2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 18 martie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
3. Întrucît cauza se află la etapa urmăririi penale, iar ședințele sunt închise, Curtea va utiliza doar inițialele învinuitului.
A. Circumstanţele litigiului principal
4. La 24 februarie 2016, în procesul examinării de către judecătorul de instrucție Victor Rățoi din cadrul judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a demersului procurorului în Procuratura Anticorupție privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv în privința lui V.O., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 324 alin. (2) lit. b) din Codul penal, avocatul Vladislav Roşca a solicitat recuzarea judecătorului de instrucție, în temeiul articolului 33 alin. (2) pct. 6) din Codul de procedură penală.
5. La 25 februarie 2016, instanța de judecată a respins cererea de recuzare printr-o încheiere, care, potrivit articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, nu este susceptibilă de a fi atacată.
6. Prin urmare, demersul procurorului privind aplicarea măsurii preventive a fost examinat în continuare de către judecătorul de instrucție Victor Rățoi, care, prin încheierea din 25 februarie 2016, a dispus aplicarea în privința învinuitului a măsurii preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.
7. Încheierea judecătorului de instrucție a fost contestată cu recurs. În susținerea recursului avocatul, adițional altor argumente, a invocat și încălcarea principiului imparțialității instanței de judecată.
8. În cadrul ședinței Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2016 privind examinarea cererii de recurs, avocatul Vladislav Roșca a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru verificarea constituţionalităţii acestor prevederi.
9. Prin încheierea din 14 martie 2016, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea avocatului și a expediat în adresa Curții Constituționale sesizarea privind excepția de neconstituționalitate.
B. Legislația pertinentă
Articolul 2
Dreptul la două grade de jurisdicție
în materie penală
„1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, definite prin lege, sau cînd cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, avocatul Vladislav Roșca susține că, potrivit art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, încheierea instanţei de judecată asupra recuzării judecătorului nu este susceptibilă de a fi atacată. Articolul 400 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilește că încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.
14. Astfel, autorul excepției menționează că, în temeiul art. 400 alin.(2) din Codul de procedură penală, încheierile de recuzare a judecătorilor se contestă odată cu fondul cauzei.
15. În același timp, autorul excepției susține că încheierea asupra recuzării judecătorului de instrucție nu cade sub incidența art. 400 din Codul de procedură penală, deoarece materialele conținute în dosarul aflat în gestiunea judecătorului de instrucție nu se anexează la cauza penală examinată de prima instanță.
16. Prin urmare, imposibilitatea contestării încheierilor de recuzare a judecătorului de instrucţie nici separat, nici odată cu fondul cauzei aduce atingere dreptului la o instanță imparțială și la un recurs efectiv.
17. De asemenea, autorul excepției susține că normele procesuale penale admit o situație discriminatorie pentru bănuit și învinuit, care nu pot contesta încheierea de recuzare a judecătorului de instrucție, în raport cu inculpatul, care poate contesta odată cu fondul cauzei încheierea de recuzare a judecătorului care a participat la examinarea cauzei.
18. Potrivit autorului excepției, prevederile articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă articolele 16 şi 20 din Constituţie, precum şi articolele 6 şi 13 din Convenţia europeană și articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenție.
B. Aprecierea Curţii
19. Examinînd admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
20. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.
21. Curtea menționează că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de avocatul Vladislav Roşca în dosarul nr.14r-215/16, care se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
23. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.
24. Curtea reține că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care normele constituționale invocate au incidență asupra normelor contestate.
25. Examinînd excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile articolului 16 din Constituție, care garantează principiul egalității, nu are incidență în prezenta cauză.
26. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiție, în Hotărîrea nr. 14 din 15 noiembrie 2012, Curtea a statuat că:
„58. […] dreptul de acces la justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cît timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit.
59. Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care circumscriu conținutului acestui drept, există loc pentru restrîngeri aduse implicit.
60. Dreptul de acces la o instanță de judecată impune, prin însăși natura sa, a fi reglementat de către stat, reglementare care poate fi variabilă în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii).
61. În jurisprudența sa Curtea Europeană a indicat că, în elaborarea unei astfel de reglementări, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrîngă dreptul de acces într-atît, încît să fie atinsă însăşi substanţa sa.
[…]
70. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică. Astfel, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a-l utiliza, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.
[…]”
27. Curtea subliniază că exercitarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil nu poate avea loc decît într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
28. Curtea observă că, potrivit art. 35 alin. (1) din Codul de procedură penală, recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată.
29. De asemenea, legea instituie şi anumite garanţii în ceea ce priveşte echitatea procesului de examinare a cererii de recuzare. În acest sens, art. 35 alin. (2) din Codul de procedură penală stabileşte că examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face în aceeaşi zi, ascultînd părţile şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 10 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.
30. Curtea constată că, deși, potrivit art. 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, încheierea de recuzare a judecătorului nu poate fi supusă separat nici unei căi de atac, în temeiul art. 400 alin. (2), aceasta poate fi contestată cu apel odată cu fondul cauzei. Totodată, dacă instanța de apel constată încălcarea prevederilor privind incompatibilitatea judecătorului și procedura de soluționare a cererii de recuzare, de la articolele 33-35 din Codul de procedură penală, aceasta dispune casarea sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei (art.415 alin. (1) pct.3).
31. De asemenea, Codul de procedură penală instituie mecanisme care asigură controlul judiciar al legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie (articolele 311, 312).
32. Mai mult, ca o garanție în plus, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni de părtinire a judecătorului, legiuitorul a prevăzut în art. 4 din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor cazurile care atrag răspunderea acestora, inclusiv pentru nerespectarea îndatoririi de a se abține.
33. Astfel, prin prisma prevederilor enunțate, Curtea reține că dispozițiile alin. (3) al articolului 35 din Codul de procedură penală în mod evident nu aduc atingere accesului liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, consacrate de articolul 20 din Constituție și articolul 6 din Convenția europeană, deoarece nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
34. Curtea reține că soluția consacrată de articolul 35 alin. (3) este justificată de caracterul special al procedurii instituite de Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a accesului liber la justiție.
35. Curtea menționează că nici o prevedere a Legii Supreme și a Convenției europene, invocate de către autorul excepției, nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, articolul 119 din Constituţie stabilește că împotriva hotărîrilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii”.
36. La fel, avînd în vedere conținutul articolului 35 din Codul de procedură penală, care reglementează aspecte privind admiterea sau respingerea cererii de recuzare a judecătorului, prevederile articolului 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr.7 la Convenția europeană nu sunt aplicabile.
37. Totodată, prevederile articolului 13 din Convenția europeană nu au aplicabilitate în prezenta cauză, întrucît dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva unei încheieri judecătorești.
38. În același timp, în speță Curtea constată că partea apărării, la depunerea recursului împotriva încheierii judecătorului de instrucție, prin care s-a dispus aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, a invocat inclusiv încălcarea principiului imparțialității instanței de judecată. În acest sens, prin decizia pronunțată la 14 martie 2016, instanța de recurs, la verificarea legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie, s-a pronunțat și asupra acestui aspect și a reținut că: „69. […] referitor la argumentele apărării ce țin de imparțialitatea judecătorului de instrucție […] instanța de recurs indică că nu pot fi reținute ca plauzibile […]”.
39. Prin urmare, fără a avea competența de a verifica temeinicia motivelor invocate de instanța de recurs, Curtea conchide că normele procesuale penale instituie mecanisme de garantare a respectării principiului imparțialității judecătorului, iar în speță partea apărării a valorificat aceste mecanisme juridice acordate de lege. Respectiv, excepţia este lipsită de obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 35 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Vladislav Roşca, în dosarul nr.14r-215/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 17. Chişinău, 23 martie 2016.