cu privire la aprobarea Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027

HOTĂRÂRE nr. 248 din 10.04.2013 · GUVERNUL · publicat 12.04.2013
pe legis.md
Trimiteri: 24 legate · 3 fără țintăMonitorul Oficial: 1 trimitere

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md. Subliniat punctat albastru-gri: o citare a Monitorului Oficial, un număr fără acces liber, deci fără legătură deocamdată.

Fără țintă (3)

Pentru asigurarea executării acţiunilor prioritare în domeniul protecţiei mediului, prevăzute de Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2011-2014, şi în scopul executării Planului de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 289 din 7 mai 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.93-98, art. 330), în scopul dezvoltării infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul la nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de cetăţeni, întreprinderi şi instituţii, precum şi pentru stabilirea cadrului legal şi instituţional necesar pentru a sprijini alinierea treptată a practicilor Republicii Moldova de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, conform anexei.

2. Ministerul Mediului:

va conlucra cu organismele internaţionale şi potenţialii donatori în scopul atragerii volumului necesar de investiţii pentru a permite dezvoltarea durabilă a sectorului, în conformitate cu necesităţile prioritare şi într-un ritm accesibil pentru societate şi economic fezabil;

va prezenta anual Guvernului, pînă la data de 10 aprilie, raportul cu privire la realizarea prevederilor Strategiei nominalizate.

3. Ministerele şi autorităţile administrative centrale:

vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a acţiunilor preconizate pentru implementarea Strategiei;

vor informa anual, pînă la data de 10 februarie, Ministerul Mediului despre executarea Strategiei menţionate.

4. Beneficiarii proiectelor investiţionale în domeniul gestionării deşeurilor vor coordona în prealabil cu Ministerul Mediului conceptele proiectelor planificate.

5. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale crearea asociaţiilor interraionale de gestionare a deşeurilor în vederea atragerii investiţiilor necesare în acest sector.

6. Coordonarea şi controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Mediului.

Prim-ministru Vladimir FILAT

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul economiei Valeriu Lazăr

Ministrul mediului Gheorghe Şalaru

Ministrul finanţelor Veaceslav Negruţa

Ministrul transporturilor

şi infrastructurii drumurilor Anatolie Şalaru

Ministrul dezvoltării regionale

şi construcţiilor Marcel Răducan

Ministrul agriculturii

şi industriei alimentare Vasile Bumacov

Ministrul sănătăţii Andrei Usatîi

Nr. 248. Chişinău, 10 aprilie 2013.

Anexă la Hotărîrea Guvernului nr. 248 din 10 aprilie 2013

STRATEGIA DE GESTIONARE A DEŞEURILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA PENTRU ANII 2013-2027

INTRODUCERE

Politica Guvernului Republicii Moldova în domeniul gestionării deşeurilor constă în dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru a proteja în mod adecvat mediul înconjurător la nivel global, naţional şi local de efectele asociate cu managementul deşeurilor generate de cetăţeni, întreprinderi şi instituţii.

Guvernul va stabili cadrul legal şi instituţional necesar pentru a sprijini alinierea treptată a practicilor noastre de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene. Prin intermediul unor parteneriate la nivel internaţional, naţional şi local, vom încuraja şi vom atrage nivelul necesar de investiţii pentru a permite dezvoltarea durabilă a sectorului, în conformitate cu necesităţile prioritare şi într-un ritm accesibil pentru societate.

Gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor pe parcursul ultimilor ani afectează comunităţile locale, ameninţă mediul şi contribuie la emisiile globale de gaze cu efect de seră. În contextul creşterii economice a volumului şi diversităţii deşeurilor generate, gestionarea şi reciclarea deşeurilor reprezintă priorităţi locale, naţionale şi internaţionale.

Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027 (în continuare – Strategie) are drept obiectiv stabilirea direcţiei orientative a activităţilor de dezvoltare a infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru gestionarea conformă a deşeurilor în scopul protejării mediului şi sănătăţii populaţiei.

Prezenta Strategie stabileşte bazele cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat şi eficient din punct de vedere social, economic şi de protecţie a mediului. Dezvoltarea durabilă în domeniul deşeurilor se bazează pe gestionarea controlată pentru a limita pe termen scurt impactul asupra mediului cauzat de eliminarea acestora, iar pe termen mediu şi lung pentru a fi social acceptabilă şi economic fezabilă.

Ierarhia celor mai eficiente opţiuni de gestionare a deşeurilor reprezintă un cadru conceptual simplificat, care prevede:

1) prevenirea producerii de deşeuri, ce se poziţionează în partea superioară a ierarhiei şi constă în încetinirea şi inversarea în cele din urmă a ratei de creştere a deşeurilor şi a proprietăţilor periculoase ale deşeurilor generate;

2) reutilizarea şi reciclarea, care se referă la utilizarea deşeurilor ca materii prime secundare, fără prelucrare suplimentară (reutilizare) sau cu prelucrarea ulterioară (reciclare);

3) recuperarea, care priveşte extragerea în continuare a valorii (inclusiv a energiei) din deşeurile generate. Recuperarea include utilizarea de fracţiuni combustibile de deşeuri drept combustibil alternativ în producţia de energie electrică şi termică;

4) eliminarea, care constă în înhumarea în depozitele de deşeuri a compo-nentelor de deşeuri care nu pot fi reutilizate, reciclate şi recuperate, pentru a limita emisiile în mediul înconjurător.

Prevederile Strategiei se aplică tuturor deşeurilor clasificate conform Legii privind deşeurile. Această clasificare va fi pusă în aplicare prin Hotărîrea de Guvern privind aprobarea Listei deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.

Activităţile de conştientizare şi participare a publicului sînt foarte importante pentru promovarea şi implementarea noilor modalităţi de gestionare a deşeurilor la nivel naţional şi regional. În pofida complexităţii crescînde a problemelor asociate gestionării deşeurilor şi a schimbărilor în sistemele de tratare a acestora, toate strategiile (naţională şi regionale) care se referă la gestionarea deşeurilor necesită neapărat o amplă consultare publică, cu implicarea gospodăriilor, întreprinderilor şi a societăţii civile, pentru atingerea scopurilor strategice. Sloganul societăţii civile „Doar împreună putem avea un mediu curat” este un impuls la colaborare şi la dezvoltarea conştiinţei populaţiei privind protejarea mediului înconjurător.

De asemenea, este importantă asistenţa partenerilor internaţionali, inclusiv a Comisiei Europene, a instituţiilor financiare internaţionale şi a agenţiilor de dezvoltare bilaterală în realizarea ritmului de dezvoltare necesar pentru aproximarea practicilor europene de gestionare a deşeurilor.

Obiectivele de bază ale politicii actuale a Uniunii Europene privind deşeurile, la care urmează să ne aliniem, constau în prevenirea generării deşeurilor şi în promovarea reutilizării, reciclării şi recuperării pentru asigurarea protecţiei mediului. Deşeurile sînt din ce în ce mai mult percepute ca o sursă de materie primă valoroasă pentru sectorul industrial, cu abordări cum ar fi reutilizarea, reciclarea şi recuperarea de energie, este aplicată reglementarea deşeurilor de ambalare, a vehiculelor scoase din uz, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, deşeurilor biodegradabile şi anvelopelor. Politica europeană se axează îndeosebi pe activităţi de separare a deşeurilor biodegradabile de la depozitele de deşeuri, dar şi de reciclare şi recuperare, acest fapt contribuind la prevenirea poluării mediului şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Prin intermediul prezentei Strategii, Guvernul Republicii Moldova se angajează să dezvolte un nou cadru legal şi instituţional de reglementare a gestionării deşeurilor la nivelul standardelor internaţionale, inclusiv pentru reglementarea diferitor fluxuri de deşeuri şi a operaţiunilor de reciclare, valorificare şi eliminare a acestora, instituirea unui sistem eficient progresiv instituţional şi administrativ de gestionare, monitorizare, aplicare şi respectare a legislaţiei de mediu, de atragere a investiţiilor.

Implementarea Strategiei este prevăzută pentru anii 2013-2027, fiind evaluată periodic în conformitate cu progresul tehnologic şi cu condiţiile economice, sociale şi de mediu.

I.

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE

Secţiunea 1.

Cadrul legal naţional

Gestionarea deşeurilor în Republica Moldova rămîne a fi o problemă dificilă şi nerezolvată, atît din punct de vedere organizatoric, cît şi legislativ. Cu toate că domeniul protecţiei mediului este reglementat de circa 35 de acte legislative şi peste 50 de hotărîri de Guvern, aspectul legal al gestionării deşeurilor necesită a fi îmbunătăţit esenţial, fiind necesare atît revizuirea şi modificarea cadrului legal şi instituţional, cît şi crearea unui sistem integru de reglementare tehnică şi ecologică în domeniile de colectare selectivă pentru reciclarea, valorificarea, eliminarea şi depozitarea deşeurilor.

Actualmente, cadrul juridic care reglementează domeniul managementului deşeurilor include:

1) Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător;

2) Legea nr. 851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător;

3) Legea nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997 cu privire la resursele naturale;

4) Legea nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;

5) Legea nr.1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere;

6) Legea nr. 1236-XIII din 3 iulie 1997 cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive;

7) Legea nr. 40-XV din 19 februarie 2004 pentru ratificarea Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi;

8) Hotărîrea Guvernului nr. 1296 din 20 noiembrie 2008, „Cu privire la modalitatea de percepere a plăţilor ecologice pentru importul mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului şi pentru ambalajul mărfurilor de import din plastic şi/sau „tetra-pack”;

9) prevederile Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora la nivel naţional au fost transpuse prin Hotarîrea Guvernului Republica Moldova nr. 637 din 27 mai 2003, care a aprobat Regulamentul privind controlul transportării transfrontaliere a deşeurilor şi eliminării acestora, care stabileşte mecanismul de implementare a prevederilor Convenţiei Basel, menit să asigure respectarea prescripţiilor privind securitatea ecologică în cadrul exportului, tranzitării şi eliminării deşeurilor;

10) prevederile Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi la nivel naţional au fost parţial reflectate în Hotărîrea Guvernului nr. 1155 din 20 octombrie 2004, care a aprobat Strategia Naţională cu privire la reducerea şi eliminarea poluanţilor organici persistenţi şi Planul Naţional de implementare a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, fiind distruse circa o treime din stocurile de pesticide contaminate cu poluanţi organici persistenţi (1293 tone) şi eliminate 18660 unităţi de condensatoare electrice vechi ce conţineau bifenili policloruraţi cu o greutate totală de 934 tone. Problema reducerii poluanţilor organici persistenţi care se formează ca produse secundare în urma activităţilor nepremeditate ale industriei (PCDD ― dibenzo-p-dioxine policlorurate, PCDF ― dibenzofurani policloruraţi, HCB ― hexaclorbenzen şi PCB ― bifenili policloruraţi) necesită o rezolvare prioritară în perioada 2010-2015.

Secţiunea 2.

Cadrul instituţional

Ministerul Mediului este autoritate competentă, abilitată cu responsabilităţi în elaborarea şi promovarea politicii de stat, inclusiv a codului legislativ şi normativ în domeniul gestionării deşeurilor. Problema administrării deşeurilor în Republica Moldova s-a conturat ca domeniu odată cu perioada de tranziţie spre economia de piaţă şi în mod special cu apariţia spectrului larg a mărfurilor de consum curent, inclusiv a ambalajelor.

Rolul principal în administrarea deşeurilor la nivel local revine autorităţilor administraţiei publice locale, iar rezultatele privind colectarea şi eliminarea deşeurilor depind în mare măsură de capacitatea acestora de a organiza acest lucru, de modalitatea de implicare a agenţilor economici şi a societăţii civile în acumularea resurselor financiare. Cadrul legislativ naţional în vigoare prevede modalitatea de conlucrare în domeniul protecţiei mediului a autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, inclusiv stipulează competenţa şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale, conform Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi legislaţiei privind protecţia mediului înconjurător. Competenţa şi atribuţiile autorităţilor publice centrale de specialitate şi ale administraţiei publice locale în gestionarea deşeurilor de producţie şi menajere sînt determinate de Legea privind deşeurile de producţie şi menajere.

Structura actuală a consiliilor raionale nu include subdiviziuni care ar asigura implementarea politicii de mediu, inclusiv în domeniul gestionării deşeurilor în teritoriul administrat. Agenţiilor şi inspecţiilor ecologice, conform funcţiilor abilitate, le revin supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de mediu de către agenţii economici locali, inclusiv în procesul de gestionare a deşeurilor. Actualmente, responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale în asigurarea colectării şi transportării deşeurilor menajere solide le revin serviciilor de salubrizare, care activează preponderent în localităţile urbane şi doar în unele localităţi rurale.

Secţiunea 3.

Grupurile-ţintă

Stabilirea relaţiilor de conlucrare între actorii implicaţi în gestionarea deşeurilor este foarte importantă, astfel grupurile-ţintă ale prezentei Strategii sînt:

1) populaţia, care va constitui principalul beneficiar al prevederilor implementate ce au în vedere asigurarea unor condiţii de viaţă mai sănătoase, accesul la servicii calitative de gestionare a deşeurilor, informare şi conştientizare a noilor modalităţi de gestionare a deşeurilor;

2) autorităţile administraţiei publice locale, avînd rolul de implementare a legislaţiei adoptate, inclusiv în organizarea gestionări deşeurilor, prin eforturile comune ale autorităţilor la nivel regional în soluţionarea problemelor asociate cu gestionarea deşeurilor, prin crearea sistemelor integrate de management al deşeurilor;

3) autorităţile administraţiei publice centrale, prin creşterea nivelului de profesionalism al funcţionarilor în elaborarea unor documente de politici mai calitative şi implementarea mai eficientă a acestora;

4) serviciile de salubrizare din localităţile urbane, care îşi vor extinde activitatea şi în localităţile rurale, beneficiind de dotări cu tehnică şi utilaje moderne de colectare a deşeurilor, avînd capacităţi adecvate de eliminare a deşeurilor prin depozitare sau tratare mecanico-biologică;

5) agenţii economici antrenaţi în reciclarea deşeurilor, care vor avea acces la materia primă secundară, obţinută prin colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile (sticlă, mase plastice, hîrtie, carton etc.);

6) organizaţiile neguvernamentale, în calitatea lor de reprezentanţi ai societăţii civile, care vor fi antrenaţi în acţiunile de informare privind noile modalităţi de gestionare a deşeurilor;

7) statul, care, prin creşterea gradului de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia şi practica internaţională, prin executarea deplină şi în termen a obligaţiilor stipulate în documentele internaţionale la care Republica Moldova este parte, îşi va consolida poziţia de partener de încredere în cooperarea internaţională la cel mai înalt nivel, beneficiind de asistenţă financiară.

Secţiunea 4.

Situaţia social-economică

Economia Republicii Moldova a trecut prin două perioade distincte, prima perioadă, 1992-1999, s-a caracterizat prin scăderea PIB-ului cu 58,7%, iar începînd cu anul 2001 s-a înregistrat o creştere anuală moderată a PIB-ului între 6,1% şi 7,8%, creşterea cumulată a PIB-ului în perioada de recuperare (2000-2006) fiind de 50,7%.

Majoritatea oraşelor, inclusiv cele mai mari şi prospere, au înregistrat o depopulare semnificativă, specifică tendinţei de descreştere a populaţiei în ţară. Pe cînd toate oraşele s-au lovit de colapsul industriei, oraşele dependente de o singură sau de două întreprinderi industriale s-au ciocnit cu situaţii extrem de dificile şi doar în puţine cazuri declinul a fost depăşit. Acest fapt va fi, de asemenea, luat în considerare la elaborarea prognozelor de generare a deşeurilor.

Actualmente, situaţia populaţiei rurale, preponderent din satele mici, este precară, cu puţine perspective economice şi acces dificil la serviciile publice relevante, inclusiv în domeniul salubrizării teritoriilor, colectării şi depozitării deşeurilor. Deşi remitenţele constituie o parte semnificativă a veniturilor comunităţilor rurale, este cert că cea mai mare parte a remitenţelor cetăţenilor care lucrează în străinătate sînt direcţionate spre consum. Din aceste considerente problema gestionării deşeurilor în localităţile rurale este şi mai acută în lipsa serviciilor de salubritate.

Problema decalajelor de dezvoltare teritorială este specifică ţărilor în curs de tranziţie la economia de piaţă. Abordarea acestei probleme a demarat în ţările europene în anii 1950 pentru contracararea dezechilibrului de dezvoltare teritorială. O distribuţie mai echitabilă a dezvoltării în întreaga regiune ar putea fi atinsă printr-un efort comun şi integrat al raioanelor din acea regiune. Aceasta se va solda cu o apartenenţă regională puternică a eforturilor de dezvoltare şi va face regiunea mai atractivă pentru potenţialii investitori, datorită existenţei unei viziuni strategice clare de planificare regională.

În prezent, în Republica Moldova, raioanele şi municipiile sînt principalele unităţi de planificare ale politicii dezvoltării regionale, datorită unei concentrări mai înalte a resurselor umane şi administrative la nivel raional. Conform Legii nr. 438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova, se propune de a nu limita dezvoltarea doar la nivelul raioanelor, dar de a promova iniţiative de dezvoltare regională. Regiunile de dezvoltare sînt unităţi administrativ-teritoriale care nu au personalitate juridică şi care reprezintă cadrul de planificare, implementare şi evaluare a dezvoltării regionale. Avînd în vedere că primul element al procesului de dezvoltare regională este planificarea, în premieră pentru ţara noastră, trei dintre cele şase regiuni de dezvoltare – Nord, Centru şi Sud dispun de Strategii de Dezvoltare Regională pentru anii 2010-2016.

Astfel, deşi există discrepanţe importante între nivelele de dezvoltare ale diferitor raioane, este important ca dezvoltarea sistemului integrat de management al deşeurilor să aibă un impact regional, fiind acoperite toate localităţile, inclusiv cele rurale. În acest context, trebuie să se înţeleagă că nu contează amplasarea fizică a capacităţilor de reciclare sau eliminare a deşeurilor, ci extinderea reţelelor de colectare şi transportare a deşeurilor. În aceste condiţii, se impune realizarea de noi depozite ecologice zonale şi crearea de staţii de transfer în vederea implementării optime a unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, care să deservească populaţia din municipii, oraşe, comune, precum şi din sate.

Gestionarea deşeurilor solide este strîns legată de obiectivele de dezvoltare a ţării. Pe de o parte, managementul neadecvat al deşeurilor în ţară are un impact negativ asupra:

1) dezvoltării agriculturii, ca rezultat al folosirii solului pentru depozite de deşeuri, pe cînd aceste terenuri pot fi utilizate în activităţi agricole;

2) dezvoltării turismului, ca rezultat al ştirbirii imaginii generale asociate cu depozitele de deşeuri şi cu mirosul neplăcut ce se emană de la acestea;

3) sănătăţii publice, ca rezultat al condiţiilor antisanitare ale depozitelor de deşeuri şi al potenţialului lor de a deveni focare de infecţii.

Pe de altă parte, investiţiile în acest sector nu numai că vor soluţiona aceste probleme, dar, de asemenea, vor contribui la:

1) crearea locurilor noi de muncă prin prepararea şi utilizarea materialelor pentru reciclare;

2) îmbunătăţirea rezervelor de schimb extern prin exportarea materialelor de reciclare;

3) favorizarea productivităţii agricole prin producerea compostului conform criteriilor de calitate;

4) securitatea energetică locală prin recuperarea energiei din deşeuri;

5) obţinerea noilor surse de venituri din acţiunile de reducere a emisiilor de bioxid de carbon asociate cu degradarea deşeurilor.

Secţiunea 5.

Managementul deşeurilor în Republica Moldova: evaluarea şi analiza situaţiei existente

Gestionarea deşeurilor devine o prioritate naţională a politicii de prevenire a poluării mediului ce urmează a fi rezolvată în Republica Moldova. Agravarea problematicii deşeurilor, în special a deşeurilor menajere solide, este generată de modul defectuos în care sînt realizate în prezent diferite etape de procesare a deşeurilor.

Practicile existente privind gestionarea deşeurilor menajere

Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transportare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor acestora, în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte” sau, după caz, producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.

Administraţiile publice locale sînt abilitate cu funcţia responsabilă de organizare a sistemelor de colectare şi eliminare a deşeurilor, prin urmare necesită a fi stabilite taxe corespunzătoare care să asigure acoperirea financiară a realizării acestor activităţi. Servicii specializate în colectarea şi eliminarea deşeurilor există în municipii, în toate centrele raionale, gestionarea acestora fiind realizată în mod organizat, prin intermediul acestor servicii, care lucrează pe bază de contract cu generatorii individuali, dar acest sistem acoperă numai 60-90% din totalul generatorilor de deşeuri menajere din mediul urban.

În mediul rural, în marea majoritate a localităţilor, practic nu există servicii organizate pentru gestionarea deşeurilor, transportul la locurile de depozitare fiind făcut în mod individual de către generator, cu excepţia serviciilor de colectare a deşeurilor create în unele localităţi rurale. Numărul persoanelor racordate la aceste servicii în localităţile rurale este relativ scăzut din motivul lipsei resurselor financiare. O mică parte din localităţile rurale şi în special acele localităţi rurale aflate în proxima vecinătate a centrelor raionale sînt deservite de servicii organizate pentru gestionarea deşeurilor (Chişinău, Făleşti, Ungheni etc.).

Generarea deşeurilor menajere este influenţată de numeroşi factori, cei mai importanţi fiind venitul populaţiei, comportamentul consumatorilor, apariţia pe piaţă de noi produse ambalate şi evoluţia demografică. Studiile Băncii Mondiale denotă că odată cu ridicarea venitului populaţiei creşte rata de generare a deşeurilor pe cap de locuitor, aceasta fiind în zonele rurale, de obicei, cuprinse între 0,3-0,4 kg/capita/zi, respectiv 0,9 kg/capita/zi sau mai mult în zonele urbane. Consumul preparatelor alimentare generează astăzi tot mai multe deşeuri. Introducerea de noi ambalaje, în special de plastic, are un impact semnificativ asupra mediului. Ambalajele fabricate din polietilenă tereftalat au înlocuit în ultimii ani ambalajele de sticlă, iar sacii, pungile sau cutiile din polietilenă – pe cele de hîrtie, influenţînd cantităţile şi compoziţia deşeurilor generate. Creşterea numărului de supermarketuri, alături de creşterea PIB-ului pe cap de locuitor, conduce la creşterea capacităţii de cumpărare a produselor ambalate şi, implicit, a deşeurilor generate. Urbanizarea influenţează şi ea generarea de deşeuri, iar locuitorii din zonele urbane produc mult mai multe deşeuri decît cei din zonele rurale.

Actualmente, cea mai utilizată metodă de tratare a deşeurilor menajere este depozitarea pe sol, care reprezintă frecvent o sursă importantă de poluare a solului şi a apelor subterane. În acest context, salubritatea localităţilor şi managementul deşeurilor urbane constituie un obiectiv important al structurilor guvernamentale şi locale. Anual, prin intermediul serviciilor de salubrizare, din localităţile urbane se transportă la depozite de deşeuri menajere solide circa 1144-2210 mii m3 de deşeuri (figura 1).

Figura 1. Dinamica eliminării deşeurilor menajere solide, mii tone

Depozitele actuale de deşeuri nu sînt exploatate corespunzător: nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspîndirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calităţii şi cantităţii deşeurilor care sînt evacuate de la depozit; nu există facilităţi pentru recuperarea biogazului produs sau pentru recuperarea/tratarea filtratului; drumurile de acces spre depozite şi în interiorul acestora nu sînt întreţinute, mijloacele de transport nu sînt spălate la ieşirea de la depozite; depozitele nu dispun de împrejmuire, cu intrare corespunzătoare şi panouri de avertizare.

Alt aspect negativ al gestionării neadecvate a deşeurilor îl reprezintă faptul că multe materiale reciclabile şi utile sînt depozitate împreună cu cele nereciclabile, astfel pierzîndu-se o mare parte a potenţialului lor util (hîrtie, sticlă, metale, materiale plastice). Fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor este dificilă.

Rata de generare zilnică a deşeurilor pentru o persoană variază de la 0,25 kg pentru or. Nisporeni şi or. Cimişlia, pînă la 0,8 kg pentru or. Bălţi şi 1,3 kg pentru or. Chişinău. Această diferenţă se explică prin managementul deşeurilor practicat în localitatea indicată, acolo unde se efectuează colectarea zilnică şi evidenţa volumelor deşeurilor evacuate, indicii sînt mai mari. Rata minimă de generare a deşeurilor se explică şi prin absenţa unui sistem de colectare a deşeurilor, prin urmare, acestea nimeresc la gunoişti neautorizate şi, respectiv, nu sînt luate în calcul. Planificarea eficientă a managementului deşeurilor se axează pe compoziţia morfologică a deşeurilor menajere solide. Analiza morfologică a deşeurilor este imperioasă în stabilirea operaţiunilor de reciclare şi eliminare a acestora. Analiză morfologică a deşeurilor menajere solide în ţară se efectuează ocazional, de cele mai dese ori prin intermediul ONG-urilor. Aceste date au fost colectate din buletine informative, rapoarte, publicaţii de specialitate, pe cînd în statistica naţională lipseşte asemenea informaţie (figura 2).

Figura 2. Compoziţia morfologică a deşeurilor menajere solide

Deşeurile industriale şi cele periculoase

Organizarea activităţii de gestionare a deşeurilor de producţie este obligaţia generatorului. Unităţile economice realizează aceste activităţi cu mijloace proprii sau contractează serviciile de salubritate. Pentru a înţelege mai bine cauza apariţiei mai multor probleme şi pentru a evalua amploarea acestora, pentru început vom caracteriza domeniul cercetat printr-o serie de indicatori de referinţă privind evoluţia generării deşeurilor.

Conform datelor statistice (figura 3), generarea deşeurilor fluctuează anual, iar cantitatea deşeurilor utilizate şi înhumate este în creştere. Cu toate că în Republica Moldova funcţionează cîteva întreprinderi de prelucrare a deşeurilor, informaţia privind volumele de deşeuri reciclate nu este supusă evidenţei statistice.

Figura 3. Dinamica generării, utilizării şi înhumării deşeurilor, mii tone

În anul 2008 a fost generată o cantitate totală de 2841,7 mii tone de deşeuri provenite din activitatea întreprinderilor. Cea mai mare parte a acestora, circa 1570 mii de tone, este reprezentată de deşeuri aferente industriei alimentare şi a băuturilor, alte 540 mii tone sînt deşeuri de la întreprinderile de extracţie, 249 mii tone provin de la creşterea animalelor (figura 4). Din cantitatea de deşeuri de producţie, doar 30% au fost utilizate, 50% sînt eliminate prin depozitare la gunoişti, iar 20% rămîn în stoc pe teritoriul întreprinderilor.

Figura 4. Dinamica generării deşeurilor pe ramuri (2000-2010), mii tone

Evidenţa deşeurilor toxice se efectuează în baza formularului „F-1 Deşeuri toxice”. Cu toate că numărul întreprinderilor ce raportează generarea deşeurilor toxice este în creştere, de la 352 la 886 în perioada de raportare (1995 – 2010), cantităţile deşeurilor acumulate sînt în descreştere (figura 5), pe motivul declinului economic de la sfîrşitul secolului trecut şi al modificărilor structurale în industria Republicii Moldova.

Figura 5. Dinamica formării, neutralizării şi acumulării deşeurilor toxice, mii tone

Pînă în prezent, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri se efectuează în conformitate cu standardele fostei URSS, nefiind racordate la cerinţele europene de clasificare. Actualmente, în Republica Moldova sînt aplicate două formulare de evidenţă a deşeurilor „F-1 Deşeuri toxice” şi „F-2 Deşeuri”, pe cînd în Uniunea Europeană se aplică Lista deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, marcate cu asterisc.

Deşeurile din construcţie şi din demolări

Statistica naţională nu deţine date privind cantităţile de deşeuri rezultate din activităţile de construcţie şi din demolări. În studiul CE „Servicii contractuale privind managementul deşeurilor din construcţii şi demolări - SR1” (mai 2010), este utilizat un indice de generare a deşeurilor din construcţie şi demolări cuprins între 500-1000 kg/capita, în funcţie de amploarea sectorului dat în ţară. Aplicarea acestui indice pentru Republica Moldova ar însemna că în 2010 a fost generată o cantitate de 1800-3600 mii tone de astfel de deşeuri, ceea ce ar însemna o supraestimare. Totodată, Letonia şi România au raportat circa 70 kg/capita, ceea ce pare a fi o subestimare a datelor reale. În calitate de compromis au fost propuse datele pentru Bulgaria, care prezenta 0,39 tone/capita în anul 2004, fiind folosite ca punct de reper pentru Republica Moldova în 2010.

Deşeurile medicale

Instituţiile medicale produc diverse deşeuri constituite din resturi alimentare, deşeuri de medicamente (pastile, pulberi, reagenţi), antigen-teste de laborator, dezinfectanţi, detergenţi, deşeuri biologice (medii de cultură, materiale biochimice, imunologice, substraturi biologice, sînge, seruri, ţesuturi organice), dispozitive medicale şi materiale radioactive, deşeuri menajere. Toate aceste deşeuri sînt definite ca fluxul de deşeuri medicale ce provin din centre de asistenţă medicală.

Circa 75-90% dintre deşeurile medicale sînt similare cu deşeurile menajere, fiind fabricate din hîrtie, din plastic etc. care nu au fost în contact cu pacienţii. Totuşi, circa 10-25% din deşeurile medicale sînt deşeuri periculoase care necesită tratament special. Deşeurile medicale prezintă un risc sporit atît pentru sănătatea umană, cît şi pentru mediu. Din lipsa unor cuptoare speciale, aceste deşeuri se acumulează împreună cu deşeurile menajere sau se depozitează în instituţii medicale.

Conform publicaţiei „Sănătate fără nici un prejudiciu” (www.noharm.org), realizată de compania europeană „Health Care Without Harm”, generarea anuală de deşeuri medicale este de 15,7 mii tone, dintre care 2,75 mii tone sînt deşeuri infecţioase şi 314 tone constituie deşeurile periculoase. Aceste calcule nu includ deşeurile medicale generate în alte instituţii medicale, precum farmaciile, cabinetele medicale, care necesită a fi luate în considerare în Planul de management al deşeurilor medicale. O altă problemă cu care se confruntă instituţiile spitaliceşti este lipsa unei reţele centralizate de colectare a seringilor uzate. Această problemă trebuie soluţionată prin crearea capacităţilor de procesare şi reutilizare a acestor deşeuri.

Alte fluxuri de deşeuri menajere periculoase

Actualul sistem statistic din domeniul gestionării deşeurilor menajere reflectă doar parţial situaţia privind gestionarea deşeurilor menajere, fiind incertă informaţia despre fluxurile de deşeuri periculoase specifice, precum uleiurile uzate, vehiculele scoase din uz, anvelopele uzate, acumulatorii şi bateriile uzate, deşeurile de echipamente electrice şi electronice generate de consumători, alături de deşeurile menajere. În lipsa sistemelor de colectare şi tratare a acestor fluxuri de deşeuri, pe parcursul anilor nu s-a acordat atenţia respectivă.

Deşeurile petroliere

Conform situaţiei descrise în secţiunea 2, în 2009 în Republica Moldova au fost generate 232 tone de deşeuri petroliere, dintre care 131 tone au fost utilizate. În baza acestor date statistice nu este clar dacă aceste fluxuri sînt deşeuri industriale sau este ulei uzat de automobile şi în ce măsură uleiurile uzate reprezintă fluxul total de deşeuri petroliere.

Privind în ansamblu datele europene referitoare consumul de lubrifiant, se poate concluziona că cea mai mare parte (65% în 2000) este ulei de automobile şi 35% sînt uleiuri industriale. Pentru a deduce teoretic magnitudinea generării uleiurilor uzate se va utiliza drept punct de reper consumul de lubrifianţi în sectorul transporturilor, avînd ca exemplu Belgia. Factorul de generare a uleiurilor uzate, egal cu 3,3 kg la o tonă, a fost determinat în baza cantităţii de ulei de transmisie plasate pe piaţă în 2002 şi cantităţii de uleiuri uzate colectate.

Cauciucurile uzate

Situaţia actuală privind colectarea şi prelucrarea cauciucurilor este incertă în lipsa statisticii oficiale în acest domeniu. În statele membre ale Uniunii Europene cota de utilizare a cauciucurilor drept combustibil este de 49%, fiind urmată de recuperarea materială, care reprezintă 46%.

Conform datelor Eurostat privind numărul de automobile pentru o mie de locuitori şi numărul total al populaţiei, cifra medie de recuperare a cauciucurilor uzate constituie 11,1 kg/auto/an, avînd o variaţie mare: de la 4,4 kg/auto/an în Lituania la 21,8 kg/auto/an în Cipru.

Acumulatorii şi bateriile uzate

Pînă în prezent, în activităţile de colectare a acumulatorilor şi bateriilor uzate au fost antrenaţi doar agenţii economici, deşi cea mai mare parte a acestor deşeuri este generată de consumatorii casnici. Potrivit datelor raportate de Ministerul Mediului Secretariatului Convenţiei Basel, în 2009 au fost exportate în Ucraina pentru prelucrare circa 200 tone de baterii uzate, colectate de la agenţii economici. În ceea ce priveşte colectarea bateriilor portabile şi a acumulatorilor uzaţi de la populaţie, asemenea infrastructură nu există în Republica Moldova.

Conform datelor Eurostat, în anii 1999-2002 factorul de colectare a bateriilor uzate varia de la 2,6 kg/auto/an pentru Austria, la 10,5 kg/auto/an pentru Suedia, cifra medie fiind de 4,7 kg/auto/an.

Deşeurile de echipamente electrice şi electronice

În prezent nu există nici un sistem de colectare şi tratare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în Republica Moldova şi nu sînt date despre cantităţile de deşeuri generate, deoarece nu este stabilită o evidenţă a acestor deşeuri. Datele Eurostat pentru anul 2006 denotă că cantitatea echipamentelor electrice şi electronice plasate pe piaţă variază între 6,5 kg/capita în România la 32,0 kg/capita în Danemarca, fiind în creştere în anul 2008 la 11,2 kg/capita în Slovacia (în România a fost de 11,3 kg/capita) şi în descreştere la 30,7 kg/capita în Finlanda. Pentru Republica Moldova s-a estimat că în 2010 au fost introduse pe piaţă 6,5 kg/capita de echipamente electrice şi electronice.

Poluanţii organici persistenţi

Problema poluanţii organici persistenţi este considerată una dintre cele mai stringente probleme de mediu. O analiză reprezentativă indică faptul că pesticidele din categoria poluanţilor organici persistenţi constituite 20-30% din stocul total de pesticide inutilizabile şi interzise din Republica Moldova. Actualmente, această cantitate se estimează la 3 mii tone. Studiile efectuate în imediata apropiere a depozitelor indică faptul că solul şi apele de suprafaţă sînt contaminate cu asemenea substanţe.

Secţiunea 6.

Prognoza în domeniul generării deşeurilor

Prognoza în domeniul gestionării deşeurilor a fost efectuată în baza analizelor, datelor statistice şi a calculelor experţilor disponibile în prezent, ţinînd cont de indicii macroeconomici, specificaţi în strategiile existente de dezvoltare a unor sectoare (industrie, agricultură etc.), şi anume:

1) valoarea Produsului Intern Brut;

2) tendinţele demografice;

3) tendinţele de dezvoltare a sectorului industrial;

4) tendinţele de dezvoltare a sectorului agrar;

5) tendinţele de dezvoltare a sistemul de management al deşeurilor.

Tendinţe de generare a deşeurilor menajere solide

Conform analizei datelor statistice indicate mai sus (anii 2000-2009), putem constata că tendinţele de creştere a volumelor de deşeuri menajere solide pentru or. Chişinău sînt de 5-15%, iar în localităţile rurale se atestă o creştere a volumelor de astfel de deşeuri de circa 10%. Aceste creşteri se explică prin faptul că s-a îmbunătăţit activitatea serviciilor de salubrizare a localităţilor, inclusiv în centrele raionale. Este evident că tendinţele de creştere a volumelor de deşeuri menajere solide se explică şi prin faptul sporirii consumului în ultimul deceniu. Actualmente, se acordă o atenţie sporită creării capacităţilor de depozitare a deşeurilor menajere solide în centrele raionale şi, respectiv, aceste tendinţe de creştere anuală cu 10% se vor menţine şi în următorii ani (2013-2015), ulterior se presupune că va continua creşterea cu 5% pentru ambele categorii de localităţi. În baza acestor asumări, sînt prezentate tendinţele de generare a deşeurilor menajere solide (figura 6).

Figura 6. Prognozele privind generarea deşeurilor menajere solide

Tendinţe de generare a deşeurilor industriale şi a celor periculoase

Deşeurile de producţie

Agricultura este ramura de bază a economiei naţionale, iar industria alimentară şi a băuturilor generează cele mai mari cantităţi de deşeuri în Republica Moldova (figura 7). Deoarece în ultimii ani se dezvoltă tot mai intens industria materialelor de construcţie, a crescut considerabil şi cantitatea deşeurilor provenite din întreprinderile de extracţie a materiei prime. Tot mai multe produse de larg consum, inclusiv cele alimentare, sînt comercializate pe piaţă, iar acestea contribuie la generarea deşeurilor menajere solide.

Conform diferitor surse, s-a înregistrat o creştere anuală a producţiei agricole cu 3% (pînă în 2010), iar conform Strategiei dezvoltării industriei se prognozează o creştere anuală cu 10% (pînă în 2030). Pentru calculul deşeurilor generate a fost stabilită creşterea volumelor cu 5% pînă în anul 2015 şi cu 7% pînă în anul 2027.

10

Figura 7. Prognozele privind generarea deşeurilor pe ramuri (2013-2027), mii tone

Deşeurile periculoase industriale şi de uz casnic

În prezent, fluxul deşeurilor periculoase generate în Republica Moldova este „invizibil”, deoarece acestea sînt eliminate împreună cu deşeurile menajere solide, fiind luate în calcul doar deşeurile industriale periculoase. La baza prognozelor pentru generarea deşeurilor industriale au stat datele statistice acumulate de la agenţii economici conform formularului „F-1 Deşeuri toxice” şi menţionate anterior în figura 5.

În realitate, potrivit experienţei statelor membre ale Uniunii Europene, consumatorii generează cantităţi mari de deşeuri periculoase de uz casnic. Pentru deducerea prognozelor privind generarea fluxurilor de deşeurilor menajere periculoase pentru Republica Moldova a fost folosit ca punct de reper numărul populaţiei, rata de generare pe cap de locuitor pe an, fiind constantă în perioada de pînă în anul 2025 (tabelul 1).

Prognozele demografice atestă o scădere a număruluii populaţiei cu 2,9%, pentru perioada 2010-2020, iar pentru perioada 2020-2030 descreşterea populaţiei va atinge cota de 8,8%.

Totodată, pentru deducerea datelor naţionale de referinţă privind generarea acestor fluxuri de deşeuri a fost utilizat „Studiul privind deşeurile periculoase de uz casnic în Uniunea Europeană” (2002), care denotă o rată de generare a deşeurilor periculoase de la 0,4 kg/capita/an pentru Grecia, pînă la 5,5 kg/capita/an în Luxemburg. Studii mai recente din acest domeniu prezintă indici mai mari de generare a deşeurilor periculoase de uz casnic. În acest context, evaluarea situaţiei curente privind generarea acestor fluxurilor de deşeuri periculoase specifice a fost efectuată conform două scenarii, avînd la bază rata anuală de generare de 1,5 kg/capita (scenariu „redus”) şi de 4 kg/capita (scenariu „în creştere”). În tabelul 2 sînt redate prognozele de generare a deşeurilor periculoase obţinute pentru sectorul industrial şi pentru fluxul deşeurilor periculoase de uz casnic.

Tabelul 1. Creşterea PIB-ului şi previziunile demografice pentru Republica Moldova pînă în 2025

AnulCreşterea PIB-ului
(în % faţă de anul precedent)
Populaţia la 1 ianuarie
(mii persoane)
20073,0%3 581
20087,8%3 573
2009-6,0%3 568
20106,9%3 564
20113,6%3 560
20125,0%3 543
20135,0%3 533
20145,0%3 523
20155,0%3 513
20205,0%3 462
20255,0%3 309

Surse: Fondul Monetar Internaţional, Raport de ţară nr. 10/234 (iulie 2010) Date pentru PIB-ul pe anii 2007-2015; Biroul Naţional de Statistică pentru Creşterea PIB-ului, date despre populaţie pentru anii 2007-2010 şi Institutul de Demografie al Academiei de Ştiinţe din Viena, Austria; Prognoze privind populaţia în patruzeci şi de patru ţări europene: Continuă îmbătrînirea populaţiei (2009), Prognozele populaţiei pentru anii 2010-2025.

Tabelul 2. Deşeuri periculoase industriale şi de uz casnic, generate în 2009-2025

AniiDeşeuri periculoase industriale
(tone)
Deşeuri periculoase de uz casnic, scenariu „redus” (tone)Deşeuri periculoase de uz casnic,
scenariu
„în creştere” (tone)
Total
deşeuri periculoase, scenariu „redus” (tone)
Total
deşeuri periculoase, scenariu
„în creştere”
(tone)
20091 1255 35114 2706 47615 395
20101 1315 34614 2556 47615 386
20111 1395 33014 2146 46915 353
20121 1505 31514 1736 46515 324
20131 1625 30014 1336 46115 294
20141 1735 28414 0926 45815 265
20151 1855 26914 0516 45415 236
20201 2465 19313 8486 43815 093
20251 3094 96413 2376 27314 546

În baza acestor estimări, cota de deşeuri periculoase de uz casnic va fi de 79% din totalul de deşeurilor periculoase generate, în cazul utilizării factorului de 1,5 kg deşeuri periculoase/capita/an şi de 91% în cazul aplicării factorului de 4 kg/capita/an (pentru perioada 2010-2025)

Tendinţe de generare a deşeurilor din construcţie şi din demolări

Avînd în vedere experienţa formării ratei de deşeuri din construcţii şi din demolări în România şi Letonia, se preconizează că în perioada 2010-2027 cantitatea de deşeuri din construcţie şi din demolări per capita în Republica Moldova va creşte în raport cu creşterea PIB-ului real în ţară. Ca urmare, cantitatea totală de deşeuri din construcţie şi demolări va creşte de la 1,4 mil. tone în anul 2010 pînă la 2,6 mil. tone în anul 2027.

Ţinînd cont de reglementările ce vizează reutilizarea, reciclarea sau recuperarea deşeurilor din construcţie şi din demolări în perioada 2013-2015 necesită a fi întreprinse măsuri de ordin juridic şi organizatoric. În consecinţă, cota de reutilizare, reciclare sau recuperare a deşeurilor respective va creşte de la 165 mii tone în 2015 la 1520 mii tone în 2020 şi la 1 850 mii tone în 2027.

Tendinţe de generare a deşeurilor medicale

Studiile privind generarea deşeurilor medicale în Republica Moldova, în baza compoziţiei tipice a deşeurilor medicale în Europa, au demonstrat că instituţiile medicale produc anual 15,7 mii tone, dintre care 2,75 mii tone deşeuri infecţioase şi 0,314 mii tone de deşeuri periculoase. Deşi tendinţele demografice sînt în descreştere în perioada 2010-2027, tendinţele privind generarea deşeurilor medicale vor fi în creştere luînd în calcul deşeurile medicale generate de instituţiile medicale private, precum farmaciile, cabinetele stomatologice etc.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit o pagină web axată pe gestionarea deşeurilor medicale (www.healthcare.org), care ar putea servi un punct de plecare foarte bun pentru elaborarea Planului de management al deşeurilor medicale. Pe lîngă informaţiile de bază, această pagină conţine date privind costul şi tehnologiile disponibile în acest domeniu.

Tratarea deşeurilor infecţioase şi periculoase este foarte costisitoare, iar pentru a reduce investiţiile şi cheltuielile operaţionale este important de a limita cantitatea de deşeuri periculoase infecţioase. În acest context, colectarea selectivă a acestor fluxuri de deşeuri constituie paşi importanţi care trebuie realizaţi.

Tendinţe de generare a deşeurilor menajere şi industriale periculoase

Deşeurile petroliere

Pentru determinarea valorii teoretice de colectare a deşeurilor de ulei în Republica Moldova a fost utilizat consumul de lubrifianţi în sectorul transporturilor în anul 2008, care a constituit 336 de mii tone, şi factorul de generare a uleiurilor uzate egal cu 3,3 kg de uleiuri uzate colectate raportate la o tonă de ulei de transmisie plasat pe piaţă. Ca rezultat, au fost generate circa 1,1 mii tone de uleiuri uzate. În vederea prognozării cantităţilor de deşeuri de uleiuri colectate s-a utilizat creşterea reală a valorii PIB-ului, stabilindu-se creşterea cantităţii pînă la 2,2 mii tone în anul 2027.

Cauciucurile uzate

La evaluarea prognozelor privind generarea cauciucurilor uzate au fost utilizate atît datele statistice disponibile privind numărul de maşini la o mie de locuitori în Republica Moldova şi tendinţele de dezvoltare a PIB-ului, cît şi cele demografice. Astfel, pentru perioada 2010-2018 se presupune că creşterea numărului de autoturisme va urma tendinţele observate în România între anii 1998 şi 2006, iar pentru perioada 2019-2027 a fost luată în considerare tendinţa observată în Grecia între anii 1992 şi 1998. Conform estimărilor, numărul de autoturisme la 1000 de locuitori în Republica Moldova se va majora de la 108 unităţi în anul 2009 pînă la 246 unităţi în anul 2027. Prin urmare, numărul automobilelor înmatriculate în Republica Moldova va creşte de la 386,6 mii unităţi în anul 2009 pînă la 814,1 mii unităţi în anul 2027.

Aplicarea mediei anuale de recuperare a cauciucurilor uzate în UE-27 (11,1 kg/auto) pentru estimarea cantităţii anuale de cauciucuri uzate ar conduce la supraestimarea acestor deşeuri. În acest sens, a fost utilizat factorul de emisie al Lituaniei de 4,4 kg/auto, de unde a rezultat o cantitate anuală de cauciucuri uzate de la 1,7 mii tone în anul 2009 pînă la 3,6 mii tone în anul 2027.

Acumulatorii şi bateriile uzate

Pentru determinarea cantităţii teoretice de baterii portabile utilizate în Republica Moldova, au fost evaluate datele disponibile din statele membre ale Uniunii Eeropene. Media anuală privind comercializarea bateriilor portabile în Polonia a constituit 0,1 kg/capita (2002), iar în Olanda au fost comercializate 0,31 kg/capita. Concomitent a fost evaluată şi valoarea PIB-ului în Polonia şi Olanda, constatîndu-se că vînzările reflectă raportul PIB-ului per capita din aceste ţări. Prin urmare, prin compararea PIB-ului per capita din Olanda şi Republica Moldova rezultă indicele 0,031 kg/capita în 2009. Astfel, conform estimărilor, în Republica Moldova în 2009 au fost comercializate circa 117 tone de baterii portabile. Prognozele cantităţilor vîndute în raport cu creşterea reală a PIB-ului sînt pentru bateriile portabile – 228 tone vîndute în anul 2027, iar pentru bateriile auto – de la 1,8 mii tone comercializate în anul 2009 pînă la 3,8 mii tone în anul 2027.

Deşeurile de echipamente electrice şi electronice

Deşi creşterea cantităţii de deşeuri de echipamente electrice şi electronice introduse pe piaţa statelor membre ale Uniunii Europene în perioada 2006-2008 a fost mult mai mare decît creşterea PIB-ului pe cap de locuitor în aceeaşi perioadă, s-a estimat că pentru anii 2010-2027 cantitatea de astfel de deşeuri introduse pe piaţa din Republica Moldova va creşte în conformitate cu creşterea reală a PIB-ului. Prin urmare, va creşte de la 6,5 kg/capita, cît a fost în 2010, pînă la 13,4 kg/capita în 2027. Deşi populaţia Republicii Moldova se presupune că va scădea semnificativ în perioada 2010-2027, suma totală de deşeuri de echipamente electrice şi electronice rezultate va creşte de la 23,2 mii tone în 2010 la 44,2 mii tone în 2027.

Actualmente, obiectivul de colectare aplicabil în Uniunea Europeană din 2007 pentru acest tip de deşeuri este de 4 kg/capita. Raportînd acest obiectiv la numărul populaţiei (în descreştere) din Republica Moldova, rezultă cantitatea colectată de deşeuri de echipamente electrice şi electronice, care ar constitui 14,1 mii tone în anul 2015, 13,8 mii tone în anul 2020 şi 13,2 mii tone în 2027.

Secţiunea 7.

Problemele gestionării deşeurilor

Complexitatea problemelor şi standardelor din domeniul gestionării deşeurilor conduce la creşterea cerinţelor privind instalaţiile de reciclare, tratare şi/sau eliminare a acestora. Un sistem controlat de gestionare a deşeurilor vizează recuperarea şi reciclarea, închiderea depozitelor neconforme şi reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate. Pînă de prezent, fluxul deşeurilor era extrem de simplu, fiind unul mai mult logistic decît tehnologic.

Deşi situaţia în domeniul gestionării rămîne a fi deplorabilă, pe parcursul anilor 2004-2006 autorităţile publice locale au beneficiat de circa 1 mil. de euro din cadrul Programului CE de bună vecinătate, actualmente fiind în derulare alte 4 proiecte susţinute în cadrul aceluiaşi program, al cărui buget depăşeşte 15 mil. de lei. Investiţiile totale în domeniul gestionării deşeurilor în perioada 2005-2012, destinate procurării containerelor, tehnicii specializate în transportarea deşeurilor şi lichidării gunoiştilor în ultimii ani se cifrează la zeci de milioane de euro. Doar din Fondul Ecologic Naţional au fost alocate în această perioadă circa 100 mil. lei, preponderent pentru lichidarea gunoiştilor şi amenajarea depozitelor de deşeuri menajere solide, procurarea containerelor şi autogunoierelor etc.

O altă problemă importantă, întîlnită în cazul realizării proiectelor investiţionale în domeniului managementului deşeurilor, este condiţionată de lipsa terenurilor disponibile pentru amplasarea depozitelor de deşeuri menajere solide, prin urmare va fi necesară achiziţionarea acestor terenuri de către autorităţile publice locale, responsabile de gestionarea deşeurilor.

Ţinînd cont de cele menţionate, se conturează următoarele probleme în domeniul gestionării deşeurilor:

1) reglementările depăşite (legislative, normative şi tehnice) în domeniul gestionării deşeurilor, care nu corespund situaţiei actuale şi cerinţelor de aproximare a legislaţiei Uniunii Europene;

2) capacităţile instituţionale insuficiente necesare pentru realizarea planificării, organizării şi implementării unui sistem de management integrat al deşeurilor la toate nivelurile (naţional şi regional);

3) acoperirea parţială cu servicii de colectare şi transportare a deşeurilor în localităţi urbane (60-80%) şi, practic, absenţa acestor servicii în localităţile rurale (pînă la 10-20%);

4) capacităţile insuficiente destinate depozitării finale a deşeurilor, construite şi operate în conformitate cu standardele de mediu;

5) eliminarea deşeurilor periculoase, inclusiv a celor spitaliceşti, alături de cele menajere la depozitele de deşeuri menajere solide, ceea ce prezintă un risc sporit pentru mediu;

6) abandonarea haotică a deşeurilor de construcţii şi demolare, dejecţiilor animaliere, deşeurilor stradale etc.;

7) finanţarea insuficientă a domeniului managementului deşeurilor la nivel de stat şi privat;

8) aplicarea unor penalităţi minore în cazul ingnorării cadrului legislativ şi normativ existent din domeniu, care conduc la favorizarea nerspectării legislaţiei;

9) participarea redusă a publicului în sistemul actual de gestionare a deşeurilor, inclusiv în colectarea selectivă.

Secţiunea 8.

Analiza SWOT privind gestionarea deşeurilor

Puncte tariPuncte slabe
1) existenţa unui proiect de Lege privind deşeurile, elaborat în conformitate cu Directivele UE;
2) suportul financiar şi asistenţa tehnică acordată Republicii prin intermediul donatorilor internaţionali;
3) existenţa Fondului Ecologic Naţional;
4) existenţa unui sistem funcţional capabil să asigure implementarea unui număr suficient de programe/proiecte
1) infrastructura precară pentru colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor;
2) nivelul redus de informare a populaţiei şi a agenţilor economici privind gestionarea integrată a deşeurilor;
3) cantităţile sporite de deşeuri produse şi depozitate;
4) nivelul redus al colectării selective a deşeurilor;
5) dezvoltarea insuficientă a pieţei de reciclare şi valorificare a deşeurilor
OportunităţiAmeninţări
1) dezvoltarea unor planuri de investiţii pe termen lung, în condiţiile dezvoltării durabile;
2) crearea unui sistem integrat de management al deşeurilor;
3) utilizarea fondurilor UE ca o contribuţie importantă pentru îmbunătăţirea standardelor de mediu;
4) adoptarea abordării „Producţie mai pură”, creşterea eficienţei utilizării resurselor şi a energiei, inclusiv implementarea principiului „cele mai bune tehnici disponibile” ;
5) implementarea proiectelor investi-ţionale şi de asistenţă tehnică
1) dificultăţi de natură organizatorică, politică şi financiară, determinate de procesul de regionalizare;
2) costuri ridicate pentru conformarea cu standardele europene privind schimbul de tehnologii pentru gestionarea deşeurilor şi folosirea „celor mai bune tehnici disponibile”;
3) dificultăţi în alocarea terenurilor pentru dezvoltarea infrastructurii de mediu, construcţia depozitelor de deşeuri menajere solide;
4) capacitatea limitată de absorbţie a fondurilor europene cauzată de procesul complex de pregătire şi gestionare a proiectelor, precum şi de necesitatea cofinanţării excesive din bugetul de stat

II.

PRINCIPII ŞI OBIECTIVE STRATEGICE GENERALE ŞI SPECIFICE

Secţiunea 1.

Principii privind gestionarea deşeurilor

Implementarea principiilor de gestionare a deşeurilor va contribui la o evoluţie efectivă a sistemului de management integrat al deşeurilor, prin acordarea priorităţii facilităţilor de eliminare a deşeurilor, ţinînd cont de aspectele protecţiei sănătăţii umane şi a mediului şi integrînd conservarea biodiversităţii şi a resurselor naturale. La baza activităţilor de stabilire a managementului adecvat al deşeurilor la nivel naţional vor sta următoarele principii:

1) principiul protecţiei resurselor naturale, formulat în contextul mai larg al conceptului de dezvoltare durabilă, care stabileşte necesitatea de a minimiza cantitatea deşeurilor şi de a eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punînd accentul pe utilizarea materiilor prime secundare;

2) principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul celor mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive, care stabileşte că, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic;

3) principiul prevenirii, care stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei: prevenirea deşeurilor, pregătirea deşeurilor pentru reutilizare, reciclare, inclusiv compostarea, recuperarea, inclusiv recuperarea energetică şi depozitarea;

4) principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, care stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încît costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora;

5) principiul substituţiei, care stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitîndu-se astfel generarea deşeurilor periculoase;

6) principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei, care stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cît mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri;

7) principiul subsidiarităţii, corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei, care stabileşte acordarea competenţelor, astfel încît deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional;

8) principiul integrării, care stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.

Politicile internaţionale din domeniul managementului deşeurilor evidenţiază importanţa unei abordări integrate în gestionarea deşeurilor, care include construcţia capacităţilor de eliminare a acestora, împreună cu măsurile de prevenire a producerii deşeurilor şi de reciclare, fiind promovată ierarhia managementului deşeurilor, menţionată anterior.

Secţiunea 2.

Viziunea, scopul şi obiectivele Strategiei

Conformarea cu politicile de mediu ale sectorului de management al deşeurilor presupune o abordare sistemică, pe termen lung 2013-2027, şi se va concentra îndeosebi asupra îmbunătăţirii practicilor de gestionare a deşeurilor menajere identificate ca fiind cel mai critic punct în domeniul protecţiei mediului înconjurător.

Viziunea strategică a managementului deşeurilor constă în dezvoltarea pînă în anul 2027 a unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei.

Prezenta Strategie are drept scop promovarea unui nou mod de colectare a deşeurilor menajere, a celor de producţie, recuperarea materialelor reutilizabile, protecţia mediului şi realizarea unui program de salubrizare stradală unitară, care să contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri depozitate în respectivele zone, prin stabilirea unui sistem adecvat de tratare pentru fiecare tip de deşeuri, în vederea protejării mediului.

Un alt aspect important care contribuie la stabilirea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivel regional ţine de promovarea cooperării interraionale, în vederea stabilirii asociaţiilor regionale de managemnet al deşeurilor, cu definirea rolurilor distincte în cadrul sistemului instituţional.

Concluzionînd cele menţionate anterior, obiectivele generale ale Strategiei sînt următoarele:

1) dezvoltarea sistemelor integrate de management al deşeurilor menajere prin armonizarea cadrului legislativ, instituţional şi normativ la standardele UE, bazate pe abordare regională şi divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor;

2) dezvoltarea infrastructurii regionale de eliminare a deşeurilor menajere solide şi a staţiilor de transfer, în conformitate cu practicile statelor membre ale UE;

3) dezvoltarea sistemelor de colectare şi tratare a fluxurilor de deşeuri specifice (ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, cauciucuri, baterii etc.) prin promovarea şi implementarea principului „responsabilitatea producătorului”, inclusiv a celor periculoase (deşeuri medicale, uleiuri uzate, etc.), prin plasarea a cîte un punct de colectare la nivel de regiune.

Obiectivele generale ale Strategiei vor fi realizate prin intermediul obiectivelor specifice pentru fiecare tip de deşeuri:

1) pentru deşeurile menajere:

a) promovarea şi implementarea sistemelor de colectare selectivă în toate localităţile, atît în sectorul casnic, cît şi în cel de producţie, precum şi a facilităţilor de sortare, compostare şi reciclare;

b) îmbunătăţirea sistemului de transportare a deşeurilor şi dezvoltarea staţiilor de transfer (4-7 staţii per raion);

c) dezvoltarea capacităţilor de eliminare a deşeurilor menajere (construcţia a 7 depozite de deşeuri menajere solide la nivel regional şi a 2 staţii pentru tratarea mecanico-biologică);

d) îmbunătăţirea guvernării instituţionale în domeniul gestionării deşeurilor menajere, prin crearea asociaţiilor autorităţilor publice locale la nivel regional;

2) pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje:

a) creşterea gradului de reutilizare şi recuperare a ambalajelor cu 20 % pînă în anul 2027;

b) dezvoltarea schemelor de valorificare materială şi energetică a deşeurilor de ambalaje care nu pot fi reciclate (neadecvate pentru valorificare materială);

3) pentru deşeuri vegetale, dejecţii animaliere, deşeuri de la prelucrarea lemnului:

a) încurajarea valorificării prin procedee aerobe şi anaerobe şi construirea capacităţilor de compostare şi fermentare a deşeurilor, cel puţin cîte una per raion;

b) susţinerea valorificării energetice, acolo unde valorificarea materială nu este fezabilă din punct de vedere tehnico-economic, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu;

4) pentru cauciucuri uzate:

a) asigurarea unei reţele de colectare a cauciucurilor uzate prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor, centrelor comerciale, parcărilor etc.;

b) creşterea gradului de valorificare materială şi energetică a cauciucurilor uzate prin reciclare sau prelucrare în cuptoarele de ciment;

5) pentru deşeuri de echipamente electrice şi electronice:

a) asigurarea unei reţele de colectare/valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice scoase din uz;

b) asigurarea posibilităţii ultimului deţinător al echipamentelor electrice şi electronice de a le putea preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare;

c) extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din echipamente electrice şi electronice uzate;

6) pentru deşeuri periculoase, inclusiv pentru cele rezultate din activitatea medicală, cu excepţia uleiurilor uzate:

a) asigurarea colectării deşeurilor periculoase separat de cele non-periculoase;

b) crearea condiţiilor pentru colectarea separată, tratarea (inclusiv pregătirea pentru reutilizare şi reciclare) a deşeurilor periculoase;

c) promovarea valorificării termoenergetice a unor fluxuri de deşeuri periculoase în cuptoarele de ciment, dacă este posibil, cu excepţia celor rezultate din activitatea medicală;

7) pentru uleiuri uzate:

a) asigurarea unei reţele de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populaţie prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor;

b) eliminarea pieţei ilegale a uleiurilor uzate a căror utilizare generează un impact negativ asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;

c) reducerea impactului asupra sănătăţii populaţiei şi mediului prin îmbunătăţirea gestionării uleiurilor uzate;

d) încurajarea utilizării uleiurilor într-o manieră ecologic raţională în cuptoarele de ciment.

8) pentru baterii şi acumulatoare uzate:

a) asigurarea unei reţele de colectare a acumulatoarelor uzate de la utilizatori/populaţie prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor;

b) asigurarea gestionării corecte a bateriilor uzate, reciclării sau depozitării lor;

9) pentru vehicule scoase din uz:

a) asigurarea unei reţele de colectare/valorificare a vehiculelor scoase din uz;

b) asigurarea posibilităţii ca ultimul deţinător al vehiculului să îl poată preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare;

c) extinderea reutilizării şi reciclării materialelor din vehiculele uzate, precum şi a valorificării energetice a acelora care nu pot fi valorificate material.

III.

DIRECŢII DE ACŢIUNE

Promovarea abordării regionale în planificarea gestionării deşeurilor este esenţială atît pentru atragerea investiţiilor necesare, cît şi pentru asigurarea recuperării costurilor mari alocate pentru implementarea Strategiei. Este inadmisibilă şi totodată economic neargumentată construcţia întreprinderilor de valorificare sau eliminare a deşeurilor în fiecare oraş, fără a ţine cont de localităţile rurale din raion, inclusiv de specificul deşeurilor generate. Experienţa ţărilor vecine denotă faptul că durabilitatea financiară a obiectului de valorificare şi eliminare a deşeurilor este economic fezabilă atunci cînd are o acoperire teritorială de cel puţin 200-300 mii de persoane. Aceste considerente au fost luate în calcul la stabilirea măsurilor de implementare.

Secţiunea 1.

Măsuri de implementare

Pentru facilitarea implementării Strategiei, se va recurge la utilizarea mai multor instrumente, precum cele de reglementare, de dezvoltare instituţională, instrumente economice şi bazele de date statistice etc.

Cît privesc instrumentele de reglementare, va fi completat şi îmbunătăţit cadrul legislativ referitor la activităţile de gestionare a deşeurilor, prin:

1) acte de reglementare a activităţilor de valorificare materială şi energetică;

2) acte de reglementare vizînd responsabilităţile generatorilor de deşeuri şi a producătorilor de bunuri care devin deşeuri (principiul „responsabilităţii producătorului”);

3) acte de reglementare vizînd responsabilităţile autorităţilor publice şi relaţiile ce trebuie definite între acestea şi ceilalţi factori implicaţi.

Dezvoltarea instituţională prezintă o condiţie esenţială pentru implementarea obiectivelor Strategiei şi este un precursor pentru atragerea nivelurilor necesare de parteneriat şi investiţii. În procesul elaborării Strategiei au fost evaluate mai multe opţiuni de fortificare a capacităţilor instituţionale la nivel naţional, regional şi local, propuse de experţii internaţionali în cadrul Proiectului „Guvernarea deşeurilor”, finanţat de Uniunea Europeană în cadrul Instrumentului European de Vecinătate şi Parteneriat. Prin urmare, în scopul asigurării continuităţii activităţilor iniţiate s-a propus implicarea echipei proiectului „Guvernarea deşeurilor” în dezvoltarea şi implementarea proiectelor de asistenţă tehnică şi a celor investiţionale în domeniul gestionării deşeurilor.

Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să creeze la nivel regional asociaţii de management al deşeurilor care vor urmări realizarea în comun a proiectelor de investiţii publice de interes zonal sau regional, în conformitate cu strategiile regionale de management integrat al deşeurilor.

Drept model pentru dezvoltarea acestor asociaţii poate servi experienţa Asociaţiei pentru managemet al deşeurilor din Regiunea de Dezvoltare Sud, inclusiv practicile ţărilor din vecinătate, precum România şi Bulgaria, în acest domeniu. Rolul asociaţiilor constă în stabilirea şi aprobarea termenilor de referinţă pentru selectarea companiei ce va gestiona deşeurile în regiune, a tarifelor de colectare şi eliminare a deşeurilor.

Pe parcursul anului 2013, cu susţinerea donatorilor, se vor elabora şi se vor aproba strategiile de gestionare integrată a deşeurilor în Regiunile de Dezvoltare Centru şi Nord, folosind experienţa de elaborare a Strategiei de gestionare integrată a deşeurilor în Regiunea de Dezvoltare Sud, aprobată la 27 decembrie 2011 de către Consiliul pentru Dezvoltare Regională. La planificarea acţiunilor în cadrul strategiilor regionale de gestionare a deşeurilor în Regiunile de Dezvoltare Centru şi Nord trebuie să fie luate în considerare faptul că deşeurile generate în localităţile amplasate la o rază de 20-40 km de mun. Chişinău şi mun. Bălţi urmează a fi supuse eliminării prin tratarea mecanico-biologică la obiectele ce vor deservi aceste municipii. De asemenea, urmează a fi evaluate necesităţile UTA Găgăuzia în construcţia staţiilor de transfer, la etapa de efectuare a studiilor de fezabilitate pentru construcţia depozitelor regionale de deşeuri menajere solide în Regiunea de Dezvoltare Sud. Autorităţile administraţiei publice locale urmează să creeze asociaţii de management al deşeurilor la nivel de regiune, conform recomandărilor menţionate în anexa nr.2 privind planificarea regională a managementului deşeurilor şi în conformitate cu regulamentul privind crearea acestor asociaţii.

În acest context, se propune regionalizarea managementului deşeurilor prin divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor (figura 8). Criteriile de bază pentru planificarea regională sînt: aşezarea geografică, dezvoltarea economică, existenţa drumurilor de acces, condiţiile pedologice şi hidrogeologice, numărul populaţiei etc.

În scopul dezvoltării unor proiecte investiţionale pentru valorificarea deşeurilor, atractive şi competitive, se propune asocierea autorităţilor administraţiei publice locale din mun. Chişinău şi mun. Bălţi cu autorităţile administraţiei publice locale din raioanele din vecinătate, ceea ce ar permite soluţionarea complexă a problemelor de gestionare a deşeurilor şi depăşirea problemelor asociate cu selectarea terenurilor pentru amplasarea depozitelor de deşeuri menajere solide. Este evidentă lipsa condiţiilor favorabile pentru amplasarea depozitelor de deşeuri menajere solide în apropierea mun. Bălţi şi mun.Chişinău, din motivul nivelului ridicat al apelor freatice, accentuarea fenomenului de alunecări de teren, inclusiv densitatea sporită a populaţiei în jurul municipiilor.

La selectarea terenurilor pentru amplasarea depozitelor de deşeuri menajere solide, se vor lua în considerare recomandările privind potenţialele locuri pentru amplasarea acestor obiecte (figura 9).

Figura 8. Planificarea regională a managementului deşeurilor

Figura 9. Recomandări privind potenţialele locuri pentru amplasarea depozitelor de deşeuri menajere solide, în funcţie de condiţiile geologice şi hidrologice ale Republicii Moldova

Luînd în considerare dezvoltarea economică a ţării, cantitatea şi compoziţia morfologică a deşeurilor generate şi condiţiile pedologice şi geologice, la etapa de elaborare a prezentei Strategii au fost examinate trei alternative pentru stabilirea sistemului de gestionare integrată a deşeurilor, fiind selectată opţiunea care constă în construcţia a 2 staţii de tratare mecanico-biologică a deşeurilor în Regiunea 4 Chişinău şi Regiunea 7 Bălţi şi a 7 depozite de deşeuri menajere solide pentru restul regiunilor.

Instrumentele economice, care constau în aplicarea corectă a stimulentelor financiare, pe de o parte, şi a penalităţilor, pe de altă parte, vor încuraja activităţile de gestionare prin prevenire, reducere şi recuperare, conducînd în acelaşi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau actelor care vin în contradicţie cu principiul „poluatorul plăteşte”.

Instrumentele economice pentru aplicarea principiului „responsabilitatea extinsă a producătorului” vor fi elaborate de către Ministerul Mediului şi vor fi coordonate cu Ministerul Finanţelor în scopul încurajării reflectării costurilor pentru activităţile de gestionare a deşeurilor în preţul produsului şi pentru a repartiza povara costurilor între producători şi generatorii de deşeuri. Schema extinsă privind responsabilitatea producătorului pentru fluxurile de deşeuri speciale, precum cele de ambalaje, deşeurile de echipamente electrice şi electronice etc. va fi studiată şi stabilită, avînd grijă să fie menţinut statutul producătorilor de plasare pe piaţă a produselor, în acelaşi timp asigurîndu-se că costurile nejustificate nu sînt suportate de către contribuabili.

Instrumentele statistice vor ajuta la obţinerea datelor corecte referitoare la generarea şi gestionarea deşeurilor şi vor permite evaluarea situaţiei actuale şi estimarea tendinţelor pentru stabilirea obiectivelor. Sînt necesare îmbunătăţirea şi adaptarea sistemului actual de colectare, validare şi raportare a datelor privind evidenţa gestionării deşeurilor.

Secţiunea 2.

Estimarea impactului şi a costului implementării

Efectuarea activităţilor planificate pentru realizarea obiectivelor Strategiei necesită investiţii importante în domeniu, ceea ce presupune, evident, implicarea statului în finanţarea obiectelor destinate reciclării şi eliminării deşeurilor. Evaluarea generală a costurilor pentru implementarea măsurilor preconizate este realizată în baza priorităţilor şi activităţilor identificate şi formulate în cadrul Planului de acţiuni (anexa nr. 1).

Estimarea costurilor este elaborată în conformitate cu componentele principale ale Planului de acţiuni şi ţinînd cont de necesităţile sectorului. Costurile au fost estimate fiind utilizată experienţa internaţională, în special experienţa noilor state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Letonia, România, Bulgaria, dar şi cea a ţărilor mai dezvoltate din cadrul Uniunii Europene. Experienţa Letoniei a servit drept reper pentru estimarea costurilor pentru acţiunile de tratare, colectare, transportare a deşeurilor menajere periculoase şi a diverselor fluxuri de deşeuri, cum ar fi uleiurile uzate, cauciucurile, echipamentul electric şi electronic etc.

Pentru finanţarea Strategiei vor fi utilizate atît sursele interne, cît şi cele externe. Resursele interne de finanţare le reprezintă Bugetul anual, Fondul Ecologic Naţional şi alte surse neinterzise de lege.

Finanţarea externă provine din asistenţa financiară şi tehnică, inclusiv din granturi şi credite acordate de organismele financiare internaţionale şi de donatori bilaterali, din resurse pentru implementarea acordurilor internaţionale şi investiţii străine.

Investiţiile în domeniul gestionării deşeurilor menajere solide, deşeurilor periculoase, inclusiv a diverselor fluxuri de deşeuri, cum ar fi uleiurile uzate, cauciucurile uzate, acumulatorii şi bateriile uzate, deşeurile electrice şi electronice, deşeurile medicale etc. sînt utilizate pentru:

1) reforma instituţională/administrativă;

2) procurarea containerelor, inclusiv pentru colectarea separată a deşeurilor;

3) construirea staţiilor de transfer şi cumpărarea vehiculelor de transport;

4) închiderea şi recultivarea depozitelor;

5) construcţia depozitelor regionale;

6) dezvoltarea centrelor regionale pentru gestionarea deşeurilor menajere (staţiilor de tratare mecanico-biologică);

7) colectarea şi tratarea deşeurilor periculoase, inclusiv a deşeurilor medicale;

8) colectarea, tratarea sau reciclarea diverselor fluxuri de deşeuri (uleiuri uzate, cauciucuri, acumulatori şi baterii, deşeuri electrice şi electronice, deşeuri din construcţii şi demolări, deşeuri medicale etc.).

Investiţiile necesare pentru punerea în aplicare a Strategiei se vor realiza în funcţie de:

1) sistemele regionale de gestionare a deşeurilor, care sînt dezvoltate pentru a deservi întreaga ţara;

2) modalităţile de finanţare asociate investiţiilor cu capital (de exemplu ratele dobînzilor, perioadele de graţie etc.);

3) veniturile asociate cu operaţiunile de gestionare a deşeurilor (de exemplu prin vînzarea de materiale reciclabile, compost, energie, creditele pentru reducerile emisiilor de CO2 echivalent etc.);

4) metodele de eliminare a deşeurilor periculoase prin depozitare, tratare fizico-chimică sau incinerare.

În conformitate cu practica Uniunii Europene, costul total anual pe o gospodărie pentru serviciile de gestionare a deşeurilor menajere solide nu trebuie să depăşească 1,5% din venitul total anual per gospodărie în zona deservită de către sistemul de gestionare a deşeurilor.

Evaluarea iniţială la nivel strategic privind costurile de investiţii necesare pentru a realiza obiectivele Strategiei a fost efectuată în baza costurilor suportate de către unele ţari din Europa Centrală şi de Est (Bulgaria şi România), care sînt în proces de punere în aplicare a infrastructurii de gestionare a deşeurilor. Astfel, investiţia totală necesară pentru sectorul de gestionare a deşeurilor menajere în perioada 2013-2027 variază în intervalul 375-470 milioane de euro şi depinde de factorii menţionaţi mai sus (metoda de eliminare, modalitatea de creditare etc.).

Asistenţa tehnică este necesară pentru a sprijini aspectele-cheie ale implementării Strategiei, inclusiv armonizarea legislaţiei, consolidarea instituţională, elaborarea programului, pregătirea şi implementarea proiectelor, managementul datelor şi de comunicare. Asistenţa tehnică este un instrument-cheie prin care se atrag şi se livrează către ţările recipiente programe şi investiţii şi este estimată la aproximativ 8% din costul total al investiţiilor de capital atrase.

Dezvoltarea instituţională este esenţială dacă dorim să realizăm obiectivele Strategiei şi să menţinem rezultatele. În acest context, este important să se utilizeze experienţa obţinută în cadrul proiectelor de asistenţă tehnică într-un cadru instituţional stabil la nivel naţional, regional şi local. Costurile instituţionale sînt estimate la aproximativ 1% din costurile totale atrase de investiţiile capitale, ceea ce ar asigura durabilitatea domeniului gestionării deşeurilor.

Secţiunea 3.

Rezultatele scontate şi indicatorii de progres

Actualmente, Uniunea Europeană şi Republica Moldova sînt în proces de negociere a Acordului de asociere, avînd drept scop stabilirea unei zone profunde şi extinse de liber schimb, în cazul în care sînt îndeplinite condiţiile şi obligaţiile asumate. Planul comun de acţiuni adoptat în februarie 2005 de către Consiliul de Cooperare Uniunea Europeană – Republica Moldova serveşte drept instrument pentru susţinerea programului individual pentru Moldova privind reformele democratice şi economice. În acest context, este important ca gestionarea deşeurilor în ţară, în ansamblu, să ţină pasul cu aceste evoluţii, să implementeze standarde similare acceptabile pentru protecţia mediului, ca şi în noile state membre, şi să dezvolte o abordare nouă pentru gestionarea deşeurilor. Realizarea obiectivelor generale stabilite în Strategie va contribui la:

1) creşterea gradului de acoperire a serviciilor de colectare a deşeurilor pentru toate fluxurile de deşeuri;

2) reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate la gropile de gunoi neconforme cerinţelor noi, aprobate prin cadrul legal aproximat la Directivele Uniunii Europene, şi curăţarea terenurilor contaminate istoric;

3) creşterea gradului de colectare şi utilizare a materiei prime secundare prin promovarea reciclării şi reutilizării deşeurilor;

4) extinderea duratei de operare a depozitelor de deşeuri menajere solide şi dotarea depozitelor cu sisteme de captare a emisiilor şi tratare a levigatului, astfel limitîndu-se impactul emisiilor de gaze cu efect de seră, poluanţilor organici persistenţi şi al levigatului care provine din aceste depozite de deşeuri;

5) reducerea cantităţilor de deşeuri menajere biodegradabile netratate, depozitate pe terenuri;

6) dezvoltarea noilor capacităţi de prelucrare, tratare şi a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor care corespund standardelor internaţionale.

Secţiunea 4.

Indicatorii de progres pentru monitorizarea şi evaluarea rezultatelor Strategiei

În cadrul realizării obiectivelor şi acţiunilor stabilite în prezenta Strategie, instituţiile responsabile se vor conduce de indicatorii de performanţă şi progres prevăzuţi în Strategie. De asemenea, se va ţine cont de criteriile de performanţă şi de indicatorii de monitorizare şi evaluare a impactului Strategiei asupra situaţiei generale ce se referă la managementul deşeurilor.

În conformitate cu obiectivele şi priorităţile Strategiei, se stabilesc următorii indicatori de monitorizare:

1) modificările cadrului normativ naţional cu privire la managementul deşeurilor (numărul actelor aprobate); numărul asociaţiilor autorităţilor publice locale, operatorilor care activează în domeniul gestionării deşeurilor;

2) finanţările interne şi externe atrase şi implementate pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale de gestionare a deşeurilor, de infrastructură şi servicii;

3) procentul din populaţia care beneficiază de servicii continue de colectare a deşeurilor;

4) acoperirea geografică şi numărul capacităţilor de tratare şi de eliminare a deşeurilor ecologic conforme;

5) cantitatea de deşeuri colectată separat şi reciclată (inclusiv fluxurile speciale de deşeuri, cum ar fi ambalajele şi echipamentele electrice şi electronice, vehiculele scoase din uz etc.);

6) cantitatea de deşeuri supuse recuperarării (inclusiv recuperarea ener-giei);

7) cantitatea de deşeuri eliminate prin depozitare;

8) numărul de terenuri de eliminare neconforme închise şi recultivate;

9) numărul de persoane instruite în domeniul gestionării deşeurilor;

10) ponderea elevilor şi studenţilor care primesc educaţie şi instruire în domeniul gestionării deşeurilor;

11) numărul de ONG-uri interesate de gestionarea deşeurilor.

Secţiunea 5.

Etapele de implementare

Prezenta Strategie presupune o abordare sistematică în scopul creării unui management integrat al deşeurilor şi este preconizată pentru perioada 2013-2027, urmînd a fi revizuită periodic în conformitate cu progresul tehnic şi cerinţele de protecţie a mediului.

Iniţial, activităţile vor fi planificate pentru o perioadă de cinci ani (2013-2017) şi se vor concentra îndeosebi asupra:

1) îmbunătăţirii cadrului legal şi normativ, în conformitate cu standardele internaţionale;

2) elaborării strategiilor şi planurilor regionale de gestionare a deşeurilor;

3) introducerii responsabilităţii producătorului şi ale altor obligaţii pentru producători de a recicla deşeurile şi de a gestiona deşeurile în conformitate cu principiile ierarhiei deşeurilor;

4) creării capacităţilor de colectare şi investiţiilor în infrastructura de gestionare a deşeurilor, care întruneşte standardele internaţionale.

IV.

MECANISMUL DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

În procesul implementării Strategiei va fi realizată monitorizarea permanentă a activităţilor prevăzute şi a rezultatelor acestora. Monitorizarea şi evaluarea sînt necesare pentru actualizarea activităţilor, precum şi pentru ajustarea Strategiei la cerinţele interne şi internaţionale în domeniu. Scopul monitorizării constă în corelarea priorităţilor şi obiectivelor Strategiei cu rezultatele implementării acesteia.

În particular, beneficiile obţinute ca urmare a monitorizării continue sînt: analiza situaţiei curente şi a tendinţelor în realizarea obiectivelor; analiza modului de implementare a Planului de acţiuni aferent Strategiei; evaluarea obiectivă a rezultatelor obţinute.

Supravegherea şi monitorizarea implementării activităţilor strategice stipulate în anexa nr. 1 la prezenta Strategie se vor realiza prin intermediul instrumentelor disponibile şi cu suportul autorităţilor publice centrale responsabile de acest domeniu.

Ministerul Mediului va exercita rolul de coordonator tehnic al procesului de implementare şi monitorizare a Strategiei prin colectarea, analiza şi reflectarea rezultatelor măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni şi, de asemenea, va realiza raportarea anuală cu privire la performanţele atinse în domeniul managementului deşeurilor. În special, Ministerul Mediului va fi responsabil de:

1) analiza şi evaluarea situaţiei curente, a tendinţelor în domeniul managementului deşeurilor;

2) monitorizarea permanentă a rezultatelor finale şi intermediare la nivel naţional;

3) evaluarea progreselor în realizarea obiectivelor şi indicatorilor de performanţă;

4) evaluarea impactului activităţilor prevăzute în Planul de acţiuni;

5) prezentarea în adresa Guvernului a propunerilor şi recomandărilor referitoare la perfecţionarea măsurilor prezentate în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei (anexa nr. 1);

6) elaborarea rapoartelor anuale sintetizate privind implementarea Strategiei;

7) diseminarea rezultatelor monitorizării şi a rapoartelor către părţile cointeresate în domeniul gestionării deşeurilor.

Un rol important în procesul de implementare a Strategiei le revine autorităţilor administraţiei publice locale, agenţilor economici implicaţi în colectarea şi tratarea deşeurilor, ca fiind unele dintre părţile responsabile pentru implementarea Strategiei şi atingerea indicatorilor şi criteriilor de performanţă.

Anexa nr. 1 la Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027

PLANUL DE ACŢIUNI privind implementarea Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027

Acţiuni generale privind gestionarea deşeurilor
AcţiuniTermene de realizareResponsabiliCosturi totale estimate (lei/euro)Sursa de finanţare (lei)Indicatori de monitorizare
123456
Obiectivul general 1: Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deşeurilor municipale prin armonizarea cadrului legislativ, instituţional şi normativ cu standardele Uniunii Europene, bazat pe abordare regională (aşezarea geografică, dezvoltarea economică, existenţa drumurilor de acces, condiţiile pedologice şi hidrogeologice, numărul populaţiei etc.) şi divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor
Obiectivul specific 1: Armonizarea politicii şi legislaţiei naţionale în domeniul gestionarii deşeurilor cu politicile şi prevederile legislative europene
1. Evaluarea costurilor de implimentare a Directivelor Uniunii Europene în domeniul gestionării deşeurilor, indicate în planul de aproximare a legislaţiei naţionale din domeniul protecţiei mediului2013-2014Ministerul Mediului1 550 790/
100 000
1 550 790 (asistenţă externă)Costurile de implementare a Directivelor Uniunii Europene în domeniul gestionarii deşeurilor evaluate şi stabilite
2. Definitivarea Legii privind deşeurile2013Ministerul Mediului――Legea privind deşeurile adoptată
3. Elaborarea Strategiei de gestionare integrată a deşeurilor solide în Regiunea de Dezvoltare Nord şi Regiunea de Dezvoltare Сentru2013-2014Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
3 721 896/
240 000
620.316 (Fondul Ecologic Naţional)

3.101.500 (asistenţă externă)
Strategia de gestionare integrată a deşeurilor solide în Regiunea de Dezvoltare Nord şi Regiunea de Dezvoltare Сentru aprobată
Obiectivul specific 2: Stabilirea cadrului normativ naţional în domeniul gestionării deşeurilor
1. Elaborarea Hotărîrii Guvernului privind aprobarea Listei deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase2013-2014Ministerul Mediului―TwiningHotărîrea Guvernului privind aprobarea Listei deşeurilor elaborată
2. Elaborarea Regulamentului de autorizare a activităţilor de gestionare a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, aprobat prin Hotărîre de Guvern2013-2014Ministerul Mediului――Regulamentul cu privire la autorizarea activitatilor de gestionare a deşeurilor, inclusiv a celor periculoase elaborat
3. Elaborarea instrucţiunii privind evidenţa gestionării deşeurilor, inclusiv a celor periculoase,
aprobate prin Hotărîre de Guvern
2013-2014Ministerul Mediului;
Biroul Naţional de Statistică
6 823 476/
440 000
620.316 (Fondul Ecologic Naţional)

6.203.160 (asistenţă externă)
Documentul juridic (instrucţiune) elaborat
4. Elaborarea Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat prin Hotărîre de Guvern2013-2014Ministerul Mediului155 079/
10 000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)Regulamentul privind depozitarea deşeurilor elaborat
5. Elaborarea normelor în construcţii pentru proiectarea, construcţia şi exploatarea depozitelor de deşeuri2013-2014Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor; Ministerul Mediului155 079/
10 000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)Norme în construcţii aprobate prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor
6. Elaborarea recomandărilor privind crearea asociaţiilor intercomunale de gestionare a deşeurilor2013Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
77 540/
5 000
77.540 (Fondul Ecologic Naţional)Ordinul ministrului mediului pentru aprobarea recomandărilor privind crearea asociaţiilor intercomunale de gestionare a deşeurilor elaborat
7. Elaborarea normativelor privind stabilirea taxelor de colectare şi eliminare a deşeurilor, aprobate prin Hotărîre de Guvern2014-2015Ministerul Mediului;
Ministerul Economiei;
autorităţile publice locale
――Actul normativ elaborat
8. Dezvoltarea mecanismelor economico-financiare pentru implementarea principiului „responsabilizarea producătorului”, prin elaborarea normativelor de reglementare armonizate cu legislaţia UE pentru toate fluxurile de deşeuri, inclusiv speciale: acumulatori şi baterii, uleiuri uzate, anvelope uzate, ambalaje, echipamente electrice şi electronice, vehicule scoase din uz etc.2014-2016Ministerul Mediului;
Ministerul Finanţelor
1 705 869/
110 000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)

1.550.790 (asistenţă externă)
Numărul de acte normative elaborate
9. Perfecţionarea sistemului actual de colectare, prelucrare şi analizare a datelor şi informaţiilor privind gestionarea deşeurilor, în baza Listei deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase2014-2015Ministerul Mediului; Biroul Naţional de Statistică; autorităţile publice locale4 807 449/
310 000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)

4.652.370 (asistenţă externă)
Sistemul informaţional dezvoltat (numărul programelor elaborate)
Obiectivul specific 3: Întărirea capacităţilor instituţionale la nivel naţional şi regional privind gestionarea deşeurilor pentru atragerea investiţiilor în implementarea Strategiei
1. Crearea asociaţiilor intercomunale (interraionale) pentru implementarea unui management integrat al deşeurilor la nivel intercomunal/ interraional în regiuni2013-2015Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
――Numărul de asociaţii create
2. Desfăşurarea programelor de instruire profesională la toate nivelele, atît în sectorul public, cît şi în cel privat în gestionarea deşeurilor, inclusiv pentru cele periculoase2014-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
775 395/
50 000
775.395 (Fondul Ecologic Naţional)Numărul programelor de instruire profesională desfăşurate
3. Organizarea instruirilor la aplicarea noului sistem de raportare a datelor privind gestionarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase2014-2015Ministerul Mediului; Biroul Naţional de Statistică;
autorităţile publice locale
1 783 409/
115 000
232.618 (Fondul Ecologic Naţional)

1.550.790 (asistenţă externă)
Numărul seminarelor organizate
Obiectivul specific 4: Promovarea unui sistem de informare, conştientizare şi motivare pentru toate părţile, inclusiv pentru întreprinderile implicate în gestionarea deşeurilor, privind impactul deşeurilor, implicit a celor periculoase, asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului
1. Elaborarea Strategiei de comunicare între toate părţile implicate în gestionarea tuturor deşeurilor2014-2015Ministerul Mediului77 540/
5 000
77.540 (Fondul Ecologic Naţional)Strategia de comunicare între toate părţile implicate în gestionarea tuturor deşeurilor, aprobată prin ordinul ministrului mediului
2. Organizarea şi susţinerea programelor de educare şi conştientizare privind obligaţia de asumare a responsabilităţii producătorului şi a principiului „poluatorul plăteşte”Perma-nentMinisterul Mediului1 705 869/
110.000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)

1.550.790 (asistenţă externă)
Numărul programelor de educare şi conştientizare organizate şi susţinute
3. Organizarea campaniilor de conştientizare asupra consecinţelor practicilor necorespunzătoare în domeniul gestionarii deşeurilor, inclusiv a celor periculoase din punct de vedere al protecţiei mediuluiPermanentMinisterul Mediului;
Ministerul Sănătăţii
12.561.399/
810.000
155.079 (Fondul Ecologic Naţional)

12.406.320 (asistenţă externă)
Numărul campaniilor de conştientizare organizate
Obiectivul general 2: Dezvoltarea infrastructurii regionale de depozite de deşeuri menajere solide
Obiectivul specific 1: Asigurarea cu sisteme de colectare şi transport a deşeurilor a unui număr cît mai mare de generatori de deşeuri
1. Extinderea activităţii întreprinderilor de colectare şi eliminare a deşeurilor din localităţile urbane în localităţile rurale2013-2015Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
――Numărul serviciilor de colectare şi eliminare a deşeurilor la nivel raional
2. Crearea sistemelor de colectare a deşeurilor în mediul urban/rural prin procurarea containerelor şi amenajarea staţiilor de transfer, introducerea şi extinderea colectării selective la sursă2013-2016Ministerul Mediului
autorităţile publice locale
139.571.100/
9.000.000
46.523.700 (Fondul Ecologic Naţional)

93.047.400 (asistenţă externă)
Numărul containerelor procurate şi staţiilor de transfer amenajate
3. Crearea schemelor optime prin dotarea cu transport specializat la nivelul fiecărei regiuni2013-2016Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale;
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor
651 331 800/
42 000 000
186.094.800 (Fondul Ecologic Naţional)

465.237.000 (asistenţă externă)
Numărul autospecialelor procurate
4. Crearea unui sistem de colectare şi transportare a deşeurilor periculoase2015-2017Ministerul Mediului; Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor;
autorităţile publice locale
38.769.750/
2.500.000
7.753.950 (Fondul Ecologic Naţional)

31.015.800 (asistenţă externă)
Numărul punctelor de colectare amenajate pentru deşeurile periculoase
5. Reducerea numărului de gunoişti existente prin amenajarea a 4-6 depozite de deşeuri menajere solide intercomunale la nivel regional2014-2016Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
728.871.300/
47.000.000
682.347.600 (Fondul Ecologic Naţional)

46.523.700 (asistenţă externă)
Numărul depozitelor de deşeuri menajere solide intercomunale amenajate la nivel regional
6. Elaborarea planurilor de închidere a depozitelor de deşeuri neconforme cu cerinţele Uniunii Europene2014-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
372.190/
24 000
372.190 (Fondul Ecologic Naţional)Numărul de planuri de închidere a depozitelor de deşeuri neconforme cu cerinţele Uniunii Europene, elaborate în funcţie de numărul asociaţiilor de managemant a deşeurilor create
7. Elaborarea studiilor de fezabilitate pentru construcţia a 2-3 depozite de deşeuri menajere solide în Regiunea de Dezvoltare Sud2013-2014Ministerul Mediului; agenţiile de dezvoltare regională3.101.580/1
200 000/1
3.101.580/1 (asistenţă externă)Studiile de fezabilitate elaborate
8. Construcţia depozitelor pentru deşeuri menajere solide şi staţiilor de transfer regional2014-2017Ministerul Mediului;
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor
134.686.111/
8 685 000
134.686.111* (asistenţă externă)Numărul depozitelor pentru deşeuri menajere solide şi staţiilor de transfer construite
9. Decontaminarea terenurilor contaminate istoric cu pesticide2013-2017Ministerul Mediului;
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;
autorităţile publice locale
31.015.800/
2 000 000
7.753.950 (Fondul Ecologic Naţional)

23.261.850 (asistenţă externă)
Numărul terenurilor contaminate istoric cu pesticide decontaminate
10. Decontaminarea zonelor contaminate istoric şi actualmente abandonate2014-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
15.507.900/
1.000.000
7.753.950 (Fondul Ecologic Naţional)

7.753.950 (asistenţă externă)
Numărul terenurilor contaminate istoric decontaminate
Acţiuni specifice pentru anumite fluxuri de deşeuri
Obiectivul general 3: Dezvoltarea sistemelor de colectare şi tratare a fluxurilor de deşeuri specifice (ambalaje, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, cauciucuri, baterii etc.) prin promovarea şi implementarea principiului „responsabilitatea producătorului”, inclusiv a celor periculoase (deşeuri medicale, uleiuri uzate etc.); cîte un punct de colectare la nivel de regiune
Obiectivul specific 1: Crearea infrastructurii de gestionare a următoarelor fluxuri de deşeuri: deşeuri vegetale, dejecţii, rumeguş, deşeuri de la industrializarea lemnului, deşeuri de ambalaje şi deşeuri necontaminate din construcţii şi demolări
1. Crearea reţelelor de colectare separată a deşeurilor vegetale, dejecţii animaliere, deşeuri de la prelucrarea lemnului2014-2017Ministerul Economiei;
Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale; organizaţiile neguverna-mentale
77.539.500/
5.000.000
77.539.500 (Fondul Ecologic Naţional)Numărul capacităţilor de compostare şi fermentare a deşeurilor construite
2. Promovarea proiectelor privind valorificarea energetică a deşeurilor vegetale, acolo unde valorificarea materială nu este fezabilă2014-2015Ministerul Economiei;
Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
――Numărul proiectelor promovate
3. Crearea capacităţilor de colectare a deşeurilor de ambalaje2014-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
―Parteneriat public privat**Cantitatea de ambalaje reutilizate şi recuperate
Obiectivul specific 2: Crearea infrastructurii de gestionare a următoarelor fluxuri de deşeuri periculoase: deşeuri rezultate din activitatea medicală şi din instituţii de cercetare, uleiuri uzate, anvelope uzate, baterii şi acumulatori uzaţi, deşeuri de echipamente electrice şi electronice şi deşeuri contaminate cu substanţe periculoase din construcţii şi demolări
1. Crearea reţelei de colectare separată a deşeurilor infecţioase şi pretratarea acestora înaintea eliminării2013-2017Ministerul Sănătăţii;
autorităţile publice locale
――Numărul instituţiilor medicale dotate cu reţele de colectare separată a deşeurilor infecţioase şi pretratarea acestora înaintea eliminării
2. Crearea capacităţilor de eliminare a deşeurilor infecţioase2014-2016Ministerul Sănătăţii;
autorităţile publice locale
7.753.950/
500.000
1.550.790 (Fondul Ecologic Naţional)

6.203.160 (asistenţă externă)
Numărul instalaţiilor de eliminare a deşeurilor infecţioase
3. Crearea centrelor de colectare şi stocare în regiuni a deşeurilor periculoase2014-2016Ministerul Sănătăţii;
autorităţile publice locale
62.031.600/
4.000.000
62.031.600 (Fondul Ecologic Naţional)Centrele de colectare şi stocare create la nivel de regiuni
4. Crearea reţelei de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populaţie, prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor2014-2016Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
6.885.508/
444.000
62.031.60 (Fondul Ecologic Naţional)

6.823.476 (asistenţă externă)
Numărul punctelor de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/populaţie create
5. Eliminarea stocurilor de uleiuri uzate prin incinerare2016Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
―Parteneriat public privatNumărul instalaţiilor de eliminare a stocurilor de uleiuri uzate
6. Crearea reţelelor de colectare a anvelopelor uzate prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor, centrelor comerciale, parcărilor, pînă în anul 20152013-2015Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
3.101.580/
200.000
3.101.580 (Fondul Ecologic Naţional)Numărul punctelor de colectare a anvelopelor uzate create
7. Crearea reţelei de colectare separată a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi de la utilizatori/ populaţie prin intermediul centrelor de deservire tehnică a automobilelor, pînă în anul 20152013-2015Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
55.828.440/
3.600.000
55.828.440 (asistenţă externă)Cantitatea de deşeuri de baterii şi acumulatori uzaţi colectată
8. Crearea centrelor de colectare separată şi valorificare materială a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice2014-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
201.602.700/
13.000.000
201.602.700 (asistenţă externă)Cantitatea de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectată
9. Crearea capacităţilor de tratare a deşeurilor contaminate cu substanţe periculoase din construcţii şi demolări, în vederea recuperării sau eliminării2015-2017Ministerul Mediului;
autorităţile publice locale
54.277.650/
3.500.000
38.769.750 (Fondul Ecologic Naţional)

15.507.900 (asistenţă externă)
Cantitatea de deşeuri contaminate cu substanţe periculoase din construcţii şi demolări recuperate sau eliminate

Total: 2.251.250.827 (lei)

145.168.000 (euro)

Costurile în euro au fost calculate conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data de 17 aprilie 2012

* Conform Strategiei de gestionare integrată a deşeurilor în Regiunea de Dezvoltare Sud, se planifică construcţia a 3 depozite de deşeuri menajere solide, costul integral fiind de 21.237.625 euro, pentru etapa I (2013 - 2017) se planifică – 8.685.000 euro.

** Pentru activităţile menţionate nu a fost estimat costul, deoarece ţin de competenţa agenţilor economici, conform principiului „poluatorul plăteşte”.

― Nu necesită surse financiare, acţiunile vor fi elaborate de către colaboratorii instituţiilor implicate.

Anexa nr. 2 la Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027

RECOMANDĂRI privind planificarea regională a managementului deşeurilor

Dezvoltarea instituţională la nivel regional pentru gestionarea deşeurilor reprezintă o condiţie esenţială pentru implementarea obiectivelor Strategiei şi este un precursor atît pentru atragerea investiţiilor necesare, cît şi pentru menţinerea costurilor mari prin realizarea implementării la nivel economic.

Luînd în considerare argumentele prezentate în Strategie, se propune regionalizarea managementului deşeurilor prin divizarea teritorială a ţării în 8 regiuni de management al deşeurilor.

Criteriile de bază pentru planificarea regională sînt: aşezarea geografică, dezvoltarea economică, existenţa drumurilor de acces, condiţiile pedologice şi hidrogeologice, numărul populaţiei etc.

Fiecare regiune va include următoarele raioane:

Regiunea 1 – Cantemir, Cahul, Taraclia, Comrat;

Regiunea 2 – Leova, Cimişlia, Basarabeasca;

Regiunea 3 – Căuşeni, Ştefan Vodă;

Regiunea 4 – Străşeni, Ialoveni, Hînceşti, Criuleni, Cocieri, Anenii Noi;

Regiunea 5 – Ungheni, Nisporeni, Călăraşi;

Regiunea 6 – Şoldăneşti, Rezina, Teleneşti, Orhei;

Regiunea 7 – Drochia, Rîşcani, Glodeni, Floreşti, Făleşti, Sîngerei, So-roca;

Regiunea 8 – Briceni, Ocniţa, Edineţ, Donduşeni.

Autorităţile publice locale urmează să creeze asociaţii de management al deşeurilor la nivel de regiune, conform recomandărilor Ministerul Mediului privind planificarea regională a managementului deşeurilor. Rolul asociaţiilor constă în stabilirea şi aprobarea termenilor de referinţă pentru selectarea companiei ce va gestiona deşeurile în regiune, a tarifelor de colectare şi eliminare a deşeurilor etc.

Procedura de stabilire a asociaţiilor a fost dezvoltată în cadrul Proiectului „Guvernarea Deşeurilor – Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP) Est” în cadrul elaborării Strategiei privind managementul integrat al deşeurilor pentru Regiunea de Dezvoltare Sud. Pentru funcţionarea eficientă (şi, ca urmare, durabilă) a unui sistem regional de gestionare a deşeurilor, ar trebui să existe patru roluri distincte în cadrul sistemului său instituţional, şi anume:

1) politic/de planificare. Acest rol se referă la politicile şi planurile care vor fi adoptate pe termen lung pentru a asigura faptul că gestionarea deşeurilor îndeplineşte obiectivele naţionale (de exemplu, asociaţia intercomunitară, ministerul mediului etc.);

2) client (colectare şi eliminare). Acest rol se referă la contractarea uneia sau mai multor entităţi pentru a furniza servicii de gestionare a deşeurilor în conformitate cu politicile şi planurile existente şi gestionarea acestor contracte (de exemplu, primarii, consilii raionale);

3) operator (colectare şi eliminare). Acest rol se referă la furnizarea serviciilor de gestionare a deşeurilor în conformitate cu contractele încheiate (de exemplu, operator economic privat, întreprindere municipală);

4) reglementare. Acest rol se referă la asigurarea faptului că cerinţele contractului sînt îndeplinite (de exemplu, inspectoratul de mediu).

Un alt aspect important care contribuie la eficacitatea fiecărui sistem de management integrat al deşeurilor este legat de nivelul de cooperare între municipalităţi, în cazul în care sistemul este pus în aplicare.

În fiecare regiune va fi creată o nouă entitate care va purta responsabilitate pentru gestionarea deşeurilor pentru întreaga regiune. Mai mult decît atît, aceste asociaţii vor trebui să coopereze strîns între ele, în scopul pregătirii politicii coerente şi a planurilor de acţiune pentru gestionarea deşeurilor pen-tru viitorul sistem regional integrat de gestionare a deşeurilor. Elementele- cheie care trebuie sa fie incluse în statutul viitoarei Asociaţii Intercomunicare sînt prezentate mai jos.

De asemenea, în cadrul Proiectului „Guvernarea Deşeurilor – Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (IEVP) Est” au fost propuse următoarele elemente-cheie pe care se va axa crearea Asociaţiei pentru Regiunea de Dezvoltare Sud:

1) membrii asociaţiei ― se indică raioanele care vor participa în asociaţie;

2) forma juridică a asociaţiei ― forma juridică a asociaţiei urmează a fi stabilită în procesul creării, în conformitate cu legislaţia naţională specificată. Membrii asociaţiei sînt raioanele Regiunii de Dezvoltare Sud, avînd organul principal Adunarea Generală, alcătuită din delegaţi ai raioanelor;

3) scopul şi obiectivul asociaţiei ― scopul asociaţiei este de a crea un parteneriat între raioanele din Regiunea de Dezvoltare Sud. Obiectivul este de a pune în aplicare o strategie comună de gestionare a deşeurilor pentru Regiunea de Dezvoltare Sud, contribuind astfel la sănătatea şi bunăstarea locuitorilor din regiune şi la obiectivele de mediu ale statului;

4) durata acordului asociaţiei ― acordul asociaţiei va fi valabil pe perioada Strategiei de gestionare a deşeurilor pentru Regiunea de Dezvoltare Sud şi poate fi prelungit de către părţi;

5) drepturile şi obligaţiile părţilor la asociaţie ― părţile la acord vor fi obligate să participe în asociaţie, să participe la şedinţele asociaţiei, să-şi exprimate voturile şi să plătească taxele şi tarifele aprobate de asociaţie;

6) furnizarea serviciilor de gestionare a deşeurilor ― modul în care serviciile de gestionare a deşeurilor vor fi livrate vor fi specificate, inclusiv implementarea/construcţia/procurarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor/echipamente, precum şi funcţionarea acestor instalaţii/ echipamente;

7) dreptul de proprietate asupra bunurilor ― dreptul de proprietate asupra bunurilor (inclusiv terenurile necesare pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor) vor fi specificate ca aparţinînd asociaţiei, împreună cu orice datorii legate de aceste bunuri. În momentul cînd asociaţia încetează să mai existe, terenul va fi returnat comunităţii în care se află, într-o stare care satisface cerinţele de stat. Bunurile şi echipamentele vor fi vîndute şi veniturile primite de la vînzarea echipamente se vor acumula în raioane, în conformitate cu procentul lor de vot în cadrul asociaţiei;

8) tarife şi comisioane ― principiile şi metodologia pentru calcularea tarifelor şi taxelor urmează a fi elaborate de comun acord cu membrii asociaţiei;

9) structura şi funcţionarea asociaţiei (reflectă principalele aspecte convenite în cadrul atelierelor de lucru) ― toţi membrii asociaţiei vor participa la Adunarea Generală, un organ executiv va supraveghea implementarea politicii şi a deciziilor Adunării Generale; organul executiv prezintă raportul de activitate Adunării Generale. Pentru cele 3 subregiuni deservite de asociaţie vor fi instituite 3 subcomitete;

10) managementul financiar ― membrii asociaţiei vor achita costurile administrative ale asociaţiei proporţional cu populaţia lor. Asociaţia va dispune de conturi bancare proprii şi va fi responsabilă pentru venituri şi cheltuieli.

În fiecare regiune, va fi creată o nouă entitate care va purta respon-sabilitatea pentru gestionarea deşeurilor pentru întreaga subregiune. Mai mult decît atît, aceste asociaţii vor trebui să coopereze strîns între ele, în scopul pregătirii politicii coerente şi a planurilor de acţiune pentru gestionarea deşeurilor pentru viitorul sistem regional integrat de gestionare a deşeurilor.

Pe baza experienţei întreprinse cu alte sisteme regionale, tabelul de mai jos arată care entităţi ar putea îndeplini rolul principal pentru numeroase activităţi în cadrul Strategiei regionale de gestionare a deşe-urilor pentru Regiunea de Dezvoltare Sud. În această regiune a fost luată decizia în cadrul elaborării Strategiei privind managementul integrat al deşeurilor să fie creată o asociaţie cu trei subasociaţii.