Având în vedere sesizarea depusă la 11 noiembrie 2013, înregistrată la aceeaşi dată,
1. La 11 noiembrie 2013, deputaţii în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Boris Vieru, Gheorghe Brega şi dna Corina Fusu, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare pentru interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin. (1) și 104 din Constituția Republicii Moldova.
A. Motivele sesizării
2. Autorii sesizării au solicitat interpretarea prevederilor constituționale enunțate în următoarele aspecte:
„Dacă, în sensul normelor invocate pentru interpretare, exercitarea funcţiei de control parlamentar, materializată în parte în dreptul deputatului de a formula întrebări şi/sau interpelări, inclusiv cu posibilitatea de a le adresa direct membrilor Guvernului sau altor conducători ai autorităţilor publice în cadrul şedinţei în plen a Parlamentului, urmează a fi condiţionată de acceptarea propunerii de către majoritatea deputaţilor sau solicitarea urmează a fi satisfăcută necondiţionat reieşind din mandatul reprezentativ al deputatului exercitat în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei sale convingeri, în interesele întregului popor?”
B. Legislaţia pertinentă
Articolul 126
Audieri parlamentare
„(1) Parlamentul, o dată în decursul unei sesiuni, audiază Guvernul în probleme ce ţin de activitatea acestuia.
(2) La propunerea Biroului permanent, a comisiilor permanente sau a fracţiunilor parlamentare, Parlamentul iniţiază audieri şi în alte domenii de interes public major.
(3) Data şi procedura de desfăşurare a audierilor sînt stabilite şi aduse la cunoştinţa deputaţilor şi Guvernului de către Parlament.”
5. Prevederile relevante ale Legii nr. 39-XIII din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament (republicat M.O., 2005, nr. 59-61, art. 201) sunt următoarele:
„Art. 17. - (1) Deputatul beneficiază de dreptul de vot deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de Parlament.
(2) Deputatul este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales în organele Parlamentului;
b) să-şi exprime părerea asupra componenţei nominale a organelor formate de Parlament şi asupra candidaturilor persoanelor oficiale în cadrul dezbaterilor pentru alegerea, numirea sau confirmarea lor de către Parlament;
c) să facă propuneri legislative în scris spre a fi examinate de Parlament;
d) să facă propuneri şi observaţii asupra ordinii de zi a şedinţei, asupra esenţei problemelor puse în discuţie şi modului lor de examinare;
e) să dea dovadă de iniţiativă şi să facă propuneri vizând examinarea la şedinţele Parlamentului a dărilor de seamă sau a informaţiilor prezentate de orice organ sau persoană oficială, aflată în subordinea sau sub controlul Parlamentului;
f) să pună problema votului de încredere în Guvern, în persoanele oficiale alese, numite sau confirmate de Parlament, dacă propunerea este susţinută de cel puţin o pătrime din deputaţii aleşi;
g) să propună spre examinare Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile (mai departe unităţi) execută legile şi hotărârile Parlamentului;
h) să participe la dezbateri, să facă interpelări, să adreseze întrebări reporterilor şi preşedintelui şedinţei, să ceară răspunsuri;
i) să-şi argumenteze propunerile, să se pronunţe în chestiuni de procedură, să prezinte note informative;
j) să facă amendamente la proiectele de legi, de hotărâri şi de alte acte normative.
(3) Deputatul care nu a luat cuvântul în dezbateri este in drept să transmită preşedintelui şedinţei textul cuvântării, propunerile şi observaţiile sale asupra problemei examinate la şedinţa Parlamentului. Textul cuvântării deputatului se anexează la stenograma şedinţei şi, la solicitarea lui, se publică în organul de presă al Parlamentului.
(4) Deputatul este în drept să ia cunoştinţă de textele stenogramelor şedinţelor Parlamentului înainte de a fi publicate, să primească textele cuvântărilor sale care nu urmează a fi publicate.
(5) Propunerile şi observaţiile făcute de deputat la şedinţele Parlamentului sunt examinate, ţinându-se cont de ele, în procesul de definitivare şi adoptare a proiectelor de legi şi hotărâri.
(6) În exercitarea mandatului deputatul poate adresa întrebări, interpelări şi petiţii Preşedintelui Republicii Moldova, membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.
(7) Modul de exercitare a drepturilor menţionate este stabilit prin prezenta lege şi prin Regulamentul Parlamentului.”
„Art. 22. - (1) Deputatul este în drept să se adreseze oricărui organ de stat şi obştesc, oricărei persoane oficiale în probleme ce ţin de activitatea de deputat şi să participe la examinarea lor. Organul sau persoana oficială respectivă sunt obligate să dea fără întârziere răspuns la adresare, iar în cazul examinării sau verificării suplimentare a problemei - în cel mult o lună.
(2) Adresările deputatului în probleme ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, a Guvernului, a altor organe centrale ale administraţiei de stat urmează să fie examinate de aceste organe. Data examinării trebuie adusă din timp la cunoştinţă deputatului.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să acorde deputatului sprijinul necesar pentru organizarea lucrului cu alegătorii. În acest scop, ele asigură accesul în încăperi sau locuri publice, precum şi echipamentul şi informaţiile necesare, anunţă din timp alegătorii despre locul şi timpul întâlnirii cu deputatul.”
ÎN DREPT
Argumentele autorilor sesizării
6. Potrivit autorilor sesizării alin.(l) al art. 104 din Constituţie, în simpla interpretare literală, stipulează expres că Guvernul este responsabil şi prezintă informaţiile şi documentele cerute, inclusiv în faţa: a) Parlamentului; b) comisiilor lui şi c) deputaţilor.
7. În opinia autorilor sesizării, Parlamentul este locul unde membrii Guvernului sunt obligaţi să ofere explicaţii şi să răspundă criticilor. Instituţia controlului parlamentar exercitat de către deputaţi este indisolubil legată de instituţia mandatului parlamentar, identificat prin atribuţiile conferite parlamentarului în mod individual, ca element component al Parlamentului.
8. Astfel, autorii sesizării consideră că exercitarea funcţiei de control parlamentar, materializată în parte în dreptul deputatului de a formula întrebări şi/sau interpelări, inclusiv cu posibilitatea de a le adresa direct membrilor Guvernului sau altor conducători de autorităţi publice în cadrul şedinţei în plen al Parlamentului, nu poate fi condiţionată de acceptarea propunerii de către majoritatea deputaţilor, întrucât acest drept rezultă din mandatul reprezentativ, dreptul delegat de poporul Republicii Moldova, ca titular al suveranităţii naţionale, pentru exercitarea puterii legislative ca parte componentă a puterii de stat, în baza şi în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale, iar deputaţii în Parlament îşi exercită mandatul în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei lor convingeri, în interesele întregului popor.
Aprecierea Curţii
9. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.
10. Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sunt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.
11. Curtea reţine că, în speţă, sesizarea vizează interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin. (1) și 104 din Constituție.
12. În mai multe hotărâri ale sale Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.
13. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.
14. Curtea subliniază că, în jurisprudența sa s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra conținutului articolelor 2 și 60 din Constituție. Astfel, în Hotărârea nr. 9 din 21 mai 2013 Curtea a menționat:
„46. [...] potrivit articolului 2 din Constituție, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct și prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituție.
47. [...] dispoziţia cuprinsă la art. 2 alin. (1) din Legea Supremă urmează a fi coroborată cu art. 60, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului.”
15. Curtea reține că, analizând textual normele constituționale menţionate mai sus, se constată că acestea nu au un conţinut incert, ambiguu sau incomplet și nu pot fi supuse interpretărilor multiple.
16. Cu referire la solicitarea autorilor sesizării de a interpreta articolul 68 din Constituţie, este de menționat că anterior, în Hotărârea nr. 8 din 19 iunie 2012 privind interpretarea art. 68 alin.(1), (2) şi 69 alin.(2) din Constituţie, Curtea a statuat:
„37. [...] în sensul prevederilor „în exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului”, „orice mandat imperativ este nul” de la alineatele (1) şi (2) ale articolului 68 din Constituție:
- mandatul reprezentativ semnifică dreptul delegat de poporul Republicii Moldova, ca titular al suveranităţii naţionale, deputaţilor în Parlament pentru exercitarea puterii legislative ca parte componentă a puterii de stat, în baza şi în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale; - deputaţii în Parlament îşi exercită mandatul în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei lor convingeri, în interesele întregului popor.
42. […] Constituţia Republicii Moldova, prin articolul 68 alin. (2), respinge orice formă de mandat imperativ, incluzând prevederi care consfinţesc caracterul reprezentativ al mandatului parlamentarilor.”
17. În partea care vizează interpretarea art. 104 din Constituție, Curtea menționează că, potrivit prevederilor acestuia, Guvernul este responsabil în fața Parlamentului și prezintă informațiile cerute de acesta, de comisiile lui și de deputați. Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezența, participarea lor este obligatorie.
18. Mai mult ca atât, art. 105 alin. (1) din Constituție stabileşte că Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi. Textul constituţional însă nu indică în care formă aceste răspunsuri urmează a fi prezentate.
19. În același timp, Curtea observă că cadrul normativ subsecvent Constituției cuprinde mai multe reglementări referitoare la competenţele Parlamentului de a solicita Guvernului informaţii şi documente, precum şi la modul în care acestea pot fi puse la dispoziţie.
20. Articolul 17 alin. (6) din Legea nr. 39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament garantează dreptul deputatului de a adresa întrebări şi interpelări membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.
21. Prevederi detaliate conține și Regulamentul Parlamentului. În Hotărârea nr. 9 din 21 mai 2013 Curtea a menționat:
„52. [...] Regulamentul Parlamentului se constituie dintr-un ansamblu de norme juridice, menit să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat. În acelaşi timp, normele regulamentare reprezintă instrumente juridice care permit şi asigură desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul îşi exercită suveranitatea naţională, în conformitate cu prevederile articolului 2 alin. (1) din Constituţie.”
22. Astfel, art. 122 din Regulamentul Parlamentului stabileşte modalitatea și timpul în care deputaţii adresează întrebări membrilor Guvernului. Potrivit art. 123, formulând întrebarea, deputatul va preciza dacă doreşte să primească răspunsul în scris sau oral la şedinţa în plen. Dacă se solicită răspuns oral, acesta va fi prezentat la următoarea şedinţă în plen în cadrul orei Guvernului. Dacă se solicită răspuns scris, acesta se prezintă în termen de 15 zile.
23. De asemenea, Curtea observă că normele procedurii parlamentare reglementează și modalitatea de înaintare și examinare a interpelărilor. Interpelarea deputatului constă dintr-o cerere adresată Guvernului, prin care se solicită explicaţii asupra unor aspecte ale politicii Guvernului ce ţin de activitatea sa internă sau externă. Autorii interpelării pot cere Parlamentului dezbaterea în şedinţă plenară a răspunsului la interpelare, înaintând în acest sens o moţiune simplă.
24. Suplimentar, prevederile art. 126 din Regulamentul Parlamentului stabilesc organizarea audierilor Guvernului o dată în decursul unei sesiuni în probleme ce ţin de activitatea acestuia. Parlamentul poate iniţia audieri şi în alte domenii de interes public major. Acestea se organizează la propunerea Biroului permanent, a comisiilor permanente sau a fracţiunilor parlamentare.
25. Concluzionând cele menţionate supra, Curtea constată că dispozițiile constituționale, a căror interpretare se solicită, nu conțin ambiguități, imprecizii sau neclarități, fiind expuse și detaliate de jurisprudența constituțională și de cadrul legislativ subsecvent Constituției, motiv pentru care normele respective nu necesită a fi interpretate de Curtea Constituțională.
Pentru considerentele expuse și călăuzindu-se de prevederile articolelor 24 alin.(1), 26 alin.(1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6 alin.(1) şi alin.(2), 39 alin.(2), 40 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
D E C I D E:
1. Se respinge sesizarea privind interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin. (1) şi 104 din Constituţia Republicii Moldova.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Alexandru TĂNASE
Nr. 19. Chişinău, 6 decembrie 2013.