Secţiunea 1.
Privire generală asupra impacturilor schimbării prognozate a climei
1.1. Descrierea variabilităţii climatice în Republica Moldova
1. Observaţiile sistemice asupra indicilor climatici în Republica Moldova au fost iniţiate în 1886, continuînd să fie efectuate pînă în prezent prin reţeaua de monitorizare hidrometeorologică a Serviciului Hidrometeorologic de Stat.
În Republica Moldova, caracterul modificărilor observate ale climei a fost identificat prin studierea tendinţelor şi variabilităţii indicilor climatici de bază (sursa: Cea de-a Treia Comunicare Naţională a Republicii Moldova elaborată în cadrul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbarea climei. Ministerul Mediului al Republicii Moldova / Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Chişinău, 2013, 413 p.).
2. Începutul anilor ’90 ai secolului XX este considerat un „punct de referinţă” pentru fenomenul de încălzire globală. Acest fenomen a fost constatat în baza observaţiilor efectuate la staţia meteorologică Chişinău (pentru care este disponibilă cea mai lungă serie de observare instrumentală neîntreruptă a datelor climatice), care au stabilit că în perioada 1887-1980 temperatura medie anuală a aerului a crescut în medie, în fiecare 10 ani, cu circa 0,05oC, ceea ce, recalculat pentru 100 de ani, constituie o creştere cu 0,5oC (tabelul 1 şi figura 1).
Aplicînd aceeaşi metodologie pentru anii 1981-2010, s-a stabilit o creştere medie pentru fiecare zece ani cu circa 0,63oC, ceea ce, recalculat pentru 100 de ani, constituie 6,3oC. În acelaşi timp, creşterea bruscă a temperaturii medii anuale pentru perioada 1981-2010 a fost determinată de creşterea esenţială a temperaturii medii a aerului pe durata primăverii, verii şi toamnei.
3. Tendinţele de evoluţie a valorilor medii anuale şi sezoniere ale precipitaţiilor pentru cele două perioade evaluate sînt pozitive pentru toate anotimpurile, cu excepţia sezonului de primăvară (1891-1980) şi vară (1981-2010), cînd tendinţele de evoluţie au fost negative. De notat totuşi că tendinţele de creştere uşoară a valorilor medii anuale şi sezoniere ale precipitaţiilor nu sînt semnificative din punct de vedere statistic, cu excepţia celei anuale pentru perioada 1891-1980 (tabelul 1 şi figura 1).
Tabelul 1. Tendinţe liniare de evoluţie a temperaturii aerului (oC/an) şi a precipitaţiilor (mm/an) pentru două perioade distincte de observare instrumentală a datelor climatice la staţia meteorologică Chişinău
| Anotimpul | Valoarea medie a temperaturii aerului, oC/an | Valoarea medie a precipitaţiilor, mm/an |
perioada 1887-1980 | perioada 1981-2010 | perioada 1891-1980 | perioada 1981-2010 |
| Iarnă | 0,010 | 0,039 | 0,472 | 1,234 |
| Primăvară | 0,005 | 0,061 | - 0,059 | 0,187 |
| Vară | 0,002 | 0,097 | 0,619 | - 1,406 |
| Toamnă | 0,003 | 0,048 | 0,412 | 1,291 |
| Anual | 0,005 | 0,063 | 1,448 | 1,301 |
Notă. Cu aldine sînt prezentate valorile cu diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
La analiza valorilor medii a indicelui temperatura medie anuală şi sezonieră a aerului s-au constatat modificări substanţiale în regimul de temperatură pentru cele două perioade distincte (tabelul 2).
Tabelul 2. Evoluţia valorilor medii a temperaturii anuale şi sezoniere (oC) pentru perioadele 1887-1980 şi 1981-2010, precum şi a precipitaţiilor medii anuale şi sezoniere (mm), pentru perioadele 1891-1980 şi 1981-2010 la staţia meteorologică Chişinău
| Anotimpul | Temperatura medie a aerului, oC | Precipitaţiile medii, mm |
perioada 1887-1980 | perioada 1981-2010 | perioada 1891-1990 | perioada 1981-2010 |
| Iarnă | -2,2 | -1,1 | 100,6 | 105,6 |
| Primăvară | 9,4 | 10,2 | 121,5 | 123,7 |
| Vară | 20,5 | 21,3 | 185,9 | 186,1 |
| Toamnă | 10,1 | 10,3 | 113,1 | 132,2 |
| Anual | 9,5 | 10,2 | 521,1 | 547,6 |
Notă. Cu aldine sînt marcate valorile semnificative din punct de vedere statistic

Figura 1. Tendinţe liniare de evoluţie a temperaturii medii a aerului (oC/an – partea stîngă) şi a precipitaţiilor (mm/an – partea dreaptă) pentru două perioade de observaţie instrumentală (temperatură 1887-1980 şi precipitaţii 1891-1980 – linie trasată şi 1981-2010 – linie continuă) la staţia meteorologică Chişinău
4. Cu un înalt grad de certitudine a fost stabilit faptul că fenomenul schimbărilor climatice ia amploare şi avansează cu un ritm accelerat, în special în ultimele trei decenii. Acest fenomen se manifestă practic pe întreaga perioadă a anului, mai puţin toamna. În afară de aceasta, a fost stabilită o intensificare accentuată a variabilităţii indicelui ce caracterizează temperatura medie anuală şi sezonieră a aerului pentru perioada 1981-2010. În timp real, această variabilitate se manifestă prin creşterea frecvenţei fluctuaţiilor bruşte de temperatură, în special de durata sezonului de iarnă şi primăvară tîrzie, iar vara – prin apariţia valurilor de căldură. Această stare a vremii are un efect destul de nefast asupra componentelor socioeconomice şi a sănătăţii umane.
5. O analiză a datelor climaterice naţionale a stabilit că frecvenţa medie a secetelor în Republica Moldova, într-o perioadă de 10 ani, constituie 1-2 secete în nord, 2-3 secete în partea centrală şi 5-6 secete în sud. Frecvenţa secetelor a crescut, îndeosebi, în ultimele trei decenii. Astfel, în perioada 1990-2012, 10 ani au fost marcaţi de secete, ceea ce a condus la reducerea semnificativă a recoltelor. În anii 1990, 1992 şi 2003, secetele au continuat pe parcursul întregii perioade de vegetaţie a plantelor (aprilie–septembrie). Secetele din 2007 şi 2012 au afectat peste 70% din teritoriul ţării, acestea fiind cele mai dezastruoase secete din întreaga perioadă de monitorizări instrumentale ale vremii.
6. Inundaţiile, de asemenea, afectează periodic Republica Moldova. În ultimii 70 de ani, au fost raportate 10 inundaţii majore în zona fluviului Nistru şi rîului Prut, iar trei din acestea au avut loc în ultimul deceniu (2006, 2008 şi 2010). De asemenea, inundaţiile cauzate de revărsarea rîurilor mai mici din ţară sînt destul de frecvente.
Costurile socioeconomice cauzate de calamităţile naturale asociate cu clima sînt semnificative, cel mai mare impact avînd secetele şi inundaţiile (figura 2).

Figura 2. Pierderile economice (în milioane lei) cauzate de calamităţile asociate cu clima, pentru perioada 1998-2005 (sursa: Raportul Băncii Mondiale „Productivitatea rurală în Moldova – gestionarea vulnerabilităţii naturale”, 2007)
1.2. Riscurile climatice viitoare
7. În cea de-a Treia Comunicare a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (2013), au fost evaluate 37 de simulări constituite din 10 modele generale ale circulaţiei atmosferice globale.
Simulările modelelor generale de circulaţie atmosferică au fost împărţite în trei ansambluri, în funcţie de scenariile de emisii A2, A1B şi B1, incluse în Raportul special al scenariilor de emisii (SRES) al Comisiei interguvernamentale pentru schimbarea climei (IPCC), iar schimbarea climei a fost calculată pentru trei perioade viitoare: anii ’20 (perioada 2010-2039), anii ’50 (perioada 2040-2069) şi anii ’80 (perioada 2070-2099), în raport cu perioada de referinţă (anii 1961-1990).
8. Pentru perioada 2010-2039 cele trei scenarii de emisii prevăd pentru Republica Moldova creşteri de temperatură destul de omogene, în medie de circa +1,2-1,4oC. Doar începînd cu anii ’50, aceste trei ansambluri de modele ale scenariilor de emisii prognozează tendinţe de creştere a temperaturii mai diferite. Aceasta se întîmplă din cauza inerţiei mari a sistemului climatic, pentru care este nevoie de secole ca impactul emisiilor de gaze cu efect de seră să se manifeste din plin. De fapt, trebuie să treacă mult timp pînă cînd emisiile de gaze cu efect de seră să creeze situaţii considerate doar scenarii climatice pentru viitor. În anii ’80, conform scenariului de emisii A2, creşterea temperaturii medii este mai mare şi poate atinge valori de circa 4,3oC. Scenariul de emisii A1B arată că temperatura medie ar putea creşte cu aproximativ 3,8 oC, iar scenariul de emisii B1 - că aceasta ar putea creşte cu 2,7 oC (figura 3).
9. În ceea ce priveşte precipitaţiile, pentru anii ’20, scenariile de emisii A2, A1B şi B1 prognozează sporuri mici ale precipitaţiilor anuale, de circa 2%, pentru toate zonele agroecologice din Republica Moldova (figura 4). Însă, începînd cu anii ’50, cele trei scenarii de emisii prevăd o tendinţă generală de diminuare a cantităţii de precipitaţii anuale. Conform scenariului de emisii A2, pentru anii ’80, nivelul gradului de diminuare a precipitaţiilor va fi mai mare, variind de la -13,5% în zona agroecologică Sud pînă la -5,7% în zona agroecologică Nord, cu diminuări mai nesemnificative pentru scenariul de emisii A1B, şi anume de la -4,4% în zona agroecologică Sud pînă la -1,5% în zona agroecologică Nord, comparativ cu perioada de referinţă (anii 1961-1990).
10. Caracterul sezonier al indicilor ce caracterizează schimbările climatice va fi diferit pentru zonele agroecologice din Republica Moldova. Conform scenariului de emisii A2, se estimează că în zona agroecologică Nord se va înregistra cea mai semnificativă încălzire pe parcursul iernii, cu creşteri de temperaturi de pînă la +4,9 oC pînă în anii ’80. În restul teritoriului, creşterile de temperatură vor fi cu 0,5-1,0oC mai joase. Caracterul schimbărilor, în conformitate cu cercetările pentru ansamblul de modele ale scenariului de emisie B1, este similar cu cel din scenariul de emisii A2, însă valoarea creşterilor de temperatură este mai mică, de la +2,6 oC pînă la +3,2 oC pentru întreg teritoriul ţării, încălzirea maximă fiind remarcată, la fel, în zonele agroecologice Nord şi Centru.
Anii ’20

Anii ’50

Anii ’80

Figura 3. Temperaturile medii anuale prognozate pentru Republica Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariile de emisii A2, A1B şi B1
Anii ’20

Anii ’50

Anii ’80

Figura 4. Precipitaţiile anuale prognozate pentru Republica Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariile de emisii A2, A1B şi B1
11. Pe parcursul verii, modelele de simulare a indicatorilor climaterici indică o creştere a temperaturii medii cu +5,1-5,2 oC în zonele agroecologice Centru şi Sud, iar creşterile de temperatură în zona agroecologică Nord vor fi mai mici, cu pînă la +4,5oC conform modelelor scenariului de emisii A2. Modelele scenariului de emisii B1 prevăd o încălzire mai puţin accentuată şi mai uniformă în toate zonele agroecologice, de la +2,9 pînă la +3,1 oC (tabelul 3).
Tabelul 3. Tendinţele de modificare a temperaturilor medii sezoniere (iarnă şi vară) ale aerului (∆T, oC), proiectate pentru zonele agroecologice din Republica Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariul de emisii SRES A2, A1B şi B1
| Sezonul | Media obser-vată 1961-1990 | Scena-riul de emisii | Previziuni ale schimbărilor climatice |
| anii ’20 | anii ’50 | anii ’80 |
| min. | media | max. | min. | media | max. | min. | media | max. |
| Zona agroecologică Nord |
| DIF | -3,5 | A2 | 0,5 | 1,4 | 3,4 | 2,0 | 3,4 | 6,4 | 3,3 | 4,9 | 8,0 |
| A1B | 0,0 | 1,2 | 2,2 | 0,9 | 2,8 | 4,3 | 2,2 | 4,0 | 5,7 |
| B1 | 0,8 | 1,4 | 2,6 | 1,5 | 2,3 | 4,3 | 1,4 | 3,0 | 4,5 |
| IIA | 18,1 | A2 | 0,5 | 1,2 | 2,4 | 1,4 | 2,5 | 3,5 | 2,2 | 4,5 | 6,1 |
| A1B | 0,7 | 1,6 | 2,4 | 1,4 | 3,0 | 4,7 | 1,9 | 4,1 | 6,7 |
| B1 | 0,7 | 1,5 | 2,3 | 1,2 | 2,3 | 3,6 | 1,5 | 2,9 | 4,5 |
| Zona agroecologică Centru |
| DIF | -1,8 | A2 | 0,2 | 1,0 | 2,4 | 1,9 | 2,8 | 4,2 | 3,3 | 4,3 | 5,4 |
| A1B | -0,2 | 1,2 | 2,2 | 0,8 | 2,7 | 4,1 | 2,1 | 4,2 | 6,8 |
| B1 | 0,9 | 1,4 | 2,6 | 1,5 | 2,3 | 3,7 | 1,5 | 2,9 | 4,3 |
| IIA | 20,3 | A2 | 0,5 | 1,4 | 2,4 | 1,4 | 2,9 | 4,5 | 2,3 | 5,1 | 7,0 |
| A1B | 0,6 | 1,7 | 2,6 | 1,4 | 3,1 | 5,0 | 1,8 | 4,1 | 6,9 |
| B1 | 0,7 | 1,6 | 2,5 | 1,2 | 2,4 | 3,8 | 1,5 | 3,0 | 4,8 |
| Zona agroecologică Sud |
| DIF | -1,5 | A2 | 0,1 | 0,9 | 2,3 | 1,4 | 2,5 | 3,9 | 3,2 | 3,9 | 5,0 |
| A1B | -0,3 | 1,1 | 2,1 | 0,4 | 2,4 | 3,8 | 1,7 | 3,5 | 5,0 |
| B1 | 0,8 | 1,2 | 2,4 | 1,2 | 2,0 | 3,4 | 1,4 | 2,6 | 4,0 |
| IIA | 20,4 | A2 | 0,5 | 1,4 | 2,3 | 1,4 | 3,0 | 4,3 | 2,3 | 5,2 | 6,9 |
| A1B | 0,6 | 1,7 | 2,6 | 1,4 | 3,2 | 4,8 | 2,0 | 4,3 | 6,9 |
| B1 | 0,7 | 1,5 | 2,4 | 1,2 | 2,5 | 4,0 | 1,5 | 3,1 | 4,8 |
| | | | | | | | | | | | | |
Notă. Rezultatele experimentelor prezintă valorile medii pentru viitorii 30 de ani pentru ansamblurile de modele ale scenariilor de emisii SRES A2, A1B şi B1 în raport cu perioada de referinţă 1961-1990; sezonul de iarnă: DIF – decembrie, ianuarie, februarie; sezonul de vară: IIA – iunie, iulie, august.
12. Fenomenul schimbărilor climatice determinat de creşterea temperaturii medii şi reducerea cantităţii de precipitaţii ar putea avea efecte grave asupra ecosistemelor naturale şi activităţilor umane. Condiţii climaterice precum cele înregistrate în anii 2007 şi 2012 ar putea deveni, către anii 2050-2080, o normă climatică, avîd consecinţe dezastruoase pentru agricultură, sănătatea umană şi economia naţională.
Pentru anii ’80, modele evaluate prezic cel mai mare spor al precipitaţiilor, îndeosebi în timpul iernii, cu o creştere de la 5,3% (în scenariul B1) pînă la 7,5% (în scenariul A2) pentru zona agroecologică Nord şi de la 0,2% (în scenariul B1) pînă la 1,5% (în scenariul A2) – pentru zona agroecologică Sud.
În timpul verii, ansamblul de modele ale scenariului de emisii A2 indică cele mai mari reduceri de precipitaţii, cu 26,4% în zona agroecologică Sud şi cu 16,1% în zona agroecologică Nord.
Prognozele ansamblului de modele ale scenariului de emisii B1 sînt asemănătoare, însă valorile schimbărilor sînt mai mici, de la 8,4% pînă la 4,6%, comparativ cu perioada de referinţă 1961-1990 (tabelul 4).
Tabelul 4. Schimbările sezoniere (iarnă şi vară) ale precipitaţiilor (∆P, %) estimate pentru zonele agroecologice din Republica Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariul de emisii SRES A2, A1B şi B1
| Sezonul | Media obser-vată 1961-1990, mm | Scena-riul de emisii | Previziuni ale schimbărilor climatice |
| anii ’20 | anii ’50 | anii ’80 |
| Min. | Media | Max. | Min. | Media | Max. | Min. | Media | Max. |
| Zona agroecologică Nord |
| DIF | 110,3 | A2 | -0,5 | 4,5 | 9,0 | -29,0 | -0,5 | 18,7 | 0,7 | 7,5 | 20,0 |
| A1B | -18,8 | 3,6 | 32,8 | -22,8 | 6,2 | 44,7 | -14,9 | 6,5 | 40,8 |
| B1 | -18,3 | 2,2 | 10,3 | -17,2 | 2,2 | 10,0 | -22,5 | 5,3 | 17,6 |
| IIA | 238,3 | A2 | -15,6 | 0,6 | 10,9 | -30,8 | -2,7 | 7,5 | -46,4 | -16,1 | 2,1 |
| A1B | -40,6 | -4,9 | 31,8 | -45,5 | -7,3 | 37,8 | -46,7 | -10,1 | 35,2 |
| B1 | -13,0 | 3,2 | 25,4 | -28,0 | 1,5 | 28,8 | -36,6 | -4,6 | 34,7 |
| Zona agroecologică Centru |
| DIF | 114,1 | A2 | 2,8 | 7,0 | 11,3 | -11,9 | 2,4 | 11,6 | -4,7 | 4,4 | 21,3 |
| A1B | -12,1 | 4,2 | 29,6 | -18,7 | 4,6 | 35,6 | -8,3 | 4,3 | 33,6 |
| B1 | -7,8 | 3,3 | 9,1 | -12,5 | 1,3 | 10,7 | -18,0 | 3,6 | 15,7 |
| IIA | 189,6 | A2 | -17,3 | -1,1 | 11,0 | -35,1 | -11,0 | 1,6 | -60,2 | -21,9 | 0,7 |
| A1B | -31,9 | -4,8 | 37,7 | -36,6 | -7,9 | 48,6 | -57,6 | -11,3 | 46,2 |
| B1 | -17,5 | 0,1 | 28,8 | -33,0 | -2,3 | 19,9 | -38,5 | -5,8 | 34,4 |
| Zona agroecologică Sud |
| DIF | 113,2 | A2 | 4,7 | 7,0 | 9,6 | -7,3 | -0,3 | 11,4 | -6,6 | 1,5 | 18,7 |
| A1B | -19,6 | 4,5 | 27,9 | -28,5 | 1,2 | 30,1 | -19,4 | 0,3 | 27,4 |
| B1 | -14,8 | 1,0 | 8,2 | -15,9 | -1,3 | 11,8 | -25,0 | 0,2 | 13,4 |
| IIA | 195,8 | A2 | -17,9 | -0,6 | 14,6 | -37,6 | -15,9 | 3,0 | -57,9 | -26,4 | -2,7 |
| A1B | -25,8 | -1,4 | 33,3 | -38,5 | -8,4 | 40,5 | -54,9 | -9,1 | 37,7 |
| B1 | -21,3 | -1,0 | 22,1 | -35,2 | -3,3 | 13,3 | -40,6 | -8,4 | 23,2 |
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Notă. Rezultatele experimentelor prezintă valorile medii pentru viitorii 30 de ani, valori medii pentru ansambluri de modele ale scenariilor de emisie A2, A1B şi B1 în raport cu perioada de referinţă 1961-1990; sezonul de iarnă: DIF – decembrie, ianuarie, februarie; sezonul de vară: IIA – iunie, iulie, august.
13. Prevederile scenariilor climatice pentru Republica Moldova arată că ceea ce se consideră la momentul actual fenomene extreme, cu frecvenţă rară, cu temperaturi maxime absolute de 34-35oC pentru perioada de referinţă 1961-1990, în viitor vor deveni, probabil, temperaturi maxime medii de vară. Prognozele generale pentru Europa arată că riscul de inundaţii sporeşte în Europa de Nord, Centrală şi de Est şi că frecvenţa secetelor înregistrate în prezent la fiecare aproximativ 100 de ani va creşte, aceeaşi frecvenţă fiind înregistrată la fiecare 50 de ani, în special în Europa de Sud şi Sud-Est, inclusiv în Republica Moldova (sursa B. Lehner, P. Döll, J. Alcamo, H. Henrichs, F. Kaspar, 2006: Estimating the impact of global change on flood and drought risks in Europe: a continental, integrated analysis. Climatic Change, 75, 273-299).
14. În prezent, cea mai mare parte din teritoriul Republicii Moldova se caracterizează printr-o climă uscată sau sub-umedă. Conform celei de-a Treia Comunicări Naţionale a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (2013), se prognozează că aridizarea, care duce la o incidenţă înaltă a secetei, se va intensifica semnificativ deja către anii ’40 în comparaţie cu perioada de referinţă 1961-1990. Ariditatea va fi mai pronunţată în perioada de vegetaţie a plantelor, în lunile iunie–octombrie.
Secţiunea a 2-a.
Impacturile sectoriale ale schimbării climei
15. Impacturile aşteptate ale schimbării climei pe sectoare de dezvoltare pentru Republica Moldova sînt determinate în baza analizei riscurilor şi beneficiilor şi care sînt generate de schimbarea climei în anumite regiuni ale ţării. Analiza a fost efectuată în scopul identificării „punctelor fierbinţi” de riscuri climatice, în care sînt necesare acţiuni imediate de adaptare la acest fenomen.
16. Nivelurile de risc sînt definite în felul următor:
1) înalt – probabilitate înaltă de risc datorat schimbării posibile a climei, care cere o atenţie urgentă din partea factorilor de decizie prin măsuri urgente de adaptare;
2) mediu – probabilitate medie de risc datorat/din cauza schimbării posibile a climei, care trebuie monitorizată;
3) redus – probabilitate scăzută de risc datorat schimbării posibile a climei, care trebuie monitorizată. Se aşteaptă ca măsurile de adaptare existente să fie suficiente şi nu să nu fie nevoie de acţiuni suplimentare, dacă circumstanţele vor rămîne neschimbate.
17. Ierarhizarea beneficiilor generate de schimbarea climei a fost realizată conform unor definiţii similare:
1) înalt – probabilitate sporită a avantajelor create ca rezultat al schimbării climei pentru dezvoltarea unor noi sectoare în zonă;
2) mediu – probabilitate medie a avantajelor apărute ca rezultat al schimbării climei, care trebuie monitorizată;
3) redus – probabilitate scăzută a avantajelor create ca rezultat al schimbării climei.
2.1. Impactul schimbării climei asupra sectorului agricol
18. Agricultura este sectorul dominant în ceea ce priveşte ponderea ocupării forţei de muncă din Republica Moldova. La momentul actual, circa 27,5% din populaţia activă a ţării lucrează în agricultură (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012).
În urma reformelor de privatizare întreprinse, circa 85% din familiile din zona rurală deţin în prezent terenuri agricole. Majoritatea gospodăriilor ţărăneşti (circa 400 mii), sînt mici, cu o suprafaţă medie a terenurilor de doar 1,6-1,8 hectare.
În ultimul deceniu, în Republica Moldova s-a înregistrat un declin semnificativ al volumului producţiei agricole, în mare parte din cauza schimbării în sistemul de subsidii şi în accesul la pieţe, precum şi ca rezultat al modificărilor în structura gospodăriilor agricole, reformei funciare şi declinului productivităţii asociat cu degradarea solului şi cu lipsa unei infrastructuri de irigare.
19. Condiţiile climaterice nefavorabile, în special secetele grave din anii 2003, 2007 şi 2012, au avut, de asemenea, efecte negative asupra productivităţii la hectar. După cum a fost menţionat anterior, aceste fenomene climatice extreme vor persista şi se vor intensifica pe viitor.
În 2011, producţia agricolă totală a constituit 21,7 miliarde lei în preţuri curente, cea ce a constituit doar 59% din nivelul anului 1990. Contribuţia sectorului agricol la produsul intern brut a scăzut de la 31,2% în 1990 pînă la 12,2% în 2011.
20. Schimbarea climei pe termen lung, în combinaţie cu frecvenţa tot mai mare a fenomenelor climatice extreme, va avea impact negativ asupra sectorului agricol, producînd deseori efecte secundare nedorite la nivel macroeconomic.
De exemplu, impacturile directe asupra producţiei agricole şi recoltele tot mai mici ca rezultat al înmulţirii problemelor provocate de dăunătorii şi bolile plantelor ar putea duce, la rîndul lor, la fluctuaţii ale preţurilor pe piaţă şi la modificarea structurii culturilor.
21. Efectul combinat al schimbărilor regimului hidric ar putea conduce la insuficienţa de apă pentru irigare şi la concurenţă înaltă pentru apă, ceea ce, în ultimă instanţă, ar avea drept consecinţă creşterea preţurilor şi presiuni de reglementare.
22. Secetele vor duce la degradarea solului, fapt care reprezintă o ameninţare majoră pentru durabilitatea resurselor funciare şi care poate reduce capacitatea agriculturii Republicii Moldova de a se adapta cu succes la schimbarea climei.
23. Salinitatea sporită poate conduce la abandonarea terenurilor de către proprietari/agricultori, pe măsură ce acestea devin inadecvate pentru cultivare.
Impactul direct al schimbărilor climatice şi consecinţele socioeconomice potenţiale pentru agricultură sînt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5. Impactul socioeconomic al schimbărilor climatice asupra sectorului agricol din Republica Moldova
| Categoria impactului | Impactul asupra agriculturii | Impactul socioeconomic |
| Temperaturi ridicate, stres termic | Creşterea necesităţii de apă | Cererea tot mai mare de apă pentru irigare Reducerea recoltei culturilor agricole Schimbări (pozitive şi negative) în distribuire, introducerea soiurilor noi de culturi |
| Înmulţirea dăunătorilor şi a bolilor culturilor agricole | Reducerea calităţii apei din cauza utilizării intense a pesticidelor Reducerea recoltei şi diminuarea calităţii acesteia Creşterea riscului economic Reducerea veniturilor în spaţiul rural |
| Schimbarea condiţiilor de creştere a culturilor agricole | Poluarea mediului prin scurgeri de îngrăşăminte Pierderea soiurilor autohtone de plante Schimbări (pozitive şi negative) în producţia de seminţe şi material săditor |
Degradarea condiţiilor pentru producţia animalieră | Schimbări în sistemele agricole Reducerea considerabilă a veniturilor în spaţiul rural |
| Schimbări în structura culturilor agricole | Schimbări în activităţile de producţie agricolă şi animalieră Reamplasarea industriei de procesare a produselor agricole Micşorarea venitului rural Creşterea riscului economic |
| Schimbarea regimurilor de precipitaţii | Schimbarea regimului hidrologic Creşterea deficitului de apă | Apariţia riscurilor de reducere a calităţii apei Creşterea riscului de salinizare a solului Apariţia conflictelor între utilizatorii de apă Extragerea sporită a apelor subterane, epuizarea rezervelor de apă Reducerea calităţii apei |
| Fenomene extreme – secete, inundaţii, furtuni cu grindină | Micşorarea fertilităţii solului ca rezultat al intensificării proceselor de degradare Reducerea recoltelor Concurenţa pentru apă Riscul înalt de deşertificare | Reducerea calităţii apei din cauza scurgerilor de îngrăşăminte Reducerea veniturilor din culturile agricole Abandonarea terenurilor agricole Creşterea cheltuielilor pentru acţiuni de urgenţă şi remediere a solurilor Reducerea securităţii alimentare în zonele cu dezvoltare economică slabă Agravarea sărăciei ca urmare a creşterii preţurilor la alimente |
24. Se prognozează că schimbarea climei va aduce atît avantaje, cît şi dezavantaje pentru culturile agricole din Republica Moldova. Deşi temperaturile mai ridicate ar extinde durata sezonului de vegetaţie, acestea ar putea spori şi prejudiciile cauzate de stresul termic, de schimbările în regimul de precipitaţii şi de problemele cu dăunătorii.
25. Analiza impactului potenţial al schimbărilor climatice asupra principalelor culturi agricole în Republica Moldova, realizată în cadrul celei de-a Treia Comunicări Naţionale a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (2013), scoate în evidenţă faptul că efectul negativ al încălzirii globale în secolul XXI, conform prognozelor realizate pentru ansambluri din zece modele climatice globale încadrate în scenariul de emisii înalt – SRES A2, în cel mediu – A1B şi cel redus – B1, nu va fi echilibrat de tendinţa de creştere uşoară a precipitaţiilor în secolul al XXI-lea pe teritoriul Republicii Moldova. În aceste circumstanţe, dacă nu se vor întreprinde măsuri de adaptare, putem avea către anii ’80 (2070-2099), comparativ cu perioada recentă (1981-2010), o scădere semnificativă a productivităţii: la porumbul pentru boabe variind între 49% şi 74%, la grîul de toamnă între 38% şi 71%; respectiv, o scădere moderată a productivităţii: la floarea soarelui, de la 11% pînă la 33%; la sfecla de zahăr, de la 10% pînă la 20%; la tutun, de la 9% pînă la 19%.
26. Există şi cîteva avantaje potenţiale. În cazul unei schimbări fără contraste semnificative a regimului hidric pe un anumit teritoriu, sezonul de vegetaţie aici va fi mai lung şi astfel va spori productivitatea ierburilor furajere, în timp ce temperaturile ridicate vor favoriza creşterea leguminoaselor furajere. Sezonul mai lung de vegetaţie poate, de asemenea, să contribuie la reducerea costurilor de întreţinere a animalelor în încăperi. Se pot aştepta beneficii şi pentru horticultură, atît în legătură cu reducerea costurilor pentru producţia în spaţii acoperite, cît şi datorită unei game mai mari de culturi horticole care pot fi crescute în aer liber.
27. Totuşi se prevede că, în Republica Moldova, o mare parte din impacturile asupra agriculturii vor fi negative. Modelele de cultivare se vor schimba în funcţie de declinul din industrie, cu o diminuare a producţiei de calitate înaltă, precum fructele şi carnea, şi cu extinderea suprafeţelor însămînţate cu grîu, floarea-soarelui şi sfeclă-de-zahăr. Temperaturile de vară ridicate şi seceta ar putea face dificilă atingerea sporirii potenţiale a recoltelor din cauza concentraţiilor ridicate de CO2 şi ar putea ameninţa nivelurile actuale de productivitate. Unele culturi vor fi mai vulnerabile la verile mai calde şi mai uscate. Recoltele de legume şi cartofi, ambele culturi fiind irigate frecvent în condiţiile actuale, posibil că se vor reduce mai mult decît recoltele de cereale. Creşterea de vară a culturilor furajere se pare că, de asemenea, va fi mai redusă. O frecvenţă sporită a fenomenelor climatice extreme, la fel, ar putea duce la deteriorarea şi reducerea recoltei culturilor cerealiere. Ar putea apărea şi probleme legate de apariţia unor noi dăunători şi boli.
28. Majoritatea solurilor din zonele agroclimatice ale Republicii Moldova îl constituie cernoziomul. Aceste soluri au un conţinut ridicat de materie organică, iar dezintegrarea materiei organice din sol s-ar putea intensifica odată cu creşterea temperaturilor. Deşi această dezintegrare va spori fertilitatea solului pe termen scurt (prin eliberarea substanţelor nutritive), pe termen lung fertilitatea solului este posibil să se reducă. Rezultatele unei cercetări îndelungate realizate la nivel naţional arată că pe parcursul a 100 de ani conţinutul de materie organică din sol în solurile arabile din Republica Moldova s-a redus, în timp ce temperatura medie anuală a aerului, în aceeaşi perioadă, a crescut.
29. Schimbările în frecvenţa şi intensitatea fenomenelor extreme (de ex. secete, inundaţii şi ploi puternice) au fost calificate ca fiind cele mai mari probleme pe care le va avea de înfruntat sectorul agricol ca urmare a schimbării climei. Fenomenele extreme, care sînt dificil de prognozat şi pentru care este greu să fii pregătit, pot interveni dezastruos în mersul normal al lucrărilor agricole, fapt care a fost demonstrat în repetate rînduri.
S-a dovedit că seceta şi căldura extremă, de asemenea, pot afecta creşterea animalelor domestice. Proiecțiile modelelor şi tendinţele observate sugerează că încălzirea va fi mai accentuată în lunile de iarnă. Deşi iernile mai calde ar reduce stresul cauzat de frig, acestea ar spori, în acelaşi timp, riscul daunelor produse de dezgheţul de iarnă şi ar putea reduce grosimea stratului protector de zăpadă.
30. Se prognozează, de asemenea, că încălzirea climei va spori frecvenţa zilelor cu temperaturi extrem de înalte, care, conform cercetărilor, pot să prejudicieze în mod direct sectorul agricol. Viitoarele schimbări în ceea ce priveşte disponibilitatea umidităţii reprezintă îngrijorarea principală pentru sectorul agricol. Se anticipează, în general, că schimbarea climei va reduce disponibilitatea apei pe durata sezonului de vegetaţie, odată cu creşterea simultană a cererii. În afară de problemele directe cauzate de deficitul de apă, avantajele schimbărilor potenţial pozitive, inclusiv temperaturile mai ridicate şi un sezon de creştere mai îndelungat, vor avea efecte limitate dacă nu va fi disponibilă umiditatea necesară. Se anticipă că deficitul de apă va fi în viitor problema principală în anumite regiuni ale Republicii Moldova.
31. Descrierea agroclimatică detaliată a Republicii Moldova a fost utilizată pentru a diferenţia riscurile şi avantajele potenţiale produse de schimbarea climei în agricultură prin caracterizarea ţării pe zone agroclimatice (tabelul 6).
Conform evaluării vulnerabilităţii în materie de riscuri/avantaje asociate cu schimbarea climei în producţia agricolă, cele mai vulnerabile zone din Republica Moldova în raport cu schimbarea climei vor fi Sudul (Cîmpia Moldovei de Sud, terasele Prutului şi Nistrului inferior) şi parţial Centrul (Subzona 2a „Podişul Moldovei Centrale” şi Subzona 2 „Terasele fluviului Nistru şi ale rîurilor Prut, Răut, Prut, Bîc, Botna etc.”), pentru care s-a stabilit că cele mai multe riscuri, cu probabilitate înaltă, ţin de schimbarea climei.
Tabelul 6. Riscurile şi avantajele principale pentru zonele agroclimatice din Republica Moldova
| Detalii cu privire la riscuri/ avantaje | Zona de Nord moderat călduroasă semiumedă | Zona de Centru călduroasă semiumedă | Zona de Sud călduroasă secetoasă |
Subzona Ia, Podişul Moldovei de Nord* | Subzona I, Cîmpia Moldovei de Nord, podişul Nistrului** | Subzona 2a, Podişul Moldovei Centrale *** | Subzona 2, Terasele rîurilor Nistru, Prut, Răut, Bîc, Botna etc. **** | Cîmpia Moldovei de Sud, Terasele Prutului şi Nistrului inferior ***** |
| Riscuri | Schimbări ale suprafeţelor ocupate de culturi, care se vor micşora din cauza degradării condiţiilor optime pentru agricultură | SCĂZUT | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Reducerea recoltei de grîu şi porumb | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Reducerea generală a recoltelor de struguri | | SCĂZUT1 | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Reducerea generală a recoltelor de fructe | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Apariţia dăunătorilor, bolilor agricole şi buruienilor | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Reducerea calităţii culturilor agricole | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Risc înalt de secetă şi deficit de apă | SCĂZUT | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Creşterea necesităţii de irigare | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Eroziunea, salinizarea solului, deşertificarea | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Deteriorarea condiţiilor pentru zootehnie | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor | SCĂZUT | MEDIU2 | RIDICAT | RIDICAT3 | MEDIU4 |
| Avantaje | Schimbări în distribuirea culturilor în scopul ameliorării condiţiilor optime pentru agricultură | RIDICAT | RIDICAT | MEDIU | MEDIU | SCĂZUT |
| Creşterea gamei de culturi horticole de cîmp deschis | RIDICAT | RIDICAT | MEDIU | MEDIU | SCĂZUT |
| Sporirea productivităţii culturilor agricole | MEDIU | MEDIU | | | |
| Creşterea calităţii strugurilor | | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Costuri mai scăzute la energie pentru cultivarea în condiţii de seră | MEDIU | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | MEDIU |
Note.
*Subzona 1a, Podişul Moldovei de Nord, include raioanele: Ocniţa, Briceni, Edineţ, Donduşeni.
**Subzona 1, Cîmpia Moldovei de Nord, podişul Nistrului, include raioanele: Rîşcani, parţial Glodeni, municipiul Bălţi, Drochia, Sîngerei, Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina.
1 În prezent, viţa-de-vie se cultivă în raioanele Rîşcani, Glodeni, Sîngerei şi Soroca.
2 Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor: scăzută – în raioanele Rîşcani şi Drochia; ridicată – în raionul Sîngerei.
***Subzona 2a, Podişul Moldovei Centrale, include raioanele: Ungheni, Nisporeni, Străşeni, Hînceşti.
****Subzona 2, Terasele rîurilor Nistru, Prut, Răut, Bîc, Botna etc., include raioanele: Glodeni (partea de sud-vest), Făleşti, Ungheni, Nisporeni, Străşeni, Teleneşti, Orhei, Ialoveni, Dubăsari, Criuleni, Hînceşti, Anenii Noi, Cimişlia (partea de nord).
3 Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor, medie în raioanele: Glodeni, Făleşti, Orhei, Criuleni, Anenii Noi, Cimişlia şi scăzută în raionul Dubăsari.
***** Zona de Sud, Cîmpia Moldovei de Sud, terasele Prutului şi Nistrului inferior, includ raioanele: Căuşeni, Ştefan Vodă, Ceadîr-Lunga, Taraclia, Leova, Cantemir, Cahul, UTA Găgăuzia şi Cimişlia (partea de sud).
4 Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor: ridicată în raionul Leova, scăzută în raionul Ştefan Vodă.
32. Pentru agricultura din Republica Moldova se consideră că cinci dintre riscurile identificate în tabelul 6 vor avea o probabilitate mare: riscul înalt de secetă şi deficitul de apă; creşterea necesităţii de irigare; eroziunea, salinizarea solului, deşertificarea; apariţia dăunătorilor, bolilor agricole şi buruienilor; reducerea producţiei culturilor cerealiere de bază (grîul şi porumbul). Trei din aceste riscuri se referă la consecinţele schimbărilor potenţiale ale regimului de precipitaţii, cu precipitaţii mai abundente pe timp de iarnă şi disponibilitate redusă de apă în timpul verii.
2.2. Impactul schimbării climei asupra resurselor de apă
33. Resursele de apă din Republica Moldova sînt reprezentate de apele de suprafaţă şi de cele subterane. În ceea ce priveşte apele de suprafaţă, există două bazine mari ale rîurilor în Republica Moldova: Nistru şi Prut. Regimul natural al apelor în aceste bazine a fost modificat prin construirea barajelor şi rezervoarelor, create cu scopul prevenirii inundaţiilor, captării sedimentelor şi asigurării apei pentru consum agricol, industrial şi casnic, precum şi pentru piscicultură. Apele subterane destinate pentru uz centralizat de gospodăriile casnice şi pentru uz industrial sînt extrase din zece complexe acvifere.
Reţeaua de ape subterane include circa 112 mii de izvoare şi fîntîni (publice şi private) şi peste 3000 de fîntîni arteziene funcţionale. Apele subterane constituie sursa principală de asigurare cu apă potabilă în Republica Moldova, pentru 100% din populaţia rurală şi 30% din populaţia urbană, sau 65% din întreaga populaţie a ţării. Cele 35% din populaţie rămase întrebuinţează apele de suprafaţă ca sursă de apă potabilă. Aproximativ 44% din populaţia ţări nu are acces la apă potabilă sigură. În prezent toate oraşele şi municipiile şi peste 65% din localităţile rurale au sisteme centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, însă doar 50% dintre aceste sisteme se află în condiţii tehnice satisfăcătoare. Restul necesită reparaţii capitale sau trebuie reconstruite.
34. Conform Raportului Naţional de Dezvoltare Umană 2009/2010, din cauza declinului economic, declinului industriei grele şi utilizării scăzute a apei în industrie şi agricultură, comparativ cu anul 1990, calitatea resurselor acvatice s-a îmbunătăţit în majoritatea bazinelor rîurilor, apele rîurilor Nistru şi Prut fiind considerate a fi curate şi moderat poluate. Însă apele rîurilor mici sînt extrem de poluate.
35. Apele subterane nu corespund normelor sanitzare privind calitatea apei potabile şi deseori mineralizarea apei din fîntîni depăşeşte normele de 2-3 ori sau chiar mai mult, iar peste o treime din fîntîni sunt poluate microbian. Aproape 80% din probele luate din apele freatice depăşesc concentraţiile maxime admisibile la capitolul nitraţi, fapt care este atribuit, în mare parte, creşterii animalelor în gospodăriile rurale.
36. Schimbarea climei constituie doar unul dintre factorii care vor determina viitorii indici de disponibilitate şi utilizare a apei. Factorii nonclimatici ar putea agrava sau atenua efectele negative ale schimbării climei asupra disponibilităţii şi calităţii apei. Aceștia ar putea avea o influenţă semnificativă și asupra creşterii cererii de apă. Creşterea poluării şi dezvoltarea economică (şi, implicit, schimbările modului de viaţă şi de consum) vor juca un rol dominant (după cum s-a menţionat mai sus, declinul economic este un factor semnificativ în stabilitatea resurselor de apă în prezent şi, astfel, se anticipă că volumul de apă extras va spori odată cu dezvoltarea economică).
37. Conform obiectivului de utilizare intensivă a apei, asociat cu dezvoltarea economică naţională, asigurarea cu apă sigură pentru toţi utilizatorii de apă va fi ameninţată de schimbarea resurselor de apă asociată cu schimbarea climei deja în anul 2020, cînd intensitatea utilizării apelor de suprafaţă se va apropia de 100%. Totuşi, luînd în calcul şi rezervele de apă subterană, momentul cînd deficitul de apă va deveni un impediment pentru dezvoltare va surveni, cel mai probabil, după anul 2030.
38. Impacturile nonclimatice ar putea fi generate de cîteva domenii, începînd cu politicile şi legislaţia şi terminînd cu tehnologiile şi infrastructura, modelele de utilizare a pămîntului şi activităţile agricole/irigaţia. În tabelul 7 sînt prezentate impacturile directe principale ale schimbării climei şi consecinţele lor socioeconomice potenţiale în Republica Moldova, care sînt relevante pentru resursele de apă.
Tabelul 7. Potenţialul impact al schimbării climei asupra sectorului resurse de apă
| Categoria impactului | Impactul asupra resurselor de apă | Impactul social/economic |
| Temperaturi ridicate, valuri de căldură | Reducerea anuală a debitului Adîncirea pînzei apelor subterane Schimbarea calităţii apei* | Reducerea disponibilităţii apei pentru întrebuinţarea de către populaţie Creşterea necesităţii de irigare Creşterea poluării apei Apariţia efectelor adverse asupra sănătăţii în zonele cu venituri mici ale populaţiei Apariţia cerinţei de tratare suplimentară a apei potabile |
| Schimbarea regimului de precipitaţii | Schimbarea regimului hidrologic Reducerea fluxului rîurilor mici Apariţia unui deficit mare de apă. | Apariţia riscului de scădere a calităţii apei Apariţia riscului înalt de salinizare a apei Apariţia conflictelor între utilizatorii de apă |
| Fenomene extreme: inundaţii**, secete*** | Creşterea diluării sedimentelor şi a volumului de sedimente Creşterea volumului substanţelor nutritive, patogenilor şi toxinelor transportate cu apa | Creşterea proceselor de eroziune a solului Deteriorarea infrastructurii, abandonarea terenurilor agricole Creşterea cheltuielilor pentru acţiuni de urgenţă şi remediere |
Reducerea capacităţii de diluare din cauza fluxurilor scăzute Reducerea oxigenului dizolvat Creşterea deficitului de apă | Înmulţirea sporită a algelor, creşterea conţinutului de bacterii şi fungi, care afectează sănătatea omului, agricultura, ecosistemele şi asigurarea cu apă Apariţia riscului înalt de deşertificare |
Note.
* Iarna şi, în special lunile de tranziţie, vor fi cele mai afectate de creşterea temperaturii apei. Pînă în anul 2020, creşterea temperaturii apei în rîul Nistru ar putea depăşi 65% în martie (conform scenariului IPCC SRES B2). Lunile de vară (în special luna august) sînt cele mai vulnerabile la oxigenul dizolvat. Reducerea nivelurilor de oxigen dizolvat, în combinaţie cu creşterea temperaturii apei, afectează compoziţia ecosistemului, permiţînd invazia noilor specii termofile şi a bacteriilor periculoase.
**Coeficientul variaţiei fluxului rîurilor va creşte, conducînd la creşterea instabilităţii fluxului anual şi la sporirea pe timp de primăvară a inundaţiilor bruşte (cea mai severă inundaţie bruscă din august 2008 pare să confirme aceste evaluări). Aceste rezultate sînt confirmate, de asemenea, de evaluările europene: inundaţiile bruşte ale rîurilor mari vor spori, ca extindere a tendinţei atestate în Europa Centrală; stresul de apă va creşte ca o tendinţă comună pentru Europa de Sud-Est.
*** Rezultatele modelărilor climatice arată că secetele vor deveni mai lungi şi mai severe (seceta din 2007 este caracteristică în acest sens).
39. Deşi rîurile mari constituie principala sursă de apă, accesul la apă nu este egal. Cea mai mare distanţă dintre o localitate şi cea mai apropiată sursă de apă în Republica Moldova este de circa 6 km. Aproximativ un sfert din populaţie (1,03 milioane de persoane) locuiesc în zona-tampon de 6 km a fluviului Nistru şi rîului Prut; această zonă reprezintă o cincime din teritoriul naţional şi cuprinde 23% din numărul total de localităţi. Restul ţării şi al populaţiei (circa 3 milioane de persoane) este nevoit să se bazeze pe diverse sisteme de aprovizionare cu apă destinate pentru transferul de apă din aceste rîuri sau pe resursele locale de calitate mai proastă. În prezent, partea nordică şi partea centrală a ţării sînt asigurate cu strictul necesar de apă potabilă, în timp ce partea de sud suferă de un deficit natural de apă. În acelaşi timp, sistemele de transfer al apei la distanţă medie sau lungă sînt practic inexistente la sud. Această zonă este printre cele mai expuse la deficitul de apă.
Mai mult decît atît, resursele acvatice de suprafaţă din sud (şi, mai rar, în partea centrală a ţării) riscă cel mai mult să fie epuizate în anii de secetă (cum a fost 2007, cînd mai multe rezervoare de pe rîul Işnovăţ au secat). Aşadar, amplasarea geografică a utilizatorilor de apă va juca cel mai decisiv rol în viitor în asigurarea accesului la resurse de apă sigure. Zona cu deficit de apă, pe măsură ce se extinde spre nord, a ajuns deja la cele mai populate zone, ceea ce pune o presiune maximă pe resursele de apă şi utilizează apa în cel mai intensiv mod.
40. În ce-a de-a Treia Comunicare Naţională a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (2013) sînt expuse rezultatele calculaţiilor şi cartografierii pierderii anuale medii de apă induse de climă pentru trei secvenţe temporale (anii ’20, ’50 şi ’80) pe baza ansamblului de modele pentru trei scenarii de emisii SRES A2, A1B şi B1, comparativ cu perioada de referinţă 1961-1990, pentru zonele agroecologice ale Republicii Moldova (tabelul 8, figura 5).
Tabelul 8. Schimbările relative proiectate în stratul scurgerii medii anuale (în %, comparativ cu perioada de referinţă) pentru zonele agroecologice ale Republicii Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariul de emisii A2, A1B şi B1
| Perioada | Scenariul de emisii SRES | Zona agroecologică Nord | Zona agroecologică Centru | Zona agroecologică Sud |
| Anii ’20 | A2 | -5.2 | -5.0 | -5.3 |
| A1B | -11.3 | -9.7 | -5.8 |
| B1 | -5.5 | -11.1 | -14,2 |
| Anii ’50 | A2 | -26.8 | -31.4 | -42.2 |
| A1B | -20.1 | -21.9 | -23.1 |
| B1 | -9.1 | -18.3 | -24.4 |
| Anii ’80 | A2 | -46.6 | -55.3 | -64.0 |
| A1B | -33.6 | -39.4 | -44.0 |
| B1 | -18.3 | -22.2 | -30.2 |
Anii ’20

Anii ’50

Anii ’80

Figura 5. Schimbările medii proiectate ale stratului scurgerii medii anuale induse de climă pentru zonele agroecologice ale Republicii Moldova, valori medii pe ansambluri de modele, în funcţie de scenariul de emisii SRES A2, A1B şi B1
41. Conform rezultatelor obţinute, pentru anii ’80, schimbările în stratul scurgerii medii anuale induse de climă, aşa cum sînt generate de ansamblurile de modele evaluate, arată consecvent aceeaşi tendinţă, iar mărimea lor creşte de la scenariul cu emisii reduse – B1 pînă la scenariul cu emisii înalte – A2. În zona agroecologică Sud se va manifesta cea mai semnificativă descreştere a scurgerii medii anuale induse de climă, de la -30,2% (ansamblul de modele al scenariului de emisii B1), pînă la -64,0% (ansamblul de modele al scenariului de emisii A2).
42. Conform evaluării vulnerabilităţii privind mărimea impacturilor asupra resurselor de apă cu probabilitate de risc din cauza schimbării climei (tabelul 9), cele mai vulnerabile vor fi cea de sud, de centru şi municipiul Chişinău, pentru care s-a descoperit cel mai mare nivel de risc cu probabilitate înaltă în legătură cu schimbarea climei.
Tabelul 9. Riscurile principale pentru sectorul resurse de apă
Detalii cu privire la mărimea riscurilor | Nord | Centru | Sud | Mun. Chişinău |
|---|
| Riscuri | Afectarea indicilor de calitate a apei (de ex. mineralizarea, duritatea, oxigenul dizolvat) din cauza temperaturilor mai ridicate ale apei şi a variaţiilor debitului | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Schimbarea în cererea de apă (sporită ca rezultat al creşterii numărului populaţiei, dezvoltării economice şi necesităţilor de irigare) | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Schimbarea în fluxurile rîurilor, atît în sensul creşterii, cît şi cel al reducerii | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Înregistrarea secetei şi a deficitului de apă | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Creşterea necesităţilor de irigare | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Reducerea disponibilităţii apei atît din sursele de suprafaţă, cît şi din apele subterane | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Poluarea sporită cu pesticide şi îngrăşăminte, cauzată de spălarea mai mare a solului | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | SCĂZUT |
43. Pentru sectorul resurse de apă din Republica Moldova, opt dintre riscurile identificate sînt considerate principale: (1) riscul înalt de secetă şi deficit de apă; (2) creşterea necesităţii de irigare; (3) creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor; (4) reducerea disponibilităţii apei din sursele de apă de suprafaţă sau de ape subterane; (5) schimbări în cererea de apă; (6) afectarea indicilor de calitate a apei (de ex. mineralizarea, nitraţi, poluarea microbiană, oxigenul dizolvat) din cauza temperaturilor mai ridicate ale apei şi a variaţiilor stratului de scurgere mediu anual; (7) poluarea sporită a apei cu pesticide şi îngrăşăminte, cauzată de spălarea mai mare a solului; (8) schimbări în stratul de scurgere mediu anual al rîurilor, atît în sensul creşterii, cît şi în cel al diminuării.
44. Începînd cu anii ’90 ai secolului al XX-lea, clima în Republica Moldova s-a schimbat ferm spre condiţii mai aride. Din 1990 au fost înregistrate zece perioade uscate sau de secetă, inclusiv secetele catastrofale din 2007 şi 2012. Acestea au cauzat pierderi de pînă la 70% pentru culturi importante cum sînt grîul, porumbul şi floarea-soarelui. Seceta devine endemică în multe părţi ale ţării şi afectează tot mai mult nivelul de viaţă şi dezvoltarea rurală.
2.3. Impactul schimbării climei asupra sectorului sănătate
45. Speranţa de viaţă este, în general, acceptată ca indicator-cheie al stării generale a sănătăţii unei naţiuni. Republica Moldova este în prezent într-o situaţie puţin mai bună decît în perioada de pretranziţie în ceea ce priveşte speranţa de viaţă (în anul 2012, aceasta constituia 71,12 ani pentru ambele sexe, în comparaţie cu anul 1990, cînd constituia 67,97 ani pentru ambele sexe).
În timp ce starea generală de sănătate a populaţiei a înregistrat o tendinţă de îmbunătăţire în ultimul deceniu, statisticile comparative arată că situaţia din majoritatea ţărilor de tranziţie s-a îmbunătăţit într-o măsură mai mare decît în Republica Moldova.
46. Este clar că schimbarea climei şi fenomenele climatice extreme au impact direct asupra sănătăţii. Totuşi acestea pot afecta și silvicultura, agricultura şi economia, ceea ce ar cauza probleme în ceea ce priveşte securitatea alimentară şi condiţiile sanitare proaste care pot produce, la rîndul lor, efecte serioase asupra sănătăţii, pe termen scurt şi lung. Efectele secetei asupra sănătăţii ar putea, de exemplu, cauza o descreştere a producţiei de alimente şi probleme de alimentaţie a populaţiei, făcîndu-i pe oameni mai vulnerabili la boli.
În cadrul unui sondaj realizat de Fondul Internaţional de Urgenţă pentru Copii al Naţiunilor Unite în Republica Moldova (sursa: UNICEF Moldova, “Drought after-effects upon population of the Republic of Moldova”, Chisinau, 2007), conducătorii locali au stabilit că cel mai mare impact al secetei din 2007 va fi efectul asupra sănătăţii populaţiei. De fapt, opt din zece respondenţi (şi 91% din personalul medical intervievat) au considerat că aceasta şi-a făcut deja efectul. Totuşi, efectele pe termen lung ale secetei pot fi şi mai devastatoare.
47. Conform unui studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (sursa: WHO, “Assessment of health security and crisis management capacity”, The Republic of Moldova, 2008), concurenţa sporită pentru terenurile arabile poate duce, eventual, la migrarea către oraşe şi peste hotare, precum şi la conflicte, odată cu diminuarea resurselor.
În tabelul 10 sînt prezentate impacturile directe ale schimbării climei şi consecinţele lor socioeconomice potenţiale, care sînt relevante pentru sănătate.
]Tabelul 10. Impactul schimbării climei asupra sferei socioeconomice şi asupra sănătăţii populaţiei
| Categoria impactului | Impactul socioeconomic | Impactul asupra sănătăţii |
| Temperaturi extreme ale aerului şi valuri de căldură | Reducerea creşterii economice Creşterea incidenţei bolilor, inclusiv a celor transmise prin apă Mobilitatea populaţiei Creşterea numărului de cazuri de deficienţe mintale şi de comportament deviant din cauza stresului Ratarea oportunităţilor de educaţie | Mortalitatea excesivă* Agravarea stării sănătăţii persoanelor cu boli cronice Apariţia schimbărilor în simptomatica bolilor cauzate de alimentaţie Creşterea gradului de răspîndire a bolilor infecţioase Creşterea incidenţei bolilor respiratorii Creşterea incidenţei bolilor transmise prin vectori |
| Inundaţii | Acelaşi de mai sus | Creşterea numărului de decese şi traumatisme Creşterea incidenţei bolilor transmise prin apă |
| Secetă | Acelaşi de mai sus | Accentuarea fenomenului de foamete şi subnutriţie |
Notă.
* Informaţia cu privire la valurile de căldură din 2007 în Chişinău a fost utilizată la realizarea studiului despre legăturile dintre temperaturile ridicate şi mortalitatea excesivă cauzată de aceste evenimente. Autorii studiului (N. Opopol, R. Corobov - 2010), Excess mortality in Chisinau during the hot summer of 2007. Proceedings of the National Conference: Health in relation to the environment. Chisinau, 15 October 2010, p. 22-33) au constatat că mortalitatea a crescut în aprilie–septembrie cu 190 de decese, sau cu 6,5% comparativ cu perioada analogică a anilor de referinţă (2000-2008). Numărul mediu zilnic de decese în exces, înregistrat în zilele cu temperaturi care depăşeau limita temperaturilor ridicate (circa 25oC, 31oC şi 19oC pentru temperaturile zilnice medii, maxime şi minime, respectiv) a alcătuit 2,0-4,4% pentru fiecare creştere a temperaturii cu 1oC. Relaţia temperatură–mortalitate în exces devine tot mai puternică în timp; efectele maxime au fost înregistrate după una-trei zile de impact al căldurii.
48. Grupurile de populație cele mai vulnerabile la impacturile schimbării climei asupra sănătăţii variază în funcţie de regiune. Vulnerabilitatea individuală depinde de factorii genetici, de dezvoltare, dobîndiţi şi socioeconomici. În general, mai vulnerabili sînt copiii, persoanele în etate şi cele cu boli cronice, cele din grupurile defavorizate şi populaţiile foarte dependente de resursele naturale. În cele ce urmează este prezentată o listă a populaţiilor vulnerabile la schimbarea climei după rezultatele stării de sănătate (tabelul 11).
Tabelul 11. Grupurile deosebit de vulnerabile şi sensibile la noile condiţii de climă şi starea sănătăţii lor
| Grupurile deosebit de vulnerabile | Starea sănătăţii şi sensibilitatea la schimbarea climei |
| Persoanele în etate, cu boli cronice, nou-născuţii şi copiii, femeile gravide, nevoiaşii din zonele urbane şi rurale, lucrătorii în aer liber | Boli şi decese legate de valurile de căldură |
| Copiii, persoanele cu boli cardiace şi pulmonare, cu diabet, sportivii, lucrătorii în aer liber | Boli şi decese legate de calitatea joasă a aerului cauzate de poluare |
| Nevoiaşii, femeile gravide, persoanele cu boli cronice, cu limitări de mobilitate şi cognitive | Boli şi decese legate de fenomene climatice extreme |
| Persoanele în etate, copiii cu imunitate redusă | Boli transmise prin apă şi alimente |
| Boli transmise prin vectori |
| Copiii, lucrătorii în aer liber | Boala Lyme, West Nile |
| Nevoiaşii din zonele rurale, lucrătorii de anumite profesii | Hantavirus |
| Copiii, persoanele cu imunitate redusă, femeile gravide, persoanele cu afecţiuni genetice | Malaria |
49. Conform evaluării vulnerabilităţii sub aspectul riscurilor/avantajelor schimbării climei asupra sănătăţii, cele mai vulnerabile zone ale Republicii Moldova care vor fi afectate de posibila schimbare a climei vor fi municipiul Chişinău, sudul şi parţial centrul ţării, pentru care s-a identificat cel mai mare număr de riscuri cu probabilitate înaltă (tabelul 12).
Tabelul 12. Riscurile şi avantajele principale ale schimbării climei pentru sănătate
Detalii despre mărimea riscurilor/ avantajelor | Nord | Centru | Sud | Mun. Chişinău |
|---|
| Riscuri | Creşterea numărului de decese cauzate de valurile de căldură | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Creşterea numărului de boli cauzate de poluarea aerului | MEDIU | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Apariţia unor schimbări în fazele fenologice şi a riscului înalt de afecţiuni alergice | MEDIU | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Apariţia riscului înalt de secetă şi a deficitului de apă* | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT | SCĂZUT |
| Creşterea frecvenţei şi intensităţii inundaţiilor** | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | SCĂZUT |
| Creşterea numărului de cazuri de boli transmise prin apă şi prin alimente | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | MEDIU |
| Avantaje | Reducerea mortalităţii cauzate de frig pe timp de iarnă | RIDICAT | MEDIU | SCĂZUT | MEDIU |
Note.
*Seceta reduce disponibilitatea apei necesare pentru igienă; seceta sporeşte riscul incendiilor forestiere; seceta reduce disponibilitatea alimentelor pentru populaţia care depinde în mare măsură de productivitatea agricolă a gospodăriilor şi/sau este slabă din punct de vedere economic.
**Inundaţiile întrerup aprovizionarea cu apă şi sistemele de canalizare şi pot deteriora sistemele de transport şi infrastructura de asistenţă medicală; inundaţiile pot crea condiţii favorabile pentru răspîndirea ţînţarilor, care pot duce la epidemii de boli; inundaţiile pot înmulţi numărul de afecţiuni legate de stresul posttraumatic.
50. Se consideră că şase dintre riscurile identificate ar fi cele mai mari:
1) creşterea numărului de decese cauzate de valurile de căldură;
2) creşterea numărului de boli cauzate de poluarea aerului;
3) apariţia riscului înalt de afecţiuni alergice;
4) apariţia riscului înalt de secetă şi a deficitului de apă;
5) creşterea numărului de cazuri de boli transmise prin apă, inclusiv prin vectori şi prin alimente.
Există şi un avantaj asociat cu impacturile schimbării climei asupra sănătăţii: reducerea mortalităţii cauzate de frig pe timp de iarnă.
51. Schimbarea climei nu afectează diferite grupuri de persoane în aceeaşi măsură: unele grupuri sînt, evident, mai vulnerabile decît altele.
De exemplu, infrastructura pentru serviciile de asistenţă medicală este mult mai puţin accesibilă în zonele rurale, iar populaţia de la sate are un număr mai mare de persoane care nu sînt înregistrate la medicul de familie (62,0% din numărul total al persoanelor neînregistrate), precum şi o cotă mai mare de persoane care nu deţin poliţă de asigurare medicală obligatorie (27,3% din populaţia rurală comparativ cu 19,9% din populaţia urbană). Mai mult decît atît, fiecare a treia persoană care nu deţine o poliţă de asigurare medicală face parte din cea de-a cincea, cea mai săracă, chintilă. În al doilea rînd, populaţia rurală (circa 59% din numărul total) este mult mai dependentă de aprovizionarea descentralizată cu apă, decît populaţia de la oraşe, iar degradarea calităţii apei va afecta populaţia rurală (unul din cele mai vulnerabile grupuri la bolile intestinale sînt copiii).
Altă vulnerabilitate importantă este riscul subnutriţiei, care apare atunci cînd factorii climatici severi, precum ar fi seceta, inundaţiile şi grindina ar putea compromite culturile, lăsînd fermierii mici fără produse alimentare şi venituri, ceea ce înseamnă că populaţia rurală va înfrunta riscuri nutriţionale grave (sursa: Raportul Naţional de Dezvoltare Umană 2009/2010).
2.4. Impacturile schimbării climei asupra sectorului forestier
52. Ecosistemele forestiere (reprezentate de zona forestieră şi altă vegetaţie forestieră) acoperă doar 450,9 mii ha, sau circa 13,3% din teritoriul Republicii Moldova (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012) şi joacă un rol extrem de important în protecţia bazinelor hidrografice, aducînd, în acelaşi timp, o serie de beneficii economice şi de mediu directe şi indirecte pentru comunităţile rurale: lemnul de foc, produsele nelemnoase, stabilizarea ravenelor, amenajarea peisagistică etc. Lemnul de foc este deosebit de important pentru familiile mai sărace, care nu îşi pot permite cheltuielile energetice mai ridicate pentru gaz şi electricitate.
Conform celei de-a Treia Comunicări Naţionale a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (2013), pădurile din ţară sînt amplasate preponderent în zona centrală (60% din spaţiul forestier), cu acoperire mai mică în zonele nord şi sud (26 şi 14%, respectiv) (tabelul 13).
Tabelul 13. Distribuirea pădurilor în Republica Moldova
| Zona geografică | Suprafaţa totală a zonei, mii ha | Suprafaţa acoperită cu păduri, mii ha | Gradul de împădurire, % |
| Nord | 1149,4 | 92,9 | 8,1 |
| Centru | 1448,8 | 209,4 | 14,5 |
| Sud | 786,9 | 60,4 | 7,7 |
| Total | 3385,1 | 362,7 | 10,7 |
În ţară sînt reprezentate următoarele tipuri principale de păduri: salcîmiş, stejăriş, goruniş, păduri amestecate, mai puţin făgete şi zăvoaie din luncile rîurilor. Ecosistemele forestiere sînt populate de circa 860 specii de plante, care constituie 43% din diversitatea biologică florală spontană totală din ţară. Dintre toate speciile de animale vertebrate şi nevertebrate, circa 60% pot fi găsite frecvent în comunităţile biotice forestiere. Este, de asemenea, important că peste 50% din toate speciile vegetale şi animale incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova fac parte din biocenoza forestieră.
53. După cum se afirmă în Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului forestier din Republica Moldova, funcţia principală a resurselor forestiere este de a menţine echilibrul ecologic, însă suprafaţa zonelor împădurite este insuficientă pentru a garanta o protecţie eficace a mediului. Împădurirea redusă constituie o cauză majoră a nivelului ridicat de eroziune a solului, alunecărilor de teren şi a degradării resurselor acvatice; acest fapt, de asemenea, intensifică secetele.
54. Cauzele principale ale degradării pădurilor sînt: (i) creşterea defrişării ilicite din cauza preţurilor ridicate la lemn şi combustibil; (ii) lipsa controlului eficient din partea administraţiilor locale; (iii) nivelul redus de cunoştinţe şi de cultură ecologică; şi (iv) păşunatul excesiv şi lipsa unei gestionări forestiere adecvate.
Tendinţa de despădurire de lungă durată, de 100 ani, a fost inversată în ultimii 50 de ani, iar politica forestieră curentă din Republica Moldova îndeamnă spre extinderea suprafeţei forestiere prin împădurire şi gestionare mai bună a pădurilor comunitare pentru consum direct şi protecţia bazinelor hidrografice.
55. Cercetătorii presupun că pînă şi cele mai mici schimbări ale temperaturii şi precipitaţiilor ar putea afecta în mare parte creşterea şi supravieţuirea pădurilor în viitor, în special în zonele de periferie şi tranziţie ale ecosistemelor, cum sînt pădurile din Republica Moldova.
Schimbarea climei ar influenţa asupra condiţiilor viitoare de umiditate în păduri prin schimbarea atît a temperaturii, cît şi a precipitaţiilor. Odată cu creşterea temperaturii, creşte pierderea de apă prin evapotranspiraţie, ceea ce duce la crearea unor condiţii mai uscate. Temperaturile ridicate, de asemenea, tind să reducă eficienţa utilizării apei de către plante. În unele zone ale Republicii Moldova, reducerea în viitor a precipitaţiilor va accentua stresul de umiditate cauzat de încălzire. Schimbările în caracterul sezonier al precipitaţiilor şi fenomenele extreme, precum seceta şi ploile abundente, vor avea, de asemenea, importanţă.
De exemplu, analiza creşterii inelelor arborilor de stejar şi frasin din centrul ţării a arătat că reducerea creşterii inelelor cu 50% din mărimea înregistrată în anul precedent şi în comparaţie cu media multianuală a ultimilor 10 ani a fost asociată cu seceta din 2007 (sursa: Comunicarea Naţională Doi, 2009).
56. În cele ce urmează sînt prezentate principalele impacturi directe ale schimbării climei şi consecinţele socioeconomice potenţiale, care sînt importante pentru păduri (tabelul 14).
Tabelul 14. Impacturile socioeconomice ale schimbării climei asupra sectorului forestier
| Categoria impactului | Impactul asupra sectorului forestier | Impactul socioeconomic |
| Temperaturi înalte, valuri de căldură | Prelungirea sezonului de creştere a vegetaţiei Manifestarea unor consecinţe negative pentru speciile sensibile la schimbările temperaturii Creşterea vulnerabilităţii la incendiile forestiere | Reducerea volumului de producţie a lemnului Trecerea la alte forme de energie Costuri adiţionale pentru populaţie |
| Schimbarea indicilor de precipitaţii | Schimbarea stării fitosanitare* Schimbarea compoziţiei speciilor Schimbarea tipurilor de dăunători şi creşterea numărului acestora, majorarea incidenţei bolilor | Modificarea capacităţii habitatului forestier de menţinere a diversităţii biologice, de protecţie a mediului şi asigurare a funcţiilor socioeconomice specifice |
| Fenomene extreme: secete, incendii, vînturi puternice şi inundaţii | Creşterea şi producerea redusă de biomasă Creşterea numărului de incendii forestiere Creşterea ratei de mortalitate a seminţelor | Pierderi economice în sectorul forestier |
Notă.
* În perioada 2010-2039 se aşteaptă că starea fitosanitară (de ex. sănătatea plantelor) se va schimba semnificativ în zona de nord a ţării, unde suprafeţele cu arbori care se usucă se vor extinde cu circa 15-25%. În 2040-2069, modificarea stării fitosanitare determinată de nivelul de uscare a arborilor în partea de nord a ţării va stimula puternic extinderea uscării arborilor către sud şi sud-est. Se vor produce schimbări semnificative sub acest aspect în anii 2070-2099. În partea de nord, pădurile se vor usca tot mai mult.
57. Lipsa potenţială a precipitaţiilor de vară cu secete îndelungate va fi principalul factor limitativ al creşterii şi productivităţii forestiere. Creşterea temperaturilor şi schimbarea caracterului precipitaţiilor sînt factorii principali care expun pădurile la acţiunea diferitor insecte dăunătoare şi boli fungice. Cererea de apă în perioada sezonului de creştere este în mod normal mai mare decît cantitatea apei pluviale. Aceasta arată că dacă ridicarea temperaturii nu coincide cu ploi mai abundente, insuficienţa de apă ar putea afecta creşterea forestieră într-o măsură mai mare decît în prezent. Efectul schimbării climei asupra speciilor poate fi pozitiv sau negativ, în funcţie de condiţiile amplasării lor şi de schimbările regionale ale climei.
Conform evaluării vulnerabilităţii sub aspectul mărimii impactului cu probabilitate de risc din cauza schimbării posibile a climei în sectorul forestier, cele mai vulnerabile zone din Republica Moldova ar fi: sudul (unde deja este cel mai scăzut nivel de împădurire, 7,7%) şi, parţial, centrul (unde în prezent se află cea mai mare suprafaţă acoperită de păduri, şi anume 209,4 mii ha, sau circa 14,5% din teritoriul total al zonei geografice), pentru care s-a determinat cea mai mare probabilitate de risc asociat cu schimbarea climei (tabelul 15).
Tabelul 15. Riscurile şi avantajele principale pentru sectorul forestier
| Detalii cu privire la mărimea riscurilor/ avantajelor | Nord | Centru | Sud |
| Riscuri | Schimbarea compoziţiei speciilor forestiere* | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT |
| Creşterea posibilă a mortalităţii arborilor | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT |
| Modificarea concurenţei speciilor | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Consecinţe negative pentru speciile sensibile la schimbarea temperaturii | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT |
| Schimbarea ratei de regenerare | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Schimbarea sensibilităţii speciilor forestiere la deficitul de apă | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Schimbarea densităţii individuale a arborilor | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Creşterea distrugerilor abiotice cauzate de incendii, furtuni de vînt ?, inundaţii şi secetă | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU |
| Schimbarea condiţiilor fitosanitare | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
| Avantaje | Schimbarea producerii de biomasă** | RIDICAT | MEDIU | SCĂZUT |
Note.
* Reducerea zonelor forestiere mezofile (arboret de fag, gorun şi stejar) în favoarea pădurilor termofile de gorun cu arbori de scumpie şi păşuni xerofile.
**Printre speciile amestecate carpenul şi frasinul ar putea fi cele mai vulnerabile specii în condiţiile determinate de schimbarea climei. Începînd cu a doua jumătate a ciclului de producţie (anii ’60 în cazul carpenului, respectiv anii ’70 în cazul frasinului) pînă către finele secolului, ambele specii pot înregistra o reducere de 20-40% din creşterea biomasei.
58. Pentru sectorul forestier, şapte dintre riscurile identificate sînt considerate principale:
1) consecinţele negative pentru speciile sensibile la schimbările temperaturii;
2) schimbarea ratei de regenerare;
3) schimbarea sensibilităţii speciilor la deficitul de apă;
4) schimbarea densităţii individuale a arborilor;
5) schimbarea condiţiilor fitosanitare;
6) schimbarea compoziţiei speciilor;
7) creşterea posibilă a mortalităţii arborilor.
59. Există un avantaj asociat cu impacturile schimbării climei asupra sectorului forestier: creşterea producerii de biomasă. Către anii ’30, teiul de deal ar putea acumula cu peste 30% mai multă biomasă decît volumul obişnuit, după care va urma o reducere continuă a biomasei totale în condiţiile schimbării mediului, din cauza reducerii populaţiei ca rezultat al degradării speciei; de asemenea, gorunul ar putea acumula în ultimul sfert al ciclului de producţie cu 20-40% mai multă biomasă decît volumul obişnuit, noile condiţii de climă sînt favorabile acestei specii, deşi, pe termen lung, producţia totală va tinde să se reducă, ca urmare a declinului acestei speciei (sursa: Cea de-a Treia Comunicare Naţională a Republicii Moldova către Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, 2013).
2.5. Impactul schimbării climei asupra sectorului energetic
60. Cea mai mare parte din capacităţile energetice instalate în Republica Moldova sînt învechite, iar eficienţa lor energetică este redusă. Pierderile de energie (electrică şi termică) prin reţelele de transport şi de distribuţie au fost excesive în trecut şi sînt considerabile şi în prezent, fapt care afectează eficienţa energetică a sectorului.
Datorită măsurilor organizaţionale şi tehnice întreprinse, pierderile din reţelele electrice de distribuţie s-au redus de la peste 39,9% în 2001 pînă la 9,9-12,4% în 2012 (conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, 2012). Pierderile de energie termică din sistemele centralizate de încălzire din municipiile Chişinău şi Bălţi ajung pînă la 19,8%. Reducerea pierderilor de energie din reţelele energetice rămîne a fi o prioritate pentru sectorul energetic şi corespunde politicilor UE. Din cauza capacităţii limitate de generare a energiei în ţară, Republica Moldova se bazează, în mare parte, pe importuri pentru satisfacerea necesităţilor sale energetice. Importurile de surse energetice au constituit 95,2% din consumul total de energie în 2011 (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012). Aceasta face ca ţara să fie foarte vulnerabilă la întreruperi în furnizări şi creşteri bruşte ale preţurilor la energia importată şi poate avea efecte semnificative asupra dezvoltării umane (sursa: Raportul Naţional de Dezvoltare Umană, 2009/2010).
61. Structura consumului final de energie pe sectoare de dezvoltare, în 2011, a fost dominată de sectorul rezidenţial (46,5%), sectorul transporturi (25,2%), sectoarele industrial şi construcţii (7,9%), sectoarele comercial şi instituţional (10,4%), sectorul agricol (2,9%) şi altele (7,0%). Structura consumului final de energie după tipuri de combustibil şi forme de energie, în 2011, a fost dominată de gazele naturale (38,6%), motorină (20,4%), energie electrică (11,3%), benzină (10,3%), cărbune (7,2 %), gaz petrolier lichefiat (3,6%), păcură (1,4%), lemn de foc (2,7%) şi alte tipuri de combustibili (4,6%) (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012).
Republica Moldova are potenţial să utilizeze resursele regenerabile de energie pentru acoperirea unei cote mai mari din consumul final de energie, inclusiv biomasa, energia solară, energia eoliană, energia hidraulică şi energia geotermală, aceasta fiind specificat în Programul Naţional de Eficienţă Energetică pentru 2011-2020.
62. Odată cu încălzirea globală, consumul de energie în sectoarele sensibile la climă se poate schimba. Efectele posibile ale încălzirii globale, care ar putea fi relevante pentru Republica Moldova, includ:
1) diminuarea cantităţii de energie consumată în încăperile locative, comerciale şi industriale pentru încălzirea spaţiilor şi creşterea cantităţii de energie utilizată pentru răcirea spaţiilor;
2) diminuarea cantităţii de energie utilizată direct în anumite procese, cum ar fi încălzirea apei în spaţiile locative, comerciale şi industriale şi creşterea cantităţii de energie utilizată pentru răcire în spaţiul rezidenţial şi comercial şi în procesele industriale;
3) creşterea cererii de energie utilizată pentru generarea altor resurse pentru procesele sensibile la climă, cum ar fi pomparea apei pentru agricultura irigată şi întrebuinţări municipale;
4) schimbarea bilanţului utilizării energiei între formele de livrare şi tipurile de combustibil, cum ar fi energia electrică utilizată pentru condiţionarea aerului şi gazele naturale utilizate pentru încălzire;
5) schimbarea structurii consumului de energie în sectoarele economice principale sensibile la climă, cum ar fi transportul, construcţiile, agricultura şi altele.
S-ar putea produce, de asemenea, schimbări în furnizările de energie. Fenomenele extreme, temperaturile extreme ar putea deteriora infrastructura de aprovizionare cu energie, iar dezvoltarea surselor regenerabile de energie depinde foarte mult de potenţialul apei, vîntului şi biomasei, toate urmînd a se schimba odată cu schimbarea climei. Impacturile principale directe ale schimbării climei şi consecinţele social-economice potenţiale ale acestora în Republica Moldova sînt relevante pentru sectorul energetic (tabelul 16).
Tabelul 16. Impactul socioeconomic al schimbării climei asupra sectorului energetic
| Categoria impactului | Impactul asupra energiei | Impactul socioeconomic |
| Temperaturi ridicate şi valuri de căldură | Creşterea cererii de energie electrică pentru condiţionarea aerului Reducerea randamentului energetic Reducerea randamentului bateriilor solare Creşterea necesităţii de apă pentru termocentrale | Accesul la aerul condiţionat este disponibil doar pentru persoanele cu venituri mari Creşterea cererii de energie electrică în orele de vîrf, taxarea sistemelor de transport şi de distribuţie a energiei electrice Reducerea cantităţii de energie generată |
| Fenomene extreme | Creşterea numărului de cazuri de deteriorare a reţelelor energetice Alternarea în distribuirea frecvenţei şi vitezei vîntului | Apariţia unor pericole pentru transportul şi distribuţia energiei electrice* Creşterea incertitudinii privind producerea energiei |
| Secete | Reducerea producţiei de energie hidroelectrică | Periclitarea procesului de generare a energiei hidroelectrice (centralele hidroelectrice pot genera cu 10-30% mai puţină energie electrică) |
| Reducerea producţiei de biomasă | Apariţia pericolului de scădere a producerii energiei din biomasă Apariţia posibilei concurenţe între culturile energetice şi cele non-energetice pentru resursele funciare şi cele acvatice |
| Temperaturi scăzute şi îngheţ | Deteriorarea reţelelor electrice de transport | Pierderi de energie electrică Necesitatea unor cheltuieli pentru repararea liniilor electrice |
| Înnorare scăzută | Creşterea potenţialului de producţie a energiei electrice cu elementele fotovoltaice | Diversificarea furnizării de energie Reducerea poluării |
| Intensificarea vitezei vîntului | Creşterea generării de energie electrică eoliană | Diversificarea furnizării de energie Reducerea poluării |
Notă.
* În ianuarie 2009, din cauza vînturilor puternice şi a fenomenelor asociate, aproape 300 de localităţi au fost deconectate de la reţelele electrice.
63. Deşi Republica Moldova îşi acoperă necesităţile energetice preponderent din import, Strategia Energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2030 vizează consolidarea capacităţilor de producere locală prin modernizarea şi îmbunătăţirea centralelor electrice de termoficare existente. Un alt domeniu de concentrare a eforturilor va fi producţia sporită de energie din surse regenerabile, cum ar fi biomasa, energia solară şi cea eoliană.
Totuşi pronosticurile privind clima şi disponibilitatea apei arată că o parte din aceste planuri ar putea fi periclitate din cauza unor scenarii climatice. În prezent, de la 65% pînă la 70% din resursele de apă se utilizează pentru încălzirea şi răcirea industrială şi pentru producţia hidroenergetică. Cu toate acestea, după cum s-a demonstrat, resursele de apă în Republica Moldova sînt foarte sensibile la efectele schimbării climei. Astfel, deficitul de apă va începe să afecteze obiectivele de dezvoltare naţională către anul 2020, în condiţiile în care s-ar conta doar pe apele de suprafaţă. Dacă se adaugă şi rezervele ce rezultă din apele subterane, deficitul de apă va deveni un obstacol real pentru dezvoltare către 2030. Mai mult, unul din efectele schimbării climei asupra aprovizionării cu apă va fi instabilitatea crescîndă a debitului anual de apă: supraaprovizionări majorate de scurtă durată primăvara şi inundaţii bruşte şi deficit cauzat de secete mai îndelungate şi mai severe. Astfel, deficitul mare de apă ar putea deveni bariera principală în calea sporirii producţiei energiei hidroelectrice şi a celei produse în cogenerare. În plus, prognozele climatice arată că înrăutăţirea anticipată a condiţiilor de umiditate şi aridizarea în permanentă creştere ar putea duce la deteriorarea condiţiilor ecologice climatice pentru creşterea culturilor forestiere pînă la finele secolului. Aceasta reprezintă o ameninţare serioasă pentru producerea energiei din biomasă.
Conform Raportului Naţional de Dezvoltare Umană 2009/2010, creşterea anticipată a numărului de zile cu temperaturi ce depăşesc 10oC va însemna că încălzirea locuinţelor va fi necesară pentru un număr mai mic de zile (în mun. Chişinău, sezonul încălzirii centralizate începe atunci cînd temperatura zilnică este mai mică de 8oC). În acelaşi timp, se aşteaptă că verile şi toamnele vor deveni mai fierbinţi şi mai uscate. Astfel, cererea de energie electrică necesară pentru a asigura răcirea aerului în încăperi ar putea creşte. Chiar şi fără a se ţine cont de efectele schimbării climei, se anticipează că consumul de energie electrică va creşte cu peste 15% către anul 2020, comparativ cu anul 2006. Dacă ţinem cont de efectele schimbării climei asupra cererii, am putea anticipa că cererea de energie electrică va creşte şi mai mult.
Conform evaluării vulnerabilităţii sub aspectul impacturilor cu probabilitate de riscuri cauzate de schimbarea posibilă a climei asupra sectorului energetic, cele mai vulnerabile zone din Republica Moldova vor fi: municipiul Chişinău, nordul şi parţial sudul ţării, pentru care va exista cel mai înalt risc cu probabilitate sporită de schimbare a climei (tabelul 17).
Tabelul 17. Riscurile şi avantajele principale ale schimbării climei pentru sectorul energetic
| Detalii privind mărimea riscurilor/avantajelor | Nord | Centru | Sud | Mun. Chişinău |
|---|
| Riscuri | Deteriorarea tot mai frecventă a reţelelor electrice, fapt care prezintă pericole pentru transportul şi distribuţia energiei electrice | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Creşterea cantităţii de energie utilizată pentru răcirea spaţiilor locative şi comerciale, pentru răcire în anumite procese industriale | RIDICAT | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
| Schimbarea bilanţului utilizării energiei între diverse tipuri de combustibil | RIDICAT | MEDIU | MEDIU | RIDICAT |
Creşterea tot mai mare a deficitului de apă, fapt care ar putea deveni cel mai mare obstacol în calea îmbunătăţirii producerii energiei hidroelectrice şi a celei produse în cogenerare | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Reducerea producţiei de biomasă | MEDIU | MEDIU | RIDICAT | |
| Avantaje | Reducerea cantităţii de energie consumată pentru încălzirea apei utilizate de populaţie, în comerţ şi în industrie | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Viteza şi direcţia vîntului (potenţial şi eficienţă de generare a energiei eoliene) | MEDIU | MEDIU | RIDICAT | MEDIU |
| Reducerea duratei timpului noros (potenţial de generare a energiei solare) | MEDIU | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT |
64. Pentru sectorul energetic, se consideră că cinci dintre riscurile identificate sînt considerate principale/de bază:
1) creşterea cantităţii de energie utilizată pentru răcirea spaţiilor locative şi comerciale şi răcirea în procesele industriale;
2) sporirea deteriorării reţelelor electrice, care prezintă pericole pentru transportul şi distribuţia energiei electrice;
3) schimbarea bilanţului utilizării energiei între diverse tipuri de combustibil;
4) deficitul de apă crescînd ar putea deveni un obstacol pentru majorarea producerii de energie hidroelectrică şi a celei produse în cogenerare;
5) reducerea producţiei de biomasă.
65. Există trei avantaje asociate cu impacturile climei asupra sectorului energetic: reducerea cantităţii de energie utilizată pentru încălzirea apei în sectoarele rezidenţial, comercial şi industrial din municipiul Chişinău, din centrul şi sudul ţării; viteza şi direcţia vîntului ar putea majora potenţialul şi eficienţa de generare a energiei eoliene cu probabilitate mare în sud şi mai mică în centrul şi nordul ţării; şi durata timpului însorit ar putea duce la creşterea potenţialului de generare a energiei solare în Sudul ţării, precum şi în municipiul Chişinău.
2.6. Impactul schimbării climei asupra sectorului transporturilor şi infrastructurii drumurilor
66. Infrastructura transporturilor este esenţială pentru dezvoltarea umană, deoarece oferă sprijin pentru prestarea serviciilor-cheie şi pentru accesul la pieţe.
Sectorul transporturilor şi infrastructurii drumurilor cuprinde transportul rutier, feroviar, naval şi aerian, care joacă un rol semnificativ în economia naţională a Republicii Moldova, contribuţia curentă a acestuia la produsul intern brut constituind circa 10,7% (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012), manifestînd o tendinţă de creştere (de la 4,8% în 1990 pînă la 10,7% în 2011). Sectorul asigură locuri de muncă pentru 67 mii de persoane, sau 5,7% din populaţia angajată în cîmpul muncii al ţării (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012) şi constă din următoarele segmente: transportul rutier, transportul feroviar, transportul aerian şi naval.
Dat fiind faptul că Republica Moldova este o ţară mică din punct de vedere geografic şi nu are acces la mare, drumurile constituie forma de bază a infrastructurii. În prezent, 97,7% din transportul de pasageri şi 84,7% din cel de mărfuri revin transportului rutier (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012).
Conform datelor statistice (sursa: Biroul Naţional de Statistică, 2012), 8827 km din totalul de 9352 km de drumuri publice au acoperire rigidă, restul au o aşa-numită „pavare uşoară” şi reprezintă în special drumurile locale. O serie de indicatori prezintă un standard de dezvoltare relativ scăzut şi o calitate proastă a infrastructurii drumurilor în Republica Moldova. Conform unui studiu realizat de Banca Mondială (sursa: World Bank (2002), “Moldova: Transport Strategy Update with Emphasis on the Road Sector”, December 2002), din cauza condiţiei inadecvate a reţelei de drumuri, circa 40 de localităţi nu au acces pe întreg parcursul anului la reţeaua de drumuri naţionale şi, în timpul întregului sezon ploios şi de iarnă, sînt, de fapt, izolate de restul ţării.
67. Sectorul transporturilor şi infrastructurii drumurilor este vulnerabil la creşterea anticipată a frecvenţei şi intensităţii furtunilor (vînt, ploaie, ninsori), care ar putea duce la preţuri ridicate în ceea ce priveşte construcţia, întreţinerea şi operarea infrastructurii transporturilor şi a vehiculelor.
Umiditatea sporită şi problemele cauzate de aceasta duc la deteriorarea planeităţii îmbrăcămintei asfaltice, scurtarea duratei de exploatare a drumurilor, necesitatea unor reparaţii din cauza uzurii premature a îmbrăcămintei asfaltice şi respectiv la reducerea vitezei şi gradului de confort al traficului, producînd creşterea costului de întreţinere a vehiculelor şi, în sfîrşit, reducerea gradului de siguranţă a drumurilor. Ploile abundente de vară au stopat, practic, circulaţia vehiculelor în centrul Chişinăului în 2005, 2008 şi 2009, cauzînd prejudicii suplimentare betonului asfaltic al străzilor municipale, care oricum erau în stare proastă.
De asemenea, podurile şi viaductele au probleme foarte grave, deoarece apa penetrează structura de rezistenţă din beton, cauzînd ruginirea rapidă a armăturilor metalice din ea. Singura soluţie în acest caz este înlocuirea în întregime a betonului asfaltic, acoperirea cu un strat de protecţie antiacvatică şi reaplicarea unei noi îmbrăcăminţi pe bază de beton asfaltic. Această soluţie este foarte costisitoare şi, pentru realizarea ei, ar fi închisă circulaţia pe poduri sau viaducte pentru un timp îndelungat.
Şi valurile de căldură de lungă durată pot înrăutăţi sau chiar distruge betonul asfaltic. Acest fenomen a fost deja confirmat în 2003, 2007 şi 2012, cînd s-au înregistrat perioade mai îndelungate de temperaturi ridicate. Cel mai serios prejudiciu a fost adus magistralei Chişinău–Bălţi. Chiar şi pe magistrala naţională recent reconstruită Chişinău–Leuşeni, porţiuni lungi de drum s-au deformat. Drumurile din Rîbniţa şi Rezina au fost, practic, distruse în întregime de camioanele care transportă ciment de la fabricile locale.
Creşterea temperaturilor zilnice ar putea afecta şi zborul avioanelor, iar pistele ar trebui să aibă o lungime mai mare.
68. O problemă serioasă în Republica Moldova o reprezintă starea drumurilor după sezonul de iarnă. În regiunile unde temperatura pe durata iernii variază semnificativ (de ex. de la +5-10oC pînă la -25-30oC), numărul de zile cu astfel de variaţii reprezintă un factor distructiv asupra integrităţii îmbrăcăminţii asfaltice. Apa colectată în fisurile din suprafaţa îmbrăcăminţii asfaltice îngheaţă (se dilată) şi se dezgheaţă (se contractă) în mod repetat. Repetarea ciclului respectiv de circa 20-30 ori pe durata sezonului de iarnă reduce rapid proprietăţile elastice şi deformabilitatea betonului asfaltic, cauzînd pierderea integrităţii şi apariţia gropilor.
În tabelul 18 sînt prezentate impacturile directe ale schimbării climei şi consecinţele socioeconomice potenţiale ale acestora în Republica Moldova, care sînt relevante pentru sectorul transporturilor şi infrastructurii drumurilor.
Tabelul 18. Impactul socioeconomic al schimbării climei asupra sectorului transporturilor şi infrastructurii drumurilor
| Categoria impactului | Impactul asupra transportului | Impactul socioeconomic |
| Temperaturi ridicate şi valuri de căldură | Modificări ale integrităţii betonului asfaltic, de ex., înmuierea şi migrarea asfaltului lichid, adîncirea, vălurirea, formarea făgaşelor formate de roţile vehiculelor în trafic Deformarea liniilor de cale ferată Supraîncălzirea vehiculelor | Deteriorarea rapidă a infrastructurii transporturilor Restricţionarea transportării încărcăturilor grele, instituirea limitelor de viteză Creşterea consumului de combustibil Limitarea pe anumite perioade a activităţii de reparaţie şi/sau reabilitare a drumurilor, podurilor, viaductelor Creşterea cheltuielilor atît pentru investiţiile capitale, cît şi pentru operare şi întreţinere în sistemele de transport |
| Variabilitatea mare a temperaturii şi extremelor climatice pe durata sezonului de iarnă | Modificări ale integrităţii îmbrăcăminţii asfaltice şi apariţia fisurilor şi gropilor sub influenţa repetată a ciclurilor termice pe durata sezonului de iarnă |
| Creşterea numărului de evenimente de precipitaţii intense | Înmulţirea cazurilor de întîrziere a transporturilor din cauza vremii Creşterea numărului de întreruperi ale traficului Întreruperea activităţilor de construcţii Întreruperea operaţiunilor de securitate şi întreţinere | Prejudicierea infrastructurii transporturilor şi restricţionarea circulaţiei Reducerea veniturilor din activităţile de transport Întreruperea furnizării bunurilor Majorarea cheltuielilor pentru întreţinerea drumurilor şi operaţiunile de transport |
| Reducerea precipitaţiilor | Reducerea umidităţii caldarîmului, în special pe timp de primăvară şi iarnă Restricţionarea transportului pe rîuri | Reducerea riscului de alunecări de teren şi eroziune a solului Periclitarea circulaţiei navelor Creşterea cheltuielilor operaţionale Necesitatea lucrărilor inginereşti suplimentare pentru adaptare |
| Reducerea precipitaţiilor şi creşterea temperaturilor pe timp de iarnă | Efectul asupra drumurilor locale neacoperite cu un strat de asfalt şi care au terasament subţire | Micşorarea cheltuielilor pentru măsurile de control al zăpezii şi gheţii pe drumuri Izolarea unor comunităţi rurale de alte localităţi ale ţării în sezonul de iarnă sau în perioadele ploioase |
69. Proiecţiile schimbării climei relevă probabilitatea unui impact semnificativ asupra infrastructurii transporturilor şi drumurilor, deoarece sistemul de transport al Republicii Moldova a fost proiectat pentru condiţii climaterice specifice, iar schimbările anticipate ale extremelor climatice ar putea scoate condiţiile de mediu în afara limitelor pentru care a fost proiectat acest sistem.
Toate tipurile de transport sînt vulnerabile la schimbarea climei. Impacturile vor varia în funcţie de amplasarea geografică, regimul şi starea infrastructurii transporturilor. De exemplu, zonele sudice vor fi supuse unor riscuri mai mari, cum ar fi vălurirea şi brăzdarea betonului asfaltic de pe magistrale şi drumuri naţionale, riscuri pentru sănătate şi siguranţă din cauza stresului produs de căldură pentru personalul de întreţinere a drumurilor şi pentru pasageri, pe cînd zonele nordice ar putea fi supuse unor riscuri mai mici (tabelul 19).
Tabelul 19. Riscurile şi avantajele principale ale schimbării climei pentru sectorul transporturilor
| Detalii privind mărimea riscurilor/ avantajelor | Nord | Centru | Sud | Mun. Chişinău |
|---|
| Riscuri | Formarea văluririlor, făgaşelor, brazdelor, fisurilor şi gropilor pe drumuri şi magistrale | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| Apariţia riscurilor de sănătate şi siguranţă cauzate de stresul de căldură pentru personalul de întreţinere a şoselelor şi pentru pasageri | SCĂZUT | MEDIU | RIDICAT | MEDIU |
| Scăderea nivelului de apă pe căile navigabile din ţară | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | |
| Necesitatea unor piste mai lungi la aeroporturi şi a unei cantităţi mai mari de combustibil din cauza aerului mai puţin dens | MEDIU | | | MEDIU |
| Deformarea liniei de cale ferată din cauza defecţiunilor şi funcţionării proaste a detectoarelor căii ferate şi a celor de semnalare, creşterea timpului de călătorie din cauza restricţiilor de viteză | SCĂZUT | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Extinderea termică a podurilor, întreruperi de trafic | SCĂZUT | SCĂZUT | SCĂZUT | SCĂZUT |
Penetrarea structurii de rezistenţă din beton a podurilor şi viaductelor şi ruginirea rapidă a armăturilor metalice ale acestora Închiderea circulaţiei pe poduri şi viaducte pe durata reparaţiilor | MEDIU | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Deteriorarea infrastructurii, întîrzieri ale călătoriilor şi de orar, pierderea de vieţi omeneşti şi proprietăţi, riscuri înalte pentru securitate | MEDIU | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Inundarea drumurilor, căilor ferate, pistelor aeroporturilor, sistemelor de conducte, pistelor pentru biciclişti şi a trotuarelor (frecvenţa şi mărimea inundaţiilor va creşte) | MEDIU | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Reducerea vizibilităţii din cauza zăpezii, pierderea manevrabilităţii, obstrucţii ale căilor de transport, tratarea drumurilor cu chimicale pentru dispersie | MEDIU | MEDIU | MEDIU | MEDIU |
| Avantaje | Posibila reducere substanţială, datorită temperaturilor mai ridicate, a cheltuielilor pentru dezgheţarea avioanelor şi deszăpezirea pistelor | MEDIU | RIDICAT | RIDICAT | RIDICAT |
| | | | | | | | |
70. Ţinînd cont de prognoze, de impactul acestora şi riscurile menţionate mai sus, adaptarea la efectele schimbărilor climatice trebuie să devină un element important în politica naţională a Republicii Moldova şi în dezvoltarea ţării în general cu scopul de a reduce posibilele pagube, de a valorifica beneficiile şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice.
Pentru a asigura acest lucru este nevoie ca în Republica Moldova să fie creat un cadru instituţional şi politic adecvat, ca factorii interesaţi şi populaţia să fie informaţi şi să conştientizeze riscurile, impactul şi consecinţele schimbărilor climatice, pentru a contribui efectiv, împreună, la diminuarea efectelor schimbărilor climatice şi la adaptarea la acestea. Mai mult, este necesar ca adaptarea la efectele schimbărilor să fie integrată în diferite sectoare de dezvoltare şi la diferite niveluri (naţional, regional, local) cu abordări particularizate pentru fiecare sector/ nivel, astfel încît să fie dezvoltată rezilienţa acestora la fenomenul în cauză.
71. Acest lucru s-a constatat pornind de la următoarele probleme identificate în procesul de analiză a implementării politicii cu privire la schimbările climatice, care necesită intervenţia Guvernului, şi anume:
1) capacităţile instituţionale, tehnice şi financiare din Republica Moldova sînt inadecvate şi nu asigură promovarea şi implementarea politicilor de adaptare la schimbările climatice, iar numărul de experţi în domeniul schimbărilor climatice este limitat. Nu există o structură instituţională care ar aborda şi ar include riscurile climatice în obiectivele de politici;
2) cadrul legal, regulator şi politic nu se implementează consecvent. În pofida faptului că schimbarea climei este recunoscută ca fenomen de importanţă globală, cadrul strategic naţional din Republica Moldova nu cuprinde măsuri integrate pentru încetinirea schimbării climei sau adaptarea la efectele acesteia. Majoritatea strategiilor, planurilor de acţiune şi programelor sectoriale aprobate de Guvern rareori prevăd activităţi asociate cu adaptarea la schimbările climatice. Doar unele strategii în domeniul agricol, energetic şi forestier au incluse măsuri de adaptare la schimbările climatice, unele dintre impacturile schimbării climei sînt menţionate sporadic şi în contexte diferite, însă legătura dintre acestea şi schimbarea climei precum şi consecinţele lor complexe sînt, în mare parte, omise. Natura multidisciplinară a schimbărilor climatice, precum şi intervenţiile incoerente bazate pe abordări sectoriale, fac dificil procesul de elaborare a strategiilor şi planurilor de acţiuni de adaptare la nivel sectorial. Ministerele de resort implementează diverse activităţi la nivel sectorial, pe care le consideră mai importante decît adaptarea la schimbarea climei;
3) nu funcţionează mecanismele de coordonare asociate cu schimbarea climei în rîndul persoanelor interesate şi în cadrul Guvernului care să asigure un nivel înalt de reprezentare a tuturor părţilor interesate, coordonarea şi comunicarea între diferite ministere de resort în rezolvarea unor probleme intersectoriale de adaptare. Lipseşte dialogul deschis în ceea ce priveşte promovarea şi coordonarea intersectorială a activităţilor de adaptare, se observă indiferenţa şi implicarea neadecvată a tuturor părţilor interesate, în special a sectorului privat, în soluţionarea problemelor de adaptare la schimbarea climei;
4) mecanismele de colectare şi diseminare a informaţiei despre climă sînt slabe, nu există mecanisme pentru utilizarea informaţiei în scopul sensibilizării decidenţilor şi influenţării asupra procesului de luare a deciziilor, lipsesc cunoştinţele speciale, se face simţit nivelul scăzut de conştientizare a factorului politic şi societăţii civile în ceea ce priveşte aspectele ce ţin de schimbarea climei şi de adaptare la aceasta la nivel sectorial;
5) de cele mai multe ori, instituţiilor academice le lipseşte instrumentarul necesar şi personalul calificat, capabil să realizeze cercetări comprehensive în domeniul vulnerabilităţii şi adaptării la schimbările climatice. Există o serie de necesităţi de cercetare la nivel sectorial, de studii şi vizite de cercetare în centre internaţionale de performanţă în domeniul evaluării impacturilor climatice şi adaptării la schimbarea climei;
6) resursele financiare orientate spre măsuri de adaptare la schimbările climatice sînt limitate. Lipsesc mecanismele pentru identificarea şi mobilizarea finanţării naţionale şi internaţionale pentru adaptarea la schimbarea climei şi asigurarea faptului că fluxurile de finanţare spre nivelul local vor fi direcţionate pentru acţiuni de adaptare. Inovaţiile tehnologice sînt prea costisitoare sau prea complicate pentru aplicarea adecvată a acestora în Republica Moldova fără a beneficia de o asistenţă externă din partea donatorilor şi partenerilor-cheie. Existenţa unor probleme mai stringente, de ordin politic şi/sau socioeconomic, schimbă accentul în alocarea surselor financiare bugetare, ignorîndu-se finanţarea acţiunilor de adaptare la schimbarea climei;
7) se evidenţiază o vulnerabilitate înaltă a sectoarelor-cheie la riscurile/avantajele actuale şi de viitor cauzate de schimbările climatice. În acelaşi timp, aceste riscuri nu sînt identificate pentru toate sectoarele economiei naţionale şi domeniile de activitate. Calea de dezvoltare a ţării nu este rezilientă la schimbările climatice, în special în zonele cu risc climatic înalt (stres termic cauzat de temperaturile înalte, schimbări în structura precipitaţiilor şi frecvenţa fenomenelor climatice extreme, cum sînt secetele, inundaţiile, grindina etc.). Există grupuri de populaţie foarte vulnerabile, care nu au capacitatea de a se adapta suficient de sine stătător. Periodic au loc pierderi ale beneficiilor economice şi locurilor de muncă, ca urmare a dezastrelor naturale, inclusiv celor cauzate de schimbările climatice.