privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope

LEGE nr. 713 din 06.12.2001 · PARLAMENTUL · publicat 14.03.2002
pe legis.md
Trimiteri: 23 legate · 1 fără țintă

Roșu: trimitere recunoscută, încă fără legătură. Galben: legătura merge, dar textul sursei se contrazice. Gri: nu are legătură, iar motivul e cunoscut, de exemplu actul nu se află pe legis.md.

Fără țintă (1)

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege stabileşte politica statului privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, reducerea şi eradicarea acestor consumuri, educarea populaţiei în spiritul abstinenţei şi al unui mod de viaţă sănătos, precum şi înlăturarea consecinţelor dependenţei fizice şi/sau psihice faţă de acestea.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

alcoolism cronic, narcomanie, toxicomanie - maladii determinate de consumul abuziv de alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope care dezvoltă dependenţă, declanşează dereglări ale sănătăţii fizice şi psihice ce se manifestă prin diferite acţiuni şi comportamente antisociale, generează probleme pentru persoana bolnavului, pentru familia lui şi pentru societate;

abuz de băuturi alcoolice - consum frecvent şi sistematic de băuturi alcoolice în cantităţi care provoacă un grad de ebrietate ce depăşeşte cadrul moral acceptat sau care devine o obişnuinţă, reflectîndu-se negativ asupra relaţiilor personale, situaţiei materiale a familiei, asupra educaţiei copiilor şi asupra sănătăţii publice în genere;

consum ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope - administrare nejustificată a drogurilor şi a altor substanţe psihotrope (toxice) în scopul periculos de a cunoaşte şi a simţi efectul lor asupra fizicului şi psihicului, de regulă în cantităţi mai mari decît dozele terapeutice, fără ca ele să fi fost prescrise de medic şi fără ca în organism să se ateste procese patologice care ar face indicată administrarea lor;

tratament obligatoriu - asistenţă medicală specializată în condiţiile unei instituţii narcologice a Ministerului Sănătăţii, stabilită prin hotărîre a instanţei de judecată unei persoane dependente de alcool, de droguri sau de alte substanţe psihotrope, dependenţă ce se manifestă prin modificare patologică a personalităţii şi comportament antisocial, prin pierdere a capacităţii de evaluare critică a propriei stări, inclusiv a comportamentului în familie şi în societate, şi de prevedere a consecinţelor ebrietăţii sau efectelor drogurilor şi altor substanţe psihotrope;

instituţie narcologică - instituţie curativ-profilactică ce oferă asistenţă narcologică specializată persoanelor care consumă abuziv băuturi alcoolice, consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, precum şi bolnavilor de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie, şi desfăşoară activitate în vederea profilaxiei alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei;

adaptare socială - complex de măsuri juridice, sociale, psihologice, medicale şi educative aplicate în cadrul unei instituţii de adaptare socială a Ministerului Justiţiei, stabilite prin hotărîre a instanţei de judecată persoanei care manifestă dependenţă pronunţată faţă de alcool, droguri sau de alte substanţe psihotrope şi care este total dezorientată în problemele sociale, habituale şi de muncă, orientate spre compensarea procesului patologic, resocializarea bolnavului şi restabilirea statutului său de personalitate în familie şi în societate;

casă-internat - instituţie din sistemul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale destinată întreţinerii persoanelor fără capacitate de exerciţiu, care şi-au pierdut relaţiile sociale şi care necesită să li se aplice măsuri de îmbunătăţire a sănătăţii, de adaptare socială şi de restabilire a capacităţii de exerciţiu pentru a fi readuse la viaţă normală.

Articolul 2. Obiectivele şi sfera de aplicare a legii

Prezenta lege exprimă prioritatea sănătăţii publice în politica statului, este orientată spre crearea de condiţii pentru implementarea în societate a principiilor etice, scopurilor şi strategiilor de acţiune privind reducerea consumului de alcool, eradicarea consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.

Capitolul II

ACTIVITATEA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE ÎN VEDEREA REDUCERII CONSUMULUI DE ALCOOL, ERADICĂRII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI ŞI DE ALTE SUBSTANŢE PSIHOTROPE ŞI LICHIDĂRII CONSECINŢELOR ACESTUI CONSUM

Articolul 3. Obiectivele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale

(1) Principalele obiective ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în domeniul reducerii consumului de alcool, eradicării consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, lichidării consecinţelor acestui consum sînt:

a) crearea unei reţele de instituţii narcologice de profilaxie a formelor de comportament dependent şi de narcoterapie, subordonate unui centru medico-social naţional (Dispensarul Narcologic Republican), care vor activa în baza unui regulament, aprobat de Guvern;

b) stabilirea structurii şi amplasamentelor instituţiilor narcologice, interacţiunea în elaborarea şi evaluarea proiectelor de acte normative şi a planurilor de activitate vizînd domeniul politicii statului faţă de problemele consumului de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde, în cadrul unor complexe politici sociale de stat, acţiuni în vederea:

a) reducerii consumului de alcool;

b) interzicerii ofertei şi comercializării băuturilor alcoolice către persoane sub vîrsta de 18 ani;

c) prevenirii consecinţelor consumului de alcool şi excluderii folosirii băuturilor tari la locul de muncă;

d) eradicării consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

e) susţinerii şi stimulării mişcărilor obşteşti, a activităţii organizaţiilor, instituţiilor şi fundaţiilor de reorientare a tradiţiilor şi obiceiurilor spre reducerea consumului de băuturi alcoolice;

f) asigurării de condiţii pentru activitatea organizaţiilor obşteşti de propagare a unui mod de viaţă sănătos (fără alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope), de corijare a persoanelor care consumă abuziv băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope şi de ajutorare a familiilor acestora;

g) prevenirii consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

h) creării de condiţii pentru acordarea de asistenţă consultativă, profilactică şi medicală persoanelor cu diferite forme de comportament dependent, generat de consumul abuziv de alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de alcoolism cronic, narcomanie şi toxicomanie, pentru controlul şi coordonarea acţiunilor preconizate în acest scop;

i) acordării de asistenţă metodologică persoanelor juridice şi persoanelor fizice care participă la efectuarea măsurilor de reducere a consumului de alcool şi de eradicare a consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.

(3) Mijloacele financiare pentru atingerea obiectivelor şi efectuarea acţiunilor indicate la alin.(1) şi (2) se prevăd la bugetele locale.

Articolul 4. Sarcinile privind combaterea alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei

(1) Combaterea alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statului la nivel naţional şi local, care preconizează:

a) crearea unor condiţii de trai menite să asigure satisfacerea necesităţilor spirituale, culturale şi de agrement ale populaţiei pentru a o face să renunţe la consumul de alcool, la consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

b) stabilirea, în condiţiile legii, a volumului producţiei, al importului de băuturi alcoolice prevăzute pentru a fi consumate în ţară, precum şi a sortimentului lor;

c) limitarea accesului la băuturi alcoolice, la droguri şi la alte substanţe psihotrope;

d) argumentarea, conform legislaţiei, a volumului de producţie şi de import al substanţelor narcotice şi altor substanţe psihotrope pentru necesităţile medicinei, veterinăriei şi pentru cercetări ştiinţifice;

e) crearea condiţiilor de acordare a asistenţei narcologice şi lansarea diferitelor forme organizatorice de asanare dispensarizată în funcţie de gradul de dependenţă alcoolică sau narcotică, de starea generală a sănătăţii şi gradul de dezadaptare socială a bolnavilor;

f) prevenirea şi eliminarea consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

g) desfăşurarea activităţilor educaţionale şi de informare;

h) expunerea publicităţii băuturilor alcoolice numai în editorialele şi programele audiovizuale destinate populaţiei adulte.

(2) Activitatea structurilor sociale de promovare a politicii statului privind fabricarea, desfacerea şi consumul băuturilor alcoolice este corelată de comitetul interdepartamental de coordonare, constituit din reprezentanţi ai ministerelor şi departamentelor interesate şi ai organizaţiilor neguvernamentale, în cadrul căruia Ministerul Sănătăţii va exercita funcţia de secretariat.

Articolul 5. Activităţile de profilaxie a consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de tratament al dependenţei alcoolice şi narcotice

În vederea profilaxiei consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, identificării persoanelor afectate de ele sau a celor care suferă de dependenţă alcoolică şi narcotică, asistării lor curative şi de altă natură, autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate:

a) să desfăşoare sistematic în teritoriu activităţi de profilaxie, informare şi educaţie, în special printre copii şi tineret;

b) să acorde asistenţă socială şi psihologică familiilor care se confruntă cu probleme de alcoolism şi narcomanie în vederea asanării mediului acestora şi ocrotirii lor contra violenţei;

c) să exercite controlul asupra circulaţiei în teritoriu a băuturilor alcoolice, să perfecţioneze principiile şi regulile de eliberare, suspendare sau retragere a licenţelor pentru comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice, să controleze respectarea riguroasă a acestor principii şi reguli;

d) să formeze baza tehnico-materială şi personalul care să asigure accesul larg la asistenţa narcologică consultativă sau curativă, să contribuie la readaptarea persoanelor care şi-au pierdut abilităţile sociale din cauza dependenţei lor de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

e) să sprijine mişcările obşteşti, persoanele juridice şi persoanele fizice care contribuie la soluţionarea problemelor generate de consumul abuziv de alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope cu care se confruntă persoane, familii, întreaga societate.

Articolul 6. Interdicţia parţială sau totală a comercializării băuturilor alcoolice

Pentru asigurarea securităţii şi ordinii publice, Guvernul poate institui o perioadă de interdicţie, parţială sau totală, a comercializării băuturilor alcoolice.

Articolul 7. Prevenirea conducerii mijloacelor de transport în stare de ebrietate

Dispensarul Republican de Narcologie va efectua controlul treziei şi va elibera concluzii consultative referitor la conducătorii mijloacelor de transport de pasageri (taximetre, maxi-taxi, autobuze etc.) cu periodicitatea de o dată la 2 ani.

Articolul 8. Tematica abstinenţei şi daunei consumului de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope în programele educaţionale

Ministerul Învăţămîntului va asigura includerea în programele instituţiilor preşcolare, şcolare şi universitare a unor cursuri (teme) privind abstinenţa de la consumul de alcool, de la consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope pentru a informa despre daunele pe care le aduce acest consum sănătăţii persoanei şi sănătăţii publice.

Articolul 9. Pregătirea corpului didactic pentru realizarea programelor educaţionale de profilaxie a alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei

Ministerul Învăţămîntului, în comun cu Ministerul Sănătăţii, va asigura:

a) pregătirea unui corp didactic apt să formeze la elevi şi studenţi motivaţiile şi necesitatea practicării abstinenţei în calitate de premise ale unui mod de viaţă sănătos, capacitatea de a contribui la soluţionarea problemelor altor persoane şi familii, generate de consumul de alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

b) specializarea sociologilor, psihologilor şi medicilor în profilaxia diferitelor forme ale consumului de alcool care generează probleme de natură alcoolică, în tratarea persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope, în acordarea de asistenţă la resocializarea persoanelor cu dezadaptare socială în urma consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul problemelor generate de un astfel de consum.

Articolul 10. Propagarea informaţiilor despre daunele consumului de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope

Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Culturii, Compania de Stat "Teleradio-Moldova", alte autorităţi şi instituţii competente vor întreprinde acţiuni conjugate pentru implementarea unor programe informaţionale, culturale şi ştiinţifice avînd drept obiectiv difuzarea informaţiilor despre daunele consumului de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope asupra persoanei şi asupra întregii societăţi.

Capitolul III

ATITUDINEA FAŢĂ DE PERSOANELE CARE CONSUMĂ ABUZIV BĂUTURI ALCOOLICE SAU CONSUMĂ ILICIT DROGURI ŞI ALTE SUBSTANŢE PSIHOTROPE, FAŢĂ DE PERSOANELE DEPENDENTE DE ACESTEA

Articolul 11. Condiţiile de tratament

(1) Persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice sau consumă ilicit droguri şi alte substanţe psihotrope, inclusiv persoanele bolnave de alcoolism cronic, de narcomanie şi toxicomanie, pot beneficia, la alegere, de tratament în instituţii narcologice ambulatorii sau staţionare de stat ori în clinici private speciale, precum şi de tratament de scurtă durată în instituţii curativ-profilactice teritoriale.

(2) Tratamentul narcologic este benevol, la dorinţă anonim, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.

(3) Tratamentul narcologic se organizează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative şi se aplică în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii, în limitele minimului de asistenţă medicală gratuită garantat de stat şi ale poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

(4) De servicii medicale ce depăşesc volumul tratamentului narcologic prevăzut de prezenta lege bolnavii pot beneficia în conformitate cu Regulamentul privind serviciile medicale cu plată şi Catalogul tarifelor la serviciile medicale, aprobate de Guvern.

Articolul 12. Organizarea asistenţei narcologice

(1) Pentru ca populaţia să beneficieze de asistenţa narcologică consultativă şi curativă cuvenită, autorităţile administraţiei publice locale vor crea un sistem de asistenţă narcologică în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1) lit.a), subordonat centrului judeţean de narcoterapie.

(2) Regulamentele instituţiilor narcologice şi actele normative privind acordarea de asistenţă narcologică sînt aprobate de Guvern, la propunerea ministerelor de resort.

(3) Ministerul Sănătăţii stabileşte şi recomandă autorităţilor administraţiei publice locale:

a) structura, capacitatea şi principiile de funcţionare ale instituţiilor narcologice din teritoriu;

b) modalităţile de interacţiune a instituţiilor narcologice cu alte instituţii medicale teritoriale care acordă asistenţă medicală persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

c) modalităţile de interacţiune a instituţiilor narcologice cu alte instituţii abilitate cu funcţii de control asupra fabricării, comercializării şi consumului de alcool sau cu profilaxia consecinţelor consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

d) principiile de activitate ale reprezentanţilor serviciului narcologic în comisiile pentru problemele sociale.

(4) Ministerul Sănătăţii:

a) elaborează şi aprobă instrucţiuni privind activitatea instituţiilor narcologice şi a altor instituţii curativ-profilactice ce acordă asistenţă persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

b) elaborează şi aprobă instrucţiuni privind funcţiile tuturor categoriilor de angajaţi din instituţiile narcologice şi atribuţiile de serviciu ale lucrătorilor medicali din alte instituţii curative care acordă asistenţă medicală persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

c) asigură pregătirea cadrelor pentru instituţiile narcologice ale diferitelor departamente şi pentru instituţiile curative care acordă asistenţă de scurtă durată persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;

d) stabileşte normativele privind condiţiile comunale, sanitare şi igienice pentru instituţiile narcologice departamentale şi alte instituţii medicale care acordă asistenţă persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope, exercită controlul asupra respectării acestor normative.

Articolul 13. Persoanele trimise la examinare medicală în comisia de expertize narcologice

Persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope, creînd astfel familiei greutăţi materiale sau provocînd, în stare de ebrietate ori fără discernămînt, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice, şi care, după ce au fost avertizate ori sancţionate repetat de factorii organelor de drept, au evitat să solicite benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţii medicale teritoriale sînt trimise la testare în comisia de expertize narcologice, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, pentru obţinerea unui aviz privind gradul lor de dependenţă alcoolică, narcotică sau de altă natură şi pentru a se determina tipul instituţiei curative a cărei asistenţă le este indicată.

Articolul 14. Modul de trimitere la examinare în comisia de expertize narcologice

(1) Trimiterea la examen medical în comisia de expertize narcologice conform art.13 se face de comisia pentru problemele sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, la solicitarea rudelor acesteia, la iniţiativa instituţiilor medicale sau din oficiu.

(2) La solicitarea medicilor, persoana care refuză să se prezinte pentru examen medical poate fi adusă la comisia de expertize narcologice de către poliţie, însă numai după ce a fost invitată în prealabil de lucrătorii medicali şi după ce aceştia au încercat să o aducă.

Articolul 15. Obligarea la tratament a persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope

(1) Persoanele menţionate la art.13, dacă se confirmă dependenţa lor de alcool, de droguri sau de alte substanţe psihotrope, pot fi obligate să se trateze staţionar sau ambulator în instituţii narcologice sau instituţii medicale de profil general ale Ministerului Sănătăţii.

(2) Hotărîrea privind supunerea la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii se emite de instanţa judecătorească din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei.

(3) Acţiunea juridică este intentată la cererea comisiei pentru problemele sociale sau la cererea procurorului. La cerere se anexează documentele justificative, inclusiv avizul comisiei de expertize narcologice, în cazul cînd s-a efectuat o atare expertiză.

Articolul 16. Modul de trimitere la tratament obligatoriu şi de executare a acestuia

(1) În cazul în care consideră că avizul comisiei de expertize narcologice este fondat, instanţa de judecată poate emite o hotărîre privind trimiterea persoanei pentru supraveghere şi tratament obligatoriu pe un termen de cel mult 43 de zile, aceasta fiind obligată să se prezinte în termen de 3 zile la instituţia narcologică indicată în hotărîre. În cazuri excepţionale, la cererea instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate prelungi termenul de tratament pînă la 3 luni.

(2) Dacă persoana absentează nemotivat de la şedinţa de judecată ori se eschivează de la examenul comisiei de expertize narcologice sau de la tratament obligatoriu în instituţie narcologică, instanţa de judecată hotărăşte aducerea ei forţată de către poliţia judecătorească din teritoriu.

(3) Dacă persoanele menţionate la art.13 se eschivează de la testările comisiei de expertize narcologice, instanţa de judecată, după ce va întreprinde măsurile prevăzute la art.14 alin.(2), va emite o hotărîre privind internarea lor într-o instituţie narcologică pe un termen de pînă la 10 zile pentru narcotestări. În unele cazuri, la cererea comisiei de expertize narcologice a instituţiei narcologice, termenul examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată pînă la 20 de zile. Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurată de poliţia judecătorească din teritoriu.

(4) Cazul trimiterii la tratament narcologic obligatoriu trebuie să fie examinat în instanţă de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii. În cazurile prevăzute la alin.(3), durata examinării cauzei în judecată se prelungeşte cu perioada aflării persoanei testate la examen staţionar.

(5) Instanţa de judecată, după ce emite o hotărîre privind supunerea la tratament narcologic obligatoriu, poate stabili pe durata lui un curator din rîndul rudelor apropiate ale pacientului.

(6) Persoanei vizate în hotărîrea judecătorească privind supunerea la tratament narcologic obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără permisiunea conducătorului acesteia.

(7) Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în termenele stabilite de instanţa de judecată. La propunerea comisiei medicale consultative a instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate reduce durata tratamentului narcologic obligatoriu, însă nu mai mult de jumătate din termenul indicat în hotărîrea sa.

(8) Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:

a) la expirarea termenului stabilit de instanţa de judecată;

b) în baza unei hotărîri judecătoreşti privind reducerea duratei lui;

c) în cazul unor situaţii care fac imposibilă continuarea tratamentului obligatoriu, fapt constatat de comisia de expertize narcologice şi adus de aceasta la cunoştinţa instanţei de judecată.

(9) Dacă apare necesitatea tratării într-o instituţie medicală de un alt profil, pacientul, în baza hotărîrii comisiei medicale consultative a instituţiei narcologice, se transferă în instituţia respectivă pe termenul necesar, instanţa de judecată fiind informată despre acest fapt.

(10) Instanţa de judecată poate emite o hotărîre privind aplicarea repetată a tratamentului narcologic obligatoriu numai după cel puţin 3 luni de la expirarea ultimului tratament obligatoriu.

(11) În cazul cînd constată pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei şi a legăturilor ei sociale, instanţa de judecată emite o hotărîre privind plasarea acesteia într-o casă-internat a Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

(12) Bolnavilor care se află la tratament obligatoriu în instituţii narcologice li se păstrează dreptul la protecţie socială prevăzut de legislaţie pentru bolnavii de profil general.

Articolul 17. Acordarea de asistenţă medicală persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor

(1) În localităţile cu o populaţie de peste 50 mii de locuitori şi în centrele judeţene se organizează, în componenţa instituţiilor Ministerului Sănătăţii, centre de dezintoxicare medicală, al căror regulament se aprobă de Guvern.

(2) Persoana în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor care violează ordinea publică şi drepturile altora, reprezentînd un pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie sau a celor din jur, este adusă la comisia de investigaţie medicală pentru determinarea gradului de ebrietate şi naturii ei. Rezultatele examenului medical şi recomandările medicului se aduc, contra semnătură, la cunoştinţa persoanei testate, iar în anumite cazuri şi a persoanelor care a adus-o la testare.

(3) Măsurile aplicate persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor:

a) persoanele cu un grad uşor de ebrietate sau de intoxicare cu droguri rămîn, după examinare medicală, în libertate sau sînt puse la dispoziţia instituţiei (organizaţiei) care le-a adus la examenul medical, pentru ca aceasta să le aplice în continuare măsurile prevăzute de lege;

b) persoanele cu un grad mediu de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt trimise, în baza avizului comisiei indicate la alin.(2), la centrele de dezintoxicare medicală specificate la alin.(1), unde sînt transportate de instituţia (organizaţia) care le-a adus la testare;

c) persoanele cu un grad avansat de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt transferate de instituţiile de asistenţă medicală de urgenţă în instituţii curative pentru a li se acorda asistenţă medicală de urgenţă.

(4) În cazul inexistenţei unui centru de dezintoxicare medicală în localitate, persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor care, conform avizului comisiei indicate la alin.(2), au nevoie de asistenţă medicală, aceasta li se va acorda în policlinici sau staţionare teritoriale, unde vor fi transportate de instituţia (organizaţia) indicată la alin.(3) lit.b) şi c).

(5) Persoanele în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor care, potrivit avizului comisiei indicate la alin.(2), nu au nevoie de asistenţă medicală urgentă, dar continuă să prezinte, prin comportament, un pericol pentru viaţa şi sănătatea proprie, pentru viaţa şi sănătatea celor din jur, pot fi reţinute la secţiile de poliţie cel mult 24 de ore.

(6) Despre militarii cu efectele enumerate la alin.(2) se va comunica ofiţerului de serviciu de la comenduirea militară. Cu acordul lui, aceste persoane beneficiază, după caz, de asistenţă în conformitate cu alin.(3) lit.b) şi c) sau sînt predate ofiţerului de serviciu de la comenduirea militară pentru a fi asistate în instituţiile curative ale departamentului militar.

(7) Examenul medical şi întregul volum de servicii medicale prevăzute în prezentul articol se acordă contra plată, conform Catalogului tarifelor la serviciile medicale.

(8) Despre persoanele internate în centrele de dezintoxicare medicală sau în instituţiile curative se comunică membrilor de familie sau altor rude ale acestora, precum şi comisiei pentru protecţie socială, iar în cazul minorilor - părinţilor sau tutorilor şi, ulterior, comisiei pentru problemele minorilor.

Articolul 18. Temeiurile şi modul de trimitere a bolnavilor de alcoolism, narcomanie şi toxicomanie în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei

(1) Persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope, inclusiv persoanele în a căror privinţă s-a constatat că suferă de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie şi că tulbură sistematic liniştea şi ordinea publică, încalcă drepturile altor persoane, creează condiţii de viaţă insuportabile membrilor de familie ori situaţii de conflict în familie, la locul de trai şi în locurile publice, fapte pentru care au fost avertizate, reţinute sau supuse unor alte pedepse administrative prevăzute de lege de către factorii organelor de drept, însă care au refuzat să se trateze benevol, precum şi persoanele cărora li s-a stabilit un tratament obligatoriu, dar au încălcat premeditat regimul din instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii, sînt trimise, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, la corijare prin muncă şi asistenţă psihopedagogică şi la tratament benevol în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei.

(2) Trimiterea bolnavilor de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei constituie o măsură administrativă cu caracter medical avînd drept scop prevenirea infracţiunilor, eliminarea prin metode curative a factorilor patologiei care conduc la contravenţii administrative, formarea predispoziţiei spre tratare şi corectare psihopedagogică în spiritul respectării legii.

(3) Modul de trimitere a persoanelor indicate la alin.(1) în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei este similar modului de trimitere la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii.

(4) Procedura de examinare judiciară pentru trimiterea persoanelor în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei se bazează pe documentele indicate la art.15 şi pe alte documente cerute de comisia pentru problemele sociale.

Examinarea materialelor se efectuează în cadrul şedinţei de judecată cu participarea persoanei în cauză, iar la dorinţa acesteia - şi cu participarea avocatului ei.

(5) Termenul de aflare în instituţia de adaptare socială a Ministerului Justiţiei este stabilit, prin hotărîre judecătorească, astfel:

a) de la 3 la 6 luni - persoanelor trimise pentru prima dată;

b) de pînă la un an - persoanelor trimise repetat.

(6) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată de persoana vizată ori de avocatul acesteia în termen de 10 zile în instanţa judecătorească ierarhic superioară sau poate fi contestată de procuror.

(7) Nu se trimit în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei:

a) persoanele care nu au fost supuse unui tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii;

b) persoanele care, din motive de sănătate, au nevoie de îngrijire;

c) femeile gravide şi mamele care alăptează copii;

d) bărbaţii care au depăşit vîrsta de 65 de ani şi femeile care au depăşit vîrsta de 60 de ani;

e) persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani;

f) invalizii de gradele I şi II;

g) persoanele care au săvîrşit infracţiuni (acestea purtînd răspundere penală în modul stabilit de lege şi urmînd a fi supuse unui tratament benevol şi unei proceduri de resocializare la locul de ispăşire a pedepsei);

h) persoanele a căror stare de sănătate sau ale căror boli asociate împiedică ergoterapia (educarea prin muncă) şi persoanele cărora le este contraindicat tratament de alcoolism cronic, narcomanie sau toxicomanie.

(8) Lista de afecţiuni care nu permit trimiterea bolnavilor în instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei se aprobă de Ministerul Sănătăţii.

(9) Ministerul Justiţiei, în comun cu Ministerul Sănătăţii, elaborează şi aprobă programe de adaptare socială, stabileşte volumul de asistenţă medicală în instituţiile de adaptare socială.

Articolul 19. Extemarea din instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei

(1) Extemarea din instituţiile de adaptare socială ale Ministerului Justiţiei se efectuează în următoarele temeiuri:

a) înainte de termen, în legătură cu adaptarea lor socială eficientă;

b) în legătură cu contractarea unei boli pentru care este contraindicată aflarea pacientului în instituţia de adaptare socială;

c) atingerea vîrstei de pensionare;

d) la expirarea termenului de aflare în instituţia de adaptare socială;

e) în alte temeiuri.

(2) Externarea specificată la alin.(1) lit.a), b), c) şi e) se efectuează în temeiul unei hotărîri a instanţei judecătoreşti din raza instituţiei de adaptare socială a Ministerului Justiţiei. Drept temei pentru iniţierea procedurii judiciare serveşte procesul-verbal al comisiei medicale consultative a instituţiei de adaptare socială. Componenţa acestor comisii medicale este aprobată de Ministerul Justiţiei şi Ministerul Sănătăţii.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 20

(1) Se abrogă Legea nr.487-XII din 7 februarie 1991 cu privire la reabilitarea socială a bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni:

a) va prezenta Parlamentului:

propuneri privind corelarea legislaţiei în vigoare cu prevederile prezentei legi;

programul măsurilor de reducere a consumului de băuturi alcoolice, de eradicare a consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de prevenire a consecinţelor unui astfel de consum, de educare a populaţiei în spiritul abstinenţei şi al unui mod de viaţă sănătos;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 6 decembrie 2001.

Nr. 713-XV.