Articolul 1 Scopul şi domeniul de reglementare
(1) Scopul prezentei legi este stabilirea unui cadru juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut.
(2) Prezenta lege este aplicabilă întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii,companiile; fiduciare, societăţilor necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.
(3) Statul, unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public nu sînt subiecte ale insolvabilităţii.
(4) Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată;
proces de restructurare – proces de realizare a unui set de măsuri financiare, organizatorice, operaţionale şi juridice, iniţiate de proprietarul întreprinderii, de acţionarii, asociaţii (membrii) şi/sau de managerul ei, de creditori sau de autorităţile publice centrale şi locale, orientate spre remedierea financiară şi economică a întreprinderii pe bază de capitalizare şi reorganizare, schimbare a structurii activelor şi modificare a procesului operaţional de producţie;
datorie – obligaţie bănească a întreprinderii neexecutată la momentul încheierii acordului-memorandum, care se include în obiectul lui;
obligaţii de plată curente - impozite, taxe şi alte obligaţii de plată, credite şi dobînzi aferente, majorări de întîrziere (penalităţi), calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate;
moratoriu - amînarea, pe un anumit termen, a îndeplinirii obligatiilor pecuniare de către debitor convertire a datoriilor în acţiuni - transformare în acţiuni a datoriilor întreprinderii la cererea creditorilor ei;
debitor - orice persoană care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor fiscale, şi împotriva căreia a fost depusă în instanţa de judecată o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate;
incapacitate de plată - situaţie a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile , fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul cînd debitorul a încetat să efectueze plăţi;
supraîndatorare - situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului lui, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia;
procedură a planului - procedură aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare;
lichidare a patrimoniului - procedură aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate care constă în valorificarea masei debitoare în vederea obţinerii de mijloace băneşti pentru satisfacerea creanţelor creditorilor şi care finalizează cu lichidarea debitorului. ca subiect de drept;
administrator - persoană desemnată de instanţa de judecată\pentru supravegherea şi/sau administrarea patrimoniului debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate în modul în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege;
obligaţie fiscală - obligaţie de a plăti impozite, taxe şi alte sume la bugetul public naţional în ordinea şi în condiţiile stabilite de lege;
masă debitoare - toate bunurile aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită;
creditori garantaţi - clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate. cu legea;
creditori chirografari - clasă de creditori· ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate prin garanţii;
creditori ai masei - clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil în mod curent pe măsura apariţiei lor;
obligaţie pecuniară – obligaţie a debitorului de a plăti creditorului o anumită sumă de bani în baza unui contract sau în baza unei obligaţii extracontractuale, prevăzute de Codul civil.
Secţiunea a 2-a
CONDIŢIILE INTENTĂRII PROCESULUI DE INSOLVABILITATE ŞI ACŢIUNILE PRELIMINARE
Articolul 21. Cererea introductivă
Procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza cererii de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare - cerere introductivă).
Articolul 22. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate
(1) Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei de intentare.
(2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului.
(3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limita patrimoniului ei. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă este posibil aşa ceva conform circumstanţelor.
Articolul 23. Componenţa şi mărimea obligaţiilor
(1) Componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive dacă prezenta lege nu prevede altfel.
(2) Pentru determinarea existenţei temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate se iau în considerare:
a) mărimea obligaţiilor contractuale ale debitorului, inclusiv a datoriilor pentru credite plus dobînda. Penalităţile pentru neexecutarea acestor obligaţii nu se iau în calcul la determinarea valorii lor;
b) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege, fără penalităţi şi alte sancţiuni financiare.
(3) Creanţele creditorilor se consideră validate conform art.136.
Articolul 24. Dreptul de a depune cerere introductivă
Dreptul de a depune cerere introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în prezenta lege.
Articolul 25. Dreptul debitorului de a depune cerere introductivă
(1) Debitorul este în drept să depună cerere introductivă în situaţia în care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu-şi va putea executa obligaţiile pecuniare la scadenţă.
(2) Dreptul de a depune cerere introductivă în numele debitorului conform alin (1), în cazul în care acesta nu este persoană fizică, îl are organul executiv, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de reprezentare a debitorului, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului.
Articolul 26. Obligaţia debitorului de a depune cerere introductivă
(1) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.22.
(2) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă:
a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
(3) Debitorul este obligat să depună cererea imediat, dar nu mai tîrziu decît la expirarea unei luni din data survenirii temeiurilor indicate la alin.(2) al prezentului articol şi la art.22 alin.(2).
(4) Dacă debitorul nu depune cererea în cazul şi în termenul prevăzut de prezentul articol, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu responsabilitate nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane pot fi trase la răspundere penală în conformitate cu legea.
Articolul 27. Insolvabilitatea intenţionată şi insolvabilitatea fictivă
(1) În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organelor executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.
(2) Dacă debitorul depune cerere introductivă în cazul în care el dispune de posibilităţi reale de a satisface integral creanţele creditorilor (insolvabilitate fictivă), debitorul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii în cauză.
Articolul 28. Conţinutul cererii introductive a debitorului
(1) În cererea introductivă a debitorului trebuie să fie indicate:
a) codul fiscal şi numerele tuturor conturilor bancare ale debitorului;
b) valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
c) temeiul creanţelor şi termenele de executare a acestora, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi a creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
d) suma datoriilor la bugetul public naţional;
e) motivarea temeiului insolvabilităţii;
f) date despre cererile de chemare în judecată a debitorului, primite spre examinare de instanţele de judecată, precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
g) date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui.
(2) În cererea debitorului persoană fizică se va reflecta, de asemenea, situaţia obligaţiilor lui de altă natură nelegate de activitatea lui de întreprinzător.
(3) În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii planului.
Articolul 29. Anexele la cererea introductivă a debitorului
La cererea introductivă a debitorului se anexează:
a) copia de pe statutul debitorului (sau de pe contractul lui de asociere);
b) lista participanţilor (membrilor) debitorului;
c) bilanţul contabil la data ultimului raport financiar;
d) documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor debitorului persoană fizică (întreprinzător individual);
e) datele din registrele publice despre bunurile debitorului, inclusiv despre bunurile lui gajate;
f) ultimul raport de audit şi/sau al cenzorului cu privire la rezultatele controlului activităţii financiare a debitorului;
g) lista creditorilor şi debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, a adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
h) alte probe ce confirmă informaţiile menţionate la art.28.
Articolul 30. Cererea introductivă depusă de creditor
(1) Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
(2) Dacă cererea introductivă este admisă spre examinare, instanţa de judecată este datoare să-l audieze pe debitor.
(3) Creditorul nu este în drept să iniţieze proces de insolvabilitate debitorului în cazul în care acesta se află în proces de restructurare.
Articolul 31. Notificarea prealabilă
(1) Creditorul va depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului.
(2) Notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, pînă la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către executorul judecătoresc sau de către creditor, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare
(3) Creditorul care depune, în condiţiile art.131, cerere de înaintare a creanţelor după intentarea procesului de insolvabilitate nu este obligat să probeze notificarea prealabilă.
Articolul 32. Conţinutul cererii introductive a creditorului şi documentele anexate
(1) În cererea introductivă a creditorului (creditorilor) trebuie să fie indicate:
a) denumirea (numele şi prenumele) creditorului şi a debitorului, sediul, (adresa) şi alte date de identificare ale acestora;
b) suma creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor;
d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului;
e) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.
(2) La cererea introductivă a creditorului se anexează :
a) documentele ce adeveresc· existenţa obligaţiilor debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate şi alte documente care justifică cererea creditorului;
b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor.
c) copia hotărîrii definitive a instanţei de judecată sau copia ho1ărîrii arbitrale, decizia (hotărîrea) organului abilitat prin lege, care, la acel moment, este executorie cu prezentarea obligatorie de către creditor a probelor ce confirmă transmiterea spre executare a titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare.
(3) .La cererea privind încasarea creanţelor fiscale, creditorul anexează dovada aplicării măsurilor de executare silită a creanţelor fiscale în conformitate cu legislaţia.
Articolul 33 Admiterea ceterii introductive spre examinare
(1) Instanţa de judecată este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei. legi.
(2) Despre admiterea cererii introductive instanţa de judecată adoptă o încheiere imediat, dar în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii şi înştiinţează în acest termen creditorii cunoscuţi indicaţi în cererea introductivă, cu propunerea de a prezenta o referinţă încheie rea de admite re a cererii introductive poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de Codul de procedură civilă.
(3) Prin încheierea consemnată la alin.(2), instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor de asigurare.
Articolul 34. Returnarea fără examinare a cererii introductive
(1) Instanţa de judecată returnează fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art.32.
(2) În cazul în care debitorul a depus cererea introductivă în temeiul obligaţiei prevăzute la art.26, dar nu a anexat la ea documentele prevăzute la art.29, instanţa de judecată admite cererea solicitînd prezentarea documentelor în ordinea pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare.
Articolul 35. Dispunerea măsurilor de asigurare
(1) Instanţa de judecată ia toate măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate.
2) Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de judecată aplică următoarele măsuri de asigurare:
a) numeşte un administrator provizoriu;
b) dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului sau emite prescripţia ca deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu;
c) pune sub sechestru toate bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;
d) suspendă executarea silită asupra bunurilor debitorului;
e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale sau decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.
(3) Dacă măsurile de asigurare prevăzute la alin.(2) nu sînt suficiente, instanţa de judecată poate dispune aducerea silită a debitorului şi audierea lui în stare de arest. Dacă debitorul nu este o persoană fizică, aceste măsuri sînt aplicate reprezentanţilor lui.
(4) Încălcarea de către debitor a dispoziţiilor alin.(2) lit.e) are efectele prevăzute la art.113.
(5) Dacă instanţa de judecată transmite administratorului provizoriu dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului, atunci acesta trebuie să ia măsurile prevăzute la art.88.
Articolul 36. Statutul şi competenţa administratorului provizoriu
(1) Din momentul desemnării administratorului provizoriu şi înlăturării debitorului de la gestionarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului sînt transmise administratorului provizoriu.
(2) Administratorul provizoriu este obligat:
a) să întreprindă acţiuni pentru asigurarea păstrării bunurilor debitorului şi integrităţii lor;
b) să continue administrarea întreprinderii pînă la adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate, dacă instanţa nu va dispune suspendarea activităţii pentru a se evita diminuarea valorii bunurilor debitorului;
c) să verifice dacă debitorul dispune de bunuri suficiente pentru suportarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate;
d) la solicitarea instanţei de judecată, existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate şi oportunitatea continuării activităţii întreprinderii debitorului.
(3) În cazul menţinerii dreptului de gestiune al debitorului şi desemnării administratorului provizoriu, instanţa de judecată stabileşte împuternicirile administratorului provizoriu.
(4) Administratorul provizoriu are dreptul să intre în spaţiile de serviciu ale debitorului şi să studieze documentele aflate acolo. Debitorul este obligat să pună la dispoziţie administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi documentele de evidenţă contabilă.
(5) Remuneraţia administratorului provizoriu se stabileşte de către instanţa de judecată din contul persoanei care a depus cererea introductivă.
Articolul 37. Notificarea aplicării măsurilor de asigurare
(1) Instanţa de judecată notifică imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul de stat al organizaţiilor, Registrul bunurilor imobile şi alte registre în care se înregistrează gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale, staţiile de cale ferată, depozitele portuare şi vamale, alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori dispune de filiale sau sucursale pentru a sista orice operaţiune cu bunurile debitorului, cerîndu-le acestora, de asemenea, să-i predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicări sosite pe adresa lui.
(2) Suplimentar la notificarea efectuată conform alin.(1), instanţa de judecată poate dispune publicarea, în modul prevăzut la art.19, a dispozitivului încheierii de aplicare a măsurilor de asigurare.
(3) Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea măsurilor de asigurare poate fi atacată cu recurs de către debitor.
Articolul 38. Executarea măsurilor de asigurare
(1) După desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă, în cel mai scurt timp posibil, instanţei de judecată un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare.
(2) În cazul înlăturării debitorului de la gestionarea patrimoniului, administratorul provizoriu este obligat să vîndă bunurile perisabile sau supuse deprecierii iminente şi să depună la bancă, în contul debitorului, sumele realizate din aceste vînzări.
(3) După aplicarea ştampilei instanţei de judecată, registrele contabile şi titlurile de valoare ridicate de la debitor vor fi depuse de administratorul provizoriu la instanţa de judecată. Aceasta poate autoriza administratorul să reţină temporar registrele contabile pentru documentare.
Articolul 39. Referinţa debitorului la cererea creditorilor
(1) În cazul în care cererea introductivă este înaintată de creditor, debitorul prezintă instanţei de judecată referinţa la cererea introductivă.
(2) În referinţă, la cererea introductivă, debitorul trebuie să indice:
a) suma totală a datoriilor sale faţă de creditori, inclusiv datoriile faţă de angajaţi şi faţă de bugetul public naţional;
b) datele privind toate bunurile debitorului şi creanţele faţă de debitori;
c) codul său fiscal şi numerele tuturor conturilor sale bancare;
d) contestaţiile motivate la cererea introductivă dacă asemenea contestaţii există;
e) alte informaţii necesare.
(3) La referinţă la cererea introductivă, debitorul anexează actele indicate la art.29.
(4) Lipsa referinţei la cererea introductivă nu împiedică examinarea ei.
Articolul 40. Acţiunile preliminare intentării procesului
(1) Măsurile pentru pregătirea preliminară a examinării cauzei privind insolvabilitatea debitorului se iau de către instanţa de judecată conform prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
(2) În cazul cînd debitorul înaintează anumite obiecţii, inclusiv în referinţa la cererea introductivă a creditorului, instanţa de judecată apreciază aceste circumstanţe înainte de a emite hotărîrea asupra intentării procesului de insolvabilitate. În acest sens, instanţa audiază debitorul, creditorii care au depus cererea introductivă şi, după caz, experţii, specialiştii, administratorul provizoriu, dacă acesta a fost desemnat.
(3) În cazul în care debitorul persoană fizică nu se află în ţară sau nu poate fi audiat din alte motive întemeiate, iar audierea lui poate tărăgăna substanţial derularea procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată poate audia reprezentantul sau rudele debitorului.
(4) În urma examinării obiecţiilor debitorului asupra cererii introductive, instanţa de judecată adoptă o încheiere care va conţine în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului au fost considerate neîntemeiate. Această încheiere va confirma mărimea creanţelor creditorilor care au depus cerere introductivă.
Articolul 41. Retragerea cererii introductive
Cererea introductivă poate fi retrasă, de către cel care a depus-o, pînă la adoptarea hotărîrii privind intentarea procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii.
Articolul 42. Interdicţii privind divulgarea informaţiilor
Publicarea sau divulgarea în alt mod a informaţiilor privind insolvabilitatea debitorului pînă la data intentării procesului de insolvabilitate se interzice. Publicarea sau divulgarea în alt mod a unor astfel de informaţii se pedepseşte conform legii, iar persoana care a încălcat această interdicţie este obligată la plata despăgubirilor.
Articolul 43. Prejudicierea reputaţiei comerciale
Persoana care depune în mod intenţionat, fără existenţa unui temei de insolvabilitate, o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a-i aduce prejudicii reputaţiei lui comerciale este obligată la plata despăgubirilor conform legii.
Secţiunea a 3-a
INTENTAREA PROCESULUI DE INSOLVABILITATE
Articolul 44. Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate
(1) Instanţa de judecată hotărăşte, în baza aprecierii temeiului insolvabilităţii şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.
(2) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării ei.
(3) Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate se desemnează administratorul insolvabilităţii.
(4) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate va include:
a) denumirea (numele şi prenumele), sediul (adresa), domeniul de activitate al debitorului;
b) numele, prenumele şi adresa administratorului;
c) locul, data şi ora primei adunări a creditorilor pentru audiere a raportului administratorului (adunarea de raportare) şi a adunării de validare a mărimii creanţelor (adunarea de validare);
d) ora intentării procesului de insolvabilitate.
(5) Dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate trebuie să conţină apelul către creditori de a-şi depune creanţele pînă la adunarea de validare, apelul special către creditorii garantaţi de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept.
Articolul 45. Publicitatea hotărîrii
(1) Dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate se publică în termen de 10 zile din data adoptării acesteia, conform art.19.
(2) Instanţa de judecată afişează hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate în incinta sa, iar administratorul o expediază, în mod obligatoriu, Registrului de stat al întreprinderilor şi Registrului de stat al organizaţiilor, tuturor registrelor în care se înregistrează gajul, inspectoratului fiscal de stat teritorial, organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, Camerei de Comerţ şi Industrie, ministerului de ramură, băncilor în care debitorul are conturi, precum şi altor instituţii şi autorităţi relevante în fiecare caz concret.
(3) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate serveşte drept temei pentru introducerea menţiunilor în registrele respective. Din data primirii copiei de pe hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, dar în cel mult în termenul prevăzut la art.19 alin.(3), instituţiile şi organele menţionate la alin.(2) înscriu consemnările cuvenite la rubrica debitorului sau a bunurilor debitorului şi sistează orice altă înregistrare legată de statutul juridic al debitorului sau al bunurilor acestuia. Din acest moment, orice înscriere privind înregistrarea sau modificarea statutului juridic al debitorului sau al bunurilor acestuia se va efectua doar la cererea administratorului.
Articolul 46. Aplicarea procesului de insolvabilitate faţă de moştenitorii debitorului decedat
(1) Dacă debitorul persoană fizică decedează după intentarea procesului de insolvabilitate, procesul va continua, moştenitorii luînd locul debitorului în proces chiar dacă au acceptat moştenirea în măsura în care pasivele nu depăşesc activele masei succesiunii.
(2) În cazul în care există mai mulţi moştenitori, aceştia vor fi reprezentaţi în procesul de insolvabilitate de moştenitorul desemnat ca reprezentant al debitorului. Dacă un asemenea reprezentant nu este desemnat în termen de 10 zile de la data decesului debitorului, instanţa de judecată va desemna persoana care va reprezenta debitorul.
Articolul 47. Recursul împotriva hotărîrii de intentare sau de respingere a procesului de insolvabilitate
(1) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor.
(2) Hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către părţile la proces. Imediat după ce hotărîrea cu privire la respingerea cererii introductive este pronunţată, dispozitivul acestei hotărîri va fi publicat în modul prevăzut la art.19.
(3) Hotărîrea cu privire la respingerea cererii introductive nu afectează consecinţele acţiunilor legale întreprinse de administratorul provizoriu sau ale acţiunilor legale întreprinse faţă de acesta.
(4) Dacă cererea introductivă a fost respinsă, faptul acesta nu împiedică depunerea ulterioară a unei noi cereri introductive în cazul întrunirii condiţiilor prevăzute la art.30.
Articolul 48. Ridicarea măsurilor de asigurare
Măsurile de asigurare se ridică în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi. Încheierea cu privire la ridicarea măsurilor de asigurare se publică, în modul prevăzut la art.37, pentru aplicarea măsurilor de asigurare.
Articolul 49. Efectele respingerii cererii sau admiterii recursului
(1) Dacă cererea introductivă este respinsă pe motiv că nu este întemeiată sau dacă a fost admis recursul asupra hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate pe acelaşi motiv, cheltuielile procesului de insolvabilitate vor fi suportate de partea care a înaintat cererea introductivă.
(2) Din data respingerii cererii sau admiterii recursului, măsurile de asigurare sînt anulate. Instanţa de judecată notifică, despre hotărîre sau decizie, instituţiile şi organele indicate la art.45 alin.(3) şi publică dispozitivul hotărîrii sau deciziei conform art.19.
Secţiunea a 4-a
MASA DEBITOARE, CREANŢELE ŞI CLASELE CREDITORILOR
Articolul 50. Componenţa masei debitoare
(1) Masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care el le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.
(2) Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. Partajul proprietăţii debitorului se face de către administrator în cazul în care instanţa de judecată stabileşte dreptul real al terţilor asupra bunurilor respective.
(3) Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se includ în masa debitoare. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa de judecată să separe cota corespunzătoare din proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
Articolul 51. Bunurile care nu se includ în masa debitoare
(1) Nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, conform Codului de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.
(2) Dacă în masa debitoare există bunuri excluse din circuitul civil, administratorul notifică proprietarul lor. Acesta este obligat să ridice bunurile în termen de 30 de zile din momentul notificării. În cazul încălcării termenului stabilit, proprietarul trebuie să restituie cheltuielile de întreţinere a bunurilor excluse din circuitul civil.
(3) Fondul social de locuinţe, instituţiile preşcolare şi obiectivele de infrastructură comunală sînt transmise autorităţilor administraţiei publice locale în modul prevăzut la alin.(2). Obligaţiile de întreţinere şi de menţinere în funcţiune a acestor obiective conform destinaţiei lor trec la autorităţile administraţiei publice locale la expirarea a 30 de zile de la notificarea lor despre acest fapt. Obiectivele sînt transmise necondiţionat în starea în care se află la data transmiterii lor. Finanţarea întreţinerii acestor obiective se efectuează de la bugetele respective.
Articolul 52. Destinaţia masei debitoare
Masa debitoare serveşte la executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor.
Articolul 53. Creditorii chirografari
(1) Creditori chirografari sînt creditorii negarantaţi care au, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, o creanţă patrimonială faţă de debitor.
(2) Creanţa patrimonială a creditorilor chirografari se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.
Articolul 54. Ordinea de executare a creanţelor chirografare
(1) Creanţele chirografare se împart în următoarele ranguri:
1) creanţe din dăunarea sănătăţii sau cauzarea morţii. Capitalizarea acestor creanţe se face conform prevederilor Legii nr.123-XIV din 30 iulie 1998cu privire la capitalizarea plăţilor periodice;
2) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor;
3) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală,dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc)., creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi alte obligaţiuni de plată la bugetul public naţional;
4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului;
5) alte creanţe chirografare care nu sînt de .rang inferior,
6) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase:
a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului;
b) cheltuielile unor creditori chirografari suportate în procesul de insolvabilitate;
c) amenzile, penalităţile şi recuperarea prejudiciilor, inclusiv a celor cauzate de neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare;
d) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului;
e) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare ale unui asociat şi alte asemenea creanţe.
(2) Creanţele chirografare se execută conform rangului acestora. Creanţele următorului rang se execută numai după executarea în totalitate a creanţelor rangului precedent. În caz de insuficienţă a masei debitoare, distribuirea bunurilor în cadrul aceluiaşi rang se efectuează proporţional.
(3) Prevederile alin.(2) se aplică în modul corespunzător şi pentru clasele de creditori de rang inferior.
Articolul 55. Efectul cesiunii creanţei
În cazul cesiunii creanţei, natura şi rangul creanţelor nu se modifică.
Articolul 56. Creanţele neajunse la scadenţă, creanţele condiţionate şi creanţele privind prestaţiile periodice
(1) Creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate.
(2) Dacă nu sînt producătoare de dobîndă, creanţele specificate la alin.(1) vor fi scontate cu rata dobînzii legale. Astfel, ele se vor reduce la suma ce corespunde valorii creanţei minus dobînda legală de la data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la scadenţa creanţei.
(3) În procesul de insolvabilitate, creanţele sub condiţie rezolutorie vor fi considerate drept creanţe necondiţionate, chiar dacă condiţia nu a survenit.
(4) La calcularea creanţelor cu privire la prestaţiile periodice, a căror sumă şi perioadă sînt determinate, se ia în considerare suma care rezultă din mărimea prestaţiilor neefectuate minus dobînda legală calculată din data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la data ultimei prestaţii.
Articolul 57. Răspunderea debitorilor solidari
(1) Creditorul căruia, pentru aceeaşi prestaţie, îi sînt datori debitori solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care el o datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
(2) Debitorii solidari şi fidejusorul pot înainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă prin executarea creanţelor creditorului pe viitor faţă de debitorul aflat în proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a înaintat creanţele sale în procesul de insolvabilitate.
Articolul 58. Recalcularea creanţelor
Creanţele patrimoniale care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării urmează să fie calculate la valoarea determinată la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
Articolul 59. Separarea
Persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, prezenta lege nu se aplică, dreptul la separarea bunului fiind reglementat de alte legi.
Articolul 60. Compensarea în cazul separării
(1) Dacă bunul pasibil de separare a fost înstrăinat de către debitor pînă la intentarea procesului de insolvabilitate sau de către administrator după intentarea acestui proces, persoana cu drept de separare are dreptul la cesiunea contraprestaţiei dacă ultima nu a fost încă efectuată.
(2) Persoana cu drept de separare poate pretinde contraprestaţia dacă aceasta poate fi distinsă în masa debitoare.
Articolul 61. Creditorii garantaţi
(1) Creditorii care au un drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.
(2) Alin.(1) se aplică şi:
a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
b) creditorului care are un drept de retenţie;
c) statului, în cazul încasării impozitelor de orice fel şi a taxelor vamale asupra unor bunuri care, conform legii, servesc drept garanţie a plăţilor.
Articolul 62. Pierderea statutului de creditor garantat
În cazul în care creditorii enumeraţi la art.61 renunţă la dreptul lor de executare prioritară a creanţei sau în cazul în care creanţa garantată nu este executată integral din valoarea bunului gajat, aceştia devin creditori chirografari pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei neacoperită în mod prioritar.
Articolul 63. Cheltuielile masei debitoare
Din masa debitoare trebuie acoperite în prealabil cheltuielile procesului de insolvabilitate şi obligaţiile masei debitoare.
Articolul 64. Cheltuielile procesului de insolvabilitate şi alte obligaţii ale masei debitoare
(1) Cheltuielile procesului de insolvabilitate includ:
a) cheltuielile de judecată;
b) remuneraţia şi cheltuielile administratorului provizoriu şi ale administratorului, dacă au fost prevăzute.
(2) Alte obligaţii ale masei debitoare sînt:
a) obligaţiile care rezultă din acţiunile de administrare, valorificare şi distribuire a masei debitoare ale administratorului, inclusiv impozitele, taxele şi alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului;
b) obligaţiile din contractele bilaterale în măsura în care executarea lor trebuie făcută în interesul masei debitoare sau a căror executare urmează să fie efectuată după intentarea procesului de insolvabilitate;
c) obligaţiile din îmbogăţirea fără just temei a masei debitoare.
(3) Obligaţiile rezultate din acţiunile şi actele administratorului provizoriu, căruia i s-a transmis dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului, sînt considerate obligaţii ale masei debitoare după intentarea procesului de insolvabilitate. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul contractelor cu executare consecutivă în măsura în care administratorul provizoriu cere contraprestaţia în interesul bunurilor administrate.
(4) Dacă administratorul continuă contractul debitorului încheiat pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, pentru partea prestaţiei executată pînă la intentarea procesului de insolvabilitate creditorul are dreptul la o creanţă chirografară. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care creditorul, la cererea administratorului, a executat, după intentarea procesului de insolvabilitate, o obligaţie faţă de debitor ce trebuia executată pînă la intentare.
Articolul 65. Reprezentarea drepturilor creditorilor
(1) În cadrul derulării procedurilor de insolvabilitate, interesele tuturor creditorilor sînt reprezentate de adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, instituite în baza prezentei legi. Din momentul admiterii cererii introductive, creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanţelor în mod individual , cu excepţia cazului în care creditorul garantat solicită separarea bunurilor pentru a-i fi transmise în vederea comercializării şi stingerii datoriilor.
(2) Toate acţiunile împotriva debitorului sînt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor cînd prezenta lege prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.
Secţiunea a 6-a
ADMINISTRATORUL INSOLVABILITĂŢII
Articolul 73. Desemnarea administratorului insolvabilităţii
(1) In calitate de administrator al insolvabilităţii sau de administrator provizoriu (denumiţi în continuare administrator) se desemnează o persoană fizică înregistrată în calitate de întreprinzător individual, Independentă fată de creditori şi debitor
(2) Pentru a putea fi desemnată în calitate de administrator al insolvabilităţii, persoana fizică trebuie să corespundă următoarelor criterii:
a) să fie cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliu permanent pe teritoriul ei;
b) să aibă studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic;
c) să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani de activitate în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic;
d) să dispună de certificat de instruire profesională în vederea desfăşurării activităţii de administrator;
e) să nu aibă antecedente penale
(3) Suplimentar la cerinţele indicate la alin.(1), persoana desemnată în calitate de administrator:
b) al unei companii de asigurare sau al unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare în proces de insolvabilitate va corespunde criteriilor stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
(4) Nu pot fi desemnaţi în calitate de administrator:
a) membrii organelor de conducere ale debitorului, persoanele care au deţinut funcţii în organele de conducere ale debitorului sau persoanele care deţin cote de participaţie ori acţiuni în capitalul social al debitorului;
b) persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau care au fost asociaţi ai unui alt debitor declarat insolvabil în ultimele 24 de luni;
c) asociaţii cu răspundere nelimitată în societăţile în nume colectiv şi în comandită.
d) persoanele cu antecedente penale;
e) persoanele lipsite, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti de dreptul de a administra întreprinderi şi alte persoane juridice;
f) persoanele apropiate sau dependente de judecătorul care examinează cazul de insolvabilitate
(5) Administratorul este obligat, din data desemnării sale şi pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, să informeze instanţa de judecată comitetul creditorilor şi ministerul de ramură despre orice incompatibilitate, indicată la alin.(4), precum şi despre orice conflict de interese care a existat înainte sau care a apărut după desemnarea sa. Instanţa de judecată este în drept să decidă dacă anumite relaţii ale administratorului cu părţile în proces . sau anumite conflicte de interese afectează sau nu· imparţialitatea administratorului în procesul de insolvabilitate
(6) Pentru fiecare caz de desemnare, instanţa de judecată eliberează administratorului un certificat, pe care acesta îl restituie la încheierea exercitării funcţiei. În baza. acestuia certificat, administratorul este înscris în Registrul de stat al întreprinderilor sau în Registrul de stat al organizaţiilor la rubrica respectivă a debitorului.
(7) Una şi aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în funcţia de administrator decît al unei singure întreprinderi insolvabile. în cazuri excepţionale, instanţa de judecată, cu acordul comitetului creditorilor, poate desemna una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator a nu mai mult decît două astfel de întreprinderi. Restricţia în cauză se referă doar la întreprinderile la care se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului
(8) Una şi aceeaşi persoană, cu excepţia persoanelor specificate la alin.(7), poate fi desemnată în funcţia de administrator la maximum 4 întreprinderi la care se va aplica planul ce prevede lichidarea patrimoniului întreprinderii sau transmiterea întreprinderii ori a unei părţi din aceasta către un alt titular.
Articolul 74. Evidenţa administratorilor
(1) Persoanele care corespund cerinţelor prevăzute la art.73 alin. (1) pot solicita înregistrarea lor în lista administratorilor, întocmită şi actualizată de instanţa de judecată.
(2) Lista administratorilor se afişează spre informare în incinta instanţei de judecată.
Articolul 75. Propunerea unui alt administrator
(1) La prima adunare a creditorilor, convocată după desemnarea administratorului, creditorii pot propune un alt administrator. Instanţa poate respinge propunerea adunării creditorilor numai dacă cel propus de ei nu întruneşte condiţiile necesare pentru preluarea funcţiei. Încheierea instanţei poate fi atacată cu recurs de către fiecare creditor.
(2) Candidatura administratorului poate fi înaintată de fiecare creditor sau de către debitor. Se consideră propusă pentru aprobarea instanţei de judecată candidatura care a acumulat cele mai multe voturi conform art.69.
Articolul 76. Atribuţiile principale ale administratorului
Administratorul are următoarele atribuţii principale:
a) inventarierea patrimoniului debitorului;
b) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea bunurilor debitorului aflate în posesiunea unor terţi;
c) administrarea într-o bancă (care, de regulă, nu este creditor al debitorului) a unui cont bancar special pentru acumularea sumelor de bani obţinute în procesul de insolvabilitate (denumit în continuare cont de acumulare);
d) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de judecată în cazurile prevăzute expres de ea;
e) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de judecată, ale adunării şi ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor;
f) elaborarea proiectului de plan la solicitarea adunării sau a comitetului creditorilor;
g) prezentarea către instanţa de judecată, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor şi ministerul de ramură de rapoarte lunare despre starea masei debitoare şi îndeplinirea atribuţiilor sale;
h) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului;
i) administrarea masei debitoare;
j) asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor;
k) elaborarea criteriilor de angajare şi angajarea specialiştilor sau experţilor;
l) disponibilizarea angajaţilor debitorului;
m) contestarea în instanţa de judecată, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a oricăror tranzacţii sau transferuri;
n) sesizarea instanţei de judecată despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării atribuţiilor sale;
o) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare, conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 77. Supravegherea administratorului de către instanţa de judecată
(1) Administratorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de judecată. Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi administrarea masei debitoare. În cazul cînd administratorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau cînd administratorul destituit nu prezintă raport pentru perioada activităţii sale, nu restituie bunurile şi documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa de judecată poate, după un avertisment, să-i aplice o amendă judecătorească, al cărei cuantum nu poate depăşi 30000 de lei.
(2) Administratorul poate ataca cu recurs încheierea instanţei de judecată cu privire la aplicarea amenzii.
Articolul 78. Exercitarea de către administrator a atribuţiilor sale
(1) Administratorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe propria răspundere.
(2) Administratorul îşi îndeplineşte drepturile şi obligaţiile în mod personal. Pentru efectuarea unor operaţiuni, administratorul poate angaja experţi şi specialişti.
(3) În cadrul procesului de insolvabilitate, toate acţiunile administratorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.
(4) Administratorul ţine un registru şnuruit, sigilat de instanţa de judecată, în care consemnează toate operaţiunile efectuate cu bunurile masei debitoare, coordonate cu creditorii, precum şi operaţiunile de recuperare a bunurilor debitorului. Administratorul prezintă registrul, împreună cu rapoartele sale, instanţei de judecată pentru informare ori de cîte ori aceasta o cere. La încheierea procesului, registrul este transmis instanţei împreună cu raportul final.
(5) Administratorul efectuează pe bază de concurs orice cumpărare, transmitere în gestiune a bunurilor din masa debitoare sau orice angajare de specialişti sau experţi, cu excepţia cazurilor în care, la solicitarea administratorului, adunarea sau comitetul creditorilor stabilesc altfel.
Articolul 79. Remunerarea administratorului şi restituirea cheltuielilor lui
(1) Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul are dreptul la remuneraţie şi la restituirea cheltuielilor aferente.
(2) La calcularea remuneraţiei administratorului sînt luate în considerare volumul şi complexitatea administrării.
(3) Cuantumul remuneraţiei şi al cheltuielilor ce urmează a fi restituite administratorului se stabileşte de comitetul creditorilor prin încheiere a instanţei de judecată. Încheierea trebuie adusă la cunoştinţa debitorului şi a fiecărui membru al comitetului creditorilor.
(4) Remuneraţia administratorului se calculează în cuantum de cel mult 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanţelor. În cazul în care statul este creditor majoritar, remunerarea administratorului se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărîre a Guvernului.
(5) Remuneraţia administratorului procedurii planului o stabileşte adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor dacă acesta a fost împuternicit de adunarea creditorilor.
(6) Remunerarea şi cheltuielile specialiştilor şi experţilor, neprevăzuţi de lista statelor de personal ale debitorului, angajaţi de administrator fără acordul comitetului creditorilor, sînt achitate din contul remuneraţiei administratorului
Articolul 80. Destituirea şi demisia administratorului
(1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau întreprinderii m unici paie care a fost fondată de către autoritatea administraţiei publice locale, sau întreprinderii în capitalul statutar al căreia statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de judecată poate destitui administratorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:
a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă;
b) nu este suficient de calificat pentru cazul respectiv;
c) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau
d) se află în conflict de interese cu oricare dintre părţile în proces; sau
e) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate de la art.73 alin.(3).
(2) Instanţa de judecată adoptă încheierea de destituire după audierea administratorului.
(3) Prin încheierea de destituire, instanţa de judecată desemnează un alt administrator, la propunerea comitetului creditorilor.
(4) Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către administrator. Încheierea de respingere a cererii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice membru al lui, iar în cazul cererii adunării creditorilor - de către orice creditor.
(5) Administratorul poate demisiona dintr-un motiv întemeiat, adresînd o cerere instanţei de judecată. În acest caz, administratorul îşi continuă exercitarea atribuţiilor pînă la desemnarea de către instanţă a unui nou administrator.
(6) Încheierea de respingere a cererii de demisie a administratorului poate fi atacată cu recurs de către administrator.
(7) Administratorul desemnat poate chema în judecată orice administrator precedent pentru orice daună adusă de acesta din urmă masei debitoare sau creditorilor.
(8) În cazul în care administratorul nu-şi poate exercita temporar atribuţiile, la cererea acestuia, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, instanţa de judecată desemnează un locţiitor al lui.
(9) În cazul destituirii sale sau aprobării cererii de demisie, administratorul prezintă raportul prevăzut la art. 81.
Articolul 81. Raportul administratorului
(1) Adunarea creditorilor obligă administratorul ca, la anumite intervale în cursul procesului, să prezinte rapoarte privind rezultatele financiare.
(2) La încheierea atribuţiilor sale, administratorul este obligat să prezinte adunării creditorilor un raport final care trebuie să cuprindă situaţia masei debitoare şi rulajul mijloacelor băneşti de pe contul de acumulare.
(3) Pînă la şedinţa adunării creditorilor, instanţa de judecată verifică raportul final al administratorului. Instanţa face o menţiune despre faptul că raportul final este examinat şi prezentat participanţilor spre informare, împreună cu documentele justificative şi cu obiecţiile comitetului creditorilor, în cazul în care acesta a fost constituit. Instanţa dispune avizarea raportului de către experţi sau specialişti. Între data prezentării spre informare a raportului şi data adunării creditorilor trebuie să fie cel puţin 7 zile.
Articolul 82. Răspunderea administratorului
(1) Administratorul este obligat să despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate prejudiciaţi prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin conform prezentei legi.
(2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, administratorul poartă răspundere administrativă sau penală conform legii.
(3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului nu poate fi executată pe deplin, administratorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul cînd, la naşterea creanţei, administratorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea acelei creanţe.