I.
DISPOZIŢII GENERALE
1. Prevederile prezentului Regulament se extind asupra organizării şi funcţionării Ministerului Sănătăţii, precum şi asupra relaţiilor acestuia cu alte autorităţi publice, persoane fizice şi juridice.
2. Ministerul Sănătăţii (în continuare – Ministerul) este organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul sănătăţii, fiind subordonat Guvernului. Finanţarea activităţii Ministerului se efectuează din contul bugetului de stat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
3. Ministerul este persoană juridică de drept public, dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova cu denumirea sa, precum şi de conturi trezoreriale.
4. În activitatea sa Ministerul se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova şi de alte acte normative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi de prevederile prezentului Regulament.
II.MISIUNEA,FUNCŢIILEDEBAZĂ,ATRIBUŢIILE ŞI DREPTURILE MINISTERULUI
5. Misiunea Ministerului este îmbunătăţirea sănătăţii publice prin consolidarea sistemului de sănătate, asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate de calitate şi cost-eficiente, protecţia împotriva riscurilor financiare asociate cu serviciile de sănătate, îmbunătăţirea receptivităţii sistemului la necesităţile, preferinţele şi aşteptările adecvate ale populaţiei, precum şi susţinerea şi promovarea intervenţiilor de prevenţie, protecţie, promovare a sănătăţii şi prin oferirea posibilităţilor de alegere a unui mod de viaţă sănătos.
6. Ministerul îndeplineşte următoarele funcţii de bază:
1) elaborează politici publice de dezvoltare a sistemului de sănătate pe termen lung, mediu şi scurt, elaborează cadrul bugetar pe termen mediu şi asigură realizarea acestora;
2) elaborează şi prezintă propuneri de buget pentru sistemul de sănătate, în modul stabilit, asigură executarea bugetului Ministerului şi a bugetelor instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, sistematizează şi face publică informaţia despre executarea bugetelor şi performanţa realizată;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
3) asigură reglementarea, în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege, a aplicării politicilor publice de dezvoltare a sistemului de sănătate, promovînd valorile comune de solidaritate, echitate şi participare a părţilor interesate în elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de sănătate, cu acordarea atenţiei adecvate necesităţilor populaţiei, în special din grupurile socialmente vulnerabile;
4) planifică şi realizează reforma sectorului de sănătate pentru asigurarea celui mai înalt nivel de concordanţă a sistemului de sănătate în raport cu necesităţile, preferinţele şi aşteptările adecvate ale populaţiei, în special din grupurile socialmente vulnerabile, cu recunoaşterea şi respectarea drepturilor şi responsabilităţilor acesteia cu privire la sănătate;
5) asigură schimbul de experienţă şi cooperare în planificarea şi implementarea reformelor aferente sistemului de sănătate la nivel naţional şi regional, inclusiv prin dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu structuri similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale interesate în domeniul sănătăţii;
6) planifică resursele şi valorifică investiţiile în sistemul de sănătate şi contribuie la intensificarea investiţiilor în sectoarele care influenţează sănătatea, în baza dovezilor efective privind legătura între dezvoltarea social-economică şi sănătate;
7) supraveghează sănătatea populaţiei şi stabileşte priorităţile ce ţin de sănătatea publică, promovează prevederi asupra aspectelor de sănătate în toate politicile publice şi susţine implementarea eficientă a acestora în alte sectoare, în vederea maximizării rezultatelor în domeniul sănătăţii;
8) asigură transparenţa şi responsabilitatea în activitatea sistemului de sănătate în vederea realizării rezultatelor măsurabile, precum şi în executarea bugetului Ministerului şi a bugetelor instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, sistematizează şi face publică informaţia despre executarea bugetelor şi performanţa realizată;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
9) reprezintă interesele statului în structuri şi organisme internaţionale în domeniul sănătăţii, dezvoltă relaţii de colaborare cu structuri similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale interesate în domeniul sănătăţii, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
10) asigură pregătirea şi capacitatea sistemului de sănătate de a depăşi eficient crizele, colaborînd reciproc cu structuri de aceeaşi natură din alte ţări şi cu organizaţii internaţionale din domeniul sănătăţii, precum şi de a contribui la implementarea regulamentelor sanitare internaţionale;
11) îndeplineşte alte funcţii prevăzute de legislaţie.
7. Ministerul are următoarele atribuţii:
1) elaborează şi coordonează implementarea politicilor publice privind dezvoltarea sistemului de sănătate, adaptarea serviciilor de sănătate la noile necesitaţi prin crearea unei infrastructuri corespunzătoare a acestora, receptive la nevoile adecvate ale utilizatorilor, la povara bolilor, precum şi prin elaborarea şi coordonarea politicilor publice privind reducerea inegalităţii populaţiei la servicii de sănătate necesare, prin îmbunătăţirea nivelului şi distribuţiei serviciilor de sănătate;
2) analizează, monitorizează şi evaluează politicile publice elaborate, examinează multilateral impactul social, economic, financiar etc. al acestora, evaluează riscurile pentru sănătate în raport cu determinanţii stării de sănătate: factori sociali, economici, comportamentali, biologici şi de mediu relevanţi;
3) organizează analiza şi evaluarea periodică a indicatorilor stării de sănătate a populaţiei, a activităţii sistemului de sănătate şi performanţei instituţiilor medico-sanitare publice şi asigură difuzarea informaţiei ce ţine de interesul public;
4) promovează şi realizează parteneriatul intersectorial pentru includerea rezultatelor analizei impactului asupra sănătăţii populaţiei în politicile publice ale altor sectoare, conform recomandării Comisiei Europene „Sănătatea în toate politicile” (Health in All Policies), în vederea maximizării rezultatelor în domeniul sănătăţii;
5) asigură condiţii pentru participarea societăţii civile şi a partenerilor sociali din domeniu în procesul elaborării, analizei, monitorizării şi evaluării politicilor publice elaborate de Minister;
6) elaborează politici privind organizarea şi reglementarea asistenţei medicale integrate (asistenţa medicală primară, secundară/terţiară, reabilitare şi îngrijiri de lungă durată) şi asigură sporirea rolului şi autorităţii asistenţei medicale primare în sistemul de sănătate, cu focusarea prioritară pe măsurile de prevenire a maladiilor;
7) asigură condiţii pentru evitarea fragmentării politicilor publice în domeniul asistenţei medicale integrate şi verticalizării programelor de sănătate publică, promovează integrarea serviciilor publice şi celor individuale prin politici de gestionare mai coordonată a asistenţei medicale primare, secundare/terţiare , reabilitare şi îngrijiri de lungă durată;
8) promovează şi realizează politici privind administrarea capacităţilor în sectorul asistenţei medicale integrate şi creează condiţii pentru asigurarea investiţiilor optimale în sectoarele privat şi public, pentru reducerea dublării serviciilor şi pentru evitarea irosirii resurselor publice destinate ocrotirii sănătăţii;
9) elaborează politici privind dezvoltarea îngrijirilor comunitare (îngrijiri la domiciliu, paliative, nursing), asigură şi promovează activităţi de consolidare intersectorială în acest domeniu;
10) promovează şi realizează politici privind dezvoltarea parteneriatului public-privat în sănătate;
11) stabileşte, în condiţiile legii, normele de organizare, funcţionare şi de reglementare a activităţii instituţiilor medico-sanitare publice şi private;
12) aprobă:
regulamentele instituţiilor medico-sanitare, indiferent de tipul de proprietate şi formă juridică de organizare, precum şi lista serviciilor prestate de acestea, cu excepţia instituţiilor din cadrul organelor de drept şi organelor militare;
organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, dacă altfel nu este stabilit de lege;
statele de personal ale instituţiilor medico-sanitare publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator;
reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii instituţiilor medico-sanitare publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator;
în condiţiile legii, normativele de personal ale instituţiilor medico-sanitare publice;
13) avizează structura organizatorică a instituţiilor medico-sanitare în subordinea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice cu reţea sanitară autonomă;
14) elaborează politici în domeniul managementului şi consolidării instituţionale a serviciilor de sănătate din sectorul public;
15) stabileşte reglementări pentru managementul performanţei prestatorilor de servicii de sănătate din sectorul public şi asigură, inclusiv prin instituţiile în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, suport metodic conducătorilor acestora în îmbunătăţirea continuă a managementului instituţiei, la elaborarea obiectivelor clare pentru instituţie în vederea îmbunătăţirii eficienţei şi a rezultatelor, precum în asigurarea continuităţii serviciilor de sănătate prestate;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
16) coordonează, în condiţiile legii, asistenţa medicală de recuperare şi asistenţa medicală acordată de instituţiile balneo-sanatoriale şi organizează controlul asistenţei medicale în instituţiile balneo-sanatoriale;
17) asigură supravegherea îndeplinirii prevederilor actelor normative de către instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile care au responsabilităţi în domeniul sănătăţii şi al asigurărilor de sănătate şi de către instituţiile medico-sanitare publice şi private, colaborînd în acest scop cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte organizaţii şi instituţii abilitate, precum şi cu asociaţiile profesionale şi cu societatea civilă;
18) promovează şi realizează politici privind descentralizarea serviciilor de sănătate şi asigură colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv prin consolidarea relaţiilor dintre Minister şi autorităţile administraţiei publice locale de nivelurile I şi II şi cu definirea clară a responsabilităţilor în domeniul prestării serviciilor de sănătate;
19) asigură calitatea serviciilor de sănătate şi securitatea pacientului, evaluarea şi acreditarea instituţiilor medico-sanitare şi a întreprinderilor farmaceutice, aplică măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate acordate populaţiei;
20) elaborează şi aprobă standarde de evaluare şi acreditare în sănătate;
21) stabileşte priorităţile, identifică serviciile medicale esenţiale necesare populaţiei, cu respectarea principiilor de asigurare echitabilă a necesităţilor adecvate ale populaţiei, acordînd o atenţie prioritară grupurilor socialmente vulnerabile;
22) argumentează necesarul de resurse financiare pentru funcţionarea sistemului de sănătate, folosind în acest scop statisticile oficiale, rapoartele şi informaţia furnizată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină, rezultatele studiilor efectuate în domeniu în vederea fundamentării bugetului pentru sistemul de sănătate şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi alte date şi informaţii relevante;
23) elaborează, în caz de necesitate, în contextul mijloacelor financiare disponibile, ajustări ale Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi le propune spre examinare Guvernului;
24) elaborează şi aprobă anual, de comun acord cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, normele metodologice de aplicare a Programului unic;
25) aprobă:
lista maladiilor pentru tratamentul specific de bază al cărora se utilizează medicamentele, consumabilele şi alte materiale de uz medical procurate din contul mijloacelor centralizate;
lista maladiilor social-condiţionate şi a celor cu impact negativ asupra sănătăţii publice, a serviciilor medicale specifice, acordate unor categorii de bolnavi neasiguraţi, inclusiv urgenţe medico-chirurgicale cu pericol vital, acordate la nivelul de asistenţă medicală prevăzut de legislaţie, în limitele mijloacelor bugetului de stat pe anul respectiv;
26) asigură monitorizarea finanţelor în domeniul sănătăţii, colectînd informaţia de la toţi prestatorii de servicii medico-sanitare, indiferent de forma juridică de organizare, prin intermediul conturilor naţionale în sănătate;
27) gestionează, în condiţiile legii, programele internaţionale de asistenţă financiară pentru susţinerea reformei sistemului sănătăţii şi pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate acordate populaţiei;
28) asigură achiziţionarea echipamentului medical şi a mijloacelor de transport necesare instituţiilor medico-sanitare din sistemul sănătăţii, suportul tehnico-material, exercită controlul asupra folosirii eficiente şi raţionale a mijloacelor bugetare şi a patrimoniului de stat aflat în gestionarea instituţiilor medico-sanitare publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator;
29) elaborează propuneri referitor la normele metodologice pentru proiectarea bugetului de venituri şi cheltuieli de către instituţiile medico-sanitare publice;
30) aprobă bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator finanţate de la bugetul de stat şi/sau din mijloace speciale;
31) avizează şi aprobă, după caz, proiectarea şi valorificarea investiţiilor în domeniul sanitar în instituţiile medico-sanitare publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
32) organizează activităţi de audit intern, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
33) exercită drepturile şi obligaţiile statului, de pe poziţia de acţionar la societăţile pe acţiuni;
34) estimează şi planifică necesităţile de pregătire a medicilor, farmaciştilor şi a personalului medical mediu şi înaintează propunerile respective organului central de specialitate al administraţiei publice;
35) elaborează şi coordonează implementarea politicilor publice privind formarea şi dezvoltarea profesională a personalului medical şi farmaceutic;
36) asigură echilibrul în generarea resurselor umane în sistemul de sănătate prin raţionalizarea investiţiilor în pregătirea şi distribuirea uniformă a cadrelor medicale şi organizează, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale şi conducătorii instituţiilor, activităţile de asigurare cu resurse umane necesare funcţionării instituţiilor din sistemul sănătăţii;
37) aprobă:
programele de educaţie medicală continuă;
Nomenclatorul specializărilor şi supraspecializărilor pentru învăţămîntul postuniversitar medical şi farmaceutic;
planul anual de instruire postuniversitară prin rezidenţiat, secundariat clinic şi de educaţie medicală continuă a medicilor, farmaciştilor şi personalului medical şi farmaceutic cu studii medii de specialitate;
38) elaborează metodologia-cadru de colaborare între instituţia medico-sanitară publică şi clinica universitară;
39) confirmă dreptul de activitate a personalului medical şi farmaceutic, echivalează actele de studii postuniversitare medicale şi farmaceutice, obţinute în străinătate;
40) aprobă metodologia privind plasarea în cîmpul muncii a medicilor, farmaciştilor şi a personalului de conducere din sistemul public de sănătate;
41) organizează:
în condiţiile legii, concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de conducător al instituţiei medico-sanitare publice;
atestarea şi conferirea categoriilor de calificare medicilor, farmaciştilor, personalului medical şi farmaceutic cu studii medii de specialitate şi altui personal din sistemul sănătăţii;
42) asigură informarea şi documentarea personalului medical în probleme de specialitate şi sprijină editarea publicaţiilor de specialitate şi de informare profesională;
43) elaborează şi coordonează implementarea politicilor publice în domeniul medicamentului;
44) adoptă măsuri în vederea optimizării procesului de achiziţii publice ale medicamentelor, utilajului, consumabilelor şi altor materiale de uz medical pentru necesităţile instituţiilor medico-sanitare publice;
45) asigură elaborarea şi punerea în aplicare a Regulilor de bune practici în domeniul medicamentelor la nivel de: laborator (Good Laboratory Practice), clinică (Good Clinical Practice), fabricaţie (Good Manufacturing Practice), distribuire (Good Distribution Practice), farmacii (Good Pharmaceutical Practice);
47) asigură:
organizarea evaluării conformităţii şi monitorizării pieţei dispozitivelor medicale din ţară prin intermediul instituţiilor abilitate în domeniu;
înregistrarea preţurilor de producător la medicamente în Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente;
48) aprobă cerinţele tehnice pentru utilajul medical necesar la diferite niveluri de acordare a asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare publice;
49) organizează sistemul informaţional din domeniul sănătăţii şi modul de raportare a datelor de către instituţiile medico-sanitare publice şi private, pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi a cheltuielilor din sectorul sănătăţii;
50) elaborează şi coordonează implementarea politicilor publice în domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice, la nivel naţional şi local, colaborează cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai societăţii civile, precum şi cu mass-media, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, protecţiei şi promovării sănătăţii;
51) dirijează, în condiţiile legii, activitatea Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice;
52) asigură, prin intermediul instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, identificarea, evaluarea şi comunicarea riscurilor pentru sănătate, asigură managementul acestor riscuri, prognozarea şi diminuarea impactului negativ al riscurilor identificate asupra sănătăţii publice;
53) elaborează şi coordonează implementarea programelor naţionale de sănătate publică, asigură realizarea acestora, argumentează şi estimează necesităţile financiare şi modul de finanţare a acestora;
54) aprobă norme privind condiţiile de igienă şi de control al infecţiilor nosocomiale pentru instituţiile medico-sanitare;
55) asigură înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
56) aprobă:
lista profesiilor şi a factorilor de producţie nocivi, precum şi a lucrărilor pentru executarea cărora se efectuează examene medicale la angajare şi examene periodice;
lista bolilor transmisibile supuse înregistrării şi notificării;
lista bolilor infecţioase supuse vaccinării profilactice sistematice şi lista grupurilor de risc;
lista bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspîndire;
57) stabileşte modul de organizare a supravegherii bolilor nontransmisibile;
58) asigură:
suportul de laborator în investigarea factorilor biologici, chimici, fizici şi radiologici cu impact asupra sănătăţii publice;
prin intermediul instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, gradul adecvat de pregătire către urgenţe de sănătate publică;
59) înaintează propuneri Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi Guvernului orientate spre prevenirea şi controlul urgenţelor de sănătate publică;
60) organizează acţiuni de combatere a epidemiilor;
61) examinează, conform competenţei, petiţiile persoanelor fizice şi juridice şi, în caz de necesitate, le expediază instituţiilor publice competente în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator pentru luarea măsurilor ce se impun, efectuează analiza petiţiilor înaintate pentru soluţionarea problemelor abordate, precum şi organizează audienţa cetăţenilor în probleme ce ţin de sistemul de sănătate;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
62) îndeplineşte alte atribuţii menite să asigure exercitarea deplină şi operativă a atribuţiilor date în competenţa Ministerului prin acte normative.
8. Ministerul are următoarele drepturi:
1) să solicite şi să primească, în condiţiile legii, de la alte ministere, autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, precum şi de la autorităţile administraţiei publice locale, informaţiile relevante pentru îndeplinirea funcţiilor şi exercitarea atribuţiilor;
2) să creeze consilii consultative, comisii specializate, grupuri de lucru cu antrenarea reprezentanţilor altor ministere, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, autorităţilor administraţiei publice locale, reprezentanţilor mediului academic, reprezentanţilor societăţii civile şi specialiştilor în domeniu pentru elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative, documentelor de politici publice, pentru efectuarea expertizelor şi acordarea consultaţiilor, precum şi pentru examinarea altor chestiuni ce ţin de domeniul ocrotirii sănătăţii;
3) să colaboreze cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea implementării la nivel local a politicii statului în domeniul ocrotirii sănătăţii şi soluţionării problemelor comune;
4) să centralizeze mijloace băneşti din alocaţiile prevăzute anual în bugetul de stat pentru ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin delegare instituţiilor în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, în vederea realizării programelor din domeniu;
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
5) să convoace şedinţe pe chestiunile ce ţin de domeniul ocrotirii sănătăţii;
6) să efectueze, în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege, controlul de stat privind respectarea legislaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii şi să aplice sancţiunile prevăzute de legislaţie în cazul depistării încălcărilor;
7) să prezinte Guvernului propuneri privind înfiinţarea, reorganizarea sau dizolvarea în subordine a unor autorităţi administrative şi servicii publice desconcentrate, precum şi a unor instituţii publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, pentru asigurarea realizării misiunii şi îndeplinirii funcţiilor delegate de Guvern;
8) să prezinte Guvernului propuneri privind fondarea, restructurarea, reorganizarea şi dizolvarea întreprinderilor de stat, societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat şi holdingurilor de stat în condiţiile legii, precum şi să exercite funcţii de fondator (cofondator) în administrarea acestora;
9) să delege, în caz de necesitate, în mod discreţionar, unele funcţii sau atribuţii autorităţilor administrative şi serviciilor publice desconcentrate din subordine, precum şi instituţiilor publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator, dacă aceasta nu contravine legislaţiei;
91. Viceminiştrii, conform ordinului ministrului privind stabilirea domeniilor de activitate:
a) participă la determinarea obiectivelor şi direcţiilor strategice de activitate a Ministerului în domeniile de care sînt responsabili;
b) coordonează elaborarea programelor, planurilor de activitate a Ministerului, precum şi a rapoartelor privind realizarea acestora din domeniile de care sînt responsabili;
c) propun ministrului iniţierea proiectelor de acte legislative şi normative în domeniile de care sînt responsabili;
d) exercită împuternicirile ministrului de conducere a Ministerului în cazul lipsei acestuia sau a imposibilităţii exercitării de către ministru a împuternicirilor sale, fapt despre care se înştiinţează Prim-ministrul;
e) participă la şedinţele Guvernului, cu drept de vot consultativ, în cazul în care sînt delegaţi de către ministru şi în alte cazuri stabilite de legislaţie;
f) la indicaţia ministrului, reprezintă Ministerul în relaţiile cu autorităţile publice centrale şi locale şi cu alte autorităţi publice, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova şi din străinătate;
g) exercită şi alte atribuţii delegate de către ministru.
92. În cadrul Ministerului activează un secretar de stat cu statut de funcţionar public de conducere de nivel superior, numit în funcţie pe criterii de profesionalism în conformitate cu Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Secretarul de stat asigură realizarea legăturilor funcţionale dintre conducerea Ministerului şi corpul de funcţionari publici, precum şi dintre subdiviziunile aparatului central al Ministerului, avînd următoarele atribuţii:
a) asigură elaborarea calitativă a programelor şi planurilor Ministerului;
b) elaborează şi propune căile de realizare a obiectivelor şi direcţiilor strategice de activitate a Ministerului;
c) coordonează activitatea subdiviziunilor aparatului central al Ministerului în vederea realizării obiectivelor şi a direcţiilor strategice de activitate a Ministerului;
d) coordonează activitatea structurilor organizaţionale din sfera de competenţă a Ministerului şi asigură conlucrarea operativă dintre ministru şi conducătorii acestora;
e) realizează legătura funcţională dintre subdiviziunile interne ale aparatului central al Ministerului şi structurile organizaţionale din sfera de competenţă a Ministerului;
f) asigură monitorizarea şi evaluarea executării obiectivelor şi a direcţiilor strategice de activitate a Ministerului, precum şi raportarea privind implementarea acestora;
g) urmăreşte executarea actelor legislative şi normative care au fost iniţiate de Minister;
h) asigură elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative, este responsabil de calitatea lor sub aspectul respectării cerinţelor legale privind elaborarea, fundamentarea, avizarea, consultarea publică, expertiza şi definitivarea acestora;
i) asigură avizarea proiectelor de acte legislative şi normative care au tangenţă cu domeniile de activitate încredinţate Ministerului, elaborate de alte ministere, autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice;
j) exercită şi alte atribuţii de serviciu şi responsabilităţi încredinţate de ministru.
(Completat prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
10) să înainteze, în conformitate cu legislaţia, acţiuni în regres împotriva funcţionarilor publici şi a personalului angajat care au cauzat prejudicii proprietăţii publice şi bugetului de stat;
11) să exercite şi alte drepturi în temeiul actelor legislative speciale ce reglementează relaţiile în domeniul de activitate delegat;
12) să acorde suport organizaţional-metodic asociaţiilor profesionale din domeniu.
III.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII MINISTERULUI
9. Ministerul este condus de ministrul sănătăţii.
Ministrul:
a) determină obiectivele şi direcţiile strategice de activitate ale ministerului, pornind de la programul de activitate a Guvernului, decide asupra căilor de realizare a acestora;
b) aprobă programele şi planurile de activitate a Ministerului, precum şi rapoartele despre realizarea lor;
c) asigură coordonarea, supravegherea şi controlul activităţii administraţiei publice în domeniile de activitate încredinţate Ministerului pentru realizarea misiunii şi pentru îndeplinirea funcţiilor acestuia;
d) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de audit intern în Minister;
e) exercită dreptul asupra efectuării cheltuielilor în conformitate cu alocaţiile aprobate pentru Minister în legea bugetară anuală;
f) decide asupra iniţierii şi prezintă Guvernului spre examinare proiecte de acte legislative şi normative ce ţin de domeniile de activitate încredinţate Ministerului;
g) expune opinia asupra proiectelor de acte legislative şi normative elaborate de alte ministere, autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, precum şi privind alte chestiuni examinate în cadrul şedinţelor Guvernului;
h) prezintă Guvernului spre aprobare avize unice la proiectele de acte legislative şi normative care au tangenţă cu domeniile de activitate încredinţate Ministerului, elaborate în coordonare cu alte ministere, autorităţi administrative centrale şi alte autorităţi publice, şi contrasemnează hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern în cazurile stabilite de lege;
i) emite ordine, dispoziţii, instrucţiuni şi alte acte normative şi organizează controlul asupra executării lor, în condiţiile legii;
j) stabileşte domeniile de activitate a viceminiştrilor şi a secretarului de stat;
k) aprobă regulamentele subdiviziunilor interne ale aparatului central al Ministerului;
l) prezintă Guvernului propuneri privind numirea în funcţie sau eliberarea din funcţie a viceminiştrilor;
m) numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din aparatul central, inclusiv ale celor cu statut special, în condiţiile Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi, respectiv, în condiţiile legilor speciale;
n) angajează şi eliberează din funcţie personalul contractual în condiţiile legislaţiei muncii;
o) prezintă Guvernului spre examinare propuneri de constituire şi reorganizare a structurilor organizaţionale în sfera de competenţă a Ministerului, în limitele alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru întreţinerea Ministerului în cauză, precum şi propuneri de dizolvare a acestora;
p) numeşte în funcţii, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu (de muncă) ale conducătorilor şi adjuncţilor structurilor organizaţionale din sfera de competenţă a Ministerului, cu excepţia cazurilor în care aceasta ţine de competenţa Guvernului, în temeiul actelor legislative speciale;
q) înaintează propuneri pentru decorarea cu distincţii de stat a personalului din cadrul Ministerului, în condiţiile legii;
r) reprezintă Ministerul, fără un mandat special, în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu alte autorităţi publice, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova şi din străinătate;
s) aprobă sau modifică statul de personal al aparatului central al Ministerului în limitele fondului de retribuire a muncii şi ale efectivului-limită stabilit de Guvern;
t) exercită şi alte competenţe care îi sînt atribuite în conformitate cu legislaţia.
10. În îndeplinirea atribuţiilor ministrul este asistat de un cabinet din componenţa căruia fac parte: şeful de cabinet, un consilier şi un asistent, care deservesc activitatea ministrului.
11. În cadrul Ministerului activează un colegiu, componenţa nominală a căruia este aprobată de către Guvern. Din componenţa colegiului fac parte: ministrul, în calitate de preşedinte, viceminiştrii, secretarul de stat, conducătorii de subdiviziuni interioare ale aparatului central al Ministerului, conducători ai instituţiilor din sistemul de sănătate, experţi în domeniul sănătăţii publice, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi ai sectorului privat. În caz de încetare sau suspendare a raporturilor de serviciu/muncă a membrilor Colegiului Ministerului, atribuţiile acestora le exercită persoanele nou-desemnate în funcţiile respective sau locţiitorii titulari ai acestora, sau persoanele care asigură interimatul funcţiei de conducere, fără emiterea unei noi hotărîri de Guvern.
Colegiul se întruneşte, la cererea ministrului sănătăţii, pentru a examina în şedinţele sale chestiuni privind organizarea activităţii Ministerului şi a instituţiilor publice în care Ministerul Sănătăţii are calitatea de fondator în vederea promovării şi realizării politicii statului în domeniul sănătăţii, realizării reformelor structurale în sistemul sănătăţii şi soluţionării problemelor de sănătate publică.
(Substituit prin HG679 din 28.09.2015, MO267-273/02.10.2015 art.772)
În activitatea sa colegiul se călăuzeşte de un regulament, aprobat prin ordinul ministrului sănătăţii. Deciziile Colegiului se aprobă cu simpla majoritate a voturilor membrilor prezenţi la şedinţă, iar hotărîrile lui se realizează prin ordinul ministrului.
12. Dreptul de primă semnătură pe toate actele Ministerului îl are ministrul sănătăţii.
În lipsa ministrului, dreptul de primă semnătură revine unuia din viceminiştri, desemnat prin ordinul ministrului.
În conformitate cu legislaţia în vigoare, unele acte ale Ministerului pot fi semnate de alte persoane cu funcţii de răspundere din cadrul sistemului de sănătate.
Viceminiştrii sănătăţii , secretarul de stat, conducătorii subdiviziunilor interioare ale aparatului central al Ministerului şi alte persoane au dreptul de a semna actele Ministerului, în temeiul ordinului ministrului sau avînd împuternicire specială.
Semnătura pe actele Ministerului este în formă scrisă sau, în conformitate cu legislaţia, poate avea alte forme (digitală).
13. Ministerul colaborează cu Parlamentul în cadrul comisiilor parlamentare şi şedinţelor plenare, inclusiv prin reprezentantul Guvernului în Parlament, cu alte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu societatea civilă.
14. Pentru elaborarea unor proiecte speciale sau pentru exercitarea unor funcţii şi atribuţii, Ministerul poate constitui, pe anumite perioade determinate, comisii de specialitate, consilii de experţi şi grupuri de lucru.