Capitolul IV
Incompatibilităţi şi interdicţii
Articolul 33. Statutul procurorului
(1) În exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom, imparţial şi se supune numai legii.
(2) Promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat din funcţie numai în temeiurile şi în condiţiile stabilite de lege.
Articolul 34. Incompatibilităţi
Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice.
Articolul 35. Interdicţii
(1) Procurorul este obligat să se abţină de la orice activitate legată de exercitarea funcţiei sale în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de o parte, şi interesul public, al justiţiei sau al apărării intereselor generale ale societăţii, pe de alta, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în scris la cunoştinţă conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu.
(2) Procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul sau cu un alt participant la proces interesat în rezultatele procesului în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să participe la activităţi cu caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să exprime sau să manifeste în orice mod convingerile sale politice;
c) să fie ofiţer de investigaţii, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al organului care exercită activitate specială de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate în curs de desfăşurare sau cu privire la cele despre care dispune de informaţie în legătură cu funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct sau prin persoane interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul în care cauza respectivă este examinată de un organ al Procuraturii, altul decît acela în cadrul căruia îşi exercită funcţia, cu excepţia soţului (soţiei), copiilor şi părinţilor, şi nu poate îndeplini nici o altă activitate care, potrivit legii, este efectuată de avocat;
h) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organul de conducere, de administrare sau de control al unei societăţi comerciale, inclusiv în bancă sau în o altă instituţie de credit, în societate de asigurări ori în societate financiară, în companie naţională, în societate naţională sau în regie autonomă.
Capitolul V
Numirea procurorului în funcţie
Articolul 36. Condiţiile de numire în funcţia de procuror
(1) Poate fi numită în funcţia de procuror persoana care întruneşte următoarele condiţii:
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi este domiciliată pe teritoriul ei;
b) are capacitate de exerciţiu deplină;
c) este licenţiată în drept;
d) are vechimea în muncă necesară pentru a fi numită în funcţia respectivă şi se bucură de o bună reputaţie sau a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei;
e) nu are antecedente penale;
f) cunoaşte limba de stat;
g) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor.
(2) În funcţia de Procuror General poate fi numită persoana a cărei calificare profesională şi experienţă de lucru din ultimii 15 ani sînt corespunzătoare realizării sarcinilor Procuraturii, iar în funcţia de adjunct al acestuia, persoana care a activat în funcţia de procuror cel puţin 10 ani.
(3) În funcţia de procuror teritorial sau de procuror specializat, de procuror-şef al subdiviziunii organului Procuraturii pot fi numiţi procurori care au o vechime de muncă în funcţia de procuror de cel puţin 5 ani, iar în funcţia de adjunct al acestora, de cel puţin 4 ani.
Articolul 37. Candidatul la funcţia de procuror
(1) La funcţia de procuror poate candida persoana care a absolvit cursurile de formare iniţială a procurorilor la Institutul Naţional al Justiţiei.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), la funcţia de procuror poate candida persoana care, anterior, a activat în calitate de procuror sau, în ultimii 5 ani, a activat în calitate de judecător, anchetator, ofiţer de urmărire penală, de avocat, avocat parlamentar, de notar, jurisconsult, de consultant (consilier) al instanţei de judecată, în funcţiile de specialitate juridică din aparatul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii, al autorităţilor publice. În vechimea în specialitatea juridică se includ, de asemenea, perioadele în care persoana licenţiată în drept a exercitat mandatul de deputat, a activat în calitate de membru al Curţii de Conturi, de profesor titular de drept în instituţiile de învăţămînt superior, de executor judecătoresc, de grefier.
Articolul 38. Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror
(1) Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror se organizează anual sau ori de cîte ori este nevoie, la data şi în locul stabilit de Consiliul Superior al Procurorilor. Informaţia despre data, locul, modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase la concurs se plasează în publicaţiile oficiale, în internet pe pagina oficială a Procuraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Justiţiei, cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(2) Consiliul Superior al Procurorilor stabileşte în fiecare an numărul de candidaţi la funcţia de procuror, în dependenţă de locurile vacante, precum şi de locurile care vor fi înfiinţate.
(3) Concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror include etapa examenului de capacitate, care este susţinut de candidat în faţa Colegiului de calificare, şi etapa de evaluare a rezultatelor examenului de capacitate, urmate de acceptarea candidaţilor pentru a fi numiţi în funcţia de procuror.
(4) Absolvenţii Institutului Naţional al Justiţiei participă la concurs în baza actului de absolvire fără a susţine examen de capacitate.
(5) Persoanele care au exercitat funcţia de procuror, avocat, ofiţer de urmărire penală (anchetator) şi/sau de judecător cel puţin 10 ani şi care şi-au încheiat activitatea din motive neimputabile lor pot fi numite în funcţia de procuror fără susţinerea examenului de capacitate dacă perioada în care nu au activat în funcţiile menţionate nu este mai mare de 5 ani.
(6) Rezultatele concursului se validează de Colegiul de calificare, urmînd să fie afişate în termen de 24 de ore la loc vizibil în sediul Procuraturii Generale şi să fie plasate în internet pe pagina oficială a Procuraturii.
(7) Candidaţii care nu sînt de acord cu rezultatele concursului pot formula contestaţii în Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 7 zile calendaristice de la anunţarea rezultatelor. Contestaţia se va soluţiona în termen de 15 zile calendaristice. Hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în instanţă de contencios administrativ în condiţiile legii.
(8) Numărul de locuri pentru candidaţii enumeraţi la art.37 alin.(2) nu poate depăşi proporţia de 20% din numărul total de locuri oferite la concurs într-o perioadă de 3 ani.
(9) Modul de organizare şi de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de procuror este stabilit în regulament, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 39. Înregistrarea la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror
(1) Pentru a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror, persoana depune, în termen de 30 de zile de la publicarea anunţului, o cerere scrisă la Consiliul Superior al Procurorilor, care o înregistrează în calitate de participant la concurs.
(2) Pentru a participa la concurs, persoana depune următoarele acte:
a) curriculum vitae;
b) copia de pe diploma de studii;
c) atestatul de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei (în cazul candidaţilor din rîndul absolvenţilor cursurilor de formare iniţială a procurorilor);
d) copia de pe carnetul de muncă (în cazul candidaţilor care au carnet de muncă);
e) cazierul judiciar;
f) certificatul medical de sănătate de o formă stabilită;
g) declaraţia cu privire la venituri şi la proprietate;
h) referinţa de la ultimul loc de lucru sau de studii.
(3) Modul de înregistrare la concursul pentru ocuparea funcţiei de procuror se stabileşte de Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 40. Numirea în funcţie a procurorilor
(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, pentru un mandat de 5 ani.
(2) După numirea în funcţie, Procurorul General depune în faţa Parlamentului următorul jurămînt:
„În exercitarea atribuţiilor de Procuror General, jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii”.
(3) Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General sînt numiţi în funcţie de către Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 5 ani.
(4) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi în funcţie de Procurorul General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.
(5) Procurorul UTA Găgăuzia este numit în funcţie de Procurorul General, la propunerea Adunării Populare a Găgăuziei.
(6) Mandatul de procuror teritorial şi cel de procuror specializat sînt de 5 ani. Aflarea în funcţiile menţionate în aceeaşi procuratură nu poate depăşi 2 mandate consecutive.
(7) Procurorul General, prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General nu pot deţine mai mult de 2 mandate consecutive în aceeaşi funcţie.
(8) Plafonul de vîrstă pentru exercitarea funcţiei de procuror este de 65 de ani.
Articolul 41. Jurămîntul procurorului
(1) După numire în funcţie, procurorul depune următorul jurămînt:
„Jur să respect cu stricteţe Constituţia, legile Republicii Moldova, să apăr ordinea de drept, drepturile şi libertăţile omului, interesele generale ale societăţii, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce îmi revin”.
(2) Refuzul de a depune jurămîntul atrage de drept nulitatea numirii în funcţie.
(3) Jurămîntul se depune în şedinţă solemnă, în faţa Consiliului Superior al Procurorilor.
(4) Depunerea jurămîntului se consemnează în proces-verbal, care se semnează de membrii Consiliului Superior al Procurorilor şi de persoana care a depus jurămîntul.
(5) Depunerea jurămîntului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării procurorului în altă funcţie.
Articolul 42. Atestarea procurorului
(1) Pentru verificarea responsabilităţii şi evaluarea corespunderii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, procurorul este atestat o dată la 5 ani.
(2) Procurorul este atestat:
a) la expirarea perioadei de 5 ani pentru care a fost atestat;
b) la promovarea într-o funcţie superioară după aplicarea sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie.
(3) Prima atestare a procurorului se face la 2 ani de la numire în funcţie.
(4) Procurorul susţine atestarea în faţa Colegiului de calificare.
(5) Rezultatele atestării pot fi contestate de procuror în Consiliul Superior al Procurorilor în termen de 3 zile de la comunicare.
(6) Nu sînt supuşi atestării: Procurorul General şi adjuncţii săi, procurorii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, ai Colegiului de calificare şi ai Colegiului disciplinar pe perioada exercitării mandatului.
(7) Prin reglementări la nivel instituţional pot fi instituite şi alte modalităţi de evaluare intermediară a rezultatelor activităţii procurorilor pe parcursul a 5 ani dintre atestările ordinare, rezultatele fiind puse la baza deciziei despre atestare. La decizia Consiliului Superior al Procurorilor, procurorii sancţionaţi disciplinar pot fi supuşi atestării înainte de termen.
(8) Perioada de atestare include şi perioada de suspendare a activităţii de muncă pentru care se menţine salarizarea.
Articolul 43. Formarea profesională continuă a procurorului
(1) Formarea profesională continuă a procurorului constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii lui în exercitarea funcţiei.
(2) În formarea profesională continuă trebuie să se ţină cont de dinamica procesului legislativ. Această formare constă mai ales în aprofundarea cunoaşterii legislaţiei interne, a actelor europene şi internaţionale la care Republica Moldova este parte, a jurisprudenţei instanţelor de judecată naţionale şi internaţionale.
(3) Responsabilitatea de formarea profesională continuă a procurorilor revine Institutului Naţional al Justiţiei, conducătorilor procuraturilor, în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi fiecărui procuror prin pregătire individuală.
(4) Procurorii participă cel puţin o dată în an la programe de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Justiţiei, precum şi la programe organizate de alte instituţii de învăţămînt superior din ţară sau din străinătate, ori la alte forme de perfecţionare profesională.
(5) Formarea profesională continuă a procurorilor se realizează ţinîndu-se cont de necesitatea specializării lor.
(6) În cadrul fiecărui organ al Procuraturii se organizează periodic activităţi de formare profesională continuă, constînd în seminare, sesiuni, consultări, dezbateri sau mese rotunde, inclusiv cu antrenarea cadrelor didactice de la Institutul Naţional al Justiţiei.
(7) În elaborarea programelor şi a tematicii pentru formarea continuă a procurorilor trebuie să se ţină cont de sugestiile şi de necesităţile individuale ale procurorilor şi să fie oferite posibilităţi ca procurorii să-şi poată alege domeniul în care doresc să se perfecţioneze.
Capitolul VI
Gradele de clasificare şi gradele militare speciale ale procurorilor
Articolul 44. Gradele de clasificare şi gradele militare speciale
(1) Pentru procurori se stabilesc următoarele grade de clasificare:
a) pentru corpul juridic suprem:
consilier juridic de stat de rangul I;
consilier juridic de stat de rangul al II-lea;
consilier juridic de stat de rangul al III-lea;
b) pentru corpul juridic superior:
consilier juridic de rangul I;
consilier juridic de rangul al II-lea;
consilier juridic de rangul al III-lea;
c) pentru corpul juridic inferior:
jurist de rangul I;
jurist de rangul al II-lea;
jurist de rangul al III-lea.
(2) Pentru procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate se stabilesc următoarele grade militare speciale:
a) pentru corpul juridic superior:
colonel de justiţie;
locotenent-colonel de justiţie;
maior de justiţie;
b) pentru corpul juridic mediu:
căpitan de justiţie;
locotenent-major de justiţie;
locotenent de justiţie.
Articolul 45. Condiţiile de conferire a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale
(1) Gradele de clasificare şi gradele militare speciale se conferă procurorilor consecutiv la expirarea termenului de deţinere a gradului precedent, în conformitate cu funcţia şi cu vechimea în muncă, ţinîndu-se cont de gradul de profesionalism, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenele de deţinere a gradelor se calculează luîndu-se în considerare şi perioadele de suspendare a activităţii de muncă şi de detaşare pentru care se menţine salariul în Procuratură.
Articolul 46. Termenele de deţinere a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale
(1) Termenele de deţinere a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale sînt următoarele:
a) jurist de rangul al III-lea, locotenent de justiţie – 2 ani;
b) jurist de rangul al II-lea, locotenent-major de justiţie – 3 ani;
c) jurist de rangul I, căpitan de justiţie – 3 ani;
d) consilier juridic de rangul al III-lea, maior de justiţie – 4 ani;
e) consilier juridic de rangul al II-lea, locotenent-colonel de justiţie – 5 ani.
(2) Nu se stabilesc termene de deţinere a gradelor de clasificare de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III şi de consilier juridic de rangul I şi nici a gradului militar de colonel de justiţie.
Articolul 47. Corelaţia gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale cu funcţiile de procuror
Gradele de clasificare şi gradele militare speciale corespund funcţiilor de procuror după cum urmează:
| Gradul de clasificare, gradul militar special | Funcţia |
Consilier juridic de stat de rangul I | Procuror General |
Consilier juridic de stat de rangul al II-lea | Adjunct al Procurorului General |
Consilier juridic de stat de rangul al III-lea | Şef al Aparatului Procurorului General, procuror al UTA Găgăuzia, procuror al municipiului Chişinău, membru al Colegiului Procuraturii |
| Consilier juridic de rangul I | Procuror-şef al direcţiei Procuraturii Generale, procuror pentru misiuni speciale al Procuraturii Generale, procuror-şef al secţiei Procuraturii Generale şi adjunct al lui, procuror-şef al serviciului Procuraturii Generale, procuror teritorial, procuror specializat, adjunct al procurorului UTA Găgăuzia, adjunct al procurorului municipiului Chişinău, adjunct al procurorului Procuraturii anticorupţie, adjunct al procurorului procuraturii de nivelul curţii de apel |
| Consilier juridic de rangul al II-lea | Procuror în direcţia, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii Generale, procuror-şef al secţiei Procuraturii UTA Găgăuzia, procuror-şef al secţiei Procuraturii municipiului Chişinău, procuror-şef al secţiei Procuraturii anticorupţie şi procuror-şef al procuraturii de nivelul curţii de apel, adjunct al procurorului teritorial, adjunct al procurorului specializat |
| Consilier juridic de rangul al III-lea | Procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii UTA Găgăuzia, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii municipiului Chişinău, procuror în secţia şi procuror în serviciul Procuraturii anticorupţie, procuror în secţia şi procuror în serviciul procuraturii de nivelul curţii de apel |
| Jurist de rangul I | Procuror în procuratura teritorială şi procuror în procuratura specializată |
| Jurist de rangul al II-lea | Procuror al cărui termen de deţinere a gradului precedent a expirat |
| Jurist de rangul al III-lea | Procuror numit în funcţie pentru prima dată |
| Colonel de justiţie | Procuror-şef al subdiviziunii Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate şi adjunct al lui, procuror al procuraturii militare |
Locotenent-colonel de justiţie | Procuror în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate, adjunct al procurorului procuraturii militare |
| Maior de justiţie | Procuror în procuratura militară |
| Căpitan de justiţie, locotenent-major de justiţie | Procuror în procuratura militară al cărui termen de deţinere a gradului militar special precedent a expirat |
| Locotenent de justiţie | Procuror în procuratura militară numit în funcţie pentru prima dată |
Articolul 48. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale
(1) Gradele de jurist de rangul al III-lea şi de locotenent de justiţie se conferă procurorilor în urma atestării, după numire în funcţie.
(2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale este de competenţa Procurorului General, cu excepţia gradelor de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III, care se conferă de Preşedintele Republicii Moldova.
(3) Gradele de clasificare de consilier juridic de stat de rangurile I, II şi III se conferă la numirea procurorului în funcţia respectivă, prevăzută la art.47.
Articolul 49. Corelaţia gradelor de clasificare şi gradelor militare speciale din domeniul justiţiei cu cele din alte domenii
Persoanelor din rîndul celor enumerate la art.37 alin.(2) care, la momentul numirii în funcţia de procuror, deţineau grade de clasificare sau grade militare li se conferă grade de clasificare sau grade militare speciale similare celor deţinute anterior, ţinîndu-se cont de funcţia în care se numesc în Procuratură, de gradul de profesionalism şi de vechimea în muncă.
Articolul 50. Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale în caz de transfer
(1) În caz de transfer în procuraturile militare şi de transfer în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate, procurorilor care au grade de clasificare li se conferă grade militare speciale, ţinîndu-se cont de funcţia în care se numesc, de gradul pe care îl deţin şi de vechimea în acest grad.
(2) În aceleaşi condiţii se conferă grade de clasificare procurorilor transferaţi în alte organe ale Procuraturii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate.
Articolul 51. Atribuţii suplimentare
(1) În vederea conferirii gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale, Procurorul General are dreptul:
a) să acorde înainte de termen, pentru acţiuni pătrunse de spirit de sacrificiu, pentru exercitare exemplară a obligaţiilor de serviciu şi pentru succese remarcabile în activitatea de consolidare a legalităţii şi de combatere a criminalităţii, următorul grad de clasificare sau grad militar special ori gradul de clasificare sau gradul militar special de o treaptă mai înaltă decît prevede funcţia, însă după cel puţin jumătate din termenul aflării în gradul precedent;
b) să confere, la avansare într-o funcţie superioară, grad de clasificare fără a ţine cont de succesiune, însă nu mai mult de două grade faţă de cel deţinut;
c) să prezinte Preşedintelui Republicii Moldova propuneri privind conferirea gradelor de clasificare care ţin de competenţa acestuia.
(2) Conferirea gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale prevăzută la alin.(1) lit.a) şi b) se face o singură dată în întreaga perioadă de serviciu în organele Procuraturii.
Articolul 52. Termenele de păstrare a gradelor de clasificare şi a gradelor militare speciale
(1) Gradele de clasificare şi gradele militare speciale se conferă lucrătorilor din organele Procuraturii pe viaţă.
(2) Procurorul poate fi degradat numai prin hotărîre a Colegiului disciplinar, validată de Consiliul Superior al Procurorilor, care poate fi contestată în instanţă de judecată, pentru săvîrşirea unor fapte ce compromit titlul de procuror sau a unor infracţiuni premeditate, precum şi pentru că i s-a conferit grad de clasificare sau grad militar special prin încălcarea prezentei legi.
Capitolul VII
Drepturile şi obligaţiile procurorilor
Articolul 53. Drepturile procurorilor
(1) Procurorul beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de Constituţie, de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu restricţiile condiţionate de particularităţile serviciului în organele Procuraturii.
(2) În cadrul activităţii profesionale, procurorul are dreptul:
a) să examineze cauzele şi cazurile ce ţin de exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi să emită decizii în limitele competenţei sale;
b) să fie avansat în serviciu corespunzător pregătirii profesionale, calificării şi performanţelor personale;
c) să fie salarizat conform legislaţiei în vigoare.
d) să-şi aleagă domeniul de formare continuă în care crede că trebuie să se perfecţioneze profesional;
e) să se asocieze în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;
f) să aibă acces liber la dosarul său profesional şi la datele personale din alte acte ţinute în cadrul Procuraturii;
g) să fie informat despre toate deciziile care îl vizează;
h) să i se asigure măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau oricăror fapte ce creează pericol pentru el, pentru familia sa ori pentru bunurile sale;
i) să i se asigure, conform legislaţiei, condiţii adecvate de lucru, de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
j) să primească despăgubiri în situaţia în care a suferit un prejudiciu în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
k) să beneficieze efectiv de garanţiile sociale acordate de lege.
Articolul 54. Obligaţiile procurorilor
Procurorul este obligat:
a) să îndeplinească obligaţiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituţia şi cu legile Republicii Moldova;
b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor şi să se abţină de la fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau ar compromite titlul de procuror;
c) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi la proprietate;
d) să respecte regimul de incompatibilităţi şi restricţii impus procurorilor şi funcţionarilor publici prin lege;
e) să execute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul Procuraturii;
f) să întreprindă măsuri în vederea relevării şi înregistrării tuturor încălcărilor de lege care i-au devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît şi în timpul în care nu se află în acest exerciţiu.
Articolul 55. Ţinuta vestimentară
(1) În exerciţiul funcţiei, procurorul este obligat să aibă ţinuta vestimentară prevăzută de lege.
(2) Statul asigură gratuit procurorului uniformă.
(3) Procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate poartă uniformă de modelul stabilit pentru militari.
(4) Descrierea uniformei procurorilor, precum şi a însemnelor de distincţie, a însemnelor gradelor de clasificare şi ale gradelor militare speciale ale procurorilor este prevăzută în regulament, aprobat de Parlament.
Capitolul VIII
Garantarea autonomiei procurorului
Articolul 56. Asigurarea autonomiei procurorului
(1) Autonomia procurorului este asigurată prin:
a) determinarea strictă, prin lege, a statutului procurorului, delimitarea atribuţiilor Procuraturii, a atribuţiilor şi a competenţelor procurorului în cadrul exercitării funcţiilor Procuraturii;
b) procedura de numire, suspendare şi de eliberare din funcţie;
c) declararea inviolabilităţii lui;
d) discreţia decizională acordată prin lege procurorului în exerciţiul funcţiei;
e) stabilirea prin lege a interdicţiilor privind imixtiunea unor alte persoane sau autorităţi în activitatea procurorului;
f) alocarea de mijloace adecvate pentru funcţionarea sistemului organelor Procuraturii, crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii acestor organe;
g) asigurarea materială şi socială a procurorului;
h) alte măsuri prevăzute de lege.
(2) La luarea de decizii, procurorul este autonom, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sînt obligatorii pentru procurorii din subordine. Procurorul poate cere ca dispoziţia să-i fie dată în scris. Procurorul este în drept să refuze executarea unei dispoziţii care este vădit ilegală sau care vine în contradicţie cu conştiinţa sa juridică şi o poate contesta procurorului ierarhic superior procurorului care a emis-o.
(4) În cazul în care deciziile luate de procuror sunt considerate ca ilegale, acestea pot fi anulate motivat de către procurorul ierarhic superior.
(5) Acţiunile şi actele procurorului pot fi atacate în instanţă de judecată în cazul respingerii plîngerii de către procurorul ierarhic superior.
Articolul 57. Inviolabilitatea procurorului
(1) Inviolabilitatea procurorului asigură garanţii de protecţie împotriva oricăror intervenţii şi imixtiuni în activitatea sa.
(2) Pătrunderea în locuinţa sau în încăperea de serviciu a procurorului, în mijlocul de transport personal sau de serviciu, efectuarea la faţa locului a controlului, percheziţiei sau a ridicării obiectelor, interceptarea convorbirilor telefonice, percheziţia corporală, controlul şi ridicarea corespondenţei, a obiectelor şi a documentelor care îi aparţin se admit numai după pornirea urmăririi penale şi în condiţiile Codului de procedură penală.
(3) Procurorul nu poate fi tras la răspundere disciplinară sau patrimonială pentru opinia sa exprimată în cadrul urmăririi penale şi în procesul contribuirii la înfăptuirea justiţiei şi nici pentru decizia luată dacă vinovăţia lui nu va fi stabilită prin sentinţă definitivă de condamnare.
(4) Urmărirea penală împotriva procurorului poate fi pornită numai de Procurorul General.
(5) Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de un procuror numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.
(6) În cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune, procurorul reţinut urmează a fi eliberat imediat după identificare, cu excepţia comiterii unei infracţiuni flagrante.
Articolul 58. Promovarea în serviciu
(1) Procurorul poate fi promovat în serviciu în vederea ocupării unei funcţii vacante pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, pentru capacităţile organizatorice şi decizionale atestate.
(2) Propunerea de promovare în serviciu a procurorului poate fi făcută de procurorul ierarhic superior, de Procurorul General, de adjuncţii săi sau de Consiliul Superior al Procurorilor. Candidaturile pentru numire în funcţiile de prim-adjunct şi de adjunct al Procurorului General se înaintează Consiliului Superior al Procurorilor de către Procurorul General.
(3) Regulamentul privind modul de promovare în serviciu a procurorilor se aprobă de Consiliul Superior al Procurorilor.
(4) Promovarea în serviciu a procurorului se face pe principiul liberului consimţămînt, al transparenţei, al aprecierii performanţelor profesionale şi personale.
(5) Evoluţia în cariera de procuror se consemnează în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte şi se păstrează la Consiliul Superior al Procurorilor.
(6) Procurorul căruia i s-a aplicat o sancţiune disciplinară sau care nu a susţinut atestarea pentru funcţia deţinută nu poate fi promovat în serviciu sau ales membru al unui organ colegial din cadrul Procuraturii în termen de un an de la data emiterii deciziei de rigoare.
Capitolul IX
Măsurile de încurajare. răspunderea disciplinară şi patrimonială a procurorilor
Articolul 59. Măsurile de încurajare
(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru iniţiativă, operativitate şi pentru alte merite relevante în serviciu, procurorii pot fi încurajaţi prin:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) oferirea unui cadou simbolic;
c) acordarea unui premiu;
d) conferirea unui grad de clasificare sau grad militar special mai înalt;
e) conferirea „Diplomei de Onoare a Procuraturii”;
f) decorarea cu insigna „Lucrător de Onoare al Procuraturii”;
g) acordarea unor alte distincţii instituite de Procurorul General.
(2) Măsurile prevăzute la alin.(1) se aplică prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor.
(3) Pentru merite deosebite în serviciu, procurorii pot fi propuşi spre decorare cu distincţii de stat. Propunerile de decorare cu distincţii de stat le înaintează Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 60. Răspunderea disciplinară
(1) Procurorii pot fi traşi la răspundere disciplinară pentru abatere de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportament care prejudiciază interesele de serviciu şi discreditează imaginea Procuraturii.
(2) Abaterile disciplinare pentru care procurorii sînt traşi la răspundere disciplinară sînt stabilite de lege în mod exhaustiv.
(3) Procurorii din procuraturile militare şi din subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate sînt traşi la răspundere disciplinară în condiţiile prezentei legi.
Articolul 61. Abaterile disciplinare
Constituie abatere disciplinară:
a) îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
b) interpretarea sau aplicarea incorectă sau tendenţioasă, în mod intenţionat sau din neglijenţă gravă, a legislaţiei, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii de aplicare a normelor juridice stabilite în actualul sistem de drept sau în sistemul practicii judiciare;
c) imixtiunea în activitatea altui procuror sau intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru o soluţionare alta decît în limitele prevederilor legale în vigoare a unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei sale;
d) încălcarea intenţionată, în exerciţiul funcţiei, a legii, dacă aceasta nu atrage răspundere penală, civilă sau contravenţională;
e) participarea la activităţi publice cu caracter politic;
f) încălcarea prevederilor legale referitoare la declaraţia cu privire la venituri şi la proprietate;
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;
h) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea înainte de program;
i) atitudinea nedemnă, în exerciţiul funcţiei, faţă de colegi, judecători, avocaţi, experţi, martori sau faţă de alţi participanţi la proces;
j) încălcarea normelor din Codul de etică al procurorului;
k) folosirea statutului de procuror în scopul obţinerii de foloase sau de avantaje necuvenite;
l) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea unor alţi procurori în scopul imixtiunii în activitatea lor;
m) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe procurori.
n) emiterea/adoptarea de către procuror a unui act administrativ sau încheie rea unui act juridic cu încălcarea dispoziţii lor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv.
Articolul 62. Sancţiunile disciplinare
În condiţiile legii şi în funcţie de gravitatea abaterilor, procurorului îi pot fi aplicate, prin hotărîre a Colegiului disciplinar, următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea în funcţie;
e) retrogradarea în grad de clasificare sau în grad militar special;
f) retragerea insignei „Lucrător de Onoare al Procuraturii”;
g) concedierea din organele Procuraturii.
Articolul 63. Răspunderea patrimonială
(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile comise de procurori în exerciţiul funcţiei.
(2) Pentru repararea prejudiciului, persoana are dreptul să înainteze acţiune numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Justiţiei.
(3) Răspunderea statului nu înlătură răspunderea procurorului care şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile.
(4) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în cazurile prevăzute de prezentul articol este de 3 ani de la data apariţiei dreptului, dacă legea nu prevede alte termene.
Capitolul X
Transferul, delegarea, detaşarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie a procurorului
Articolul 64. Transferul, delegarea şi detaşarea
(1) Transferul procurorului pe un termen nelimitat sau pe un termen limitat în locul unui procuror suspendat, transferat sau detaşat din funcţie se face numai în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia muncii.
(2) În cazul în care un organ al Procuraturii nu poate funcţiona din cauza lipsei temporare a unor procurori, existenţei unor funcţii vacante, precum şi în alte cazuri, Procurorul General, la propunerea conducătorului organului, poate delega procurori de la alte procuraturi, fără acordul lor, pe o durată de pînă la o lună pe parcursul unui an. Cu consimţămîntul scris al procurorului, delegarea poate fi prelungită şi peste acest termen. Salariul mediu al procurorului delegat nu poate fi mai mic decît cel primit în funcţia anterioară.
(3) Procurorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţămîntul său, pentru îndeplinirea unei funcţii în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, pe un termen de pînă la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni. Pentru îndeplinirea atribuţiilor Procuraturii, procurorul poate fi detaşat şi în alte instituţii. În perioada detaşării, procurorului i se păstrează statutul. El beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat.
(4) Dacă salariul prevăzut pentru funcţia în care procurorul se deleagă ori se detaşează este inferior celui de care beneficia în funcţia anterioară, se va păstra salariul funcţiei de bază.
(5) Perioada de detaşare în alte instituţii se include în vechimea în muncă în funcţia de procuror.
(6) La expirarea termenului pentru care a fost detaşat, procurorului i se acordă funcţia de pînă la detaşare sau, cu consimţămîntul său, i se acordă o altă funcţie de procuror echivalentă.
(7) Deciziile privind transferarea, delegarea şi detaşarea procurorului se iau de către Procurorul General.
Articolul 65. Suspendarea din funcţie
(1) Procurorul poate fi suspendat din funcţie prin ordin al Procurorului General, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, dacă:
a) în privinţa lui se porneşte urmărire penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza respectivă;
b) este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă dispărut fără urmă;
c) participă la campanie electorală în calitate de candidat pentru o autoritate publică sau pentru autoritatea administraţiei publice locale şi este ales în una din ele;
d) i se acordă concediu de maternitate şi concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), c) şi d), salariul se plăteşte procurorului în condiţiile legii.
(3) Suspendarea din funcţie a procurorului din cauzele enumerate la alin.(1), cu excepţia lit.a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.
(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia procurorului sau dacă a fost pronunţată o sentinţă de achitare ori de încetare a procesului penal pe motiv de reabilitare, suspendarea din funcţie încetează, iar procurorul este restabilit în toate drepturile anterioare.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului de suspendare din funcţie, procurorului i se acordă funcţia pe care a deţinut-o pînă la suspendare sau, cu consimţămîntul lui, i se acordă o altă funcţie de procuror echivalentă.
(6) Hotărîrea privind suspendarea sa din funcţie procurorul o poate ataca în instanţă de judecată în condiţiile legii.
Articolul 66. Eliberarea din funcţie
(1) Procurorul este eliberat din funcţie în cazul:
a) demisiei în condiţiile art.67 alin.(2);
b) depunerii cererii de eliberare din proprie iniţiativă;
c) demisiei în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă;
d) expirării termenului de numire în funcţie;
e) comiterii sistematice de abateri disciplinare sau comiterii unei abateri disciplinare grave;
f) necorespunderii funcţiei deţinute din cauza calificării insuficiente, fapt constatat prin atestare;
g) pronunţării unei sentinţe definitive de condamnare;
h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
i) refuzului de a fi transferat în alt organ al Procuraturii dacă organul în care a lucrat se lichidează ori se reorganizează;
j) decesului sau declarării decesului procurorului prin hotărîre judecătorească definitivă.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), g), h) şi j), hotărîrea privind eliberarea procurorului din funcţie se emite de către Procurorul General. În celelalte cazuri prevăzute de lege, procurorul va fi eliberat din funcţie de către Procurorul General în baza hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor. Hotărîrile de eliberare din funcţie pot fi contestate în instanţa de judecată în modul stabilit de lege.
(3) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie, procurorul va fi repus în toate drepturile, plătindu-i-se, conform legii, drepturile băneşti de care a fost privat.
(4) Procurorul General poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului de către Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a), b), g), h).
(5) Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General pot fi eliberaţi din funcţie în temeiurile prevăzute la alin.(1) lit.a), b), c), e), g), h), i).
Articolul 67. Demisia procurorului
(1) Procurorul are dreptul la demisie în cazul depunerii cererii de demisie.
(2) Se consideră demisie a procurorului plecarea lui onorată din funcţie dacă, în exerciţiul funcţiei şi în afara relaţiilor de serviciu, nu a comis fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau care ar compromite titlul de procuror.
(3) Procurorul care se află în demisie are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat sau la o indemnizaţie lunară viageră în condiţiile prezentei legi.
(4) Dacă procurorul care se află în demisie are în funcţia de procuror o vechime: de cel puţin 20 de ani, beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani – de 85%; de la 30 la 35 de ani – de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai mult – de 100% din suma tuturor plăţilor lunare asigurate ale procurorului în exerciţiu în ultima funcţie deţinută.
(41) Indemnizatiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.
(42) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă/cotizare şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.
(5) Procurorul care se află în demisie este în drept să activeze în alte funcţii în organele Procuraturii sau în domeniul justiţiei.
(7) Se consideră că procurorul se află în demisie atît timp cît respectă prevederile art.34 şi 35, păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte care ar discredita imaginea Procuraturii sau care ar compromite titlul de procuror.
(8) În cazul în care Consiliul Superior al Procurorilor constată că procurorul care se află în demisie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în prezenta lege, propune Procurorului General sistarea demisiei. Procurorul poate ataca hotărîrea de sistare a demisiei în instanţă de judecată.
(9) În cazul în care procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al Procurorilor poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia devine efectivă dacă aflarea procurorului în funcţie este necesară lichidării restanţelor.
(10) Problemele privind demisia procurorilor sînt examinate de Consiliul Superior al Procurorilor, care propune soluţii Procurorului General spre a decide.
Capitolul XI
Protecţia de stat a procurorului. asigurarea lui materială şi socială
Articolul 68. Protecţia de stat a procurorului şi a membrilor lui de familie
(1) Procurorul, membrii lui de familie şi averea lor se află sub protecţia statului. La cererea motivată a procurorului, în care invocă existenţa unui pericol pentru viaţa, sănătatea sa ori a familiei sale, pentru integritatea averii sale, organele afacerilor interne sînt obligate să ia măsurile de rigoare în vederea asigurării securităţii procurorului şi a membrilor lui de familie, a integrităţii bunurilor acestora.
(2) Atentarea la viaţa şi la sănătatea procurorului, distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ameninţarea cu omor, cu violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea lui, precum şi atentarea la viaţa şi la sănătatea rudelor lui apropiate (părinţi, soţ, soţie, copii), în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, atrag răspundere penală.
(3) Procurorul în exerciţiul funcţiei are dreptul să poarte armă şi mijloace de autoapărare.
(4) Procurorul are dreptul la compensarea cheltuielilor efectuate în interes de serviciu.
Articolul 69. Salarizarea
(1) Salarizarea procurorului se efectuează în modul, în condiţiile şi în cuantumul prevăzute de legislaţie.
Articolul 70. Concediul
(1) Procurorul are dreptul la un concediu anual plătit de 30 de zile lucrătoare.
(2) În cazul în care procurorul are o vechime în muncă în funcţia de procuror de pînă la 5 ani, concediul se măreşte cu 2 zile lucrătoare, de la 5 la 10 ani – cu 5 zile, de la 10 la 15 ani – cu 10 zile, de peste 15 ani – cu 15 zile lucrătoare.
(3) Procurorului i se acordă concediu prin ordin al Procurorului General, în conformitate cu programul de acordare a concediilor de odihnă anuale procurorilor, aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
(4) Se interzice neacordarea de concediu anual procurorului.
Articolul 71. Asigurarea cu locuinţă
(1) Dacă nu deţine spaţiu locativ, procurorul are dreptul la locuinţă de serviciu.
Articolul 72. Alte garanţii sociale
(1) În exerciţiul funcţiei, procurorii beneficiază de asistenţă medicală gratuită din contul bugetului de stat.
(2) Procurorii care se află în demisie sau la pensie, dacă nu sînt angajaţi la altă muncă, beneficiază de asistenţă medicală în condiţiile alin.(1).
(3) Procurorului care demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror. Totodată, procurorului care a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi fie continuă să activeze, fie este reangajat în funcţia de procuror i se va acorda indemnizaţie unică la încetarea raporturilor de serviciu, în mărimea cuvenită, pentru anii compleţi de activitate de după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.
(4) Viaţa, sănătatea şi bunurile procurorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat.
(5) Suma de asigurare se plăteşte în caz:
a) de moarte violentă sau deces al procurorului în exerciţiul funcţiei, dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau a altor vătămări violente ale sănătăţii, succesorilor lui sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit pînă la atingerea limitei de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;
b) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii, care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională şi care a provocat pierderea totală a capacităţii de muncă, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 10 ani;
c) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii în exerciţiul funcţiei, ce exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională, sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de procuror. (În calculul compensaţiei nu se includ: pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională, salariul primit de procuror după vătămare, compensaţiile de asigurare de stat);
d) de moarte violentă sau deces al procurorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altor vătămări violente ale sănătăţii, membrilor lui de familie inapţi pentru muncă, aflaţi în întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul indemnizaţia unică.
(6) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a procurorului prin deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, a bunurilor membrilor lui de familie sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat.
Articolul 73. Asigurarea cu pensie
(1) Procurorii, cu excepţia procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
(2) Procurorii militari cad sub incidenţa Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne. Vechimea în muncă a procurorilor transferaţi în procuraturile militare şi în subdiviziunea Procuraturii Generale învestită cu atribuţii în Forţele Armate se include în vechimea totală în muncă a militarului.
Articolul 74. Legitimaţia de procuror
(1) La numire în funcţie, procurorul primeşte legitimaţie de un model aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
(2) Legitimaţia de procuror este eliberată de Procurorul General şi serveşte ca document care confirmă identitatea şi funcţia procurorului.
(3) Procurorilor aflaţi în demisie sau eliberaţi din funcţia de procuror cărora li s-a stabilit pensie li se eliberează legitimaţie prin care se confirmă acest statut al lor.