Articolul 6. Noţiunea de terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale
Terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale reprezintă o parte a terenurilor proprietate publică ce aparţin cu drept de proprietate unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de a dispune asupra cărora este de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale.
Articolul 7. Formarea fondului terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale
Formarea fondului terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale este condiţionată de necesitatea utilizării eficiente a terenurilor în interesul deţinătorilor de terenuri, în interesul satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
(Se substituie prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48)
Articolul 8. Terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sînt:
a) terenurile aflate în folosinţa unităţilor administrativ-teritoriale;
b) terenurile aferente obiectelor privatizate sau pasibile de privatizare, inclusiv terenurile aferente construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile aferente obiectelor din fondul de imobile nelocuibile date în arendă;
c) terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii transmise în proprietate privată în contul cotelor-părţi valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizare;
d) terenurile atribuite în folosinţă sau date în arendă întreprinderilor private;
e) terenurile împădurite (cu excepţia celor prevăzute la art.5 alin.(1) lit. b), fîşiile forestiere, terenurile destinate reţinerii apei, măsurilor antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor scopuri de protecţie a mediului înconjurător;
f) terenurile aferente obiectelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile de uz public (pieţe, străzi, pasaje şi alte terenuri folosite pentru căile de comunicaţie, parcuri, grădini publice, scuaruri, terenuri folosite pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale locale);
g) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi de transport de energie electrică, pentru exploatările miniere şi pentru alte necesităţi industriale ale autorităţilor administraţiei publice locale (cu excepţia celor prevăzute la art.5 alin.(1) lit. d) şi e);
h) loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole;
i) terenurile fondului de rezervă al primăriilor satelor, comunelor, oraşelor, municipiilor;
j) terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi;
k) terenurile ocupate de iazuri (lacuri de acumulare) (cu excepţia celor prevăzute la art. 5 al in. (1) lit. b).
(Se completează prin LP nr.446-XV din 13.11.2003, MO nr. 6-12/40 din 01.01.2004)
(2) Terenurile proprietate privată care, din diferite motive sociale, nu şi-au găsit deţinătorul sînt gestionate de unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în gestiunea economică a întreprinderilor municipale, în administrarea operativă a instituţiilor şi organizaţiilor publice locale, privatizarea sau darea în arendă a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în condiţiile legii.
Articolul 9. Transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor
(1) Transmiterea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale se face prin hotărîre a Guvernului, cu acordul consiliului local respectiv.
(2) Transmiterea terenurilor din proprietatea publică a unei unităţi administrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului se face la propunerea Guvernului, prin hotărîre a consiliului local respectiv.
(3) Dreptul de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale trece de la un beneficiar la altul în cazul:
a) reorganizării (fuziunii (asocierii), divizării (separării), transformării) întreprinderilor deţinătoare de terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv în procesul privatizării acestora;
b) înstrăinării (vînzării-cumpărării, schimbului, donaţiei) clădirilor şi altor construcţii amplasate pe terenuri neprivatizate;
c) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.