Parlamentul adoptă prezenta lege.
Titlul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 6. Politica bugetar-fiscală
(1) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile prezentei legi, Ministerul Finanţelor, Guvernul şi Parlamentul acţionează pentru asigurarea:
a) elaborării unui buget în condiţiile:
- stabilităţii monedei naţionale;
- stabilităţii la preţuri şi salarii;
- dezvoltării stabile a economiei;
b) echilibrului în timp al colectării veniturilor şi efectuării cheltuielilor.
(2) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile alin.(1), Ministerul Finanţelor coordonează activitatea sa cu Banca Naţională a Moldovei.
Articolul 7. Clasificaţia bugetară
(1) Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de, clasificaţie bugetară.
(2) Clasificaţia bugetară include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională, clasificaţia organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare, după cum urmează:
a) clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce determină sursele de venituri;
b) clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectă utilizarea mijloacelor financiare în scopul implementării funcţiilor de bază ale statului;
c) clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile bugetare pe tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă distribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi de mijloace din buget;
d) clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare în conformitate cu destinaţia concretă a acestora.
(3) Sursele interne şi externe de finanţare a deficitului bugetar, precum şi datoria de stat internă şi externă sînt componente ale clasificaţiilor menţionate la alin.(2).
(4) Clasificaţia bugetară asigură:
a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;
b) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinînd similitudini cu sistemele de clasificaţie utilizate de organismele financiare internaţionale.
(5) Clasificaţia bugetară se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor. După aprobare, clasificaţia bugetară se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 9. Alocaţii
(1) Legea bugetară anuală include alocaţii ce permit autorităţilor publice să efectueze cheltuieli.
(2) Autorităţile publice nu pot admite efectuarea de cheltuieli adiţionale neprevăzute în legea bugetară anuală, cu excepţia cheltuielilor legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate în baza hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi a cheltuielilor din împrumuturi pentru proiectele finanţate din surse externe (ratificate de Parlament), granturi, donaţii şi sponsorizări intrate în posesia instituţiilor publice și neincluse în bugetul aprobat.
(3) Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat, inclusiv pentru obligaţiunile provenite ·din; acordarea garanţiilor de stat, sunt alocaţii permanente şi se efectuează în termenele stabilite.
Articolul 10. Cheltuielile bugetare (l) Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile specificate în legea bugetară anuală.
(2) Cheltuielile includ:
a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c) cheltuielile pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, sport, protecţia socială, protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) cheltuielile pentru realizarea strategiilor de dezvoltare şi a altor strategii şi programe naţionale;
f) transferuri pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget, întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructura publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implementarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei.
1) cheltuielile legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate în baza hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti.
(3) Cheltuielile bugetare nu includ rambursările sumei de principal pentru datoria de stat.
(4) Finanţarea cheltuielilor se efectuează pe măsura încasării mijloacelor băneşti la conturile bugetului de stat, cu respectarea următoarelor priorităţi:
a) onorarea angajamentelor de deservire a datoriei de stat;
b) cheltuielile de personal, de achitare a burselor, a pensiilor, a indemniza-ţiilor, a compensaţiilor, a alocaţiilor şi a ajutoarelor sociale;
b1) cheltuielile pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat;
c) cheltuielile fondului rutier, Fondului ecologic național, fondurilor ecolo-gice locale și Fondului național pentru dezvoltare regională.
(5) Pentru efectuarea altor cheltuieli decît cele stipulate la alin. (4), priorităţile de cheltuieli se stabilesc de către executorul de buget.
(completat prin LP89 din 14.05.15, MO139-143/05.06.15 art.257)
Articolul 101. Datoriile creditoare Datoriile creditoare ale instituţiilor finanţate din mijloacele bugetelor și fondurilor componente ale bugetului public național, formate în anii precedenţi în limita alocaţiilor aprobate, se achită de către acestea din contul şi în limitele bugetelor instituţiilor publice respective, aprobate pe anul bugetar curent.
Articolul 11. Balanţa bugetului
(1) Egalitatea între venituri şi cheltuieli reprezintă echilibrul bugetului.
(2) Dacă veniturile depăşesc cheltuielile, rezultă excedent bugetar.
(3) Dacă cheltuielile depăşesc veniturile, rezultă deficit bugetar.
(4) Proiectul legii bugetare anuale include nivelul limită al excedentului sau deficitului bugetar.
(5) După adoptarea legii bugetare anuale:
a) nici un proiect de lege, altul decît privind modificări la legea bugetară anuală, care are drept urmare majorarea cheltuielilor bugetului de stat sau reducerea veniturilor bugetului de stat nu poate fi examinat de Parlament, dacă acesta nu include sursa reală de acoperire a pierderilor, în scopul menţinerii nivelului deficitului bugetar stabilit;
b) nici o lege, alta decît privind modificări la legea bugetară anuală, care prevede reducerea excedentului bugetului de stat aprobat sau majorarea deficitului bugetului de stat aprobat nu poate fi adoptată. Această prevedere nu se extinde asupra cazurilor prevăzute la art. 43 alin. (21).
Articolul 12. Mijloacele speciale ale instituţiilor publice
(1) Se consideră mijloace speciale ale instituţiilor publice veniturile acestora obţinute, în condiţiile stabilite prin acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţii, sponsorizări şi din alte mijloace băneşti, intrate legal în posesia instituţiei publice.
(2) Mijloacele speciale ale instituţiilor publice se includ în bugetele respective, se consideră venituri şi sînt direcţionate pentru cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii statutare a acestor instituţii, în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor corespunzătoare.
(3) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată, efectuate şi prestate de instituţiile publice, şi mărimea taxelor la servicii, precum şi modul şi direcţiile de utilizare a mijloacelor speciale pe tipuri se stabilesc de către Guvern, dacă actele normative nu prevăd altfel, sau de către autorităţile administraţiei publice locale, conform competenţei lor.
(4) Excedentele de mijloace speciale la finele anului bugetar sînt accesibile spre utilizare, în aceleaşi scopuri, pentru anul bugetar următor, dacă actele normative nu prevăd altfel.
(5) Soldurile de mijloace băneşti la conturile de mijloace speciale ale instituţiilor publice, în care nu s-au efectuat operaţiuni la cheltuieli într-o perioadă de cel puţin 3 ani, se transferă de către executorii de buget la conturile bancare ale bugetelor respective.
Titlul IX1
CONTROLUL FINANCIAR PUBLIC INTERN
Articolul 561. Controlul financiar public intern
(1) Controlul financiar public intern reprezintă un sistem general consolidat, implementat de Guvern şi instituţiile publice subordonate, ce cuprinde totalitatea procedurilor de management şi control în sectorul public orientate spre gestionarea bunurilor şi fondurilor publice în mod economic, efectiv şi eficace, întru realizarea adecvată şi oportună a obiectivelor şi sarcinilor sale.
(2) Controlul financiar public intern este bazat pe:
a) management financiar şi control;
b) audit intern;
c) coordonarea şi armonizarea centralizată în domeniu.
Articolul 562. Managementul financiar şi controlul
(1) Executorii de buget poartă răspundere pentru asigurarea bunei guvernări prin implementarea adecvată a sistemului de management financiar şi control în instituţiile publice. Managementul financiar şi controlul cuprind în sistem procesele instituţiei, inclusiv procesele de planificare, executare, control, monitorizare şi raportare.
(2) Obiect al managementului financiar şi al controlului sînt toate activităţile instituţiilor publice, inclusiv colectarea veniturilor, procedurile operaţionale, procedurile de achiziţii şi contractare, angajamentele, executarea cheltuielilor, precum şi recuperarea plăţilor nejustificate.
(3) Sistemul de management financiar şi control este organizat ţinîndu-se cont de complexitatea şi domeniul de activitate a instituţiilor publice şi în conformitate cu cadrul normativ şi metodologic elaborat şi aprobat de Ministerul Finanţelor.
(4) Executorul de buget organizează sistemul de management financiar şi control în scopul obţinerii unei asigurări rezonabile că obiectivele entităţii vor fi atinse prin:
a) eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
b) conformitatea cu legislaţia şi cu regulamentele aplicabile;
c) siguranţa şi optimizarea activelor şi pasivelor;
d) siguranţa şi integritatea informaţiei.
(5) Modul de organizare a managementului financiar şi controlului pentru asigurarea bunei guvernări în instituţiile publice este supus auditului intern şi auditului extern.
Articolul 563. Auditul intern
(1) Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, efectuată în baza evaluării riscurilor, care oferă executorilor de buget servicii de consultanţă şi de asigurare rezonabilă privind eficacitatea sistemului de management financiar şi control, organizat pentru atingerea obiectivelor instituţiei publice.
(2) Auditul intern contribuie la îmbunătăţirea operaţiunilor efectuate de instituţiile publice prin evaluarea proceselor şi oferirea recomandărilor privind îmbunătăţirea lor.
(3) Executorul de buget asigură funcţia de audit intern instituind o unitate de audit intern în structura organizaţională a instituţiei, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei publice.
(31) Instituţia care nu cade sub incidenţa alin.(3) are dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern conform prevederilor alin.(33), (34), (35), (37) şi (38).
(32) Instituţiile subordonate autorităţilor publice centrale şi locale au dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern cu acordul organului ierarhic superior şi conform prevederilor alin.(33), (34), (35), (37) şi (38).
(33) Unitatea de audit intern se instituie în subordinea directă a executorului de buget.
(34) Unitatea de audit intern se creează în limita statelor de personal existente în cadrul instituţiei.
(35) Executorul de buget informează în scris Ministerul Finanţelor despre crearea în cadrul instituţiei a unităţii de audit intern.
(36) Unităţile de audit intern ale autorităţilor publice centrale şi locale au dreptul să efectueze auditul intern şi în instituţiile subordonate lor.
(37) Unitatea de audit intern raportează direct executorului de buget.
(38) Unitatea de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor:
a) pînă la data de 1 martie, raportul anual de activitate a unităţii de audit intern pentru anul precedent;
b) carta de audit intern;
c) copia de pe planul strategic al activităţii de audit intern;
d) copia de pe planul anual al activităţii de audit intern.
(4) Auditorii interni nu efectuează revizii şi controale, nu se implică în activităţile operaţionale ale instituţiei publice şi nu evaluează activităţi sau proceduri în care au fost implicaţi anterior. În cadrul efectuării misiunilor de audit, auditorilor li se asigură accesul deplin şi nelimitat la documentele şi în spaţiile necesare, precum şi dreptul de a solicita informaţii de la persoanele relevante.
Articolul 564. Coordonarea şi armonizarea centralizată a controlului financiar public intern
(1) Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea şi monitorizarea politicii în domeniul controlului financiar public intern.
(2) Ministerul Finanţelor:
a) elaborează şi actualizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public intern;
b) monitorizează şi evaluează calitatea activităţii unităţilor de audit intern;
c) monitorizează şi evaluează calitatea sistemului de management financiar şi control;
d) prezintă Guvernului, pînă la 1 mai, raportul anual consolidat privind controlul financiar public intern pentru anul precedent;
e) coordonează şi/sau organizează instruirea în domeniul managementului financiar şi controlului, precum şi instruirea şi certificarea profesională a auditorilor interni din sectorul public;
f) elaborează şi dezvoltă mecanismele de certificare a auditorilor interni;
g) avizează cartele de audit intern ale unităţilor de audit intern, instrucţiunile privind particularităţile specifice de aplicare a Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public şi reglementările interne privind managementul financiar şi controlul, elaborate de către executorul de buget;
h) armonizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public intern cu bunele practici internaţionale;
i) colaborează cu organismele internaţionale şi cu instituţiile de specialitate în domeniul controlului financiar public intern.