despre Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

HOTĂRÂRE nr. 242 din 19.04.1995 · GUVERNUL · publicat 18.05.1995
pe legis.md
Trimiteri: 11 legate

Întru executarea Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr.132-XIII din 2 iunie 1994 "Pentru punerea în aplicare a Legii viei şi vinului", Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia, conform anexei.

2. Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia sînt obligatorii pentru toţi producătorii de marfă viti-vinicolă, indiferent de apartenenţa lor departamentală şi forma de proprietate.

3. Ministerele şi departamentele Republicii Moldova vor elabora acte normative de reglementare a producţiei şi comercializării produselor viti-vinicole, asigurînd corespunderea lor cerinţelor Legii viei şi vinului şi Normelor tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia.

PRIM-MINISTRU

AL REPUBLICII MOLDOVA Andrei SANGHELI

Chişinău, 19 aprilie 1995.

Nr. 242.

Anexă la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 242 din 19 aprilie 1995

NORMELE TEHNICE privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

Capitolul I

Dispoziţii generale I. Arealele de cultivare a viţei de vie

1. Prin areale de cultivare a viţei de vie se au în vedere spaţiile teritoriale de răspîndire a viţei de vie, determinate de condiţiile agroclimaterice, sol, relief, expoziţie, modul de cultivare, sortiment, direcţia de producţie etc.

2. În funcţie de condiţiile naturale şi antropogene de producţie, se disting următoarele areale viticole:

podgoria este o unitate teritorială naturală de cultivare a viţei de vie, care se caracterizează prin condiţii asemănătoare de climă, sol şi relief, precum şi prin metodele de cultivare, sortimente şi direcţii de producţie similare. De obicei, podgoria ocupă cîteva unităţi administrativ-teritoriale;

centrul viticol este o unitate teritorială de cultivare a viţei de vie mai mică, care cuprinde plantaţiile de vii din una sau mai multe localităţi şi se caracterizează prin factorii specifici de climă, sol, sortiment şi calitate a produselor finite;

microraionul viticol este un teritoriu restrîns de cultivare a viţei de vie în cadrul unui centru viticol şi cuprinde viile situate pe un relief de aceeaşi formă. Condiţiile naturale, de cultivare şi tehnologice sînt asemănătoare pe întreaga suprafaţă a viilor şi asigură obţinerea unor produse ce posedă o calitate specifică.

II. Delimitarea arealelor de cultivare a viţei de vie

1. Delimitarea arealelor de cultivare a viţei de vie, inclusiv a celor destinate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, se efectuează de către Guvernul Republicii Moldova pe baza materialelor generalizate şi înaintate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la propunerile comisiilor republicane şi ale organelor administraţiei publice locale, în conformitate cu recomandările, directivele, instrucţiunile şi alte acte normative în vigoare.

2. Pentru realizarea pe teren a lucrărilor de delimitare a arealelor de cultivare a viţei de vie, de amplasare a plantaţiilor de vii şi de specializare a producţiei viti-vinicole, organele executive ale administraţiei publice locale de comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei formează comisii speciale, din componenţa cărora fac parte: directorul adjunct al organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial; savanţi şi specialişti în ecologie, viticultură şi vinificaţie; viticultori şi specialişti în prepararea vinurilor, reprezentanţi ai organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial, precum şi reprezentanţi ai întreprinderilor viticole şi vinicole, amplasate pe teritoriul arealelor respective;

specialişti ai serviciilor locale ale cadastrului funciar şi de organizare a teritoriului, de protecţie a plantelor şi de ocrotire a mediului înconjurător.

3. Pentru determinarea arealelor de cultivare a viţei de vie comisiile vor utiliza următoarele materiale: harta topografică, harta pegologică şi datele analizei solului, harta repartizării fondului funciar, harta ampelografică, hărţile temperaturilor minime (pericol de îngheţ) şi active (asigurarea cu căldură), hărţile învelişului de sol şi a reliefului; datele analizei ecologo-economice a arealelor viticole respective.

4. Comisia raională (municipală) apreciază în natură atît plantaţiile existente, cît şi terenurile recomandate a fi plantate cu viţă de vie. Pe baza acestor materiale se întocmeşte harta complexă ampeloecologică (dacă aceasta lipseşte), cu indicarea specializării centrelor, microraioanelor sau gospodăriilor respective, iar la sfîrşit se întocmeşte schema generală a raionului cu propunerile concrete privind dezvoltarea în perspectivă a viticulturii în arealele stabilite şi pe raion în ansamblu.

Propunerile privind fiecare areal viticol şi gospodărie viticolă se generalizează, se coordonează cu serviciile interesate ale organelor administraţiei publice locale şi se prezintă comisiei republicane.

5. Comisia republicană examinează în varianta definitivă propunerile comisiilor raionale (municipale) privind delimitarea, amplasarea şi specializarea culturii viţei de vie în raioanele corespunzătoare şi le prezintă Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei pentru coordonarea lor cu ministerele şi departamentele interesate, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Pe baza materialelor generalizate prezintă proiectul hotărîrii Guvernului Republicii Moldova spre adoptare.

III. Cadastrul viticol

Cadastrul viticol este o lucrare subcadastrală de ramură, parte componentă a Cadastrului funciar general al Republicii Moldova. Întocmirea şi ţinerea cadastrului viticol se efectuează în conformitate cu Legea viei şi vinului, Regulamentul cu privire la conţinutul documentaţiei Cadastrului funciar general, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11 ianuarie 1995, şi Instrucţiunea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei cu privire la întocmirea cadastrului pentru plantaţiile viticole.

Capitolul II

Producţia viticolă IV. Raionarea soiurilor de viţă de vie

1. Soiurile de viţă de vie se împart în:

a) soiri raionate - soiurile care prin însuşirile lor biologice şi tehnologice valorifică condiţiile naturale şi de producţie, îşi deschid la un nivel înalt potenţialul lor productiv (cantitativ şi calitativ) prin produsele obţinute în arealul în care se cultivă. La înfiinţarea plantaţiilor viticole noi pentru producţie-marfă, se folosesc numai soiurile raionate pentru arealul respectiv;

b) soiuri neraionate - soiurile care prin însuşirile lor biologice şi tehnologice influenţează negativ asupra cantităţii şi calităţii produselor viti-vinicole;

c) soiuri admise - o parte din soiurile neraionate, create în ţară sau introduse. După însuşirile lor biologice şi tehnologice, apreciate în perioada omologării prealabile, ele au dovadă de comportare pozitivă şi sînt admise spre plantare atît pe sectoarele de încercare a soiurilor în vederea raionării lor, cît şi pe suprafeţe limitate ale unor gospodării, pentru încercare în condiţii de producţie şi pentru crearea de plantaţii de altoi, care, în caz de necesitate, ar putea fi utilizate pentru accelerarea înmulţirii.

2. Încercarea şi raionarea soiurilor de viţă de vie se efectuează de către Comisia de stat pentru încercarea soiurilor a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în modul stabilit de minister.

V. Producerea materialului de înmulţire

şi săditor viticol

Materialul de înmulţire şi săditor viticol se produce în pepiniere viticole.

Pepiniera viticolă este compusă din următoarele compartimente:

1) plantaţii de portaltoi, în care se cresc coarde portaltoi în vederea producerii butaşilor pentru altoire şi înrădăcinare;

2) plantaţii de altoi, în care se cresc coarde pentru altoire şi butaşi de viţă de vie pentru înrădăcinare;

3) şcoală de viţe cu un asolament de 4-5 sole pe teren irigabil, în care butaşii altoiţi şi nealtoiţi se înrădăcinează;

4) ateliere de altoire, încăperi pentru stratificare şi forţare, solarii pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi înainte de plantare în şcoala de viţe, depozite şi magazii pentru păstrarea butaşilor de portaltoi, coardelor de altoi, viţelor altoite şi viţelor pe rădăcini proprii.

2. Părţile componente ale pepinierii viticole sînt legate între ele şi se află în raporturi de subordonare în funcţie de volumul producţiei de material de înmulţire şi săditor viticol.

Mărimea şcolii de viţe depinde de volumul necesar de sădire a butaşilor altoiţi sau a butaşilor pentru înrădăcinare. La 1 hectar de şcoală de viţe se plantează 100-120 mii butaşi. La 1 hectar de şcoală de viţe sînt necesare încă 4 hectare de pămînt pentru alte culturi ale asolamentului.

Mărimea plantaţiei de portaltoi, calculată pentru 1 hectrar de şcoală de viţe, constituie 2-2,5 hectare, iar suprafaţa plantaţiei de altoi - 0,5-0,6 hectare de plantaţii altoi de tip intensiv, sau 5-6 hectare de plantaţii viticole pe rod de categoria întîi, admise pentru recoltarea butaşilor de altoi.

Capacităţile atelierelor de altoire, încăperilor pentru stratificare şi forţare, solariilor pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi înainte de plantare în şcoala de viţe, a depozitelor şi magaziilor pentru păstrarea butaşilor de portaltoi, coardele de altoi, viţelor altoite şi viţelor pe rădăcini proprii se calculează în funcţie de volumul de altoire şi randamentul viţelor recolatate din şcoală.

3. Alegerea locului pentru pepiniera viticolă se face după anumite criterii climaterice, pedologice şi economice, conform prevederilor expuse în Îndrumările agrotehnice pentru viticultură în vigoare.

Cei mai favorabili factori climaterici pentru plantaţiile de portaltoi şi altoi şi pentru şcolile de viţe sînt în zonele de sud şi centrală ale republicii.

4. Şcolile de viţe pot fi amplasate şi în unele raioane de nord ale republicii, unde numărul zilelor fără îngheţuri în perioada de vegetaţie depăşeşte 150;

5. La crearea pepinierelor pentru producerea materialului săditor viticol de categoria A (neatacat de virusuri şi cancer bacterian), se iau în considerare următorii factori:

a) plantaţiile de altoi şi portaltoi, precum şi şcoala de viţe se amplasează numai pe terenuri neatacate de nematozi - vectori ai virusurilor;

b) în scopul preîntîmpinării infecţiei repetate cu virusuri şi cancer bacterian, la alegerea terenurilor destinate pentru amplasarea plantaţiilor de altoi şi portaltoi şi a şcolilor de viţe, e necesar a respecta strict condiţiile de izolare în spaţiu;

c) înfiinţarea plantaţiilor de vii neinfectate de virusuri şi cancer bacterian (categoria A) pe terenuri unde au fost plantaţii de vii obişnuite se admite numai peste 6-12 ani după defrişarea viilor infectate. Această perioadă poate fi redusă pînă la 3 ani, dacă solul va fi tratat cu nematodocid.

6. Pentru ridicarea valorii biologice a materialului săditor viticol plantaţiile reproducătoare de altoi şi portaltoi se selectează în masă anual după însuşirile negative sau pozitive, conform Îndrumărilor agrotehnice pentru viticultură în vigoare.

7. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol se efectuează conform tehnologiei elaborate de Institutul Naţional al Viei şi Vinului şi adoptate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

VI. Determinarea calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol

1. Determinarea calităţii materialului de înmulţire şi săditor viticol - din punct de vedere al maturizării, viabilităţii ochiurilor, umidităţii, corespunderii lungimii şi grosimii butaşilor de altoi şi portaltoi, lăstarilor de un an la viţele altoite şi cele pe rădăcini proprii, precum şi al numărului, lungimii şi grosimii rădăcinilor la viţele altoite sau cele pe rădăcini proprii - se efectuează aplicînd metodele prevăzute în normativele şi documentele tehnice în vigoare.

2. Materialul de înmulţire şi săditor viticol, care se pune în circulaţie, este însoţit de certificatul de garanţie a calităţii şi purităţii de soi, eliberat de gospodăria pepinieristică, iar cel de categoria A (neatacat de virusuri şi cancer bacterian) - şi de certificatul eliberat de Institutul Naţional al Viei şi Vinului, conform anexei nr.1.

VII. Înfiinţarea plantaţiilor viticole

1. Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţia de striuguri-marfă se permite producătoriulor, titulari ai licenţelor (autorizaţiilor) corespunzătoare, utilizînd soiuri raionate în arealele viticole delimitate de către comisiile speciale ale organelor administraţiei publice locale, conform regulilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

2. Licenţele (autorizaţiile) de înfiinţare a plantaţiilor viticole pentru producţia de struguri-marfă se eliberează de către organele raionale şi municipale de conducere a complexului agroindustrial.

Pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole cu o suprafaţă de la 0,15 pînă la 0,5 ha se eliberează licenţă (autorizaţie), conform anexei nr.2, în care sînt specificate: suprafaţa şi locul de amplasare a plantaţiei, caracteristica solului, reliefului, microclimatului, sortimentului etc.

Întocmirea şi eliberarea licenţei (autorizaţiei) se efectuează pe baza meterialelor cu privire la delimitarea arealelor viticole din localitatea respectivă.

Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producerea de struguri- marfă cu o suprafaţă de peste 0,5 ha, aparţinînd unui proprietar, se efectuează pe baza licenţei (autorizaţiei) şi a unei scheme, conform anexei nr.3, în continuare cu modul de proiectare a plantaţiilor multianuale, aprobat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, şi cu avizul organului raional (municipal) de conducere a complexului agroindustrial.

Capitolul III

Producţia vinicolă VIII. Clasificarea şi condiţiile producţiei vinurilor şi altor produse obţinute pe bază de must şi vin

1.În funcţie de componenţa soiurilor de struguri vinurile pot fi:

a) de soi - obţinute prin prelucrarea unui soi de struguri. Se permite întrebuinţarea a cel mult 15 % de struguri de alte soiuri ampelografice, care să corespundă cu soiul de bază după specia botnică şi culoarea boabelor;

b) de cupaj- obţinute din vinuri materie primă fabricată din citeva soiuri de struguri;

c) de sepaj - obţinute dintr-un sortiment de soiuri de struguri ale aceleiaşi specii botanice, amestecate în proporţii stabilite pentru fiecare denumire de vin, sau prin culesul laolaltă al strugurilor.

2. După culoare vinurile se impart in: albe, roze, roşii.

3. Vinurile de consum curent, în funcţie de caracteristicile calitative, se impart în tinere şi obişnuite.

Vinul tînăr se comercializează, îmbuteliat sau în vrac, în anul de recoltate a strugurilor.

Vinul obişnuit se comercializează, îmbuieliat sau în vrac, în anul următor recoltei strugurilor

4. Vinurile de calitate superioară, în funcţie de caracteristicile calitative, se subîmpart în următoarele grupe: mature, de colecţie, cu denumire de origine.

Vinul matur se obţine din struguri cu însuşiri calitative superioare şi se maturează în vase vinicole speciale cel puţin şase luni.

Vinul de colecţie este un vin care după maturare învase vinicole se -învecheşte suplimentar la sticlă cel puţin 2,5 ani.

Vinul cu denumire de origine se obţine din struguri cu însuşiri calitative, cultivaţi pe podgorii strict delimitate, în condiţii ecologice specifice ale localităţii care dă denumirea vinului.

5. Vinurile naturale, în funcţie de compoziţia chimică, se subimpart în:

a) vinuri de consum curent tinere, cu tăria alcoolică de cel puţin 8,5 % vol., care după zaharitate pot fi:

seci

- cel mult 4 g/dm3;

demiseci

-5-25 g/dm3;

demidulci

- 30-50 g/dm3;

b) vinuri de consum curent obişnuite, cu tăria alcoolică de cel puţin 8,5% vol., care după zaharitate pot fi:

seci

- cel mult 4 g/dm3;

demiseci

-5-25 g/dm3;

demidulci

- 30-50 g/dm3;

c) vinuri de calitate superioară (cu excepţia vinurilor cu denumire de origine), cu tăria alcoolică de cel puţin 10% vol., care după zaharitate pot fi:

seci

- cel mult 3 g/dm3;

demiseci

-5-25 g/dm3;

demidulci

- 30-50 g/dm3;

6. Vinurile speciale, în funcţie de compoziţia chimică şi procedeele tehnologice aplicate, se subîmpart în următoarele grupe:

vinuri alcoolizate (tari, de desert);

vinuri aromatizate;

vinuri peliculare;

vinuri efervescente (spumante, spumante speciale, perlante, petiante, spumoase, gazificate).

Vinurile alcoolizate tari sînt fabricate cu adaos de alcool etilic rafinat obţinut din materie primă alimentară sau din struguri, utilizind componenţii de cupaj speciali şi procedeele tehnologice autorizate. Tăria alcoolică naturală a acestor vinuri constituie cel puţin 3 % vol.

În funcţie de procedeele tehnologice aplicate, vinurile alcoolizate tari pot fi:

vin tratat termic cu acces de oxigen în doze excesive;

vin tratat termic cu acces de oxigen în doze mici;

vin caramelizat.

Vinul tratat termic cu acces de oxigen în doze excesive se obţine prin madeirizarea vinului materie primă; alcoolizat în prealabil, şi are tăria alcoolică de 18-20 % vol., iar zaharitatea de 15-60 g/dm3;

Vinul tratat termic cu acces de oxigen în doze mici se obţine prin portweinizarea vinului materie primă, alcoolizat în prealabil, şi are tăria alcoolică de 17-20 % vol., iar zaharitatea de 30-120 g/dm3;

Vinul caramelizat se obţine prin cupajarea vinului materie primă, alcoolizat în prealabil, cu must de struguri concentrat alcoolizat caramelizat, şi are tăria alcoolică de 18-20 % vol., iar zaharitatea de 15-70 g/dm3;

Vinurile alcoolizate de desert sînt preparate cu adaos de alcool etilic rafinat obţinut din materie primă alimentară sau din struguri, utilizind componenţii de cupaj speciali şi procedeele tehnologice autorizate. Tăria alcoolică naturală a acestor vinuri constituie cel puţin 1,2 % vol.

Tăria alcoolică a vinurilor alcoolizate de desert este de 14-17% vol., iar după zaharitate pot fi:

demidulci

- 50-130 g/dm3;

dulci

- 140-200 g/dm3;

Vinurile aromatizate sînt preparate prin cupajarea vinurilor seci cu alcool etilic rafinat, obţinut din materie primă alimentară sau din struguri, macerate de ingridiente de origine vegetală, zahăr sau alţi componenţi ce conţin zahăr.

Vinurile aromatizate pot fi: demiseci, tari, de desert.

Vinurile aromatizate demiseci au tăria alcoolică de 9-10% voi, iar zaharitatea de 5-50 g/dm3;

Vinurile aromatizate tari au tăria alcoolică de 16-20 % vol., iar zaharitatea de 15-120 g/dm3;

Vinurile aromatizate de desert au tăria alcoolică de 15-17% vol., iar zaharitatea de 140-200 g/dm3.

Vinurile peliculare sint obţinute prin xeresarea vinurilor materie primă, alcoolizate în prealabil pînă la 16 % vol., utilizind componenţii de cupaj autorizaţi. Tăria alcoolică naturală constituie cel puţin 9 % vol.

Vinurile peliculare pot fi: seci, tari, de desert.

Vinurile peliculare seci trebuie să aibă tăria alcoolică de 14-16% vol., iar zaharitatea de cel mult 3 &fdm

Vinurile peliculare tari trebuie să aibă tăria alcoolică de 17-20% vol., iar zaharitatea de 8-50 g/dm3;

Vinurile peliculare de desert trebuie să aibă tăria alcoolică de 17-19 % vol., iar zaharitatea de cel puţin 90 g/dm3.

Vinurile efervescente sînt vinuri ce conţin dioxid de carbon de origine endogenă sau exogenă şi creează în butelii o presiune de cel puţin 50 kPa la temperatura de 20°C.

După culoare vinurile efervescente pot fi: albe, roze, roşii.

În funcţie de originea dioxidului de carbon, vinurile efervescente se subîmpart în următoare!e grupe:

vinuri spumante ("Spumant clasic", "Spumant natural");

vinuri spumante speciale;

vinuri perlante;

vinuri petiante;

vinuri spumoase.

Vinurile spumante sînt vinuri ce conţin dioxid de carbon în exclusivitate de origine endogenă, obţinute prin fermentaţia secundară a vinurilor în butelii, rezervoare sau sisteme de rezervoare ermetice şi produc în butelii o presiune de cel puţin 350 kPa la temperatura de 20°C.

Vinul "Spumant clasic" se obţine prin fermentaţia secundară a vinurilor în butelii.

Vinul "Spumant Natural" se obţine prin fermentaţia secundară a vinurilor în rezervoare sau sisteme de rezervoare ermetice.

Vinul "Spumant special" se obţine prin fermentaţia secundară a vinurilot seci, adăugînd· componenţii de cupaj autorizaţi, în rezervoare ermetice după tehnologii, aprobate pentru fiecare denumire de vin, şi creează în butelii o presiune de cel puţin 100 kPa la temperatura de 20°C.

Vinurile perlante sînt vinuri ce conţin dioxid de carbon de origine endogenă, obţinute prin fermentaţia secundară a cupajului de must şi vin sau prin saturarea lui cu dioxid de carbon şi creează în butelii o presiune de cel puţm 50 kPa la temperatura de 20°C.

Vinurile petiante sînt vinuri ce conţin dioxid de carbon de origine endogenă, obţinute prin fermentaţia malo-lactică sau fermentaţia la zahărului remanent în vase vinicole, şi produc în butelii o presiune de cel puţin 50 kPa la temperatura de 20°C.

Vinurile spumoase (gazificate) sînt vinuri ce conţin dioxid de carbon de origine exogenă, obţinute prin saturarea vinurilor cu dioxid de carbon gazificat sau lichefiat, şi produc în butelii o presiune de cel puţin 200 kPa la temperatura-de 20°C.

Vinurile spumante au tăria alcoolică de 10-12,5 % vol., aciditatea titrabifă de 5-8 g/dm3, iar după zaharitate, exprimată în g/dm3, se subîmpart în:

"Spumant clasic"

extra-brut cel mult 6

brut cel mult 15

extra-sec 16-20

sec 21-33

demisec 34-50

dulce 51-80

"Spumant natural"

brut cel mult 15

sec 16-20

demisec 21-40

demidulce 41-60

dulce 61-80

"Spumant special"

sec 10-19

demisec 20-40

demidulce 41-60

dulce 61-80

Vinurile perlante şi petiante au tăria alcoolică de 8,5-11% vol., zaharitatea de 10-40 g/dm3, aciditatea titrabilă de 5-8 g/dm3.

Vinurile spumoase au tăria alcoolică de 8,5-12% vol., aciditatea titrabilă de 4-8 g/dm3, iar după zaharitate se subîmpart în:

demiseci 20-35 g/dm3;

demidulci 36-50 g/dm3.

Definiţiile tăriilor alcoolice sînt date în anexa nr. 4.

7. Din produsele fabricate pe bază de struguri, must sau vin mai fac parte:

must concentrat;

becmes;

must;

must tăiat;

mistelă;

suc de struguri natural;

distilat de vin crud;

distilat de vin învechit;

DIVIN (Codru);

alcool etilic de vin;

alcool etilic de struguri brut;

alcool etilic de struguri rafinat;

aperitiv;

băuturi tari naţionale;

băuturi nealcoolizate.

Must concentrat - produs opţinut prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată prin prcedec tehnologice autorizate.

Becmes - produs caramelizat, obţinut prin deshidratarea parţială a mustului la foc deschis.

Must - băutură obţinută din must de struguri şi comercializată în campania de vinificaţie.

Must tăiat - must de struguri cu tăria alcoolică de cel mult 1% vol., în care procesul fermentaţiei alcoolice este oprit prin aplicarea unui procedeu tehnologic autorizat.

Must sulfitat- must tăiat, obţinut prin administrarea în mustul proaspăt a unor doze excesive de dioxid de sulf.

Must alcoolizat - must tăiat, obţinut prin alcoolizarea mustului proaspăt pînă la tăria alcoolică de cel mult 16 % vol.

Mustelă - must alcoolizat pînă la tăria alcoolică de cel puţin 16% vol.

Suc de struguri natural- produs finit, obţinut din must nefermentat prin aplicarea tratatmentelor de conservare şi stabilizare autorizate.

Suc liofilizat (sublimat)- produs obţinut din suc natural prin sublimare.

Suc gazificat- produs obţinut din suc natural, menţinut în atmosferă de dioxid de carbon de origine exogenă la presiunea de cel puţin 500 kPa.

Suc reconstituit - suc obţinut din must concentrat prin diluare cu apă.

Suc desulfitat - suc obţinut prin desulfitarea mustului sulfitat în instalaţii speciale.

Suc dezalcoolizat- suc obţinut prin evaporarea alcoolului etilic din mustul alcoolizat în instalaţii speciale.

Distilat de vin crud - produs obţinut prin distilarea vinurilor materie primă cu concentraţia alcoolică de cel puţin 8% vol.

La prepararea distilatului de vin crud este interzisă folosirea vinurilor brute de soiuri hibride, vinurile brute cu concentraţia în masă a dioxidului de sulf mai mare decît cea stabilită în - documentaţia normativă, a vinurilor brute bolnave, cu diferite defecte, modificări nedorite şi aromă improprie.

Distilat de vin învechit - produs obţinut prin învechirea distilatului de: vin crud în prezenţa lemnului de stejar, pregătit în modul stabilit.

Distilatul·de vin învechit se foloseşte drept component de bază la producerea băuturii DIVIN.

DIVIN- băutură tare alcoolică, fabricată din distilat de vin învechit, ce corespunde după componenţă şi calitate distilatelor de vin cu vîrsta medie de învechire de cel puţin 3 ani.

În funcţie de calitate şi termenul de învechire a distilatelor de vin, DIVINUL se subîmparte în următoarele categorii:

DIVIN 3 steluţe - preparat din distilate de vin cu vîrsta medie de învechire de cel puţin 3 ani;

DIVIN 5 steluţe - preparat din distilate de vin cu vîrsta medie de învechire de cel puţin 5 ani;

DIVIN cu denumiri speciale - preparat din distilate de vin cu vîrsta medie de învechire de 3-4 ani;.

DIVIN matur "DVM" - preparat din distilate de vin cu vîrsta medie de învechire de 6-7 ani;

DIVIN de calitate superioară "DV CS" - preparat din distilate de vin învechite 8-9 ani;

DIVIN vechi "DVV" - preparat din distilate de vin învechite cel puţin 10 ani;

DIVIN foarte vechi "DVFV" - preparat din distilate de vin învechite cel puţin 20 ani;

DIVIN de colecţie - preparat din DIVIN vechi, învechit suplimentar cel puţin 3 ani în butoaie de stejar, budane sau butelii.

Tăria alcoolică a VINULUI trebuie să fie cel puţin de 40% vol.

Alcool etilic de vin - produs obţinut prin distilarea vinurilor materie primă cu tăria alcoolică de cel puţin 4% vol., destinat fabricării băuturilor tari.

Alcool etilic de struguri brut- semifabricat obţinut prin distilarea produselor secundare vinicole sau a vinurilor materie primă.

Alcool etilic de struguri rafinat - produs obţinut prin rectificarea alcoolului etilic de vin sau a alcoolului etilic de struguri brut.

Aperitiv - băutură alcoolică cu gust şi aromă specifică, preparată din alcool etilic de vin sau din alcool etilic de struguri rafinat ori din distilat de vin, vinuri (speciale, must concentrat de struguri, macerate de ingrediente de origine vegetală. Tăria alcoolică trebuie să fie de 25-45 % vol., zaharitatea de 10-500 g/dm3.

Băuturi tari naţionale- produse obţinute din alcool etilic de struguri rafinat, alcool etilic de vin, alcool etilic, distilat de vin, alcool etilic din alte fructe sau pomuşoare, cu adaosul componentelor de cupaj autorizate.

Băuturi nealcoolizate - obţinute din suc de struguri natural, must de struguri concentrat, suc de struguri reconstituit, cu adaosul componentelor de cupaj autorizate.

Compoziţia chimică şi calitatea produselor vinicole trebuie să corespundă cerinţelor documentaţie normative în vigoare.

8. Din produsele secundare vinicole folosite la prepararea altor produse fac parte:

tescovina;

vinasa;

borhoţul;

picheţul;

zeama de difuzie;

tirighia (piatra de vin);

sucul de ciorchini.

Tescovina - produs obţinut în urma presării strugurilor sau boştinei, format din pieliţe,"seminţe, ciorchini, resturi lichide.

Vinasa- reziduu rezultat din distilarea vinurilor materie primă pentru băutura DIVIN.

Borhotul - reziduu rezultat din distilarea produselor secundare vinicole.

Pichetul - produs obtinut prin spălarea tescovinei cu apă.

Zeama de difuzie – produs obţinut prin spălarea tescovinei cu soluţii alcaline sau acide.

Tirighia (piatra de vin) - precipitat format din sărurile acidului tartric.

Sucul de ciorchini- produs obţinut în urma presării ciorchinilor după desciorchinare.

Compoziţia chimică şi calitatea produselor secundare vinicole trebuie să corespundă cerinţelor documentaţiei normative în vigoare.

9. Fabricarea şi calitatea producţiei vinicole în Republica Moldova se reglementează de prezentele Norme tehnice, documentaţia tehnologică aprobată şi documentaţia normativă, coordonată cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei sau alte organe împuternicite de Guvernul, Republicii Moldova.

IX. Condiţiile de atribuire a denumirli de origine şi particularităţile de fabricare a vinurilor şi altor produse vinicole cu denumire de origine

Denumirea de origine se atribuie vinurilor naturale şi altor produse - vinicole cu caracteristici calitative înalte, determinate de factorii naturali şi de tehnologia originală de producţie, în conformitate cu Regulamentul de producere a vinurilor cu denumire de origine în vigoare.

X. Procedeele tehnologice şi materialele utilizate la fabricarea produselor vinicole. Cerinţele faţă de utilajul tehnologic folosit

1. La fabricarea produselor vinicote se aplică următoarele procedee tehnologice:

zdrobirea strugurilor, cu sau fără desciorchinare (desbrobonire);

sepajarea strugurilor de diferite soiuri;

scurgerea mustului;

presarea strugurilor nezdrobiţi sau a boştinei;

macerarea, termomacerarea strugurilor, mustuielii, macerarea carbonică (menţinerea strugurilor întregi în atmosferă de dioxid de carbon), criomacerarea strugurilor şi mustuielii;

tratarea termică, refrigerarea, pasteurizarea mustului, vinului;

folosirea maielei de levuri selecţionate, levurilor active uscate sau maielei din microflora spontană locală pentru efectuarea fermentaţiei alcoolice;

folosirea maielei de bacterii lactice pentru efectuarea fermentaţiei malo-lactice;

adăugarea preparatelor enzimatice;

cleirea mustului şi vinului cu tanin, bentonit, caolin, cărbune activ, gelatină alimentară, clei de peşte, silicagel, ferocianură de potasiu;

aerarea, b.iperoxigenarea mustului, vinului;

impregnarea mustului sau vinului cu dioxid de carbon (gazificarea);

sulfitarea mustului, mustuielii, vinului;

alcoolizarea mustului, mustuielii, vinului;

desulfitarea mustului, vinului;

dezalcoolizarea mustului;

deshidratarea parţială a mustului;

concentrarea mustului;

mărirea acidităţii (acidifierea) mustului, mustuielii, vinului cu acid citric sau tartric (cel mult 1 g/dm3) în conformitate cu decizia Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică;

reducerea acidităţii (dezacidifierea) mustului, vinului cu carbonat de calciu (cel mult 3 g/dm3);

şaptalizarea mustului (adăugarea zahărului de sfeclă şi dizolvarea lui în must înainte de începerea fermentaţiei alcoolice) (cer mult 30 g/dm3) la producerea vinurilor naturale de consum curent şi efervescente, în anii nefavorabili după condiţiile climaterice, în conformitate cu decizia Departamentului Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică. Zaharitatea în must pînă la şaptalizare trebuie să fie de cel puţin 140 g/dm3;

întrebuinţarea caramelului la fabricarea vinurilor speciale, dacă acest procedeu este prevăzut de documentaţia tehnologică;

limpezirea mustului sau a vinului prin deburbare, centrifugare, separare, flotare, decantare, filtrare printr-un strat filtrant din materiale speciale: diatomit, kiselgur, diverse membrane, alte materiale;

adăugarea conservanţilor naturali sau artificiali aprobaţi în modul stabilit;

asamblarea. cupajarea musturilor, vinurilor;

utilizarea dioxidului de carbon, azotului, altor gaze inerte şi substanţe ermetice cu o compoziţie specială;

fermentaţia secundară a vinului sub presiunea dioxidului de carbon;

tratarea termică în prezenţa lemnului de stejar;

majorarea concentratiei în masă a zahărului cu cel mult 50 g/dm3, adăugînd must de struguri concentrat sau alcoolizat, becmes, must de struguri concentrat caramelizat, dacă acest procedeu este prevăzut în instrucţiunile tehnologice referitoare la fabricarea vinului respectiv;

aplicarea procedeelor de remuaj, degorjare şi transvazare la fabricarea vinurilor spumante la sticlă;

xeresarea vinurilor (maturarea biologică aerobă, utilizînd surse de levuri speciale);

portweinizarea vinurilor (tratarea termică cu acces de oxigen în doze mici);

madeirizarea vinurilor (tratarea termică cu acces de oxigen în doze excesive);

maturarea vinurilor;

repausul vinurilor;

îmbutelierea şi ambalarea produselor vinicole;

învechirea vinurilor, băuturilor alcoolice;

distilarea vinurilor materie primă, a produselor vinicole secundare;

rectificarea alcoolului brut de struguri.

Se permite aplicarea altor procedee tehnologice aprobate în modul stabilit.

2. La fabricarea vinurilor şi altor produse vinicole se folosesc următoarele materii primite şi materiale:

struguri proaspeţi recoltaţi manual sau mecanizat, must de struguri concentrat, alcool etilic rafinat, alcool etilic rafinat de struguri, distilat de vin, alcool etilic de vin, mistelă, zaharoză, caramel, levuri de vin selecţionate, levuri active uscate, dioxid de sulf, dioxid de carbon alimentar cărbune activ, clei de peşte, sînge, gelatină alimentară, albuş de ou cazeină, cazeinate, alghinat de sodiu, lapte degresat, gumă arabică, bentonit, tanin, preparate enzimatice, ferocianură de potasiu, plăci filtrante, fitat de calciu, diatomit, kiselgur, dioxid de siliciu, lemn de stejar, acizi: tartric, citric metatartric, sorbic, ascorbic.

Se permite folosirea altor substanţe şi materiale aprobate pentru vinificaţie în modul stabilit.

3. Utilajul tehnologic, inventarul şi vasele vinicole folosite la prelucrarea strugurilor, fabricarea, îmbutelierea şi transportarea vinurilor şi altor produse vinicole trebuie să fie executate sau căptuşite cu materiale permise pentru întrebuinţare în industria vinicolă alimentară.

XI. Condiţiile cărora trebuie să le corespundă produsele vinicole destinate comercializării

1. Indicii organoleptici ai vinului - aspectul, culoarea, gustul şi mirosul (buchetul) - trebuie să corespundă categoriei şi tipului de vin respectiv, fără nuanţe străine.

Vinurile trebuie să fie stabile la îmbuteliere şi limpezi. Se admit unele includeri izolate care nu diminuează aspectul comercial al producţiei.

vinurile de colecţie pot avea sedimente neînsemnate pe pereţii şi fundul buteliei.

2. După indicii fizico-chimici, vinurile trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

1) tăria alcoolică, exprimată în procente ale volumului determinată la temperatura de 20°C, trebuie să corespundă documentaţiei normative pentru fiecare denumire de vin şi să fie de cel puţin 8,5 % vol. şi cel mult 20 % vol.;

2) zararitatea, recalculată în zahăr invertit şi exprimată în g/dm3, trebuie să corespundă documentaţiei normative pentru fiecare denumire de vin;

3) aciditatea titrabilă, recalculată în acid tartric şi exprimată în g/dm3, trebuie să corespundă documentatiei normative pentru fiecare denumire de vin şi să fie de cel puţin 3 g/dm3 şi cel mult 8 g/dm3;

4) aciditatea volatilă, recalculată în acid acetic şi exprimată în g/dm3, trebuie să corespundă documentatiei tehnice normative pentru fiecare denumire de vin şi să fie de cel mult:

pentru vinurile naturale:

de consum curent tinere 0,6

de consum curent obişnuite:

albe 1,2

roze 1,3

roşii 1,5

de calitate superioară:

albe şi roze 1,2

roşii 1,3

pentru vinurile speciale:

de consum curent:

albe, roze şi roşii 1,2

tratate termic cu acces de

oxigen în doze excesive 1,3

de calitate superioară:

albe şi roze 1

roşii şi tratate termic cu

acces de oxigen în doze

excesive 1,2;

5) concentraţia în masă a extractului sec nereducător în vinurile de calitate superioară, exprimată în g/dm3, trebuie să fie de cel puţin:

pentru vinurile naturale albe 16;

pentru vinurile peliculare cu

zaharitatea de cel mult 10 g/dm3 15

pentru celelalte vinuri peliculare 17

pentru celelalte tipuri de vin 18

6) concentraţia în masă a acidului sulfuros total, exprimată în mg/dm3, trebuie să fie de cel mult:

pentru vinurile naturale·

demisecţ şi demidulci 300

pentru celelalte tipuri de vin 200

inclusiv liber 30;

7) concentraţia în masaă a acidului sorbic, exprimată în mg/dm3, trebuie să fie cel mult de 200;

8) fracţiunea din masă a substanţelor toxice, exprimată în mg/kg, trebuie să fie cel mult de:

plumb 0,3

cadmiu 0,03

arsenic 0,2

mercur 0,005

cupru 5

zinc 10;

9. concentraţia în masă a fierului, exprimată în mg/dm3,trebuie să fie de:

pentru vinurile de consum curent 3-15

pentru vinurile de caliatte superioară 3-10

la cerinţele unor cumpărători individuali 3-7.

Se admit abateri de la normele stabilite pe.ntr u fiecare denumire de vin, .in următoare le limite:

tăria alcoolică ± 0,5 % vol.

zaharitatea (cu excepţia vinurilor seci) ± 5 g/dm3

aciditatea titrabilă ± 2 g/dm3.

Nu pot fi comercializate vinurile bolnave şi cele care după indicii organoleptici şi fizico-chimici nu corespund prezentelor Norme tehnice, precum şi vinurile falsificate, care sînt preparate cu utilizarea de produs şi procedee tehnologice nereglementate de prezentele Norme tehnice.

Vinurile ce nu pot fi comercializate, în fiecare caz concret, vor·fi utilizate la fabricarea altor produse.

Indici organoleptici şi fizico-chimici ai celorlalte produs vinicole trebuie să corespundă cerinţelor documentaţiei normative în vigoare.

XII. Modul de îmbuteliere, etichetare şi transport a produselor vinicole

1. Îmbutelierea şi etichetarea produselor vinicole se efectuează conform documentaţiei normative în vigoare.

2. Etichetele buteliilor cu vin vor purta următoarele indicaţii:

denumirea comercială şi de reclamă a vinului;

denumirea şi marca comercială a producătorului sau a organizaţiei pe care acesta o reprezintă;

denumirea vinului;

categoria vinului sau grupa (subgrupa), în funcţie de calitate;

condiţiile vinului;

standardul produsului;

capacitatea buteliei;

dataîmbutelierii;

alte mentiuni, la cererea beneficiarului.

3. Pe etichetele buteliilor cu vin de colecţie, în afată de menţiunile sus-numite, se indică anul de·recoltare a strugurilor.

Se admite indicarea numărului de serie al buteliei.

4: Denumirea vinului pe etichete se indică în limba de stat sau în altă limbă, la cererea cumpărătorului, celelalte menţiuni - numai în limba de stat.

5. Pe umerii buteliilor cu vin de calitat superioară ,se aplică o colieretă cu indicarea anului de recoltare a strugurilor sau termenului de maturare (învechire) a vinului.

6. Pe partea din spate a buteliilor cu vin cu deminiire, de origine se aplică o contraetichetă, prezentată artistic, de dimensiuni variabile, cu indicarea podgoriilor şi particularităţilor tehnologiei d producţie.

Se admite: l) indicarea modului de consumare, descrierea succintă a însuşirilor gustative şi nutritive ale produsului, altor informaţii;

2) aplicarea contraetichetei pe buteliile cu celelalte tipuride vin, cu indicarea particularităţilor tehnologiei de producţie, altor menţiuni.

7. Pentru vinurile destinate exportului se admite prezentarea etichetelor şi colieretelor în conformitate cu prevederile contractelor încheiate.

8. Marcarea ambalajului cu alte produse vinicole se efectuează conform documentaţiei normative în vigoare

9. Produsele vinicole se transportă cu mijloacele de transport ce asigură condiţiile de păstrare a calităţii şi cantităţii acestor produse în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru fiecare tip de transport.

10. Termenele de garanţie privind păstrarea vinurilor din ziua îmbutelierii, cu condiţia respectării cerinţelor de depozitare şi transport conform documentaţiei normative în vigoare, se stabilesc:

1) pentru vinurile naturale tinere,

perlante petiante şi spumoase - 1 lună

2) pentru vinurile naturale şi speciale

de consum curent - 4 luni

3) pentru vinurile naturale şi speciale

de calitate superioară, cu excepţia

vinurilor de colecţie, pentru vinurile

spumate - 6 luni

4) pentru vinurile spumate speciale - 1-6 luni

5) pentru vinurile cu denumire de origine - 12 luni

11. Dacă după ,expirarea termenului de garanţie vinul nu şi-a pierdut aspectul comercial şi proprietăţile fizico-chimice, poate fi comercializat purtind aceeaşi ,denumire, în modul stabilit.

Anexa nr. 1 la Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

CERTIFICATUL nr._____ la materialul săditor de viţă de vie de categoria de bază

1. Republica Moldova

2. Instituţia de selecţie, gospodăria experimentală__________________________________

_______________________________________________________________________________

3. Adresa _________________________________________________________________

4. Soiul, clonul ____________________________________________________________

5. Reproducţia _____________________________________________________________

6.De unde şi cînd a fost primit pentru prima dată materialul iniţial de către instituţia de cercetări ştiinţifice (gospodăria epinieristică)______________________________________________________________________

7. Informaţia despre materialul neatacat de virusuri şi cancer bacterian este dată pe baza ________________________________________________________________________________

(documentul, numărul, data)

8. Informaţia despre expedierea lotului de material săditor: Lotul de viţe altoite (butaşi) de ___________ bucăţi a fost expediat la "__" _____________ 199 pe adresa ________________________________________________________________________________

(gospodăria, organizaţia)

GARANŢIA Instituţia de cercetări ştiinţifice (gospodăria pepinieristică)

__________________________________________________________________________

________________________________________________________________garantează:

a) materialul săditor este de soi pur;

b) se confirmă ca fiind neatacat de virusurile cunoscute şi cancerul bacterian.

Directorul instituţiei (gospodăriei) _____________________________________________

Şeful laboratorului de selecţie fitosanitară _______________________________________

"___" _______________ 199__

Anexa nr. 2 la Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

Licenţa (autorizaţia) de înfiinţare a plantaţiei viticole cu suprafaţa de la 0,15 ha pînă la 0,5 ha, eliberată titularului

____________________________din satul ______________________________________

__________________________ raionul _________________________________________

(Este valabilă cu anexarea schemei terenului)

Amplasarea plantaţieiSuprafaţa (ha)Expoziţia panteiÎnclinarea pantei (%)Altitudinea (m)Denumirea solurilorDenumirea soiurilor
altoiportaltoi

Primarul satului ______________________

Secretarul primăriei __________________

"___" _______________ 199 __

Anexa nr. 3 la Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

SCHEMA (exemplu) gospodăriei ţărăneşti şi amplasării parcelei repartizate pentru plantarea viţei de vie

hotarul terenului

proprietarului hotarul terenului proprietarului hotarul cu terenul gospodărie agricole pe acţiuni

100 m

26m

0,26 ha

hotarul terenului proprietarului

parcela ce se legalizează pentru plantarea viţei de vie

Anexa nr. 4 la Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura şi vinificaţia

Definiţiile tăriilor alcoolice

1. Tăria alcoolică efectivă (dobîndită) – numărul de cm3 de alcool etilic ce se conţine în 100 cm3 de vin supus analizei la temperatura de 20ºC.

2. Tăria alcoolică potenţială – cantitatea teoretică de alcool etilic în vin, care poate fi obţinută prin fermentarea totală a zaharurilor.

3. Tăria alcoolică totalkă – suma tăriei alcoolice dobîndite şi potenţiale.

4. Tăria alcoolică naturală – tăria alcoolică totală a vinului înainte de înnobilare (alcoolizare sau şaptalizare).