Articolul 10. Competenţa serviciului veterinar de stat
Exclusiv de Competenţa serviciului veterinar de stat ţin:
a) elaborarea Statutului veterinar;
b) organizarea activităţii veterinare şi conducerea activităţii serviciului veterinar pe întreg teritoriul republicii;
c) exercitarea supravegherii veterinare de stat;
d) determinarea împreună cu organele supravegherii sanitare de stat a unui cerc de probleme privind controlul în comun asupra activităţii obiectivelor supravegheate de serviciul veterinar de stat, cu aprobarea lor ulterioară de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerul Sănătăţii;
e) determinarea principiilor de bază şi direcţiilor strategice ale dezvoltării activităţii veterinare, perfecţionarea formelor ei organizaţionale, structurale, precum şi a normelor juridice;
f) elaborarea de documente şi recomandări normative în probleme de medicină veterinară;
g) asigurarea realizării programelor republicane şi interstatale de protecţie a teritoriilor de infiltrarea şi difuzibilitatea bolilor infecţioase deosebit de periculoase (care necesită instituirea măsurilor de carantină), de influenţe tehnogenice şi alte impacturi pentru animale;
h) elaborarea şi realizarea în comun cu organele sănătăţii a măsurilor pentru profilaxia şi lichidarea focarelor de boli comune omului şi animalelor;
i) elaborarea şi aprobarea standardelor, documentaţiei tehnico-normative pentru preparate veterinare, utilaje, instrumente, suplimente la furaje şi alte mijloace de uz veterinar, fabricate în republică, şi controlul asupra celor importate pentru profilaxia, diagnosticarea bolilor şi tratarea animalelor;
j) formarea şi realizarea rezervei republicane de mijloace de uz veterinar pentru desfăşurarea unor măsuri antiepizootice şi alte activităţi speciale;
k) supunerea expertizei veterinare a documentelor de proiect în procesul de proiectare a obiectivelor veterinare şi zootehnice şi a întreprinderilor de prelucrare a producţiei animaliere; exercitarea controlului asupra respectării acestor proiecte în procesul construcţiei;
l) interzicerea sau suspendarea construcţiei şi reconstrucţiei încăperilor zootehnice, întreprinderilor de prelucrare a cărnii, secţiilor, depozitelor şi altor unităţi industriale, care nu corespund cerinţelor sanitare veterinare;
m) atestarea combinatelor de carne, punctelor de tăiere, altor obiective şi eliberarea permiselor pentru dreptul la fabricare, prelucrare, transportare şi păstrare a produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi pentru dreptul la producerea şi comercializarea mijloacelor de uz veterinar iar, în caz de necesitate, interzicerea activităţii menţionate;
n) controlul asupra calităţii expertizei sanitare veterinare a produselor şi materiei prime de origine animală, efectuat de serviciul veterinar la toate obiectivele de producere, prelucrare, transportare şi păstrare a lor, precum şi a expertizei sanitare a produselor vegetale comercializate la pieţe;
o) eliberarea de autorizaţii pentru folosirea şi prelucrarea produselor şi materiei prime de origine animală de calitate dubioasă;
p) controlul asupra executării de către organele de autoadministrare locală a indicaţiilor de neadmitere a apariţiei pe teritoriul lor a cîinilor, pisicilor şi altor animale vagabonde;
q) eliberarea de recomandaţii administraţiei pieţelor, magazinelor şi organelor de autoadministrare locală, altor persoane fizice şi juridice privind expedierea produselor şi a materiei prime de origine animală improprii consumului uman şi hrănirii animalelor pentru prelucrarea industrială sau utilizarea lor în modul stabilit de serviciul veterinar de stat;
r) controlul stării locurilor de comercializare a producţiei de origine animală, verificarea condiţiilor de păstrare în magazine alimentare, gherete, depozite, frigidere, unităţi ale alimentaţiei publice, controlul asupra nimicirii produselor de origine animală şi vegetală, improprii consumului uman şi hrănirii animalelor;
s) efectuarea cercetărilor de laborator în scopul diagnosticării bolilor animalelor, aprecierea sanitară veterinară a produselor şi materiei prime de origine animală în conformitate cu regulamentele în vigoare, precum şi pentru exploatarea lor, şi stabilirea cazurilor de intoxicaţii alimentare;
t) controlul asupra respectării cerinţelor sanitare veterinare în procesul permutărilor, exportului şi importului animalelor, produselor şi materiei prime de origine animală, precum şi a furajului;
u) eliberarea de avize organelor de asigurare privind motivele tăierii din necesitate sau pieirii animalelor;
v) eliberarea de avize privind cauzele pieirii animalelor şi utilizarea produselor de origine animală în scopul stabilirii gradului de culpabilitate a personalului de deservire, a specialiştilor veterinari şi altor persoane fizice şi juridice;
w) determinarea, în comun cu instituţiile învăţămîntului superior şi mediu şi cu Asociaţia specialiştilor veterinari, a necesarului de cadre veterinare, coordonarea programei de instruire a lor, verificarea nivelului de pregătire profesională a absolvenţilor instituţiilor din învăţămîntul veterinar;
x) atestarea specialiştilor veterinari în scopul verificării gradului de corespundere a funcţiei deţinute, atribuirii categoriei şi clasei de calificare necesare pentru stabilirea remunerării;
y) reprezentarea intereselor republicii în problemele medicinii veterinare în organismele, internaţionale şi în cadrul colaborării cu serviciile veterinare ale altor ţări.
Articolul 12. Structura şi subordonarea serviciului veterinar de stat
(1) Structura serviciului veterinar de stat este determinată de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, reieşind din necesitatea creării de instituţii veterinare, luînd în considerare divizarea teritorial-administrativă a republicii, numărul şi componenţa specifică a animalelor, amplasarea întreprinderilor de tăiere a animalelor şi de prelucrare a produselor de origine animală, precum şi din necesitatea ocrotirii teritoriului republicii de infiltrarea bolilor infecţioase de pe teritoriile altor state.
(2) Organul central al serviciului veterinar de stat este Direcţia pentru Medicină Veterinară cu Inspectoratul Veterinar de Stat, care face parte din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi i se supune.
(3) Organele administrării serviciului veterinar de stat din raioane şi oraşe, clinicile veterinare de sector, circumscripţiile veterinare, precum şi persoanele care desfăşoară o activitate individuală de muncă în domeniul medicinii veterinare, în chestiuni de ordin general se supun organelor de autoadministrare locală, iar în cele de specialitate - instanţelor ierarhic superioare ale serviciului veterinar de stat, în timp ce serviciul veterinar departamental în chestiuni generale se supune departamentului respectiv, iar în cele de specialitate - doar serviciului veterinar de stat teritorial respectiv.