cu privire la aprobarea Regulamentului-model al întreprinderii municipale

HOTĂRÂRE nr. 387 din 06.06.1994 · GUVERNUL · publicat 02.09.1994 · abrogat 02.11.2019
pe legis.md
Trimiteri: 0 legate

Guvemul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul-model al întreprinderii municipale, prezentat în anexă.

Prim-ministru interimar

al REPUBLICII MOLDOVA Ion GUŢU

Chişinău 6 iunie, nr.387

REGULAMENTUL-MODEL al intreprinderii municipale

Regulamentul-model al intreprinderii municipale (denumit in continuare Regulamentul) este elaborat in conformitate cu legile Republicii Moldova "Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi", "Cu privire la proprieta- te", "Cu privire la bazele autoadministrării locale" si cu alte acte legis- lative si determină principiile de activitate si modul de constituire, re- organizare si lichidare a intreprinderii municipale.

I. Dispozitii generale

1. Întreprinderea municipală (În continuare - Întreprinderea) este agentul economic cu personalitate juridică, constituit În exclusivitate pe baza proprietăţii municipale, care, prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producţie), execută lucrările şi prestează serviciile, necesare pentru satisfacerea cerinţelor fondatorului (ale unităţii administrativ-teritoriale fondatoare) şi pentru realizarea intereselor sociale şi economice ale colectivului de muncă.

2. Întreprinderea este în drept să practice orice gen de activitate exceptînd cele interzise de legislaţie.

Anumite genuri de activitate, asupra cărora se extinde prerogativa antreprenoriatului de stat, pot fi practicate de întreprindere numai în baza licenţelor eliberate conform prevederilor legale.

3. Întreprinderea îşi creează, în condiţiile legii, filiale şi reprezentante care au dreptul să-şi deschidă subconturile lor.

Drept filială se consideră o subdiviziune separată a întreprinderii amplasată în afara sediului acesteia, care exercită o parte din funcţiile ei.

Reprezentanta este o subdiviziune separată a întreprinderii, amplasată în afara sediului acesteia, care reprezintă şi apără interesele întreprinderii, efectuează din numele ei afaceri si alte acţiuni juridice.

Filialele şi reprezentantele trebuie să fie indicate în documentele de constituire a întreprinderii.

Filialele şi reprezentantele nu sînt persoane juridice, avînd patrimoniul dotat de întreprindere şi desfăsurîndu-şi activitatea potrivit regulamentelor adoptate de aceasta.

Conducătorul filialei (reprezentantei) este numit în funcţie de către conducătorul întreprinderii şi îşi derulează activitatea în conformitate cu prevederile contractului.

Filialele dispun de balante proprii, ce fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii.

Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile filialelor şi reprezentantelor, iar acestea din urmă sint răspunzătoare de obligaţiile întreprinderii.

Firma filialei (reprezentantei) trebuie să indice locul ei de reşedintă, firma întreprinderii ce a constituit-o şi să includă cuvîntul "filială" ("reprezentantă").

4. Întreprinderea se poate asocia în baza unui acord special cu alte unităţi economice în uniuni, asociaţii, concerne şi alte societăţi, conform principiului ramural, teritorial sau altor principii, pentru a-şi lărgi posibilităţile în cadrul realizării şi protecţiei intereselor comune ale participanţilor - de producţie, tehnico-stiinţifice, sociale etc.

Crearea structurilor indicate se admite cu condiţia respectării legislaţiei antimonopol şi altor acte normative.

5. În activitatea sa întreprinderea se conduce de legislaţia Republicii Moldova şi hotărîrile Guvernului Republicii Moldova, ale ministerelor, departamentelor, ale organelor autoadministrării locale şi de statutul său.

II. Crearea intreprinderii si inregistrarea ei

6. Întreprinderea este fondată şi inzestrată cu bunuri de către organul autoadministrării locale (în continuare - fondatorul).

În cazurile cÎnd pentru crearea şi activitatea întreprinderii sînt necesare terenuri sau alte resurse naturale, hotărirea privind crearea întreprinderii poate fi adoptată numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului teritorial de expertiză ecologică.

7. Întreprinderea se consideră constituită şi capătă dreptul de persoană juridică din ziua înregistrării ei de către stat.

8. Întreprinderea se înregistrează, în modul stabilit, de către Camera Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justitiei.

9. Pentru înregistrarea întreprinderii se vor prezenta următoarele documente de constituire: hotărîrea fondatorului privind înfiintarea întreprinderii şi statutul întreprinderii aprobat de fondator.

10. Statutul întreprinderii trebuie să includă următoarele date:

1) denumirea hotărîrii fondatorului privind aprobarea statutului întreprinderii, numărul şi data adoptării ei. Înscrierea privind denumirea, numărul şi data hotărîrii organului autoadministrării locale despre aprobarea statutului întreprinderii se face in colţul drept de sus al foii de titlu a statutului şi se confirmă prin semnătura olografă a conducătorului organului autoadministrării locale şi aplicarea ştampilei acestui organ;

2) denumirea (firma) întreprinderii şi sediul întreprinderii (în firmă se foloseste cuvîntul "municipal(ă)";

3) scopurile şi genurile de activitate ale întreprinderii;

4) mărimea şi componenta patrimoniului, trecut din proprietatea municipiului respectiv la balanţa întreprinderii nou-create (fondul statutar sau capitalul social);

5) modul de posesiune, folosinţă şi dispunere de fondul statutar, precum şi schimbarea lui, sursele de formare a patrimoniului întreprinderii, modul de repartizare a venitului (beneficiului net) şi de acoperire a pierderilor;

6) principiile de instituire şi activitate a organelor administrative şi de control ale întreprinderii, competentele lor;

7) modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.

În statut pot fi incluse, de asemenea, şi alte prevederi care să specifice particularităţile activităţii întreprinderii si care nu vor contraveni legislaţiei, altor acte normative şi guvernamentale.

III. Patrimoniul intreprinderii

11. Bunurile municipale, pe care fondatorul le-a transmis întreprinderii, aparţin acesteia numai în limitele dreptului gestiunii lor economice.

12. Patrimoniul întreprinderii se constituie din fonduri fixe şi mijloace circulante, precum şi din alte valori, costul cărora este reflectat în balanţa autonomă a întreprinderii.

13. Întreprinderea îşi poate înstrăina fondurile fixe (clădirile, construcţiile, utilajele, mijloacele de transport şi alte valori materiale) numai în baza deciziei fondatorului, cu excepţia cazurilor cînd în statutul întreprinderii nu se prevede altceva.

14. Patrimoniul întreprinderii se formează din următoarele surse:

cotele băneşti şi materialele fondatorului (capitalul social);

veniturile obţinute din comercializarea producţiei, prestarea lucrărilor, serviciilor, precum şi din alte genuri de activitate;

veniturile aduse de hîrtiile de valoare;

creditele băncilor şi ale altor creditori;

investiţiile capitale şi subvenţiile bugetare locale;

veniturile provenite din închirierea bunurilor sau din organizarea concursurilor, loteriilor şi altor activităţi similare;

vărsămintele nerambursabile şi filantropice, donaţiile persoanelor fizice şi juridice;

alte surse, neinterzise de legislaţia în vigoare.

15. Pentru obligaţiile sale întreprinderea poartă răspundere cu întreg patrimoniul său.

Fondatorul nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii, iar întreprinderea nu este răspunzătoare pentru obligaţiile fondatorului.

IV. Administrarea întreprinderii

16. Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către conducătorul (managerul) acesteia (în continuare - conducătorul), pe care îl numeşte şi eliberează din funcţie fondatorul.

În caz de necesitate, în structura administrativă a întreprinderii poate fi inclus consiliul-director. Principiile de instituire şi funcţionare a consiliului-director în aceste cazuri se definesc în regulamentul cu privire la activitatea consiliului-director al întreprinderii, care se aprobă de către fondator.

17. Angajarea (desemnarea în funcţie) a conducătorului fondatorul o legalizează printr-un contract individual de muncă.

18. In contractul incheiat intre fondator si conducător se stabilesc drepturile şi obligaţiunile lor reciproce (ale părţilor), inclusiv modul în care conducătorul desemnat îsi exercită atribuţiile de antreprenor, limitele drepturilor de folosinţă şi gestiune a patrimoniului, genurile de activitate autorizate în beneficiul fondatorului, relaţiile reciproce financiare, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, precum şi termenul de valabilitate, condiţiile de modificare şi reziliere a contractului.

19. Conducătorul poartă răspundere materială pentru obligaţiunile întreprinderii pe care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, stipulate în contract.

20. În termenul de valabilitate al contractului, fondatorul sau oricare altă terţă persoană nu au dreptul să se amestece în activitatea conducătorului, exceptînd cazurile prevăzute în condiţiile contractuale sau de legislaţia în vigoare.

21. Conducătorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea termenului contractului potrivit temeiurilor prevăzute în contract sau de lege.

22. Relaţiile conducătorului sau consiliului-director al întreprinderii cu salariaţii acesteia se reglementează conform legislaţiei în vigoare, contractului colectiv şi contractelor de muncă individuale.

V. Activitatea economică şi socială a întreprinderii

23. Întreprinderea îşi organizează activitatea şi îşi determină perspectivele producerii de sine stătător, reieşind din cererea populaţiei si gospodăriei locale la producţia, lucrările şi serviciile sale, precum şi din necesitatea de a-şi asigura dezvoltarea economică şi socială şi sporirea veniturilor salariatilor săi.

Temelia programelor de producere o constituie contractele încheiate cu beneficiarii producţiei, lucrărilor, serviciilor şi cu furnizorii de resurse tehnico-materiale, alte valori şi materii consumabile.

24. Întreprinderea, în baza studiului conjuncturii pieţei, fluctuaţiei preţurilor şi a posibilităţilor partenerilor, inclusiv ale celor potenţiali, îşi organizează asigurarea tehnico-materială a procesului său de producere şi construcţie capitală, procurîndu-şi resursele necesare pe piata de mărfuri si servicii.

25. Relaţiile economice şi de altă natură ale întreprinderii cu alte unităţi economice, organizaţii şi cetăţeni se derulează pe baze contractuale.

26. Preţurile producţiei, fabricate de întreprinderile municipale care deţin monopolul pe piaţa de mărfuri şi resurse, sînt reglementate de către stat.

27. Întreprinderea execută livrări, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului pe bază contractuală sau în modul determinat de legislaţie.

28. Întreprinderea este obligată să respecte cu stricteţe prevederile acordurilor colective privind protecţia muncii, mediului ambiant si prescripţiile vizînd tehnica securităţii, fiind răspunzătoare pentru prejudicierea sănătăţii si capacităţii de muncă a salariaţilor săi in modul stabilit de lege.

VI. Evidente şi control

29. Întreprinderea ţine la zi şi raportează în modul stabilit datele evidenţei statistice, operative şi contabile ale activităţii sale.

30. Controlul asupra activităţii financiare şi economice a întreprinderii este exercitat de fondator. Activitatea financiară şi economică a întreprinderii este verificată sistematic de către comisia de revizie (de cenzori) sau revizorul (cenzorul) întreprinderii ori de către o organizaţie de auditing, autorizată în acest scop printr-un contract special.

31. Controlul activităţii întreprinderii este efectuat, în limitele competenţelor ce le sînt atribuite prin lege, de către organele administraţiei de stat abilitate cu funcţii generale sau speciale de control - financiare, fiscale, bancare, precum şi de către alte structuri de stat.

32. Pentru falsificarea datelor evidenţei contabile şi statistice, ale dărilor de seamă şi informaţiilor furnizate potrivit cerinţelor legale, persoanele oficiale ale întreprinderii poartă răspundere disciplinară, materială sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

VII. Reorganizarea şi lichidarea întreprinderii

33. Lichidarea şi reorganizarea (fuziunea, asocierea, divizarea, separarea, transformarea) întreprinderii se înfăptuieste în temeiul deciziei fondatorului.

34. Întreprinderea este lichidată prin decizia arbitrajului în cazurile:

stabilirii falimentului întreprinderii;

recunoaşterii caducităţii actelor de constituire a întreprinderii.

35. În cazul reorganizării sau lichidării întreprinderii, lucrătorilor disponibilizaţi li se asigură respectarea drepturilor şi intereselor în corespundere cu legislaţia în vigoare.

36. Întreprinderea se consideră reorganizată sau lichidată de la data introducerii modificărilor respective in Registrul Comercial de Stat.

37. În cazul fuziunii întreprinderii cu o altă unitate economică, toate drepturile şi obligaţiunile patrimoniale ale fiecăreia dintre ele trec către întreprinderea apărută în rezultatul acestei fuziuni.

În cazul alipirii întreprinderii la un alt agent economic, către acesta din urmă trec toate drepturile şi obligaţiunile patrimoniale ale întreprinderii alipite.

În cazul divizării întreprinderii, unităţile nou-create în rezultatul acestei divizări îşi asumă drepturile şi obligaţiunile patrimoniale ale fostei întreprinderi conform cotelor specificate în actul (balanţa) de divizare.

La separarea din cadrul întreprinderii a unei unităţi noi (ori a cîtorva), asupra acesteia (acestora) trec, în părţi corespunzătoare, drepturile si obligaţiunile patrimoniale ale întreprinderii reorganizate conform actului (balantei) de divizare.

În cazul transformării întreprinderii intr-o nouă unitate economică aceasta din urmă îşi asumă, potrivit legii, toate drepturile şi obligaţiunile patrimoniale ale fostei întreprinderi.

38. Lichidarea întreprinderii este efectuată de către comisia de lichidare, desemnată de fondator sau de alte organe împuternicite de acesta.

În caz de faliment, întreprinderea este lichidată în baza deciziei arbitrajului. Conform deciziei acestuia, lichidarea poate fi efectuată de însăsi conducerea întreprinderii în cauză.

Fondatorul sau arbitrajul, care a decis lichidarea întreprinderii, stabileste modul şi termenul lichidării, precum şi termenul în care creditorii îşi pot inainta pretenţiile, termen care nu va fi mai mic de două luni din momentul cînd a fost anuntată lichidarea întreprinderii.

39. Comisia de lichidare sau organul desemnat să lichideze întreprinderea va publica în presă un anunţ despre lichidarea acesteia, precizind modul şi termenul-limită în care creditorii îşi pot înainta pretenţiile, va încasa datoriile debitorilor faţă de întreprindere şi va înregistra pretenţiile creditorilor, informîndu-i pe aceştia despre lichidarea întreprinderii.

40. După adoptarea deciziei de lichidare, conducerea întreprinderii ce urmează să fie lichidată transmite comisiei de lichidare (organului abilitat) funcţiile sale administrative, inclusiv ţinerea lucrărilor de gestiune, şi se încadrează în procesul de evaluare a patrimoniului efectiv al întreprinderii.

Comisia de lichidare (organul care efectuează lichidarea) evaluează patrimoniul întreprinderii lichidate, întocmeste balanţa de lichidare şi o prezintă fondatorului, precum şi instanţei de judecată sau arbitrajului care a adoptat decizia privind lichidarea întreprinderii, asigură virarea datoriilor acesteia faţă de buget, celorlalte defalcări şi satisfacerea pretenţiilor justificate ale creditorilor potrivit balanţei de lichidare a întreprinderii.

41. Controlul asupra activităţii comisiei de lichidare este efectuat de fondator sau de organul desemnat de acesta.

42. Pentru daunele cauzate întreprinderii lichidate, precum şi creditorilor ei din culpa comisei de lichidare (organului care efectuează lichidarea), întreaga răspundere, prevăzută de legislatia în vigoare, o poartă membrii comisiei de lichidare (organul care efectuează lichidarea).

43. Hotărîrea privind folosirea bunurilor întreprinderii, rămase după satisfacerea pretenţiilor justificate ale creditorilor şi membrilor colectivului ei de muncă, după definitivarea altor decontări şi recuperarea cheltuielilor comportate de lichidare, se adoptă de către fondator.