Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
certificare - procedură prin care o terţă parte (o organizaţie, independentă de furnizor şi de consumator) dă o asigurare scrisă că un produs corespunde condiţiilor specificate;
certificare obligatorie (legală) - certificare a produselor într-un domeniu reglementat legal, care asigură, cu un grad suficient de încredinţare, că un produs identificat în modul cuvenit corespunde standardelor sau reglementărilor tehnice. Certificării obligatorii (legale) sînt pasibile produsele incluse în Nomenclatorul produselor supuse certificării obligatorii (legale);
certificare benevolă - certificare a produselor, efectuată în exclusivitate din iniţiativa furnizorului sau a beneficiarului, inclusiv în baza prescripţiilor documentelor normative, contractului de furnizare a produselor sau în oricare alte prescripţii clar formulate. Certificării benevole sînt pasibile produsele neincluse în Nomenclatorul produselor supuse certificării obligatorii (legale);
certificare igienică - procedură de studiu, efectuată de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, în baza căreia se confirmă inofensivitatea mărfurilor pentru beneficiari sau pentru mediu şi se permite producerea (importul) şi comercializarea lor;
certificare a personalului - procedură prin care un organism de certificare a personalului dă o asigurare scrisă că o anumită persoană este competentă să activeze într-un anumit domeniu;
sistem de certificare - sistem cu reguli şi proceduri proprii de dirijare, destinat certificării conformităţii;
subsistem de certificare igienică - sistem de certificare, în cadrul Sistemului Naţional de Certificare, cu reguli şi proceduri proprii de dirijare, coordonate cu Sistemul Naţional de Certificare, destinat evaluării igienice;
organismul naţional de certificare - autoritate a administraţiei publice, împuternicită de Guvern să elaboreze şi să implementeze politica de stat în domeniul certificării;
organism de certificare - organism, indiferent de forma de proprietate, acreditat, în modul stabilit, pentru efectuarea certificării conformităţii;
conformitate - îndeplinirea de către un produs a condiţiilor specificate;
evaluare a conformităţii - examinarea sistematică a gradului (nivelului) de satisfacere de către un produs a condiţiilor specificate;
procedură de evaluare a conformităţii - orice procedură utilizată, direct sau indirect, pentru a determina gradul de respectare a prescripţiilor pertinente ale standardelor sau reglementărilor tehnice;
certificat de conformitate - document, emis în baza regulilor sistemului de certificare, care adevereşte, cu un grad suficient de încredinţare, că un produs identificat în modul cuvenit corespunde standardelor sau reglementărilor tehnice, normelor de exploatare inofensivă a obiectelor şi tehnologiilor cu grad sporit de pericol;
certificat igienic - document emis de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat în baza certificării igienice;
marcă naţională de conformitate - marcă, protejată în modul stabilit, emisă şi aplicată conform regulilor Sistemului Naţional de Certificare, care adevereşte, cu un grad suficient de încredinţare, că un produs identificat în modul cuvenit corespunde standardelor sau reglementărilor tehnice;
furnizor - partea responsabilă pentru produs, care poate confirma că este asigurată calitatea cuvenită. Definiţia se aplică producătorilor, distribuitorilor, importatorilor, montatorilor, prestatorilor de servicii etc.;
declaraţie a furnizorului - document prin care un furnizor dă o asigurare scrisă că produsul furnizat (comercializat) corespunde condiţiilor specificate;
laborator (centru) de încercări acreditat - laborator (centru) de încercări, indiferent de forma de proprietate, acreditat, în modul stabilit, pentru efectuarea încercărilor produsului în vederea certificării în Sistemul Naţional de Certificare;
organism de acreditare a laboratoarelor (centrelor) subsistemului de certificare igienică - organism abilitat de organismul naţional de certificare cu acreditarea laboratoarelor subsistemului de certificare igienică;
marcă naţională de acreditare - marcă, protejată în modul stabilit, emisă şi aplicată conform regulilor Sistemului Naţional de Certificare pentru a confirma acreditarea în Sistemul Naţional de Certificare;
produs - rezultat al unor activităţi sau al unor procese, care poate cuprinde servicii, utilaje, materiale procesate, software sau o combinaţie a acestora; poate fi material (ex., ansambluri sau materiale procesate) sau imaterial (ex., informaţii sau concepte), sau poate fi o combinaţie a acestora; poate fi intenţionat (ex., o ofertă pentru beneficiari) sau neintenţionat (ex., un poluant sau efecte nedorite);
produse potenţial periculoase - produse care, în urma nerespectării tehnologiei de producţie, a regulilor de folosire sau a condiţiilor de păstrare, pot deveni periculoase pentru beneficiari sau pentru mediu;
serviciu - rezultat al unor activităţi interferente dintre furnizor şi beneficiar, precum şi al unor activităţi interne ale furnizorului, în vederea satisfacerii necesităţilor beneficiarului;
Nomenclator - listă a produselor supuse certificării obligatorii (legale), aprobată de organismul naţional de certificare;
expert - persoană care a obţinut, în modul stabilit, certificat de competenţă pentru efectuarea de lucrări într-un domeniu concret de evaluare a conformităţii;
auditor (în domeniul calităţii) - persoană care a obţinut, în modul stabilit, calificare pentru a efectua auditul calităţii produselor.
Articolul 3. Scopurile certificării
Certificarea se efectuează în scopul:
a) creării de condiţii adecvate pentru activitatea agenţilor economici pe piaţa Republicii Moldova, precum şi pentru participarea lor la cooperarea economică, tehnico-ştiinţifică internaţională şi integrarea în piaţa mondială;
b) asigurării securităţii naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, sănătăţii şi averii consumatorilor, protecţiei mediului;
c) protejării pieţei interne contra produselor de calitate inferioară şi contrafăcute;
d) contribuirii la alegerea competentă de către consumatori a produselor;
e) confirmării indicilor de calitate ai produselor, declaraţi de furnizori.
Articolul 4. Sistemul Naţional de Certificare
(1) Sistemul Naţional de Certificare reprezintă o structură organizatorică unică, capabilă să asigure conlucrarea tuturor participanţilor la procesul de certificare conform principiilor şi regulilor de efectuare şi dirijare a activităţii de certificare.
(2) Dirijarea şi coordonarea activităţii de certificare se efectuează de către organismul naţional de standardizare - Departamentul Supraveghere Tehnică, Standardizare şi Metrologie.
(3) Funcţia organismului naţional de certificare o îndeplineşte Departamentul Supraveghere Tehnică, Standardizare şi Metrologie.
(4) Sistemul Naţional de Certificare trebuie să corespundă criteriilor generale ale ghidurilor Organizaţiei Internaţionale de Standardizare şi ale Comisiei Electrotehnice Internaţionale, standardelor europene şi obiectivelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
(5) În cadrul Sistemului Naţional de Certificare se efectuează atît certificarea obligatorie (legală), cît şi certificarea benevolă. În domeniul certificării obligatorii (legale) nu se admite activitatea organismelor de certificare care nu au sediu în Republica Moldova şi care nu sînt acreditate în modul stabilit de Sistemul Naţional de Certificare.
(6) Organismele de certificare ale subsistemelor de certificare, cu excepţia subsistemului de certificare igienică, sînt obligate să obţină autorizaţie pentru activitatea de certificare obligatorie (legală) în modul stabilit de organismul naţional de certificare.
Articolul 5. Competenţa organismului naţional de certificare
Organismul naţional de certificare, în conformitate cu prezenta lege:
a) elaborează şi implementează politica de stat în domeniul certificării, stabileşte principiile şi regulile de efectuare a certificării în Republica Moldova;
b) asigură funcţionarea Sistemului Naţional de Certificare;
c) coordonează activitatea Centrului informativ în problemele certificării conform cerinţelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului;
d) efectuează, în modul stabilit, înregistrarea de stat a organismelor de certificare benevolă;
e) pregăteşte, în modul stabilit, propuneri privind oportunitatea sau necesitatea aderării la sistemele internaţionale (regionale) de certificare;
f) încheie cu alte ţări şi organisme internaţionale (regionale) acorduri de recunoaştere reciprocă a activităţilor în domeniul certificării;
g) stabileşte reguli şi proceduri de recunoaştere a certificatelor şi mărcilor de conformitate străine şi efectuează recunoaşterea acestora;
h) elaborează, în limitele competenţei sale, acte normative în domeniul certificării şi publică aceste acte;
i) reprezintă Republica Moldova în organisme internaţionale (regionale) în domeniul certificării;
j) organizează şi coordonează toate genurile de activitate în domeniul certificării în Sistemul Naţional de Certificare;
k) aprobă regulamentele organismelor de certificare şi celor de acreditare ale Sistemului Naţional de Certificare;
l) elaborează reguli şi proceduri de acreditare a organismelor de acreditare, a organismelor de certificare şi a laboratoarelor (centrelor) de încercări şi le acreditează;
m) participă, în caz de necesitate, la crearea unor sisteme specifice de certificare în cadrul Sistemului Naţional de Certificare;
n) stabileşte reguli şi proceduri de certificare a produselor;
o) elaborează programe de instruire, stabileşte regulile şi procedurile de formare şi certificare a auditorilor şi efectuează certificarea acestora;
p) stabileşte reguli şi proceduri de eliberare a autorizaţiilor pentru activităţi în domeniul certificării şi le eliberează;
q) eliberează certificate de conformitate şi autorizaţii conform regulilor şi procedurilor stabilite;
r) stabileşte reguli şi proceduri de inspectare a produselor certificate şi efectuează această activitate;
s) ţine Registrul de Stat al Sistemului Naţional de Certificare;
t) deţine dreptul exclusiv de multiplicare a formularelor certificatelor de acreditare, a certificatelor de conformitate şi a altor documente oficiale ale Sistemului Naţional de Certificare;
u) aprobă Nomenclatorul şi coordonează activitatea de elaborare a acestuia;
v) suspendă sau sistează orice activitate în domeniul certificării, în caz de nerespectare a regulilor Sistemului Naţional de Certificare;
w) anulează sau suspendă acţiunea certificatelor şi a mărcilor naţionale de conformitate, în caz de nerespectare a regulilor stabilite de Sistemul Naţional de Certificare;
x) desemnează organismele de certificare acreditate în Sistemul Naţional de Acreditare pentru activitatea în domeniul certificării obligatorii (legale).
Articolul 6. Competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice în domeniul certificării
Alte autorităţi ale administraţiei publice, în limitele competenţei lor:
a) elaborează şi aprobă reglementări tehnice pentru produsele supuse reglementărilor (cerinţe de inofensivitate a produselor pentru viaţa, sănătatea şi averea consumatorilor şi pentru mediu);
b) elaborează propuneri referitoare la Nomenclator;
c) participă la activitatea de formare a subsistemelor specifice de certificare a produselor (organismelor de certificare, laboratoarelor de încercări) în cadrul Sistemului Naţional de Certificare;
d) organizează activităţi de certificare a produselor la întreprinderile subordonate;
e) participă, prin intermediul instituţiilor de învăţămînt respective, la pregătirea şi reciclarea cadrelor pentru activităţi în domeniul încercărilor şi managementului calităţii conform programelor coordonate cu organismul naţional de certificare.