Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere şi sancţiuni
(1) Dacă se constată că banca (instituţia financiară), proprietarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile din autorizaţie, obligaţiile fiduciare ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întîrziere, au raportat date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luînd în considerare specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare), Banca Naţională poate:
a) emite un avertisment;
b) încheia cu banca (instituţia financiară) un acord care prevede măsuri de remediere;
c) emite ordonanţă privind încetarea încălcărilor, efectuarea măsurilor de remediere şi aplicarea de sancţiuni;
d) aplica şi percepe incontestabil amendă băncii (instituţiei financiare) pînă la 0,3 la sută din capitalul băncii (instituţiei financiare) şi/sau administratorilor între 1-10 salarii medii pe activităţi financiare conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie din luna precedentă datei constatării faptei;
e) retrage confirmarea dată administratorilor băncii (instituţiei financiare);
f) limita sau suspenda activitatea băncii (instituţiei financiare);
g) substitui autorizaţia în dependenţă de mărimea capitalului minim necesar conform art.26 alin.(2);
h) retrage autorizaţia.
(2) În urma constatării celor prevăzute la alin.(1), Banca Naţională poate impune băncii (instituţiei financiare):
a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;
b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;
c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa decît dacă acest credit este garantat prin valori mobiliare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;
d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea;
e) să modifice, să reducă sau să suspende orice activitate pe care o consideră ca fiind excesiv de riscantă;
f) să destituie unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile precedente momentului în care banca (instituţia financiară) a înregistrat pierderi de capital;
g) să înstrăineze sau să lichideze sucursala dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;
h) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii) şi un salariu care să depăşească cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care banca a înregistrat pierderi de capital.
(3) În cazul în care se constată că banca este în incapacitate de plată sau în supraîndatorare, sau capitalul, pentru care Banca Naţională cere mărimea minimă, este mai mic de 2/3 faţă de capitalul reglementat minim necesar şi există pericolul ca banca să intre în incapacitate de plată, pe lîngă aplicarea măsurilor şi sancţiunilor, prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), Banca Naţională retrage autorizaţia şi sesizează instanţa de judecată competentă pentru declanşarea procesului de insolvabilitate. în sensul prezentului alineat, "incapacitatea de plată" este situaţia în care 10 la sută din obligaţiunile curente nu au fost achitate la termen de către bancă.
(4) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la prezentul articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.
(5) Amenzile aplicate conform prezentului articol se varsă la bugetul de stat.
(6) Prin derogare de la prevederile legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ, numai acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în instanţa de judecată competentă, în decursul a 30 de zile de la data retragerii autorizaţiei, decizia de retragere a autorizaţiei, indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor alin.(3).
(7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în instanţa de judecată competentă. în procesul de judecată intentat Băncii Naţionale în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor respecta următoarele condiţii:
a) în cazul în care instanţa de judecată recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt neîntemeiate, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale, retragerea autorizaţiei rămînînd în vigoare;
b) contestarea sau acţiunea în justiţie nu va influenţa asupra procesului de lichidare şi nu va suspenda executarea actelor impuse de Banca Naţională.