţăprii, în care a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a daunei.
Drepturile şi obligaţiile părţilor în obligaţiile izvorăte din pricinuirea unei daune în străinătate, dacă părţile sînt cetăţeni sau organizaţii ale Republicii Moldova sînt stabilite de legea Republicii Moldova.
Legea străină nu se aplică, dacă acţiunea sau o altă împrejurare care serveşte drept temei pentru cererea de reparare a daunei, conform legislaţiei Republicii Moldova, nu este ilegală.
Articolul 601. Legea ce se aplică succesiunii
Raporturile izvorîte din succesiune sînt reglementate de legea ţării unde cel ce a lăsat moştenirea a avut ultimul domiciliu permanent.
Capacitatea persoanei de a întocmi un testament şi de a-l anula, precum şi forma testamentului şi a actelui de anulare a lui se reglementează de legea ţării, unde testatorul a avut domiciliul permanent în momentul întocmirii actului. Dar testamentul sau anularea lui nu pot fi declarate nule din cauza nerespectării formei, dacă aceasta din urmă corespunde legii locului de întocmire a actului sau prevederilor legii Republicii Moldova.
Succesiunea asupra clădirilor aflate în Republica Moldova este reglementarea în toate cazurile de Legea Republicii Moldova. Aceeaşi lege stabileşte capacitatea persoanei de a întocmi sau anula un testament, precum şi forma acestuia din urmă, dacă se testează o clădire care se află în Republica Moldova.
Articolul 602. Limitarea aplicării Legii străine
Legea străină nu se aplică dacă aplicarea ei ar contravine bazelor orînduirii statale a Republicii Moldova.
Articolul 603. Tratatele internaţionale
Dacă tratatul internaţional al Republicii Moldova stabileşte alte reguli decît cele cuprinse în legislaţia civilă a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.