de inadmisibilitate a sesizării nr. 56a/2015 pentru controlul constituționalității articolului 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (dreptul de regres al asigurătorului)

DECIZIE nr. 18 din 23.03.2016 · CURTEA CONSTITUȚIONALĂ · publicat 20.05.2016
pe legis.md
Trimiteri: 81 legate · 5 nerezolvate · 5 citite prin greșeli ale surseiMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Subliniat punctat: legătura e sigură, dar sursa tipărește aici o greșeală (de exemplu o literă chirilică); textul rămâne cum e tipărit. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Nerezolvate (5)
  • lit. c) Trimitere recunoscută, fără legătură
  • articolului 29 lit. c) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • e) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • f) Trimitere recunoscută: actul citat nu a fost identificat
  • articolele 20-24 Trimitere recunoscută: partea nu a fost găsită în acest act
Citite prin greșeli ale sursei (5)
  • articolului 29 lit. с) Sursa tipărește „articolului 29 lit. с)” cu literă chirilică; citit ca „articolului 29 lit. c)”.
  • art. 29 lit. с) Sursa tipărește „art. 29 lit. с)” cu literă chirilică; citit ca „art. 29 lit. c)”.
  • articolului 29 lit. с) Sursa tipărește „articolului 29 lit. с)” cu literă chirilică; citit ca „articolului 29 lit. c)”.
  • articolul 29 lit. с) Sursa tipărește „articolul 29 lit. с)” cu literă chirilică; citit ca „articolul 29 lit. c)”.
  • articolului 29 lit. с) Sursa tipărește „articolului 29 lit. с)” cu literă chirilică; citit ca „articolului 29 lit. c)”.

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANȚÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 15 decembrie 2015,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd admisibilitatea sesizării menționate,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberînd la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 15 decembrie 2015, dnii Vasile Bolea și Adrian Lebedinschi, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, au adresat Curții Constituționale sesizarea privind controlul constituționalității prevederilor articolului 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autori, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe, ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, sunt reglementate de Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006.

4. Articolul 29 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 stabilește în mod expres cazurile în care asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor, şi anume atunci cînd: persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere; contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui; utilizatorul autovehiculului nu dispunea de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului [lit. c), e) și f)].

5. Autorii sesizării, enumerînd articolele 4, 9, 16, 21, 23, 46 şi 54 din Constituție, au solicitat controlul constituționalității prevederilor articolului 29 lit. c), e) și f) din legea sus-menționată.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile și libertățile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea „(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

Articolul 54

Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (republicată: M.O., 2016, nr. 44-48, art.85) sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

„În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (în continuare – asigurare obligatorie de răspundere civilă auto) – contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare RCA şi/sau certificatul de asigurare “Carte Verde”, prin care un asigurător licenţiat, în condiţiile prezentei legi, să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare;

[…]”

Articolul 4

Categoriile de persoane pasibile de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto „(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere civilă auto ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele teritoriale de acoperire ale asigurări.

[…]”

Articolul 29

Acţiunea de regres

„Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd:

[…]

c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;

[…]

e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;

f) utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr. 82-86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 1415

Dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat prejudiciul „(1) Persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

9. Autorii sesizării consideră că prin dispozițiile art. 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 legiuitorul a favorizat într-un mod inechitabil asigurătorul, afectînd nejustificat dreptul asiguratului la proprietate.

10. În același timp, autorii sesizării menționează că normele contestate prevăd sancţionarea persoanei pentru fapte care sunt în afara raporturilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asumate de către părţi.

11. De asemenea, autorii sesizării susțin că prevederile contestate depăşesc scopul normelor de ordine publică şi dezechilibrează raporturile de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto în favoarea asigurătorului.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinînd admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

14. Curtea menţionează că articolele 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Curtea reține că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispozițiile articolului 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, care au următorul cuprins:

„Asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd:

[…]

c) persoana răspunzătoare de producerea accidentului conducea autovehiculul fără permis de conducere sau cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere;

[…]

e) contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale, persoana răspunzătoare de producerea accidentului a părăsit locul lui;

f) utilizatorul autovehiculului nu dispunea de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului;

[…]”

17. Din conținutul sesizării, Curtea observă că autorii, criticînd dispozițiile legale enunțate mai sus, au invocat prevederile articolelor 4, 9, 16, 21, 23, 46 şi 54 din Constituție, fără a indica legătura de cauzalitate directă între acestea și prevederile normelor contestate.

18. Curtea constată că autorii sesizării doar au menționat că normele contestate încalcă dreptul la proprietate.

19. Cu referire la dreptul la proprietate, Curtea reține că asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este obligatorie. Caracterul său obligatoriu o reprezintă faptul că, în temeiul art. 4 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, persoanele fizice și juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova au obligaţia legală să încheie un contract de asigurare.

20. Astfel, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează nemijlocit prin încheierea unui contract, prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru pagubele pentru care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane, păgubite prin accidente de autovehicule.

21. Totodată, potrivit prevederilor articolului 1415 alin. (1) din Codul civil, persoana care a reparat prejudiciul cauzat de o altă persoană are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia în mărimea despăgubirii plătite persoanei vătămate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

22. În acest sens, articolul 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 prevede expres situațiile în care asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres împotriva persoanei răspunzătoare de cauzarea pagubelor.

23. Așadar, Curtea reține că în mod evident prevederile contestate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale privind proprietatea, deoarece la încheierea contractului de asigurare asiguratul și-a asumat, prin acceptarea obligațiilor contractuale, și riscul suportării cheltuielilor legate de despăgubirea victimelor în cazurile expres stabilite de lege. În acest sens, Curtea observă că asigurătorul poate înainta acțiune de regres pentru despăgubirile plătite numai în cazurile speciale, expres și limitativ prevăzute de art. 29 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006.

24. În ceea ce privește celelalte alegații ale autorilor sesizării, Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conținut între prevederile abordate sub aspectul neconstituționalității și normele Legii Supreme.

25. Avînd în vedere cele expuse mai sus, Curtea reține că autorii sesizării nu au motivat incidența articolelor 4, 9, 16, 21, 23 şi 54 din Constituţie asupra normelor contestate.

26. Prin urmare, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin. (1) și 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct.28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

D E C I D E:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaților Vasile Bolea și Adrian Lebedinschi privind controlul constituționalității prevederilor articolului 29 lit. с), e) și f) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Alexandru TĂNASE

Nr. 18. Chişinău, 23 martie 2016.