Capitolul II
ORGANIZAREA PROTECŢIEI MUNCII ŞI ASIGURAREA DREPTULUI SALARIAŢILOR LA PROTECŢIA MUNCII
Articolul 225. Obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii
Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu:
a) să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare, executare şi exploatare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluţii conforme normelor de protecţie a muncii, aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale;
b) să obţină, în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice, a echipamentului de protecţie şi de lucru, conform cerinţelor şi procedurii stabilite în lege, documentele eliberate de organele abilitate, precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documente lor respective în cazu1schimbării condiţiilor iniţiale;
c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii şi să asigure supravegherea şi controlu1 desfăşurării activităţii în condiţii de securitate;
d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical;
e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale;
f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii;
g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă;
h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate;
i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate;
j) să admită la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical, corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute; să asigure periodicitatea acestor controale (examene);
k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor preventive necesare;
l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii, inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii;
m) să elaboreze şi să aprobe, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, instrucţiuni cu privire la protecţia muncii, corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă;
n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru, precum şi păstrarea, întreţinerea, repararea, curăţarea şi dezintoxicarea acestuia;
o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor;
p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare;
r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare;
t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
u) să asigure comunicarea, cercetarea, evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;
v) să asigure, în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă, acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale;
x) să efectueze, în modul stabilit de prezentul cod, transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate.
Articolul 226. Obligaţiile salariatului în domeniul protecţiei muncii
Salariatul are următoarele obligaţii în domeniul protecţiei muncii:
a) să respecte instrucţiunile de protecţie a muncii corespunzătoare activităţii desfăşurate;
b) să utilizeze mijloacele de protecţie individuală din dotare conform destinaţiei;
c) să-şi desfăşoare activitatea fără a pune în pericol atît persoana proprie, cît şi ceilalţi salariaţi;
d) să nu ridice, să nu deplaseze, să nu distrugă dispozitivele de protecţie, de semnalizare şi de avertizare, să nu împiedice aplicarea metodelor şi procedeelor de reducere sau eliminare a influenţei factorilor de risc;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice defecţiune tehnică sau altă situaţie în care nu sînt respectate cerinţele de protecţie a muncii;
f) să-şi întrerupă activitatea la apariţia unui pericol iminent de accidentare şi să anunţe imediat despre aceasta conducătorul său nemijlocit;
g) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice accident sau îmbolnăvire la locul de muncă.
Articolul 227. Dreptul salariatului la o muncă care să corespundă normelor de protecţie a muncii
Fiecare salariat are dreptul:
a) să aibă un loc de muncă corespunzător normelor de protecţie a muncii;
b) să fie asigurat în mod obligatoriu contra accidentelor de muncă şi contra bolilor profesionale;
c) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de muncă, despre existenţa riscului de vătămare a sănătăţii şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc;
d) să refuze efectuarea lucrărilor în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţă sau sănătate, pînă la înlăturarea acestuia;
e) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament de protecţie individuală şi colectivă în modul stabilit;
f) să fie instruit în domeniul protecţiei muncii şi să beneficieze de reciclare profesională pentru motive legate de protecţia muncii, din contul angajatorului;
g) să se adreseze către angajator, patronate, sindicate, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele de judecată pentru soluţionarea problemelor ce ţin de protecţia muncii;
h) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea chestiunilor legate de asigurarea unor condiţii de muncă nepericuloase la locul său de muncă, la cercetarea accidentului de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
i) să fie supus unui control medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea locului de muncă şi a salariului mediu pe durata efectuării controlului respectiv;
j) să primească compensaţiile prevăzute de lege, de convenţiile colective, de contractul colectiv şi de cel individual de muncă în cazul cînd este angajat la munci în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase.
Articolul 228. Garanţiile de realizare a dreptului salariaţilor la o muncă care să corespundă normelor de protecţie a muncii
(1) Statul garantează salariaţilor apărarea dreptului lor la o muncă care să corespundă normelor de protecţie a muncii.
(2) Condiţiile de muncă stipulate în contractul individual de muncă trebuie să corespundă normelor de protecţie a muncii.
(3) Pe parcursul sistării activităţii de muncă prevăzute de contractul individual de muncă de către organele de stat de control, ca rezultat al încălcării cerinţelor de protecţie a muncii fără vina salariatului, acestuia i se menţine locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu.
(4) Dacă salariatul refuză să presteze munca la apariţia unui pericol pentru viaţa sau sănătatea sa, angajatorul este obligat să-i acorde salariatului, prin transfer sau permutare, alt lucru pînă la înlăturarea pericolului, cu menţinerea salariului de la locul de muncă precedent.
(5) În cazul cînd acordarea unei alte munci nu este posibilă, timpul staţionării salariatului pînă la înlăturarea pericolului pentru viaţa sau sănătatea sa se plăteşte de angajator în conformitate cu art.163 alin.(1).
(6) În cazul neasigurării salariatului, conform normelor stabilite, cu echipament de protecţie individuală şi colectivă, angajatorul nu are dreptul să ceară salariatului executarea obligaţiilor de muncă şi este obligat să plătească staţionarea din această cauză în conformitate cu prevederile alin. (5).
(7) Refuzul salariatului de a presta munca în caz de apariţie a unui pericol pentru viaţa sau sănătatea sa din cauza nerespectării cerinţelor de protecţie a muncii ori de a presta munca în condiţii grele, vătămătoare şi/sau periculoase care nu sînt prevăzute în contractul individual de muncă nu atrage răspunderea disciplinară.
(8) În cazul vătămării sănătăţii salariatului în exercitarea obligaţiilor de muncă, compensarea prejudiciului se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(9) În scopul prevenirii şi lichidării încălcărilor actelor normative privind protecţia şi igiena muncii, autorităţile publice asigură organizarea şi efectuarea supravegherii şi a controlului de stat asupra respectării actelor normative privind protecţia şi igiena muncii şi stabilesc răspunderea angajatorului şi a persoanelor cu funcţie de răspundere pentru încălcarea acestora.
Articolul 229. Corespunderea unităţilor, clădirilor şi altor construcţii normelor de protecţie a muncii
(1) Unităţile, clădirile şi alte construcţii trebuie să fie proiectate, executate şi utilizate astfel încît să corespundă cerinţelor de protecţie a muncii şi să nu pună în pericol viaţa sau sănătatea salariaţilor.
(2) Documentaţia tehnică de executare a unităţilor, clădirilor şi altor construcţii se păstrează la angajator pe toată durata exploatării acestora.
(3) Locurile de muncă, caracterizate prin degajări nocive, indiferent de faptul unde se află, în spaţii închise sau în aer liber, vor fi amplasate, amenajate, utilate şi dotate astfel încît să se evite poluarea sau impactul asupra locurilor de muncă din vecinătate şi a spaţiilor sanitar-sociale adiacente.
(4) Unităţile, clădirile şi alte construcţii vor fi asigurate cu spaţii şi dotări sanitar-socialе în funcţie de necesităţile fiziologice ale salariaţilor, de caracteristicile proceselor de muncă şi ale mediului de muncă.
(5) Recepţionarea şi punerea în exploatare a unităţilor, secţiilor, sectoarelor de producţie, liniilor tehnologice, clădirilor şi altor construcţii noi, reconstruite sau reutilate se admite numai cu avizul Inspecţiei Muncii şi a Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat şi cu acordul sindicatelor. Modul şi condiţiile necesare eliberării acestui aviz. se stabilesc prin lege.
Articolul 230. Corespunderea echipamentului tehnic standardelor şi normelor de protecţie şi igienă a muncii
(1) Echipamentul tehnic trebuie să fie proiectat, fabricat şi utilizat astfel încît să corespundă documentelor normative de protecţie şi de igienă a muncii care sînt stabilite prin lege şi să nu pună în pericol viaţa sau sănătatea salariaţilor.
(2) Lansarea în producţie a unor noi modele de echipament tehnic se face numai după avizarea prototipurilor, în conformitate cu cerinţele şi procedura stabilite în lege.
(3) Echipamentul tehnic produs în ţară sau importat trebuie să fie însoţit de instrucţiuni de utilizare în limba de stat.
Articolul 231. Lansarea în producţie a echipamentului de protecţie individuală şi de lucru
(1) Unităţile producătoare de echipament individual de protecţie şi de lucru iar respecta condiţiile de confecţionarea acestora, prevăzut în documentele normative stabilite prin lege.
(2) Lansarea în producţie a unar noi sortimente de echipament individual de protecţie şi de lucru se face numai după avizarea prototipurilor în conformitate cu cerinţele şi precedura stabilite în lege.
Articolul 232. Organizarea locurilor de muncă
(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încît:
a) să se asigure condiţiile de protecţie şi igienă a muncii;
b) să se evite poziţiile forţate şi nefireşti ale corpului salariatului şi să se asigure posibilitatea schimbării poziţiei corpului în timpul lucrului prin amenajarea locului de muncă, prin folosirea echipamentelor tehnice corespunzătoare, prin optimizarea fluxului tehnologic.
(2) Pentru locurile de muncă care solicită un efort fizic sau neuropsihic sporit sau în care există factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică, se vor prevedea măsuri de asigurare a unui ritm şi regim de muncă care ar preveni vătămarea sănătăţii salariaţilor.
(3) Salariaţii care prestează munca într-un microclimat cald (peste 300 C) sau în unul rece (sub 50 C) vor beneficia de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare a organismului, ale căror durată şi frecvenţă se stabilesc în funcţie de intensitatea efortului şi de valorile componentelor microclimatului. În acest scop se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.
(4) Repartizarea salariaţilor pe locuri de muncă se va face astfel încît solicitările impuse de specificul muncii, de mediul de muncă, de relaţiile om - maşină şi cele psihosociale ale colectivului de muncă să corespundă particularităţilor psihofiziologice ale salariaţilor. La repartizarea femeilor pe locuri de muncă se va ţine seama de particularităţile morfofuncţionale şi stările fiziologice specifice lor.
(5) Locurile de muncă trebuie să fie atestate din punctul de vedere al protecţiei muncii nu mai rar decît o dată în 5 ani.
Articolul 233. Desfăşurarea activităţii de producţie şi prestarea serviciilor
(1) Producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor se vor desfăşura conform proceselor tehnologice care vor corespunde documentelor normative de protecţie şi de igienă a muncii stabilite prin lege.
(2) În lipsa normelor de protecţie şi igienă a muncii, angajatorului îi revine obligaţia asigurării unor măsuri de protecţie şi igienă a muncii corespunzătoare condiţiilor concrete în care se desfăşoară activităţile respective, prin aprobarea instrucţiunilor interne de protecţie şi igienă a muncii.
(3) Contractele bilaterale încheiate de angajator cu alţi parteneri, inclusiv cu cei străini, pentru efectuarea unor lucrări pe teritoriul Republicii Moldova sau al altor ţări, vor cuprinde clauze privind protecţia şi igiena muncii.
Articolul 234. Serviciul pentru protecţia şi igiena muncii
(1) Serviciul pentru protecţia şi igiena muncii se înfiinţează în unităţile care au 50 şi mai mulţi salariaţi.
(2) Dacă mediul de muncă din unitate impune un control dinamic al factorilor nocivi, în unitate se înfiinţează un laborator de toxicologie industrială aflat în subordinea serviciului pentru protecţia şi igiena muncii.
(3) Serviciul pentru protecţia şi igiena muncii acordă consultaţii şi asistenţă angajatorului la elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
(4) Serviciul pentru protecţia şi igiena muncii urmăreşte:
a) prevenirea, eliminarea sau reducerea acţiunii factorilor de risc ce pot apare în procesul muncii;
b) perfecţionarea metodelor de muncă şi ameliorarea mediului de muncă, prin adaptarea acestora la capacităţile psihofizice ale salariaţilor;
c) contribuirea la instruirea salariaţilor în materie de protecţie şi igienă a muncii.
(5) Personalul serviciului pentru protecţia şi igiena muncii se formează din specialişti cu pregătire corespunzătoare în domeniu.
(6) Unităţile care au mai puţin de 50 salariaţi şi care nu dispun de serviciu pentru protecţia şi igiena muncii şi de laborator de toxicologie industrială pot apela, în modul stabilit, la serviciile unităţilor specializate.
Articolul 235. Serviciul medical
(1) Serviciul medical se înfiinţează, în mod obligatoriu, în unităţile care au 300 şi mai mulţi salariaţi. La unităţile unde numărul salariaţilor este mai mic de 300, angajatorul şi reprezentanţii salariaţilor vor soluţiona problema creării serviciului medical în procesul negocierilor colective.
(2) Serviciul medical urmăreşte:
a) organizarea şi efectuarea, în modul stabilit de legislaţie, a controlului (examenului) medical al salariaţilor atît la angajare, cît şi pe durata contractului individual de muncă;
b) supravegherea respectării normelor de igienă a muncii.
(3) În scopul îndeplinirii sarcinilor ce-i revin, serviciul medical poate propune angajatorului, în baza certificatului medical corespunzător, schimbarea, prin transfer sau permutare, a locului de muncă sau a specificului muncii salariatului în legătură cu starea lui de sănătate.
(4) Personalul serviciului medical se formează din persoane cu studii medicale, selectate de angajator la propunerea autorităţii publice competente în domeniul ocrotirii sănătăţii.
(5) Unităţile care au mai puţin de 300 salariaţi şi care nu dispun de serviciu medical pot apela la serviciile instituţiilor medicale în modul stabilit.
Articolul 236. Comitetul pentru protecţia şi igiena muncii
(1) Comitetul pentru protecţia şi igiena muncii se constituie, în baza principiului de paritate, din împuterniciţii pentru protecţia şi igiena muncii ai angajatorului şi, respectiv, ai salariaţilor. Iniţiator al constituirii comitetului pentru protecţia şi igiena muncii poate fi oricare dintre părţi.
(2) Comitetul pentru protecţia şi igiena muncii asigură colaborarea angajatorului şi salariaţilor în procesul de elaborare şi realizare a măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
(3) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetelor pentru protecţia şi igiena muncii se aprobă de către Ministerul Economiei şi Comerţului, de comun acord cu patronatele şi sindicatele.
Articolul 237. Elaborarea, realizarea şi finanţarea măsurilor de protecţie şi igienă a muncii
(1) În baza evaluării factorilor de risc la locurile de muncă, angajatorul elaborează, după consultarea comitetului pentru protecţia şi igiena muncii şi în modul stabilit de Ministerul Economiei şi Comerţului, un plan anual de măsuri de protecţie şi igienă a muncii.
(2) Planul anual de măsuri de protecţie şi igienă a muncii se aprobă de angajator şi, în cazul încheierii contractului colectiv de muncă, face parte integrantă din acesta.
(3) Cheltuielile aferente realizării măsurilor de protecţie şi igienă a muncii sînt finanţate integral din mijloacele proprii ale unităţii.
(4) Salariaţii nu suportă nici un fel de cheltuieli legate de finanţarea măsurilor de protecţie şi igienă a muncii.
(5) Finanţarea măsurilor de protecţie şi igienă a muncii la nivel naţional, ramural şi teritorial se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi convenţiile colective de nivelul respectiv.
Articolul 238. Examenul medical la angajare şi examenele medicale periodice
(1) Angajarea şi transferul unor categorii de salariaţi la alte locuri de muncă se vor face conform certificatelor eliberate în temeiul examenelor medicale.
(2) Lista categoriilor de salariaţi supuşi examenului medical la angajare şi examenelor medicale periodice se aprobă de Ministerul Sănătăţii.
(3) Salariaţii nu sînt în drept să se eschiveze de la examenul medical.
(4) Cheltuielile legate de organizarea şi efectuarea examenelor medicale sînt suportate de angajator.
Articolul 239. Instruirea salariaţilor în materie de protecţie şi igienă a muncii
(1) Instruirea salariaţilor în materie de protecţie şi igienă a muncii are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor respective.
(2) Instruirea salariaţilor în materie de protecţie şi igienă a muncii se efectuează în modul stabilit de Ministerul Economiei şi Comerţului după consultarea sindicatelor respective.
Articolul 240. Acordarea echipamentului de protecţie individuală şi de lucru
(1) Echipamentul de protecţie individuală şi de lucru se acordă gratuit salariaţilor de către angajator.
(2) Sortimentele de echipament de protecţie individuală şi de lucru, categoriile de salariaţi cărora li se vor acorda se stabilesc în modul prevăzut de Ministerul Economiei şi Comerţului şi se fixează în contractul colectiv de muncă.
(3) În cazul degradării echipamentului de protecţie individuală şi de lucru şi pierderii din această cauză a calităţilor de protecţie, salariaţilor li se acordă în mod obligatoriu un echipament nou.
(4) Deteriorarea sau pierderea echipamentului de protecţie individuală şi de lucru din vina salariatului înainte de termenul de utilizare stabilit atrage, în conformitate cu legislaţia în vigoare, răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat.
Articolul 241. Distribuirea materialelor igienico-sanitare de protecţie
(1) Materialele igienico-sanitare de protecţie se distribuie gratuit de către angajator salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor.
(2) Sortimentele de materiale igienico-sanitare de protecţie, cantităţile necesare şi periodicitatea distribuirii acestora se stabilesc de angajator în modul prevăzut de Guvern.
Articolul 242. Asigurarea cu alimentaţie de protecţie
(1) Alimentaţia de protecţie se acordă gratuit de către angajator salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii vătămătoare.
(2) Alimentele ce se vor oferi ca alimentaţie de protecţie gratuită, cantitatea lor şi categoriile de salariaţi cărora li se vor acorda se stabilesc în modul prevăzut de Guvern şi se fixează în contractul colectiv de muncă.
Articolul 243. Cercetarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
(1) Cercetarea accidentelor de muncă se face în scopul stabilirii circumstanţelor şi cauzelor ce le-au provocat, precum şi al determinării măsurilor de prevenire a unor asemenea fenomene.
(2) Prin cercetarea cazurilor de contractare a bolilor profesionale se confirmă diagnosticul, se confirmă sau se infirmă caracterul profesional al bolii şi se determină cauzele care au provocat îmbolnăvirea.
(3) Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se efectuează în modul stabilit de Guvern.
(4) La cercetarea accidentelor de muncă au dreptul să participe reprezentanţii organelor ierarhic superioare şi ai sindicatelor, precum şi să asiste persoanele care reprezintă interesele accidentaţilor sau ale familiilor acestora.
Articolul 244. Răspunderea pentru încălcarea normelor de protecţie a muncii
Persoanele cu funcţie de răspundere şi salariaţii vinovaţi de încălcarea normelor de protecţie a muncii poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.